evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Mergem acasă  -  Transcendere  -  Cerc la persoana întâi  -  Proprietate cu casă şi pădure  -  Sindrom de plecare sau Povestiri dintr-o cârciumă de la marginea galaxiei  -  În căutarea lacrimilor pierdute  -  Partida de bridge  -  Necunoscutul intrigant  -  Meduza meduzelor are dreptate !  -  Mărturisirea lui Abel  -  Invizibilul  -  ROV-27  -  Meduza (XI)  -  Je t'aime mélancolie  -  Călătoria  -  Experimentul  -  Feţele dragostei  -  Locul pierdut  -  Întunericul vieţii  -  Om vs. cyborg  -  La frontieră  -  Pasul craiului de munte  -  Aedes  -  Depozit.02  -  Upgrade "Beyond 363000"  -  Decablat  -  Poetul cerşetor  -  Nu este prima dată  -  Drum bun  -  Sharia (fragment)  -  El cu durerile şi greşelile lor  -  Acolo unde s-a oprit metroul  -  O nouă zi  -  ªarpele Midgardului  -  O lumânare pentru mama !  -  Peştele albastru  -  Aripile din cer  -  Călătorie la Muzeul Quale  -  Avatarul  -  Jocul Zeilor (IV)  -  Lacrimi de stea  -  Luminile oraşului XXI  -  Întreg  -  Fără doar şi poate  -  Perdeaua lui Simon  -  Vatmanul - O pasiune  -  Orb  -  Cursa  -  Anul 10000  -  Vinerea Rozinelor Timpurii


Adevărata poveste a Emiliei Popescu

Decembrie 1989

Andreea Pora



Publicat Vineri, 22 Decembrie 2006, ora 11:35

      O cheama Emilia Popescu. Inalta, osoasa, cu o privire de pisica scarpinata intre urechi. Barbatu-sau, si nu numai el, ar fi in stare sa-i aduca si luna de pe cer ca s-o vada cat mai des. Numai ca Emilia Popescu nu are nevoie de luna de pe cer, ci de niste lapte praf pentru ala micu'.
     
      De un pui dolofan, in loc de tacamuri, de o ruda de salam, una de parizer, macar un kil de branza, daca nu chiar doua, de un sapun Rexona, sa-l puna intre bluze, ca de spalat s-a obisnuit deja cu Cheia, de un sac de cartofi si unul de varza pentru iarna, de hartie igienica, de niste prezervative pentru barbatu-sau, ca are deja doi copii, Dumnezeu sa le dea noroc.
     
      Desi alt noroc decat sa moara Ceausescu de cancerul ala din gat de care vorbeste toata lumea, nu vede. De niste salata verde, banane, portocale, vin, un brad pentru Craciun, niste chiloti de dantela si multi, cat mai multi pampersi sau macar de Perlan pentru scutece.
     
      De un felinar cu gaz pentru serile de lunea si joia, cand la ei in cartier se taie lumina, de o plapuma mai groasa, ca resoul nu mai face fata, de niste vata pentru cand ii vine ciclul, de Purfix pentru geamuri, de ceai verde. Emilia Popescu e o norocoasa. Toata lumea zice asa.
     
      E frumoasa, a terminat o facultate, ce conteaza ca voia la Litere in loc de Politehnica, are un serviciu bun si sigur, un barbat la fel, doi copii sanatosi, o soacra la Partid, parintii la tara, mai pica niste carne, o fructa, un zarzavat, are apartament, bani la CEC, rate la Arctic. Se descurca, cum s-ar zice. Ce dracu' mai vrea?!
     
      Cu toate astea, Emilia Popescu e mereu nemultumita. Nefericita. Nici ea nu stie prea bine de ce. Privirea ei e tot mai artagoasa. Or fi astenizat-o cozile, isi spune barbatu-sau cand o vede mereu trista, spaima de a nu ramane iarasi gravida.
     
      Autobuzul 168, tixit, duhnind a transpiratie si nesimtire sau poate seful care o tine dintr-o raportare in alta si ii taie din salariu cand nu vine la sedintele de partid, baiatul cel mare care intr-o zi i-a spus din greseala "tovarasa", administratorul care a reclamat-o la Militie cand a venit matusa din Grecia, aparatul de radio care s-a stricat si nu mai prinde Europa libera.
     
