evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Eu şi Cu Mine  -  Asaltul  -  Vinerea Rozinelor Timpurii  -  Partida de bridge  -  Viziune  -  Paznicul grădinii de piatră  -  Arta de a purta un război  -  Pierduţi în ceaţă  -  Sfârşitul lunii  -  O poveste de Crăciun  -  Scrisoarea  -  Din vitrină  -  John-486  -  Valea însângerată  -  Ziua în care a dispărut Mircea  -  Limoniu  -  Mamal - Oraşul  -  Jocul Zeilor (VI)  -  Jocul Zeilor (IX)  -  Depozit.03  -  Ignis  -  Clocitorul Josh  -  Detenţie  -  Destin  -  Nouăsprezece zile (I)  -  Duhovnicul  -  Casa libertăţii  -  Gheşeft  -  Pescarul la apus  -  Aniversarea  -  Poveste de viaţă  -  Mărturisirea lui Abel  -  Cine sunteţi?  -  Almateea  -  Poetul cerşetor  -  Experienţă pecuniară  -  Experimentul  -  Submarinul Roşu  -  Dumnezeul unei lumi mărunte  -  Vatmanul - O pasiune  -  Nyprus  -  Câmpul de luptă  -  Meduza (VIII)  -  Peştera II  -  Vise în adâncuri de stâncă  -  Unii îmi zic Charon...  -  Îmbrățișare  -  Prima pagină  -  Cioara  -  Luminile oraşului III


Prima Scrisoare Deschisă scrisă cu mare dragoste către românii de pretutindeni

Ovidiu Bufnilă
ovidiubufnila.ning.com



Publicat Sâmbătă, 14 August 2010, ora 19:30

      Ovidiu Bufnilă:

      Awarded for the philosophy of the modern war, USA

      Awarded for the decoding images, United Kingdom

      Awarded for the scenario and concept, USA


     

      Bunul român e pretutindeni prin lume. Bunul român e românul acela nu blajin de prost, istoriceşte vorbind, ci românul care, iubindu-şi patria pur şi simplu, fără surle şi tobe, îşi dăruieşte viaţa celorlalţi români care fie merită dăruirea asta, fie nu merită dăruirea asta.

      Bunul român e pretutindeni prin lume, prin forumuri, prin bloguri, prin blocuri, pe la partide, în fabrici, la bancă, pe scara blocului, în excursie, la bibliotecă, la primărie, la casa de sănătate, în război, când vin inundaţiile, prin străinătăţuri, prin peşteri şi cafenele, prin malluri, prin parlament, prin guverne, prin gări, prin poezii şi romane şi filme, prin văi şi vâlcele, la grătar, la cozi, la carnaval, la bal ori la spital, când ai nevoie de o mână de ajutor.

     

      E plină lumea de astfel de buni români. Trebuie doar să ai norocul să dai peste ei. Sunt români şi români aşa cum sunt ruşi şi ruşi, portughezi şi portughezi, evrei şi evrei. Nu-s românii ăia buni mai prejos sau mai presus decât ruşii cei buni, evreii cei buni, irakienii cei buni, cecenii cei buni.

     

      A fi bun român astăzi înseamnă înainte de toate să nu-ţi baţi joc de alţi români. Dacă vine un român să-l ajuţi, să nu-l amâni, să nu-l duci cu vorba, să nu-l iei la mişto. Dacă poţi să-l ajuţi, să-l ajuţi. Dacă nu, să dai un telefon, să pui o vorbă bună, să răspunzi la telefon celui care ţi-a cerut ajutorul nu să-l sictireşti, să-l iei la mişto, să-l iei în zeflemea. Vremurile sunt grele, mulţi români au nevoie de ajutor.

     

      Cum n-avem înainte-mergători providenţiali care să ne scoată din rahat printr-un Miracol, trebuie să ne ajutăm singuri.

     

      România se împarte astăzi între bogaţi şi săraci, între avuţi şi nevoiaşi, între ăia care au cu ce şi ăia care nu mai au cu ce. Aşa-s vremurile, asta e Istoria.

     

      Bun român e acela care nu înfulecă durându-l în cur de nevoiaşi şi care pune umărul să se deblocheze cumva Criza, cu adevărat. Bun român e acela care nu fitilează guverne la nesfârşit şi care bagă viteză să nu moară pensionarii de foame.

