evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Valea blestemată  -  Moştenire de familie  -  Fântâna de iasomie  -  Mamal - Oraşul  -  Principiul alibiului  -  Povestea ţării Nucalanoi  -  Turnul de calcar  -  Hoţul de timp  -  O lumânare pentru mama !  -  Proiecţionistul  -  Fata din vis  -  Legenda "OMU"-rilor  -  O scânteie într-un ocean de linişte  -  Misiunea  -  Ea, eu şi ei  -  A Doua Epocă Întunecată  -  Lumina neagră  -  Unde dai şi unde crapă!  -  Alfa şi Omega  -  Ceasul voinicului  -  Virus de sticlă  -  Sclipiri de Soare  -  Flida Flado  -  Fiii lui Rawser  -  Veşnic orizont  -  Experimentul  -  Bătălia pentru supravieţuire  -  Vizita  -  La lumina...  -  Gustul libertăţii  -  O viaţă fără început şi fără sfârşit  -  Talent  -  Un viol ratat (Din neant)  -  Pânza de paianjen  -  Petrecerea  -  Crist sideral  -  Tânăr si încă nescris  -  Hora Ielelor, Pensiune III  -  Ultima eclipsă (II)  -  Praf minune  -  Lumea de sus  -  Vrăjitoarea  -  Liber arbitru  -  Dansând pe sârmă  -  Depozit.01  -  Descoperirea  -  Rapsodia  -  Lunea Maniacilor  -  Întâlnirea  -  În tren


Când Dumnezeu dispune iar omul consimte

O reconversie de succes, o lec

Cezarina Adamescu



Publicat Duminică, 16 Ianuarie 2011, ora 10:01

      Nu o dată am văzut cum omul, în încleştarea sa aproape inumană cu propria condiţie, iese învingător şi încearcă prin toate forţele, să-şi depăşească propriile limite umane. S-au văzut cazuri situate la limita dintre viaţă şi moarte în care pacienţii au învins, acestea fiind socotite adevărate miracole. A nu abandona lupta atunci când cei din jur consideră că totul e pierdut, că nu mai există nici o speranţă, constituie, fără doar şi poate, o virtute. Chiar şi în mijlocul celei mai negre disperări, există o luminiţă de speranţă. Dumnezeu ne-a dăruit viaţa, ne-a făcut răspunzători de ea pentru că ne-a dat-o în custodie. De felul cum o gestionăm, vom da socoteală în faţa Eternului Creator. Trebuie să conştientizăm atunci când Dumnezeu ne oferă o a doua, o a treia şansă în viaţă. Să nu risipim nici o ocazie dăruită de Dumnezeu pentru creşterea noastră spirituală, pentru edificare şi în final, pentru mântuire.

      Un astfel de plan a avut Dumnezeu cu un tânăr de origine franceză, numit Vincent Bernard, astăzi în vârstă de 30 de ani care, până la această vârstă, a avut parte de câteva experienţe limită, în urma cărora altul ar fi cedat demult. Dar constituţia lui, vigoarea, tinereţea, practicarea sporturilor de performanţă extreme, miracolul care l-a însoţit clipă de clipă, au învins de fiecare dată.

      Diagnosticat în urmă cu câţiva ani cu un cancer, cu chimioterapie şi radioterapie, Vincent Bernard a avut parte de două accidente cumplite care au avut drept consedinţă, come profunde, din care, cu greu a ieşit şi s-a recuperat în mai bine de un an de tratament intens şi kinetoterapie. Practic, a murit şi a înviat de mai multe ori. În loc să se prăbuşească în abisurile disperării, ale angoasei, ale anxietăţii provocate de boală şi neputinţă, aflat într-un cărucior pe rotile, Vincent a luat viaţa de coarne şi a hotărât că trebuie să învingă. N-a fost uşor. I-au trebuit un efort de voinţă supraomenesc, o necontenită luptă cu toate forţele şi din toate fibrele, pentru alungarea răului din propriul corp, din minte şi inimă.

      Şansa lui Vincent Bernard a fost şi un program de recuperare intens, la care el a aderat şi care l-au pus din nou pe picioare.

