SFera Online

Se nascuse în interiorul unui soare rosu. Energiile clocotitoare îi dadusera viata lui si celorlalti asemenea lui. Erau multi. Atât de multi încât nu mai încapeau in cuptorul neostoit asa ca trebuise sa plece.
Simtea cum interiorul cuptorului devenise neîncapator. Apareau în fiecare fractiune de secunda altii. Trebuia sa plece. Si pleca. Pentru totdeauna.
Era un foton. Era o picatura de lumina. Era viteza pura acum, strabatând spatiul în linie dreapta catre capatul universului. Nu putea altfel. Era doar o cuanta minuscula, un produs al energiilor enorme care se desfasurau în interiorul soarelui tata. Dar acum era singur. Si nu se putea opri. Niciodata. Traiectoria sa rectilinie si uniforma era singurul sau scop.
Trecuse deja pe lânga planetele care orbitau alene în jurul soarelui rosu. Lasase în urma alte câteva aglomerari de praf si roci întunecate. Gonea în continuare. Nu întâlnise nimic pe drum. Altii nu fusesra tot atât de norocosi. Nimerisera planetele, rocile, orice urma infinitezimala de materie îi opreau din drum si erau reflectati spre alte destinatii. Dar el era norocos. Deocamdata.
Lasa în urma galaxia. O caracatita uriasa. Se rotea si ea, bineînteles. Si se îndrepta, încet, spre aceeasi destinatie. Dar nu o sa-l ajunga vreodata. Se misca prea încet. De fapt, statea pe loc în comparatie cu fotonul. Acesta nu pierdea vremea deloc. În plutirea sa rapida între galaxii reusise sa se descurce. Nu patise nimic si zborul sau nu fusese frânt. Undeva, departe era o alta galaxie. O mare aglomerare de stele, mult mai mare decât cea pe care de abia o parasise. O multime de sori incandescenti care iradiau miliarde de miliarde de mici frati ai sai, identici. Însa nu avea timp de pierdut. Si, oricum, nici nu putea sa îsi schimbe drumul. Era condamnat sa mearga înainte, fara sa oboseasca vreodata.
Plutirea continua. Lasase în urma alte si alte corpuri ceresti. Si continua sa zboare...
Au trecut anii. Sute de ani. Mii. Milioane. Oricum, cine stia cât trecuse de fapt? Fotonul continua sa zboare neabatut spre capatul nevazut al Universului. În tot acest timp sorii explodasera, altii se nascusera, pe unele planeta viata înmugurise iar pe altele disparuse. Cometele faceau turele lor periodice si asteroizii se învârteau aleator pe traiectoriile lor ciudate. Universul se continea pe sine însusi. Însa acum se întâmplase ceva. Din nou.
Undeva, unde drumul picaturii de lumina pornita dintr-un soare rosu se va intersecta cu o stea batrâna, un enorm meteorit desprins dintr-o enorma planeta muribunda se... [continuare]