     

      Bun român e acela care ştie cu adevărat ce fel de popor sunt românii ăştia iubiţi. Bun român e acel român care ştie să-şi ţină capul pe umeri.

     

      Bun român e acela care înţelege rostul românilor: anume că nu suntem viteji vitejilor, că ne place un şpriţ, o bere şi-un mic, că suntem lăudăroşi nevoie mare, că ne-am lua de pipet cu Rusia da ştim că n-am putea să ţinem război nasol că ne halesc ruşii cu pene cu tot, că le-am da cu tifla americanilor dacă am putea da nu ne mai transmit ăia Oscaru la televizie şi nu mai putem căsca gura la sclipiciul lor americănesc, că ne-am lua de piept cu Europa Occidentală să le arătăm noi ce deştepţi suntem da ne taie ăştia de la porţie şi rămân ministerele fără posturi şi nu mai au unde lucra pe ruptelea verişorii, cumnaţii, finii, cumetrii noştri dragii de ei.

     

      Poate că rostul bunului român, ăla adevărat, e să înţeleagă cu adevărat ce fel de român e el însuşi şi dacă poate aşa, din bunătatea lui, să dea un pic şi la alţi români, fie că merită, fie că nu merită. Poate că rostul bunului român e să-şi vadă de viaţa lui, să se îmbogăţească şi el ca românii ăia fără de suflet şi, din când în când să facă un bine, să-l ia în seamă Dumnezeu.

     

      Poate că rostul bunului român e să fie naiv şi frumos şi melancolic şi băiat de treabă şi bun, tare bun la suflet să nu zică alte popoare că n-avem şi noi simţire, adică acest bun român să fie scos la expoziţii şi târguri internaţionale, să vadă lumea largă că şi noi avem poeţii, naivii, romanticii, evlavioşii, bunii noştri la suflet.

     

      Poate că rostul bunului român e doar să-l slujească de-adevăratelea pe Dumnezeu, nu să fure de la biserică, de la enoriaşi, de la stat, cine mai ştie?

     

      Sau, şi mai şi, poate că rostul Bunului Român e să-l găzduiască din când în când pe Dumnezeu în trupul lui şi, atunci când îl întâlneşti pe Bunul Român care te ajută cu adevărat, să ştii aşa, în secret, că de fapt e tocmai Dumnezeu ce-l care te ajută la greu. E şi ăsta un rol, e o misiune, e un rost.

     

© Copyright Ovidiu Bufnilă
Comentarii (5)  
Gabi
Miercuri, 1 Decembrie 2010, ora 11:21

Frumos spus, Ovidiu. Poate, daca romanul bun, ar fi mai atent la ce se intampla, mai increzator in cei asemenea lui, ne-ar fi mai usor. O singura precizare, doar - n-am incredere in biserica, in reprezentantii ei, nici in "bunavointa" ei. Isi are doar interesul propriu -nu pot pot pune link, dar vezi ultimul articol al lui Paul Virvea, de pe voxpublica, este convingator.

Carmen Manuela Gherghel Clapon
Vineri, 12 Noiembrie 2010, ora 11:22

Ai dreptate,dar ce pacat ! majoritatea bunilor romani stau pititi in banca lor in timp ce manelistii ii sfideaza de pe inaltimile palatului...

lascu cosmin
Miercuri, 18 August 2010, ora 20:21

Imi place textul e placut si la inima imi da speranta ca poate va exista vreodata o romanie precum e cea in sufletul autorului. Multumim Ovidiu mi-ai dat o marja de putere si speranta.

K
Marţi, 17 August 2010, ora 16:49

Ai dreptate.

ionut caragea
Sâmbătă, 14 August 2010, ora 23:41

Ovidiu este un luptator si un roman cu totul special. Ideile lui despre imagine si schimbare sunt revolutionare. Daca cei care ar gandi ca Ovidiu ar fi majoritari, atunci tara ar evolua in bine, repede. Schimbarea mentalitatii pleaca din interiorul fiecaruia. Nu trebuie sa ne luam dupa x,y sau z. Trebuie sa ne ascultam constiinta si sa facem ceea ce este bine, fara sa traim cu remuscari sau frica de la o zi la alta. Si trebuie sa fim curajosi, fara sa traim mereu in postura de victime. Suntem un popor talentat, inzestrat dar trebuie sa vrem mai mult de la noi insine. Nu de la ceilalti.

Bravo, Ovidiu.

Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online