evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
O noapte într-un ceas  -  Duhovnicul  -  Nopţi albe, zile negre  -  Oglinda  -  Al nouălea iad  -  Andru  -  Cum s-a născut Dumnezeu  -  Dansând pe sârmă  -  Diamantul  -  Brăduţul  -  Sfârşitul lunii  -  Cuantum sincronicity - formula nemuririi  -  Viola  -  Umbra  -  Masa de duminică  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (V)  -  Bătălia pentru supravieţuire  -  Dincolo de evoluţie  -  Creatorul  -  K  -  Eu şi Cu Mine  -  Licuricioaia  -  Limoniu  -  Pierderea  -  Ultimul Paradis  -  Satiră robotică  -  Inelul de platină  -  Portiţa  -  Călătorii cu îngeri  -  Necunoscutul intrigant  -  Nouăsprezece zile (I)  -  Vânătoarea  -  Australia, ca o felie de pâine  -  "Coincidenţă !" au strigat  -  Viziune  -  Vatmanul - Reacţiile, Epilog  -  Mr. Loverman  -  Între ziduri  -  Puroi III  -  Meduza (IX)  -  Duel în Lumea Visurilor  -  Prima pagină  -  Drumul care nu se vede  -  Sinucigaş plătit  -  Războiul lumilor  -  Taina leului  -  Accidentul  -  Luminile oraşului XXXIV  -  Luminile oraşului 2 (III)  -  Luminile oraşului XXIV


