evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Dispariţia  -  Meduza (XII)  -  Tocăniţa de ciuperci  -  Amintiri trecute şi viitoare  -  Copilul Visător cu Mâinile de Aur  -  Striptease  -  Universul lent  -  Misiunea  -  Călătorie la Muzeul Quale  -  Texte.01  -  Scrisoare din Hipercubul 13  -  Poveste cu un zmeu  -  Norul de argint  -  Gena morţii este instituirea metafizicii moderne  -  O faptă eroică fără de ecou  -  BO  -  Intoxicaţia. Investirea de novice  -  Vară cu ciocănitori  -  Cyborg story  -  Paradox  -  Toate filmele româneşti au un final trist  -  Floarea de loldilal  -  Fortul  -  Mergem acasă  -  Somnul uitării  -  Claviaturi  -  Luminile oraşului XXIX  -  Andru  -  Legendele Căutării  -  Atalia  -  Echilibrul  -  Vatmanul - Reacţiile, Epilog  -  Peştera I  -  Drumul spre (II)  -  Colecţionarul  -  Ultima ispitire a sfântului Anton  -  Meduza meduzelor are dreptate !  -  Camera de la capătul holului  -  Răspuns fără întrebare  -  Sub nori  -  Vânzătorul de ghilotine  -  Feţele dragostei  -  Uezen. Echilibrul lumilor  -  Un pahar de vin  -  Psihopatul  -  Printre oameni  -  Jocul  -  Cercul  -  Omul invizibil  -  Jocul Zeilor (VII)


Scriitorul inanimat şi lipsit de insurgenţă, inocent sau ignorant şi despre adevăratul sens al lucrurilor

Ovidiu Bufnilă
ovidiubufnila.ning.com



Publicat Luni, 14 Ianuarie 2002, ora 10:05

      Inanimarea scriitorului este cheia lumilor pornite, aparent, înselator si triumfal sa descrie adevaratul sens al lucrurilor. Inocent sau ignorant, scriitorul inanimat produce si secreta fictionale scurte sau lungi, cu sârg si cu aroganta, anuntând apocalipsele si asteptând din pricina asta recunoasterea publica si gloria. El nu se angajeaza în razboaiele matriceale. El e scriitor respectabil sau damnat pentru ca doar scrie! Bulverseaza cititorimea cu alese fictiuni pe care le reclama ca fiind exemplare dar nu crede o iota din miracolul universului plin de universuri.

      Inanimatul scriitor nu are habar ca lucrurile chiar sunt. El este sclavul de lux al suficientei. El anunta. El vesteste, chipurile. El pune la cale vodevilul. El are ceva cu lumea, o construieste artificial. Dar nu e insurgent. Nu e scormonitor. Nu se daruieste luptei. Hoinareste prin lumile cenacliere sau vânzoleste editurile sporind maculatura lumii si falindu-se prosteste cu ce mai sintagme produce el pe banda rulanta. El e mintosul de serviciu al natiunii.El e vârful de lance al universalitatii. Altminteri, fiinta nevolnica! Fiinta banala. Aruncat întâmplator în cârca gloriei de o pala de vânt, de o ambuscada literara provinciala sau de un ordin cu subînteles sosit de la centru prin emisari si slugi. Inanimatul idiotizeaza regimul imaginar, îl perverteste dar nu crede în extraterestri, nu crede în razboaiele matriceale, nu are habar ca razboiul s-ar putea interesa de el. Paseste triumfal catre nimicul existentei sale si bombardeaza lumea cu carti.

