evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Nick  -  Engel  -  Accidentul  -  Bella. Moartea unui body-guard  -  Fata din vis  -  Lala  -  Unii îmi zic Charon...  -  Catedrala  -  Schimbare de management  -  Sub nori  -  Curcubeul  -  Mimi, Momo şi Mumu  -  Povestea unui suflet  -  BO  -  Meditaţie  -  Ultima eclipsă (I)  -  Archeopterix  -  Cercul  -  Valoare reziduală  -  Obsesia  -  Cristerra  -  Ion cel fericit  -  Drumul spre  -  Parte din mintea ta  -  Pure Evil  -  Imperiul Marţian contraatacă  -  Înălţarea  -  Gri şi roşu auriu  -  Upgrade "Beyond 363000"  -  Enigma de cristal  -  Luminile oraşului  -  Gondolierul  -  Meduza (XI)  -  Răspuns fără întrebare  -  Asaltul  -  Puroi I  -  Luminile oraşului XVII  -  Hora Ielelor, Pensiune III  -  Vatmanul - O pasiune  -  Cojocul (Cujuh)  -  Amintirile unei lumi departe, departe de tot  -  Interviul  -  Vrăjitoarea  -  Metastază  -  Luminile oraşului XXXIII  -  Trenul  -  Mămica şi El Diablo  -  Vânătoarea  -  Texte.01  -  În umbra sorţii


Strajă la viiturile timpului II

George Ceauşu



Publicat Sâmbătă, 14 Iunie 2003, ora 10:05

      In prag de mileniu, viitorul îsi deverseaza noi viituri. Daca peste cîteva milenii stra-stramosii nostri vor inventat calatoria în trecut, ei vor trebui sa ne supravegheze: mentinînd patrimoniul trecutului, vor fi siguri ca exista ei însisi. În ciclul Patrula timpului, scriitorul Poul Anderson invoca posibilitatea ca pragul de trecere dintre mileniile al doilea si al treilea sa fie supravegheat de daneelieni, locuitorii ce vor popula Pamîntul peste un milion de ani si vor descoperi calatoria în timp - si în trecut, si în viitor. Peste un milion de ani? Întrebarea este "normala" în situatia în care eu nu stiu ce voi face în ziua de mîine?

     


     

     

      Un necunoscut enigmatic

     

      Timpul negativ înseamna, de fapt, o calatorie anormala, din prezent în trecut, nu una normala si confortabila cum este cea din prezentul acestei clipe în viitorul ei. Tot la nivelul particulelor elementare, dar raportîndu-ne la mezoni, purtatori de forte slabe, se manifesta teorema CPT, care angreneaza simetria în oglinda, spatiul si timpul, cu posibilitatea ca timpul sa atinga valori negative. Daca multimea numerelor "naturale" reprezinta fenomene din natura, ce ar putea împiedica multimea numerelor întregi sa reprezinte acelasi tip de fenomene? Matematicianul va spune: nici un motiv, pentru ca matematica nu-i un construct subiectiv, prezent în capul nostru, ci o retea structurala pentru întregul univers. Fizicianul se va apuca apoi cu înfocare sa gaseasca în natura modelele prezente în minte - spre a valorifica accesul nostru la gîndul universal si la gestul divin al vederii nevazutului.

      Confruntata cu viitorul îndepartat, masina timpului este pe cale sa esueze; cercetatii lui Donald Malcolm, porniti în cautarea unui viitor-limita, întîlnesc un ocean care aminteste de cel primar si o lume în gri. Totul e neliniste si stare conceptuala larvara. Totusi, viitorul este infinit, cîta vreme omul are finitudine în lumea asta. Este, însa, mai bine sa consideram finitul ca un caz particular al aspectului de infinit, decît sa recurgem la definitia negativa uzuala. Hegel însusi s-a ridicat împotriva modului "rau" de a concepe infinitul - care se diferentiaza de nemarginit, fenomen cu caracteristici mai restrînse. Infinitul calitativ (care trebuie acceptat din capul locului, fara seculara obsesie a cantitatii) este o multiplicitate incomparabila cu propria multiplicitate. Un mar se deosebeste fundamental de o jumatate de mar, în timp ce infinitul este reciproc comparabil cu parti înca semnificative din el, asa cum multimea numerelor naturale este comparabila, element cu element, cu cea a numerelor naturale pare. Timpul vietii ni-i finit, dar proiectia lui într-un vitor opac momentan falsifica aceasta dimensiune sau, daca vreti, o aduce la veritabilul adevar: sîntem fii ai infinitului. Se leaga aici trei lucruri pe care le putem doar invoca, fara a le trezi din nelinistea lor primara: Fiul, fiitul (de la a fi) si finitul care se contrazice pe sine.

      Daca n-ati întîlnit înca pe cineva din viitorul îndepartat, e semn rau. Înseamna ca Dumnezeu n-a mai avut rabdare ca omenirea sa descopere masina de calatorit în timp. Înseamna ca omenirea nu a murit peste un milon de ani, ci doar peste un mileniu, sa zicem, sfîrtecata de problemele ei cutremuratoare si explozive. Sau chiar zguduita de un cataclism natural. Eu ramîn un optimist, desi n-am întîlnit pe cineva venit din viitorul îndepartat.