Asupra misiunii

Eu nu va spun ce am citit, eu va spun ce g

Ovidiu Bufnilă
ovidiubufnila.ning.com



Publicat Marţi, 12 Februarie 2002, ora 10:05

       Sa vorbim despre lucruri simple. Sa vorbim despre simplitate.Ce înseamna deschidere? Ce putem spune despre aceasta încercare a deschiderii? Sa deschidem un dialog, sa deschidem o carte secreta, se deschidem o fereastra?Cum ne apropiem de un asemenea eveniment? Desigur, purtând cu noi o gramatica de vreme ce, pentru fiinta umana totul este Text. Raportul de adevar este o constructie textuala, un miracol al limbajelor fiintei care sunt reductibile la o gramatica fundamentala. Aici descoperim contradictii, inconveniente, defecte, în modurile de manifestare ale gramaticii care suporta manifestari ale principiului lui unu care se mutiplica, o gramatica putând fi în acelasi timp doua gramatici pentru înlesnirea acestui acord dinamic ce este limbajul. Vom avea mai multe gramatici în functie de conditiile de zona, de perimetru, de sector, fiinta fiind ea însesi sectoriala, fragmentata. Aici descoperim, prin gramatici, tulburatoarea diferenta între fragment si sector, intuim sau chiar supunem dezbaterii manifestari ale ordinii si ale entropiei. Fiinta fiind paradoxala. Paradoxul vine din predispozitia de ordine si de neordine. Existenta unui câmp euclidian într-un ocean entropic produce confuzie sau stari de betie intelectuala, produce clivaje temporale sau furia maselor precum si instituirea jocului de celula. Jocul de celula este un euclidian care se metamorfozeaza în Modelul Insulei, în asteptarea unui tert si asa mai departe. În clar, lucrurile fiintei sunt simple, gramaticile functionând sau fiintând în si prin fiinta. Întrebarea asupra genei mortii este instituirea metafizicii moderne care pune în discutie moartea lui Dumnezeu. Limbajul genetic, descoperit prin experiment, prin pozitivare a discursului filozofic în fapt, este o aparenta a planului ascuns. Cum s-a scris sau cine sau de ce? Gramaticile geneticii sunt un existent, un raport de adevar aflat înaintea fiintei. Dar sunt oare aceste gramatici genetice, gramaticile fundamentale? Exista oare gramatici ale câmpului istoric? Este oare succesiunea cheia de bolta a Istoriei? Si daca nu? Daca exista Istoria ca raport de simultaneitate într-un câmp istoric de anvergura, într-un metacâmp istoric, dincolo de Natura si natural? Ar fi oare Natura doar o instructiune? Si atunci exercitiul filozofic asupra modernitatii si postmodernitatii sa fie inutil? E ridicol discursul asupra modernitatii iar daca nu e ridicol e prematur, criticul Inchizitiei, contemporan Inchizitiei, fiind în dreptul sau natural dar si insurgent de a se considera o constructie a modernitatii? Gramaticile fundamentale admit sau nu defecte de interpretare? A deschide înseamna a te elibera de tirania conduitei, de strânsoarea dogmei, a doctrinei, a dictaturii termenului si a referintei.Referinta este un morbid de prim rang. Putini cei ce se pun în pericol parasind referinta si admitând un discurs liber. Platon? Aristotel? E timpul unei Revolutii Intelectuale. Care ar fi sarcinile fiintei potrivit gramaticilor fundamentale? Raportul de adevar plin de gravitate, care gravitate e si ea un raport de adevar, este unul potrivit caruia fiinta este cuprinsa. A fi înauntru înseamna a avea materialitate, înseamna a confunda materialitatea cu Aparenta. Nici nu s-ar putea altfel de vreme ce fiinta este un produs al unui Sens Ultim. Sensul Ultim ar putea fi un finit sau un infinit si dezvoltând un astfel de discurs ne asumam responsabilitatea si riscul de a ramâne prizonieri ai finitului si infinitului. Suntem de fapt un punctaj. Avem o structura informationala, suntem un nor de puncte. Problema e daca acest nor de puncte se poate gândi pe sine si cum poate face aceasta. Care ar fi gramaticile fundamentale? Iata de ce lucrurile sunt simple iar restul o simpla bagatela, o desfasurare neimportanta. Restul: cartile, revolutiile, executiile, razboaiele, cutia de bere Piels, concertul de rock, balul de sâmbata seara, controversele asupra suprarealismului, aporiile despre postmodernism si despre Mosad, KGB, CIA, SRI, SIE, despre Trotki si despre Pol Pot, Paul Goma si insuportabila povara a individualistului, ridicolul disidentului român chinuit de neimportanta si de desincronizare în Istorie, literatul tânjind dupa premiul Nobel, nationalistul luptând cu morile de vânt, ratarea Istoriei, lipsirea simtului de navigatie, Ben Laden si Putin, toate instructiuni suspecte ale unui construct neimportant. Materialitatea este iluzie din moment ce ubicuitatea electronului si vitezele cuantice construiesc Aparenta. E simplu. Mai mult decât atât, tulburator. Fiinta si lucrurile fiintei ar trebui gândite ca raport de existenta întâi de toate si