evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Renaşterea...  -  Pescarul la apus  -  Acolo unde s-a oprit metroul  -  Pierderea  -  Jocul Zeilor (VIII)  -  Liber arbitru  -  Nu deschideţi uşa  -  Străinul  -  Luminile oraşului IV  -  Planeta ascunsă  -  Vise în adâncuri de stâncă  -  Geneza  -  Praf minune (III)  -  Îmbrățișare  -  La chambre quotidienne (fr)  -  Cursa  -  Luminile oraşului VI  -  Jocul Zeilor (VI)  -  Halucinaţie  -  Necunoscutul intrigant  -  Printre oameni  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (I)  -  Nu este prima dată  -  Joia neagră  -  În noapte  -  Punct. ªi atât  -  Valea însângerată  -  Ancheta  -  Luminile oraşului XXI  -  Camera de la capătul holului  -  Fata din vis  -  Pasomii  -  Fugind pe cerc  -  Arma secretă  -  Înălţarea  -  Gheşeft  -  Dumnezeul unei lumi mărunte  -  Casa de la marginea pădurii  -  Conştientizarea  -  Conştiinţa împăcată  -  Caiet de regie  -  Pacientul  -  Resacul Timpului  -  Contrapaganda  -  Atingeri sensibile  -  Pânza de păianjen  -  Natură moartă, cu portret  -  Nu ne vom mai întâlni în toamnă, domnule profesor !  -  Poveste cu un zmeu  -  Dl. Ics


A fi în avangardă

A fi în avangardă
  Lucian-Dragoş Bogdan
A tricky individualism
Not yet
Tears of a star
My values vs. yours II
My values vs. yours
varianta print

Lucian-Dragoş Bogdan



Publicat Luni, 20 Octombrie 2003, ora 10:05

      

      Indiferent de perioada istorica la care facem referire, întotdeauna a existat o miscare de avangarda. Aceasta a fost o conditie esentiala a realizarii progresului. În orice societate mai mult sau mai putin evoluata a existat un om sau un grup de oameni care a încercat sa faca pasul înainte, sa schimbe ceva. O privire retrospectiva ne poate face sa apreciem favorabil unele miscari, la fel cum altele le putem considera ca având un efect " imediat sau pe termen lung " nefast. În general orice miscare avangardista este privita la momentul aparitiei ca un eveniment nefast iar aceasta apreciere tinde sa se estompeze cu trecerea timpului.

      Stiinta, fara doar si poate, este avangardista prin însasi esenta ei. O descoperire stiintifica schimba " putin sau radical " perceptia asupra a ceea ce este, viata de zi cu zi, acceptarea realitatii. Ea misca lucrurile "înainte".

      Arta pe de alta parte are posibilitatea de a ramâne la ceea ce este, de a merge "înainte" sau de a se întoarce la ce a fost cândva. Un artist poate ramâne într-o anumita structura, poate iesi din ea sau se poate întoarce la o structura abandonata, la fel de bine într-un mod genial ca si în mediocritate. El va apartine indubitabil unui curent artistic; unul în plina desfasurare de forte, unul "retro" sau unul avangardist, fara ca asta sa influenteze în vreun fel calitatea operei sale. Diferenta consta în utilizarea unor retete susceptibile a aduce succesul în primele doua variante, respectiv în spargerea canoanelor în ultima dintre ele. Aceasta spargere a canoanelor este o sabie cu doua taisuri. Aduce personajul în centrul atentiei, scotându-l din marea masa a apartinatorilor unui anumit curent, în schimb face ca opera lui sa ramâna pentru totdeauna "pe locul doi". De ce? Foarte simplu. Fata de curentul artistic de care s-a desprins nu va ajunge în nici un caz la valoarea operelor create în acel stil. La fel însa se va comporta si fata de cei care îl vor succeda, profitând de oportunitatile create, si ale caror creatii vor fi superioare în conformitate cu standardele noului curent.

      Caci aici intervine marea drama a avangardistului. El nu se poate desprinde complet de drumurile BATATORITE de ALTII pentru curentul în care s-a format. El poate doar deschide drumuri noi. Drumuri care, odata deschise, vor fi BATATORITE de ALTII. Marele " si în cele mai multe cazuri singurul " lui câstig va fi acela ca va fi mentionat într-un pomelnic istoric. Va apartine culegatorilor de date dar, în cele mai multe cazuri, nu va apartine sufletelor cititorilor de peste timp.

      O alta mare drama este aceea ca orice miscare avangardista devine clasica dupa o vreme. Jules Verne: un tânar cu idei ciudate la sfârsit de secol XIX, parintele SF-ului astazi. Van Gogh: un ratat dezaxat în secolul XIX, un pictor de care oricine a auzit astazi. Gershwin: un profanator al muzicii simfonice la început de secol XX, un "generic" pentru multe emisiuni astazi. The Beatles: tineri rebeli si fara principii în anii "60, pietrele de temelie ale muzicii actuale, fie ele rock, hip-hop, house sau de alt gen.

      Miscarile nou aparute distrug vechile sisteme si, astfel, stârnesc o inerenta opozitie din partea marii mase a celor trecuti de o anumita vârsta, cunoscut fiind ca odata cu trecerea anilor omul devine tot mai conservator si încearca sa-si construiasca un sistem de vietuire cât mai riguros. În timp, miscarea de avangarda devine comuna, tot mai multi raliindu-se ei si, astfel, pe masura ce generatia care a îmbratisat-o se maturizeaza, devine ea un nou sistem, vechi pentru o alta miscare avangardista. Sunt suficiente aici doua exemple. Muzica rock, o muzica a tineretului rebel, pornit sa distruga conservatorismul anilor "60-70, tinde tot mai mult sa se combine la ora actuala cu muzica simfonica, trecând de la ritmuri scandaloase la unele mult mai studiate. De asemenea, miscarea hippy a fost una a distrugerii tiparelor societatii. Ideea a fost ca fiecare sa faca ceea ce simte, diferit de ceilalti, diferit de orice canoane. Ce putem auzi azi? Remarci de genul "muzica hippy", "îmbracaminte hippy", "viata hippy". Darâmatorul de sisteme a devenit la rândul lui sistem. A socat lumea în anii "60, a fost mod de viata în anii ce au urmat, iar acum stârneste cel mult zâmbete de superioritate tinerilor acestor zile.

      Nu cred ca exista avangardist perpetuu. Probabil ca orice artist este mai mult sau mai putin avangardist în perioada de început a creatiei sale. Atunci el este o mare clocotinda de idei, este un taifun pornit împotriva sistemelor care se opun ideilor lui. Pe masura ce trece timpul, pe masura ce maturitatea intervine, pe masura ce tot mai multe idei si-au etalat deja farmecul, opera în ansamblu devine mai importanta ca ideea. Cartile de debut ale scriitorilor au maxim 200 de pagini, cele de maturitate ajung lejer la 4-500. În primele sunt tone de idei în stare pura, în ultimele sunt câteva idei slefuite si fasonate. Iar ideile, mai ales în stare pura, apropie arta de stiinta, facând-o " implicit " avangardista.

      A fi avangardist înseamna a da un sens nou unui sistem vechi. Dar, în plus, a fi avangardist înseamna si a stii când sa te dai la o parte pentru ca TU nu mai poti aduce suflul novator.

      Caci avangarda nu este de fapt un om sau o miscare.

      Avangarda este un suflu continuu.

     

© Copyright Lucian-Dragoş Bogdan
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online