      Ieri am vazut pe strada un om îmbracat ciudat, cu un comportament cam nelalocul lui... Mai stiu eu?

     

      Mileniul si patrula temporala

     

      Înca din adolescenta, visînd trecerea dintre milenii, îmi închipuiam un scenariu complicat. Nu se poate face predarea stafetei între ani milenari asa, pur si simplu. Pragul de trecere este atent supravegheat. Urmasii nostri de peste secole si milenii monitorizeaza istoria omenirii, atîta vreme cît, obligatoriu, vor ajunge sa calatoreasca în trecut. Nu numai Dumezeu, ci si omul supravegheaza o istorie care a ajuns pentru el definitorie.

      În prag de mileniu, incursiunea în trecut ne ofera posibilitati fastuoase, caci putem alege nu numai anul si deceniul, dar si secolul sau mileniul. Este, cred, motivul pentru care au aparut atîtea institute pentru cercetarea calatoriei în timp - cîteva zeci pe spatiul occidental. Actualele modele matematice ale timpului - cum ar fi cel din teoria relativitatii restrînse - si chiar anumite modele metaforice ne pot ajuta sa concepem o masina de calatorit în trecut. Timpul liniar crestin, timpul-samînta din Tantra Yoga, timpul-fluviu, timpul-havuz, timpul-cascada (ca sa invocam doar cîteva modele filosofice) ne pot ajuta sa concepem, prin prisma tehnostiintei actuale, nu numai simple forme de încetinire a sa, dar si masini cu care sa plonjam în istoria imediata sau îndepartata. Ca si în realitate, ceea ce nu-i interzis este permis si, deocamdata, sînt putine argumente care interzic calatoria în timp. Sa dam prioritate celei în trecut - pentru ca veacul care se arata la orizont este înca tulbure.

      Primul paradox cu care se confrunta calatorul trimis în trecut este întîlnirea cu propriile ipostaze. El este astfel formulat de Isaac Asimov: "un om, în acelasi timp si în aceeasi realitate, risca sa de reîntîlneasca cu sine însusi". Agentul se poate întîlni nu numai cu sine, ci si cu un stramos al sau si, daca l-ar ucide, si-ar curma lantul propriei existente. René Barjavel scrie o povestire cu un astfel de subiect. Este o confruntare deschisa dintre realitatea fizica si cea psihica din care psihicul poate iesi învingator (prin evolutia agentului temporal pe un alt lant de stramosi si prezenta lui într-o alta realitate, în care îsi continua viata) sau fizicul poate detine întîietate (prin disparitia instantanee a agentului temporal buclucas). De altfel, psihicul oricarui agent are de înfruntat pasiunea acestuia pentru autodefinire, ceea ce duce la tendinta cautarii în trecut a propriei ipostaze si a celor ale cunoscutilor apropiati. Apoi confruntarea trecutului cu un nou prezent în care trecutul este reintrodus poate stîrni paradoxuri. Presupunem ca un agent temporal urmeaza sa calatoreasca în propriul trecut, pentru o întîlnire cu el însusi. Dar aceasta întîlnire, fiind ceva relevant din trecutul lui, ar trebui sa figureze între amintirile sale. Se pune problema: urmeaza sa se reîntîlneasca pe sine ori s-a întîlnit deja? Eul cunoscator, care este unul singur, ar trebui disociat. In cazul calatoriei în trecut, cunoasterea umana ar fi zguduita de paradoxuri.

      Dar paradoxurile sînt normale în cunoastere iar înfruntarea lor, dislocarea timpului între prezent si trecut presupune o persoana specializata. Selectia prealabila este foarte riguroasa, pentru ca tentatiile timpului sînt mari (Poul Anderson, Patrula temporala), ceea ce face ca agentul temporal sa reprezinte un stereotip militar modernizat, pentru ca va trebui sa lupte pentru conservarea istoriei: ca orice fapt restrictionat social, calatoria în trecut poate deveni obiect de contrabanda. Anumiti calatori clandestini s-ar putea strecura în trecut cu arme evoluate, provocînd astfel miscari sociale în masura sa schimbe cursul istoriei.

      Poul Anderson îi numeste agenti daneelieni, locuitorii ce vor popula Pamîntul peste un milion de ani. Ajunsi în stadiul de a se deplasa pe diversele trasee temporale, ei instituie o patrula destinata protejarii acestei variante de viitor a omenirii. Enuntam cîteva reguli de conduita ale unui astfel de agent temporal: 1) calatoria în timp are loc sub stricta supraveghere a daneelienilor; 2) se interzice agentului temporal sa actioneze asupra ipostazelor anterioare ale propriei vieti; 3) se interzice agentului sa actioneze pe o varianta temporala deja explorata în decursul misiunilor sale, datorita posibilitatilor de interactiune între variante.

      Din piscurile unui nou mileniu, sa ne comportam asemeni daneelienilor: sa nu lasam istoria îndepartata sa sara în tandari. Nu ne putem permite sa uitam ca noi cu totii am mai îmbatrînit cu doua milenii decît cu riscul de a arunca omenirea într-o noua absurda copilarie.

     

© Copyright George Ceauşu
Sursa :   Obiectiv SF
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online