      Vincent Bernard (nume de actor de cinema) – este un tânăr de peste 1,80 slăbuţ, delicat, şaten, cu un trup armonios şi bine antrenat, alură sportivă, cu ochi espresivi, cu mâini energice şi cu un zâmbet permanent pe chip. E îmbrăcat, cum altfel, decât lejer, sportiv. E de un optimism molipsitor. Când amica mea Doina mi l-a prezentat, în ziua, apoi în seara de Crăciun, n-am crezut că va fi pentru mine o surpriză de proporţii, o experienţă profundă, aproape o revelaţie. M-am tot întrebat de ce a vrut să mi-l prezinte, mie special, şi nu unor tineri din parohia noastră, deşi Vincent a susţinut un dialog interesant şi cu aceştia.

      Până la urmă am înţeles: mi se oferea pe tavă, o cumplită lecţie de viaţă, mie care mă plâng şi de o banală durere de dinţi şi de orice formă de nevralgie. Dumnezeu a vrut să-mi arate, cu delicateţe, care sunt adevăratele probleme ale vieţii şi cum pot fi ele depăşite.

      Acest om este un fenomen, atât medical, cât şi în ceea ce priveşte dorinţa de viaţă. A învins moartea de mai multe ori. A simţit pe limbă gustul morţii şi a scuipat-o afară.

      Eu caut înţelesuri, semnificaţii în orice lucru sau întâmplare. Scormonesc adâncurile. Această întâlnire a fost pentru mine un semn benefic că mâna lui Dumnezeu este peste noi şi ne ocroteşte, ne oferă pe tavă exemple şi pilde, în pedagogia Sa Divină, despre cum trebuie să socotim viaţa care ni s-a dat în custodie.

      Un tânăr şi poate, mulţi alţii ca el care au învăţat de timpuriu să lupte. Cu boala, cu întîmplarea nefastă, cu destinul. Şi-a învins destinul iar acum a pornit – pe două roţi – să colinde pământul şi să-şi împărtăşească experienţa. A părăsit căruciorul cu rotile pentru alt mijloc de transport: bicicleta. Lumea văzută de el este de la înălţimea celor două roţi ale velocipedului său, care parcă s-a lipit de el, făcând corp comun cu omul.

      În peregrinările sale a întâlnit oameni obişnuiţi şi neobişnuiţi, s-a confruntat cu situaţii imprevizibile, a dormit pe unde a apucat, a fost găzduit la ţărani, uneori în hambare şi grajduri, ori în case de oaspeţi, a mâncat aproape orice. În demersul său sportiv, adaptarea este esenţială. S-a adaptat oricărei situaţii şi a mers mai departe, învăţând câte ceva din culturile şi civilizaţiile pe care le-a cunoscut pe viu, nu numai din filme şi cărţi.

      Un performeur. Un om frumos, cult, sensibil şi interesant, din toate punctele de vedere. Cu maniere şi cultură aleasă. Cu educaţie.

      L-am privit cu discreţie seara, la un restaurant, unde-şi sorbea cu rafinament vinul Malaga din paharul cu picior înalt. Gesturi obişnuite dar la el păreau semnificative, parcă oficiau. Acest om a stat în cărucior cu rotile, a învăţat din nou să meargă, să vorbească, să cerceteze lumea plin de curiozitatea specifică vârstei.

      În timp ce alţi bolnavi ori accidentaţi zac precum legumele în paturi ori în cărucioarele lor, apatici, abulici chiar, el s-a zbătut să iasă cu bine din comele profunde, din starea de handicapat şi s-a ridicat pentru totdeauna în picioare. Drept şi demn. Ca să nu-i facă morţii pe plac. A fentat-o.

      Vincent Bernard este înscris în Planul lui Dumnezeu ca o pildă de curaj, de înfruntare a condiţiei umane, de depăşire a limitelor fizice şi psihice fireşti, de triumf asupra vieţii şi morţii. O pildă vie de Înviere.

