evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Conştiinţa lui Uezen  -  Meduza (V)  -  Epsilon  -  Piatra  -  Toate filmele româneşti au un final trist  -  Înălţarea  -  Cinci personaje în căutarea unor măşti vesele  -  Eu şi Cu Mine  -  Asaltul  -  Omul invizibil  -  Big Bang Boo  -  Creatorul  -  Un pahar de vin  -  Ambiguitate clinică  -  Andru  -  Universul lent  -  Sender: High_Orbit_God  -  Mesajul  -  Castravetele  -  Poveste cu un cui  -  Theron Girradus  -  Călătoria  -  ªi vremea vine ca să plângi  -  Variaţiuni pe o temă mai veche  -  Fanfara municipală  -  Depozit.01  -  În beci  -  Călătorie la Muzeul Quale  -  O Poveste (?) modernă  -  Ancheta  -  O lumânare pentru mama !  -  Somnul uitării  -  Salvatorul  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (II) Poetul Soarelui  -  De profundis  -  Drumul care nu se vede  -  Vid imprevizibil  -  Ultima ispitire a sfântului Anton  -  Norul de argint  -  Gânduri  -  Cioara  -  “Virusul”  -  Gri şi roşu auriu  -  Joia neagră  -  Bella. Moartea unui body-guard  -  Floarea de loldilal  -  Panica  -  Halta părăsită  -  Jeopardy  -  Luminile oraşului XXIII


Gânduri în prag de Naştere

Cezarina Adamescu



Publicat Vineri, 17 Decembrie 2010, ora 15:55

      
      A urcat în automobil dar sufletul i-a rămas în afară.
     
     


      Am învăţat de la Învăţătorul Cristos Poezia Universului, poezia creaţiei, poezia crucii şi în cele din urmă Poemul Mântuirii.
     
     

      Dar mai presus de toate, El m-a învăţat Poezia iubirii.
     
     

      Isus Cristos – dascălul meu de duh m-a învăţat arta de a mă mântui.
     
     

      Da, a intrat în biserică dar sufletul lui nu era acolo.
     
     

      Pe Dumnezeu nimeni nu-L poate corupe.
     
     

      Toţi oamenii sunt contemporani cu Cristos pentru că timpul Lui este continuu.
     
     

      Până-n străfunduri forează-ţi sufletul.
     
     

      Pentru ieri şi alaltăieri voi da socoteală mâine, poimâine.
     
     

      Este frumos a şti că poţi străbate cu inima scările anumitor cuvinte.
     
     

      A fugi de lume – iată un exerciţiu de voinţă!
     
     

      Mă uit la gura Ta, Doamne, cum reverşi peste lume învăţăturile.
     
     

      Efectul Crist: să simţi că Dumnezeu îţi atinge celulele.
     
     

      Când locuiesc în spaţiul duhovnicesc nu mai am nevoie de altă locuinţă.
     
     

      Nu în zgomot, ci în spaţiul de taină al sinelui se limpezesc toate.
     
     

      Şterge-ţi picioarele în vestibul Raiului.
     
     

      Aş intra, dar uşa ta are clanţa pe dinăuntru.
     
     

      Cel mai greu de închipuit, e Chipul Tău, Doamne.
     
     

      Aş vrea să am trecere, nu înaintea oamenilor, ci dinaintea lui Dumnezeu.
     
     

      Dimensiunea mea? Doar în ochii divini capătă însemnătate.
     
     

      Mi s-a lipit inima de Dumnezeu.
     
     

      Cea mai frumoasă declaraţie de dragoste: Tu eşti ziua mea de mâine!
     
     

      Numai iertarea te poate ajuta să-ţi învingi durerea.
     
     

      A ruga fără să te îndatorezi. A cere fără să cerşeşti. Doamne, miluieşte-mă!
     
     

      Orbul s-a dus să-l vadă pe prietenul său şchiopul care plecase de-acasă.
     
     

      Eu veacului i-am plătit cu dobânzi – zeciuiala.
     
     

      Tu să devii pentru mine zorii de zi, amiaza şi noaptea.
     
     

      Creştinismul se afirmă-n cuvânt de rugăciune dar se probează prin fapte.
     
     

      Marea problemă a nefericirii este că omul vrea să-i schimbe Planul lui Dumnezeu.
     
     

      Bucuria descoperirii lucrului în sine. Dar şi mai marea bucurie a descoperririi lucrului (planului divin) din tine.
     
     

      Un om poate fi judecat nu după reuşita rezultatelor sale, ci după intensitatea sentimentelor pe care le-a pus pentru împlinirea unui deziderat.
     
     

      Fiecare face lumină cât poate. Fie că pâlpîie, fie că orbeşte cu strălucirea, lumina rămâne sursă de bine.
     
     

      Şi la flacăra unei lumânări, a cărui intensitate e mică, se poate sfinţi un om, dacă o întreţine şi nu o lasă să se stingă.
     
     

      Nu contează când te-ai născut, ci cum să faci să-ţi ajungi generaţia din urmă.
     
     

      Aşadar, tu porţi norocul sau norocul te poartă pe tine?
     

© Copyright Cezarina Adamescu
Nota :    13 decembrie ziua ultimei respira
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online