      Emilia Popescu se sufoca. Nu mai poate. Nu-i mai suporta pe Ceausescu, pe Mitu care prezinta stirile la televizor, pe secretarul de partid, pe seful de la cadre, pe vecina de la doi care sta toata ziua la coada. Nu mai vrea sa vorbeasca doar in soapta despre toate astea ca sa nu auda ala micu' si sa spuna la scoala. Simte ca plesneste. Vrea sa se termine. Vrea sa stie cand. O sa se termine.
     
      Emilia Popescu s-a dus la revolutie cu taxiul. La Universitate, chiar in centru, in intersectie, era o hora. S-a inghesuit si ea intre un tigan tinerel si o doamna la vreo cincizeci de ani care mormaia intr-una fi-r-ati ai dracului de comunisti. Se invarteau bezmetici, urland jos Ceausescu, se calcau pe picioare, radeau, plangeau. Rand pe rand.
     
      Cu ghetele ingreunate de noroi s-a dus spre baricada, dar chiar atunci un Tab a trecut in viteza pe langa ea. Huo criminalilor, a urlat cineva si s-au repezit cu totii sa inchida bresa din baricada cu niste tomberoane aduse de nu se stie unde. Emilia Popescu tremura de frig, de frica, ochii ii lacrimeaza de la gazele lacrimogene, dar nu se da dusa. A ramas acolo. Pana la sfarsit.
     
     


     
      P.S. Peste 17 ani, cu ochii scosi din orbite Vadim Tudor urla si flutura un catonas rosu. L-ar vrea pe Ceausescu inapoi. Emilia Popescu continua sa strige "jos comunismul!". Glasul ei insa nu se mai aude. E la vreo doi metri sub pamant, alaturi de alti cativa ca ea care nu s-au dat dusi.

© Copyright Andreea Pora
Sursa :   Romania Libera
Comentarii (4)  
...AnOnIm...
Miercuri, 18 Iunie 2008, ora 19:05

Cum puteti sa scrieti asa ceva? Nimic nu este adevarat!!!! Am ramas absolut SOCATA cand am citit articolul!!! Nu se poate......!

Marian
Miercuri, 12 Martie 2008, ora 10:29

Domnule Radu,
Nu ştiu de unde aţi luat informaţia ca SFera Online este o revistă exclusiv SF...
Aşa cum se poate vedea foarte uşor, site-ul e doar orientat către science fiction dar e deschis tututor formelor de expresie literară.
Vă urez bucurii informate şi dezamăgiri cât mai puţin pripite.

Radu
Marţi, 11 Martie 2008, ora 18:34

Sunt foarte dezamagit. M-am bucurat cand am descoperit, in sfarsit, o revista SF pe Internet (ca cele tiparite, de la chioscuri, au disparut, ca si suplimentele periodice pe aceeasi tema de la unele ziare). Intamplator, \\\"Adevarata poveste...\\\" este primul articol citit. Ce cauta acest articol intr-o revista de acet gen? Singura chestie SF este mentiunea ca mama respectiva si-ar fi dorit pampersi pentru cel mic - in decembrie \\\'89 nu existau pampersi nicaieri in lume, din simplul motiv ca inca nu fusesera inventati (erau poate doar in faza de prototip la firma Pampers). Bine macar ca autorul nu a scris ca doamna si-ar fi dorit mobil, Internet, cablu TV (ticalosii de comunisti, cum de nu \\\"dadeau\\\" ei asa ceva la oameni!), ca atunci chiar era povestire SF. Macar daca continuati povestirea, presupunand cum ar fi trait aceasta doamna in urmatorii 18 ani si ce si-ar fi dorit in noua situatie, chiar ar fi fost ceva de domeiul SF (ce ar fi fost daca ar fi fost..., parca asa se cheama, nu?). Am renuntat sa va mai citesc. Si cat ma bucurasem!

Si
Sâmbătă, 29 Decembrie 2007, ora 17:47

Nu stiu de cind este articolul aici - am nimerit din intimplare in aceasta sfera. E de-a dreptul relevant faptul ca nu exista nici un comentariu. Ori cei care citesc n-au trait astfel (situatie materiala ajustata prin relatii; virsta prea mica pentru a constientiza realitatea), ori au fost uitate toate cele traite (cum de au reusit sa uite !?), ori nu-i pasa nimanui ... NO COMMENT

Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online