      Câteva repere biografice ne fac să-l cunoaştem mai bine pe acest tânăr curajos şi temerar. Vincent Bernard s-a născut în 18 decembrie 1980 la Mâcon (Saône et Loire). Părinţii lui sunt viticultori în Bourgogne du Sud. După un bacalaureat în profil ştiinţific, îl regăsim în echipa de rugby Bourgogne Cadet. Pus în faţa unei alegeri între ştiinţă şi sport, Vincent le alege pe amîndouă.

      Câteva cifre sportive

      Vice campion al Franţei la cursa de orientare în 2003;

      Finalistul Franţei la campionatul de cros în 2003 ;

      Participare la Turul de navigaţie din Franţa, cu oraşul Brest;

      De două ori finalist Armonica. (Campionatul de navigaţie al Franţei în meciul de curse-student )‏;

      3 selectii de rugby în echipa Bourgogne Cadet.

      Rute de ciclism pentru a pregăti proiectul :

      Chartres- la Rochelle-Brest toamna lui 2009;

      Turul Irlandei în iulie 2009 cu 2000 km parcurşi;

      Turul Marea Britanie în mai 2008;

      Mâcon-Chartres în martie 2008.

      Iată cum se prezintă el însuşi în blogul personal:

      “Inginer Oceanograf la ENSIETA Brest, am avut un parcurs şcolar şi sportiv reuşit şi înfloritor în centrul metropolei oceanice, în comuniune cu habitatu-uri naturale: (navigaţie precum şi alte sporturi în aer liber).

      Latura mea sportivă a fost întotdeauna condusă de acest traseu şi am participat la multiple competiţii: campionatul Franţei de navigaţie şi orientare în principal.

      Latura mea socială a căpătat importanţă ca urmare a regreselor psihologice pe care a trebuit să le înfrunt în adaptarea mea. De aceea aş dori să vă împărtăşesc experienţele mele pentru a comunica energia mea de viaţă şi capacitatea mea de a mă ridica din nou.”

      Nimic nu-i întâmplător, chiar dacă omului nu-i e dat să înţeleagă ce plan are Dumnezeu cu el.

      Aşadar, o boală năpraznică îi schimbă total cursul ascendent al evoluţiei sale fireşti, de adolescent ale cărui idealuri erau cât se poate de înalte şi frumoase.

      Un cancer cu chimioterapie şi apoi radioterapie, urmat de un accident în timpul unui antrenament pentru a deveni ghid montan, o cădere de la 80 de metri înălţime care a avut drept consecinţă o comă profundă au fost primele obstacole majore înfruntate de acest tânăr.

      Apoi, un accident de bicicletă în timp ce mergea cu cca. 30 Km/ oră l-a catapultat pe terminalul de ciment provocându-i un politraumatism facial cu comă artificială. Iată principalele accidente pe care le-a suportat Vincent Bernard până la 28 de ani.

      Dar, o energie vitală neobişnuită, aşa cum singur recunoaşte, i-a permis să-şi revină treptat, să se recupereze şi să meargă mai departe.

      Înscris în programul de recuperare numit La Resilience – care este un fenomen psihologic ce constă, pentru persoana afectată de un traumatism, să ia act de evenimentul traumatic pentru a nu cădea în depresie. Refacerea va fi posibilă graţie gândirii, cuvintelor şi încadrării medicale într-o terapie, într-un program specific. Din peregrinările sale pe velociped, el îşi notează cu minuţie amănunte, rute, oameni, adrese. Şi face şi fotografii. Ele sunt martore la aventura extraordinară a lui, care se numeşte VIAŢĂ!

      Proiect Colectiv de asociere – prezentat de Vincent Bernard:

      “Crearea unei asociaţii (Asociaţia Résilience 29) pentru a se stabili în cazul traumatismeleor craniene ale AFTC29 (Asociaţia familiilor cu leziuni cerebrale traumatice şi leziuni ale creierului), un grup ce va monitoriza proiectul cu ajutorul mijloacelor de comunicare moderne. Asociaţia se va ocupa de alte proiecte la întoarcerea mea. Aceasta reuneşte persoane din diferite clase sociale şi de toate vârstele.

      Membrii asociaţiei vor învăţa, prin urmare, să utilizeze aceste new media apoi vor putea difuza acest proiect de rezistenţă ce va oferi dinamica asociaţiei.

