evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Vinerea Rozinelor Timpurii  -  Duhovnicul  -  Între ziduri  -  Luminile oraşului XXVI  -  Sfântul  -  Ultima eclipsă (II)  -  Darul divin  -  Luminile oraşului III  -  Luminile oraşului X  -  Printre oameni  -  Drumul spre (II)  -  Meduza (VII)  -  Panica  -  Pierderea  -  Întâlnirea  -  Taina norilor  -  Penato e căutat de prieteni  -  “Virusul”  -  ªarpele de aramă (I)  -  Tranzit  -  Chat Room  -  Paznicul grădinii de piatră  -  Apocalipsa  -  Cosas de la vita  -  Nyprus  -  Depozit.03  -  Mesajul  -  Aripile din cer  -  Antarctic City  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (II) Poetul Soarelui  -  Luminile oraşului XXI  -  Gol  -  Luminile oraşului IX  -  StarCraft : Musafiri nepoftiţi  -  Cyborg story  -  Somnul uitării  -  Luminile oraşului VI  -  Iubirea de pe Venus  -  Aici şi acum  -  La frontieră  -  Cărăușul  -  Luminile oraşului XIX  -  Unii îmi zic Charon...  -  Strada Cosmos  -  Pojghiţa subţire a conştiinţei  -  Theron Girradus  -  El cu durerile şi greşelile lor  -  Detenţie  -  Praf minune (II)  -  Disertaţie despre diferitele moduri de apreciere a inteligenţei


Strajă la viiturile timpului

George Ceauşu



Publicat Sâmbătă, 14 Iunie 2003, ora 10:05

      In prag de mileniu, viitorul îsi deverseaza noi viituri. Daca peste cîteva milenii stra-stramosii nostri vor inventat calatoria în trecut, ei vor trebui sa ne supravegheze: mentinînd patrimoniul trecutului, vor fi siguri ca exista ei însisi. În ciclul Patrula timpului, scriitorul Poul Anderson invoca posibilitatea ca pragul de trecere dintre mileniile al doilea si al treilea sa fie supravegheat de daneelieni, locuitorii ce vor popula Pamîntul peste un milion de ani si vor descoperi calatoria în timp - si în trecut, si în viitor. Peste un milion de ani? Întrebarea este "normala" în situatia în care eu nu stiu ce voi face în ziua de mîine?

     


     

      O retorta de lumi posibile

     

      Daca sînt extrem de optimist în privinta inteligentei omenirii si o pot presupune ca fiind orientata sprea apararea mediului contra cataclismelor naturale si nu spre distrugerea acestuia - echivalînd cu autodistrugerea -, îi pot acorda omenirii, ca specie, un milion de ani de acum încolo. Însa legile calatoriei în viitor vor diferi drastic de cele ale calatoriei în trecut. Grefa temporala este, desigur, orice reîntoarcere în trecut a daneelienilor, în scopul modificarii lui în limite înca acceptabile. Am convenit ca aceste grefe temporale se fac sub o stricta supraveghere. Putem trece în revista cîteva aspecte care pot functiona ca legi ale calatoriei în trecut: posibilitatea verificarii instantanee, în prezent, a unui trecut asupra caruia s-a facut o grefa temporala; riscul întîlnirii cu sine a agentului temporal si al schimbarii pe care o poate induce aceasta întîlnire; posibilitatea schimbarii filiatiei genetice a agentului în cazul în care unul dintre stramosii lui este ucis în urma grefei temporale; primejdia modificarii punctelor-cheie ale istoriei prin agenti temporali fraudulosi.

      Sa abordam si viitorul, desi acum, la început de mileniu, el este destul de cetos. Mai întîi tatonam dimensiunea timpului, dupa care lunecam vertiginos de-a lungul ei. Aceasta deplasare ne pune într-o relatie stabila cu modelul Substanta - Energie - Informatie: calatoria în viitor necesita, fara îndoiala, un consum mai redus de energie decît cea în trecut. Mergem pe directia pozitiva a timpului, ne putem lasa dusi de val, asa cum, de altfel, ni se întîmpla în fiecare zi cînd, chiar fara sa vrem, mai calatorim în viitor 24 de ore. De asemenea, gestiunea informationala a trecutului si viitorului difera radical: de la fapte întîmplate si ras-întîmplate prin evocarea în memorie, iata-ne în compania ne-întîmplarilor viitorului, repertoriate într-o gama larga de scenarii probabilistice. Previzionistii propun chiar "probabilitati negative", orientate nu dinspre prezent spre vitor, ci dinspre prezent spre trecut, ajutîndu-ne astfel sa ne deplasam, prin comparatie, din viitor spre prezent.