      Cartea! E suprema lui secretie! Cartea e neodihna scriitorului mincinos si pervers nu ametitoarele profunzimi ale universului plin de universuri. La cenaclu, îngâmfat. La eurocoane, important. Inanimatul e însa forma goala. Vizibil. Îl vezi de la o posta, îl simti dupa fictionalul lui tembel si idiot, îl ai în mâna. Nu te duce cu zaharelul. Dar nici nu se baga! Asta îl chinuie pe el, sa nu se bage! Sta si casca gura la razboaiele lumilor si tremura ca gelatina sa nu care cumva sa nu-l publice vreun editor, ceva. Daca nu, umbla dupa sponsori, inanimatul, sa ne bombardeze cu viclesug, sa stâlceasca auzul, ochiul cu saracele sale metafore de-un ban. Altminteri, nu se baga inanimatul. Uneori, scapa. Se prelinge unsuros prin ochiurile navodului existential. Pacaleste lumea. Pacaleste gloria. Pacaleste cititorimea. Sa fie citit! Cuvântul de ordine. Sa nu care cumva sa nu-i apara fituicile fictionale, copiutele. Fura de la clasici, fura de la americani, îi copie pe rusi, se bate pe burta cu japonezii.

      Dar nu crede! Nu crede o iota! Nu se întovaraseste el cu haosul, cu hazardul, cu versetele cuantice. A, e citit, vezi bine, inanimatul! Daca-l asculti, te face praf! Mintos, citit, cu verb. Tâmpitul! Razboinicii imaginarului îl simt de la o posta.

      Pentru ca, da, exista! Este ceva! Se întâmpla ceva în genune! Se zvârcoleste universul plin de universuri, realitatea e trucata. Dar cartile inanimatului? Nu spun ele acelasi lucru? Nu vorbesc ele despre realitatea virtuala? Nu vorbesc ele despre roboti si despre razboaie stelare? Nu vorbesc ele despre apocalipsele omenirii cu vioiciune? Vioiciunea inanimatului pare suspecta. Iti zice, vezi la pagina aia ca acolo e chichirezul, acolo e ca lumea, e scena aia cu cipurile, cu bitii, cu revoltele digitale, cu cyborgii si cu speace opera! Da, inanimatul e bine pus la punct cu recuzita. Dar el însusi e recuzita! Inanimatul e recuzita pentru saritii de pe fix, pentru naivi, pentru midinete lesinate dupa experimente sexuale extraterestre, inanimatul e recuzita pentru omul politic si pentru curvasareala politica, e bun pentru orice.

      Asta e inanimatul, obiect de inventar al puterii. Puterea se serveste de el, îl ocheste o vreme, îl curteaza sau îl manipuleaza de la distanta. Inanimatul inocent m-ar scuipa în ochi! El nu e insurgent! El traieste într-o lume a lui, în spatii înalte. Îsi umple spatiul cu referinte auguste si cu lume bolnava. E un evazionist. El desfide lumea. E cineva. El e diferenta. E altfel decât toti.

      Inanimatul parsiv se lipeste de editor ca o mina submarina.

      Se lipeste de mai marii zilei. Îi linge pe mâna. Se gudura, parsivul! Asta îl chinuie pe el, cum sa se gudure mai bine pe lânga stapân. Sa fie membru al uniunii contabile, sa intre la socoteala. Sa fie cuprins în dictionare. Sa stea în topuri. Sa fie remarcat. Sa fie numit. Evazionistul se mândreste, are aplomb. El nu are nici în clin nici în mâneca. El nu are treaba cu dictaturile. El nu e comunist dar nici capitalist. Înjura vârtos comunismul dar sta la loc caldut.

      Scuipa în ceafa capitalismului si proroceste societatea viitorului. Constructie bolnava sau triumfala. Atentie, camarazi!

      Inanimatul zice. Inanimatul nu crede în nimic. Regimul matriceal e o gogorita pentru el iar el nu este o constructie enciclopedica. Nu e interesat sa patrunda în corpul realului, sa penetreze norma si dogma. Inanimatul e teluric. E pragmatic sau aerian. E o constructie monstruoasa a lumii, un facator.