      Acest proiect va fi, de asemenea, difuzat în sistemul de învăţământ, cu mai multe clase de niveluri diferite care urmează din punct de vedere geografic, istoric, în franceză, aceasta aventură sportivă în jurul handicapului şi altele.

      L’AFTC şi Finistère vor fi astfel în fruntea tehologiilor de comunicaţie cu acces la diverse medii sociale.

     

      Mediatizarea percepţiei persoanei cu handicap, pentru a facilita integrarea sa

      Ancheta asupra acţiunilor Handisports ce se desfăşoară: întâlniri cu organizaţii din ţările din Europa traversate pentru a observa structurile puse în aplicare şi diferenţele proprii fiecărei ţări faţă de Handicap în legătură cu o viaţă socială necesară şi prin sport.

      Efectuarea unei întâlniri înainte de a începe.

      Contactarea Handicap international pentru a vizita şantierele lor în India (New Delhi) şi Népal dar şantierele lor sunt mobile, din fericire şi eu sunt la fel. Eu va trebui să îi contactez la faţa locului.

      Scrierea unui raport cu privire la aceste întâlniri, discuţii prin intermediul blogului cu AFTC29 care vor fi difuzate de UNAFTC (Union Nationale des AFTC)”.

      Crearea Asociaţiei Resilience 29, în 20 mai 2010 constituie un prilej pentru Vincent Bernard de a se adresa conaţionalilor săi, în conferinţe expunându-le proiectul lui de a face turul ciclist din Brest în Nepal.

      “Salut!

      Eu am 29 de ani şi după un traumatism cranian căruia i-am fost victimă, am aşteptat să demonstrez, în ciuda handicapului, că viaţa continuă. Handicapul nu rimează cu inerţia.

      Pentru aceasta, mi-am luat ca obiectiv plecarea din BREST la capătul lumii, la Jhawani în Nepal, într-o altă lume. Voi realiza un studiu social şi cultural asupra percepţiei persoanelor handicapate în afara frontierelor, în mediul sătesc ca şi în oraşe în care urmăresc:

      -a aduna şi schimba idei despre practicile culturale şi a schimbărilor ce survin în urma handicapului pe tot parcursul drumului din Franţa până în Nepal.

      -a împărtăşi reuşitele pentru a favoriza o mai bună recunoaştere şi valorizare a aptitudinilor, capacităţilor şi competenţelor personale a handicapaţilor cu precădere reincluderea lor în societate printr-o privire pozitivă asupra lor;

      -de a demonstra capacitatea persoanei de a utiliza resursele psihice şi fiziologice pentru a se adapta la noua sa condiţie de viaţă după un accident sau o boală;

      -De a creea o dinamică a schimburilor şi a legăturilor sociale constante între persoanele handicapate şi cetăţenii care sunt departe de lumea celor handicapaţi.

      Un punct de întâlnire va permite urmarea în voiajul meu de la Brest a tuturor persoanelor interesate.

      Voi prezenta proiectul voiajului meu spre Nepal şi crearea unei asociaţii Resilience29 care mă va susţine.

      Cu cordialitate, Vincent Bernard”.

      Programul complex de recuperare în care a intrat Vincent Bernard vizează domeniile, cultural, sportiv, întâlnirea şi cunoaşterea altor persoane cu handicap, pentru a se ajuta reciproc.

      Vincent a ales pentru recuperarea sa, călătoria cu velocipedul propriu. Putea alege orice alt mijloc, dar a vrut să vadă lumea de aproape. De la înăţimea roţilor. O lume privită de la jumătatate de metru. Pe care o poate pipăi. Doar să întindă mâna. El nu va rămâne închis ermetic în spatele geamurilor blindate şi fumurii ale unui bolid de star ori de parlamentar, unde nu-l atinge nici glonţul, nici miresmele reavene ale dimineţii. Unde nu poate admira priveliştile încântătoare care alcătuiesc lumea. De unde nu poate privi cerul înstelat de deasupra capului. Nici maica-ţărână. El vrea să vadă tot, să ştie tot, să intre în contact direct cu natura şi cu oamenii. O experienţă vitală.