      De altfel, între trecut si viitor exista deosebiri esentiale, de la reprezentarea lor si pîna la fenomenele pe care le induc si le propaga. Fixat în imagini si simboluri, prezent în memorii, trecutul actioneaza împotriva sa pe masura ce ne apropiem de prezent. Destructurarea, reordonarea momentelor sale este operatia are îl ameninta; el nu este niciodata atît de bine fixat încît sa nu se încetoseze, dar în ele din urma exista o textura indestructibila de evenimente critice care s-au petrecut si care "liniarizeaza" o anumita existenta. In lipsa lor, realitatea ar putea fi subminata de lumile posibile. In viitor aceasta structura de evenimente nodale nu exista: o multime de "benzi transportoare" îsi deverseaza produsele spre alte platforme care se misca, spre repere de asteptare pentru care deficitul de reprezentare este acut. Viitorul nu are structura, el este o retorta de lumi posibile, spre deosebire de trecut, care are tendinta de a selecta între lumi una singura - din ce în ce mai instabila - pe care figureaza eticheta "realitate".

     

     

      Masini temporale, continuitate si analogie

     

      Cel mai simplu mod de calatorie în viitor pentru subiectul uman este încetinirea functiilor biologice - daca nu chiar suspendarea lor. Conservarea în azot lichid este, începînd de la mijlocul anilor '70, o tehnica oferita (ce-i drept, la un pret piparat) bolnavilor incurabili care vor sa valorifice descoperirile medicale ale unui viitor nu prea îndepartat. Romanele SF descriu nave cu trupuri umane aflate în stare de criogenie, nave care urmeaza sa ajunga la tinta peste zeci sau peste sute de ani. Mai mult decît atît: cel care se afla pe o nava cu o viteza comparabila cu cea a luminii are toate sansele ca timpul sau sa fie dilatat (concomitent cu contractarea spatiului), cîta vreme compatriotii sai de pe Terra, beneficiari ai unui spatiu-timp static, sa se faca oale si ulcele. Este o consecinta a teoriei relativitatii restrînse pe care astronautii viitorului o vor verifica pe propria piele. Deocamdata, termenele predilecte pentru care viitorul este adus în discutie sînt cele de patru, cinci sau zece ani.

      Fara îndoiala, principiul deplasarii masinii de calatorit în viitor va trebui sa integreze continuitatea si analogia energo-informationala. Conform principiului continuitatii, viitorul va fi asemanator trecutului datorita faptului ca timpul, fiind un continuum, nu face salturi. Multe lucruri, mai ales masive si consistente, vor ramîne aceleasi.

      Principiul ne îngaduie sa credem ca Oceanul Pacific va fi tot o parte a lumii noastre si în secolul 50. Celalalt principiu, al analogiei, se bazeaza pe remarca fiecaruia ca în evenimentele pe care le observam exista serii similare cauza-efect. Astfel, cînd mercurul termometrului coboara, prezicem ca ar putea sosi furtuna. Urmarind istoria unui oras, vom observa în prezent semne sigure a ceea ce am vazut în trecut si, pentru un bun segment istoric, vom putea face analogii. O mare parte dintre prezicerile noastre de fiecare zi sînt banale, încît nici macar nu recunoastem ca ele implica o serie constanta de explorari ale viitorului, care ne ajuta sa luam decizii. An anii din urma previzionistii au facut un efort într-adevar serios pentru îmbunatatirea predictiilor pe care le facem intuitiv si a introducerii unor metode efiace de anticipare: metoda explorarii tendintelor, a scenariilor, modelul jocului cu necunoscutul. Dar orice metoda, oricît de performanta, esueaza în fata factorului-surpriza, a creativitatii viitorului chiar pentru o durata de timp redusa. Sa ne mai punem atunci problema calatoriei în viitorul îndepartat? Personal, cred ca problema are substanta, în nici un caz nu-i absurda.

      Dar ce aspect ar putea avea o masina de calatorit în timp? Traditia Masinii timpului a lui H. G. Wells (1895) indica pur si simplu un vehicul pe patru roti care în excelenta serie filmica a lui Robert Zemeckis Înapoi în viitor devine o limuzina care consuma benzina obisnuita; întepenita în secolul trecut, masina va avea probleme cu propulsia. Patrulele temporale ale lui Poul Anderson se deplaseaza în timp cu ajutorul unei motociclete ciudate, careia i se descrie doar carcasa; despre combustibil nu aflam nimic. Pentru Gheorghe Sasarman (romanul 2000, Editura Eminescu, Bucuresti, 1982), aceasta masina este un superaccelerator de particule elementare iar respectiva calatorie, de altfel cruciala, conta dintr-un experiment stiintific crucial. Cred ca este un design mai adecvat pentru un dispozitiv care, oricum, trebuie "sa întoarca spatiul pe dos", sa confere acces la dimensiunea timpului, similara (dupa vechi observatii) oricarei dimensiuni liniare spatiale.

      Caracteristici cum ar fi liniaritatea si ireversibilitatea structurii temporale încep sa se clatine o data cu imixtiunea omului în microunivers. Hadronii, particule elementare implicate în interactiunile tari nucleare, care presupun o energie foarte înalta, ei bine, hadronii admit si anti-hadroni, construiti prin negativarea anumitor sarcini; pentru anti-hadroni se poate pune problema unui timp negativ - ce-i drept, pe foarte mici segmente ale duratei.

© Copyright George Ceauşu
Sursa :   Obiectiv SF
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online