      Facatorii se duc în neant fiind consumati de combustia universului plin de universuri. Inanimatul se joaca cu nemurirea si curteaza moartea. Nici nu are si nici nu e produsul unui miracol. E stângist sau dreptist dupa vremuri. E cu rusii sau cu americanii sau e nationalist. A patra cale nu exista pentru el. Sa mâzgaleasca hârtia, sa burduseasca internetul cu fictionalul sau de-un ban gaurit. Dar nu e paranormal. Nu e informatie pura sau instructiune enciclopedica. Nici nu crede în ceea ce scrie! Cum sa creada daca e simplu reflex la lectura, daca e asa, preocupatiune duminicala si vulgara, daca e fronda sau revolta mondena, buna sa impresioneze vardistul de la colt de strada, pe sergentul de la serviciul secretos sau pe guvernanta nationala sau pe masele largi populare farâmitate si digitalizate, zice-se de mintosii , inanimati. Inanimatul e gata sa peroreze despre moartea cartii si despre victoria totala a digitalului, fura de la americani nitica recuzita si putin de la rusi, se pupa cu francezii si urla în pustiu ca ministeriala l-a uitat pe drumul integrarii.

      Dar inanimatul nu este integrat. Este alaturi. El zice ca e fiinta banala în sinea lui. Inanimatul nu are sine, are o sine. Curvistina înamorata de vulgar si de prostie. De prostia maselor largi populare fragmentate si digitalizate. Scriitorul inanimat nu are stiinta secreta a enciclopediilor. El e o fiinta vulgara. El nu se teme de necunoscut. Nu e înfiorat.

      Fantomele ca si razboaiele spatiale nu sunt pentru el decât un mijloc de a-si omorî plictisul. Inanimatul nu este o existenta-în-lume. Este doar prefacut. Fatarnicul. Un simplu reflex al viului la banalitatea suficientei. Inanimatul nu crede. A te umple de universul plin de universuri e pierdere de vreme pentru el. Inanimatul scriitor este o constructie comica si trista. Înseala criticul si batjocoreste lectorul. Trage din greu sa publice dar nu se razboieste cu necunoscutul.

      Dar necunoscutul este în timp ce razboaiele de profunzime se desfasoara pline de cruzime dincolo de pojghita subtire a realului, dincolo de omenesc si de teluric, dincolo de credinte si mituri, dincolo de glorie, dincolo de premii literare, dincolo de realitate. Exista ceva.

      Aceasta este sfârsirea inanimatului scriitor . Timpul e o gogorita pentru prosti asa cum spatiul este carnavalul idiotilor. Gravitatia striveste inanimatul scriitor pentru ca el fiind un nefiind, nu are înteles în lumile cuprinzatoare ale universului plin de universuri. Tâmpit iremediabil, inanimatul scriitor râcâie cu unghia în pielea universului plin de universuri ramânând o simpla propozitie în marele text. El nu vede textul. Nu-l patrunde. Dar scrie. Scrie ca un orbete spre straluminarea maselor largi populare fragmentate si digitalizate si duse în pustie de cohorte de inanimati. Aceasta ar fi sfârsirea daca razboinicii imaginarului nu ar lupta pe tacute în corpul universului de universuri, ei fiind magicieni si nu fiinte, biete fiinte. Paranormalul e o vulgarizare a acestor razboaie iar farfuriile zburatoare sunt doar stropul de imaginar care picura pe viziera razboinicului secretului, tainei si miracolului.

      Inanimatul scriitor este inanimat pentru ca-si recunoaste vulgaritatea fiintarii, pentru ca se crede doar forma umana si pentru ca, lenevos si idiot, nu îndrazneste sa experimenteze. Lipsirea de experiment si experienta lasa fara de suflare fictionalul compus de inanimatul scriitor . Inanimatul doar îsi imagineaza. El face din propria sa imaginatie o curva de lux cu care se culca criticii si cititorii aiuriti. Razboinicul experimenteaza, are experiente si cauta cu fervoare razboiul. El stie ca exista ceva. Inanimatul scriitor se dedulceste cu licoarea teluricului în timp ce universul plin de universuri pune la cale anularea lui din registrul imaginar care chiar functioneaza sau fiinteaza.

     

© Copyright Ovidiu Bufnilă
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online