      El a călătorit pe toate meridianele, întâlnind oameni şi prezentându-le programul său de recuperare şi de viaţă normală. Din Brest până la capătul lumii – aşa titrează un ziar internaţional aventura sa.

      Aparent, satele nepaleze nu se deosebesc prea mult de cele româneşti. Aglomerări de căsuţe aşezate lângă ape, unde localnicii pescuiesc sau vânează. Atât că timpul în Nepal are alte dimensiuni. Nepalezii nu se grăbesc, fac lucrul cu rost, cu temeinicie. Nimic de prisos, nimic gratuit, lucrurile se aşează parcă singure. Munca manuală la ţărână îi obligă să o cinstească aşa cum se cuvine pentru că ea, ţărâna împreună cu apa, îi hrăneşte şi le dă toate cele necesare. Mai mult nici nu le trebuie. Trei vizite în Nepal în ani diferiţi l-au ajutat pe Vincent Bernard să-i cunoască şi să-i respecte. Mai mult decât atât, să dorească a se întoarce acolo. Pentru aceasta, s-a pregătit temeinic, şi-a antrenat corpul, şi-a măsurat forţele, şi-a exersat voinţa. Pentru proiectul său. Pentru a-şi învinge vulnerabilităţile. Toate acestea i-au dat o motivaţie, un rost, un ţel. Şi nu e puţin lucru.

      Schimburile inter-culturale cu populaţiile rurale, pe tot parcursul traseistic au avut ca rezultat conexiuni spirituale şi prietenii trainice. Ba chiar înrudiri spirituale cum e cea cu familia din Nepal pe care o consideră familia lui adoptivă. El a dorit să rămână aproape de lumea agricolă în care a trăit, alături de familia lui, să muncească în aer liber alături de ei şi să împărtăşească din experienţa lor cotidiană. Astfel, a dobîndit în Nepal această familie spirituală care l-a adoptat şi cu care a păstrat legăturile.

      Bicicleta lui năzdrăvană l-a ajutat să ajungă prin locuri noi şi să se împrietenească cu oameni. S-a adaptat şi şi-a schimbat modul de viaţă după cel al localnicilor. Blogul său la care postează zilnic noutăţi, este asezonat cu sute şi sute de imagini color, de notiţe, de informaţii despre ţările vizitate şi multe, multe, peste 200 de fotografii din Nepal. Integrarea în modul nepalez de viaţă s-a făcut pentru Vincent în modul cel mai firesc, fiindcă ţara l-a adoptat, aşa cum şi el a adoptat-o.

      Ciclismul a devenit pentru el, nu numai un sport ci şi un mod de viaţă, un proiect de forţă şi perseverenţă. În iulie 2009 el s-a pregătit pentru a face turul complet al Irlandei şi a se testa fizic. Proiectul i s-a părut perfect posibil de a străbate 2000 de km pe parcursul unei luni de zile. Plecând din Brest, trecând prin Macon-ul natal, el a luat parte la turul ciclist veroroute6 pentru a traversa continentul până în oraşul Constanta. Trecând prin Elveţia, Germania, Austria, Ungaria pentru a ajunge în Constanţa (România). Pentru a traversa relieful Turciei şi al Iranului şi munţii cei mai înalţi din lume, Himalaya, s-a înscris în programul Karakorum Highway care viza India având ca punct final Nepalul şi Jhuwani unde avea să se întoarcă la familia sa adoptivă Srestha care-l aştepta. Acest traseu e o performanţă sportivă şi o autodepăşire fizică. Sfârşind traiectul în familia lui nepaleză el va participa la viaţa locală şi-i va ajuta pe nepalezi la educaţia din şcoala sătească.

      Urmare a problemelor de sănătate ivite pe parcurs, Vincent a renunţat la activităţile sportive unde excelase până la primul accident. S-a pregătit şi a luat o diplomă de ghid montan de altitudine, a făcut mult alpinism, de la cursuri de orientare (vice campion universitar în Franţa în 2003), a fost ski nautic, participând la multe campionate ale Franţei. El şi-a adaptat activităţile la alte discipline în funcţie de noile sale capacităţi.