apoi ca raport de adevar. În rest, propozitii. Text. Deschidere înseamna desfasurarea textului. Tocmai de aceea nu sunt scriitor ci ma revendic a fi magician. Când scriu nu scriu ci desfasor. Pe masura ce desfasor deschid fie o fereastra, fie o carte secreta, fie un dialog. Sunt Grile Secrete, sunt Artele Privirii, sunt Principiile. Ajung aici la un raport de adevar esential: fiinta fiind în exercitiul ei de cuprins un nefiind, a o trata asa e ca si cum as avea de instrumentat un fiind real în lipsa unei gramatici fundamentale. Lipsind, construiesc o gramatica fundamentala. Îi asigur fiintei o posibilitate si o probabilitate de existenta. Sunt de fapt o multime de puncte care functioneaza sau fiinteaza într-un raport de adevar care este propriul discurs al acestei multimi de puncte aflate în imposibilitatea de a avea o certitudine si tocmai de aceea construieste o certitudine. Nu exista în acest raport de adevar un UNU care detine întreg raportul de adevar si tocmai de aceea lipseste relatia de subordonare care ar putea fi instituita sau instrumentata. Experimentul stiintific si, asemenea lui, revelatia, sunt constructe de simbol dar nu sunt raport de adevar ele fiind functii sau fiintari ale fiintei aflata cuprinsa într-o incertitudine remarcabila. Nu traim într-un Univers ci într-o Incertitudine fiind multimi de puncte care se gândesc pe ele însele. Daca sunt compus din electronul ubicuu atunci ceva din mine, esenta mea, periferiile mele sunt si ele asemenea. E simplu, nu? Restul e banal, e vulgar, ridicol dar de trebuinta: credinta, ritualul, magia populara, politica, formatorul de opinie, pericolul nuclear, rasa, razboiul de cotropire, filozofia despre mase, masonii, revolutiile de catifea, tortul de ciocolata si toate desfasurarile posibile sau probabile. Bufnila nu scrie. Foloseste gramaticile fundamentale si instrumenteaza evenimente construind sarcini istorice pentru personaje sau pentru evenimente. Unele dintre ele se regasesc în Istoria Recenta. Personajele si evenimentele sunt reale. Un magician poate construi istoria nefiind un prestigidator marunt sau un sarlatan. Anvergura constructiilor este uluitoare si cu un exercitiu temporal privit ca un raport de infinit. A construi evenimente istorice nu e asemenea exercitiului politic al partidelor, asemenea misiunilor serviciilor secrete sau asemenea falselor disidente construite în pripa de filfizoni si de neputiciosi care-si reclama banalul exercitiu filizofic a fi puseu gramatical fundamental. Nu ma intereseaza discursul lui Platon, al lui Aristotel, al lui Hegel, al lui Hitler sau Stalin, nu gasesc de cuviinta sa-l critic pe Patapievici sau pe Liiceanu sau pe Sorin Ovidiu Vântu, pe globalisti sau pe conservatorii britanici, pe molah sau pe mujahedin sau pe guru si e greu sa intru în rezonanta pentru ca stradania e sa depasim simpla deschidere, sa depasim consceptul de eliberare. A te elibera? E fals. Nu suntem prizonieri pentru ca nu suntem. Altul este raportul de adevar. Nu sunt filozof. Nu sunt mason, nefiind aservit obedientei, nu sunt autodidact, nu sunt un ratacit al culturii institutionalizate, nu sunt un transfug, nici ratat intelectual, nu sunt toba de carte dar nici venetic burdusit de tomuri filozofice care debordeaza, nu sunt un oarecare efect de lectura. E straniu, e periculos, e sublim dar si tragic sa te gândesti a fi un nefiind instrumentat potrivit unor gramatici care functioneaza sau fiinteaza în absenta ta care pentru tine e chiar prezenta. Tocmai de aceea sunt un fiind al actiunii, al misiunii. Misiunea este în corpul miracolului care ar putea fi exercitiul gramaticilor fundamentale. Stapânirea verbului sau a metaforei, logica augusta, referentialitatea sunt tot atâtea bagatele duminicale.Nu sunt ofiter în serviciile secrete desi sunt un spion abil si periculos al universului plin de universuri. Limbajul? Cât risc! Ce pericol! Limbajul e o stare textuala a universului plin de universuri. Tot Viul nu este altceva decât o ENCICLOPEDIE în functiune sau în fiintare. Viul fiind Enciclopedie tinde prin fiintare sau functionalitate sa devina o Totalitate. Totalitatea nu este un finit desi formele Enciclopediei îsi doresc finitul care poate reprezenta Ecuatia Unica, Dezvaluirea lui Unu, Adevarul Întreg. Magia este aparenta Totalitatii. Experienta si Metafizica, Exercitiu si Revelatie. Magia în puterea careia ma aflu de la bun început este un Ubicuu.Privit cu îngaduinta,teama si cumpatare ar putea fi un dublu daruit dihotomiei în exercitiul ei.Am fost instruit, antrenat si initiat în Grile Secrete, în Artele Privirii si în filozofia Principiilor.Primul meu raport de adevar este ca misiunea sta în corpul Miracolului.

     

© Copyright Ovidiu Bufnilă
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online