      Mesajul său este unul de speranţă. Pentru cei aidoma lui dar şi pentru oamenii perfect sănătoşi: fiecare trebuie să se adapteze şi să continue să meargă înainte.

      Astăzi, ciclismul este pentru Vincent o activitate în care poate să se deplaseze fără repere de performanţă. Cu bicicleta el şi-a regăsit fericirea efortului sportiv depăşit şi echilibrului suficient pentru a practica ciclismul, şi a-şi redobândi capacităţile alterate de primul traumatism crainian.

      De ce bibicleta? Din patru motive:

      -Acest mijloc de transport necesită un efort sportiv de deplasare continuu;

      -Călătorind în acest fel, favorizează schimburile culturale şi permite integrarea într-o societate în continuă schimbare pentru a-şi învinge progresiv limitele.

      -Ciclismul este un mijloc utilizat în Nepal pentru a circula între sate (unde nu există vehicule motorizate şi nici şosele asfaltate).

      -În timpul precedentelor sejour-uri la familia lui din Nepal (2006, 2007 şi 2009).

      Pentru fotografii şi bloguri din călătoriile anterioare oricine poate accesa: http://vincentphotosvoyages.spaces.live.com

     

     

      Privitor la condiţia sa fizică şi practicarea sporturilor, atât cât se poate, având în vedere situaţiile prin care a trecut, Vincent povesteşte că şi-a făcut un proiect amănunţit şi bine întocmit:

      2) Sportivitate

      Proiect sportiv de rezistenţă şi perseverenţă;

      Pregătire: în iulie 2009 am plecat să fac turul complet al Irlandei pentru a mă testa fizic. Acest proiect a fost apoi posibil cu 2000 km parcurşi într-o lună.

      La plecarea din Brest, trecând prin Mâcon oraşul meu natal, intenţionez să iau calea ciclu 6.

      Pentru a traversa continentul până la oraşul geamăn al lui Brest : Constanza.

      Eu voi trece deci prin Elveţia, Germania, Austria şi Ungaria pentru a ajunge la Constanza. (Roumanie).

      Apoi eu voi merge să mă întâlnesc cu o prietenă din copilărie instalată la Salonic (Grèce). Apoi voi porni spre relieful Turciei şi Iranului pentru a traversa în sfârşit lanţul celor mai înalţi munti din lume, Himalaya, cu programul Autostradei Karakorum care mă va duce în India pentru a termina prin Népal şi Jhuwani unde îmi voi regăsi familia Srestha care mă aşteaptă.

      Acest parcurs va fi astfel o realizare sportivă şi o depăşire fizică.

      Sfârşitul călătoriei în familia mea Nepal pentru a participa la viaţa locală

      şi a ajuta la educaţie în şcoala din sat”‏.

     

      3)Handicap

      “Datorită problemelor mele de sănătate a trebuit să renunţ la activităţile mele sportive de zi cu zi. Am pregătit diploma de ghid montan pentru a face mult alpinism, de orientare (vice campion universitar al Franţei în 2003) şi am fost comandantul multor campionate de navigaţie din Franţa. M-am convertit la noi discipline în raport cu noile mele capacităţi.

      Mesajul meu este să ne adaptăm înainte de a continu să avansăm”.

      Vincent Bernard face şi o pledoarie admirabilă prin exemplul său personal, pentru sportul care are drept mijloc – velocipedul.

      “Astăzi mersul pe bicicleta este o activtate în care îmi pot cheltui energia, fără vreun reper de performanţă. (…) Cu bicicleta îmi regăsesc bucuria efortului sportiv de rezistenţă şi un echilibru suficient pentru a-l practica, atunci când aceasta din urmă a fost modificată datorită primului traumatism cranian.

      Prin urmare este o reconversie de succes.

     

      Aceste acţiuni vor permite să se evalueze percepţia de handicap şi astfel de a schimba integrarea socială a persoanelor cu handicap în societatea noastră ce merge din ce în ce mai repede şi cere performanţă”.

     

      Nepal Odată ajuns acolo

      “După ce-mi voi regăsi familia mea în Jhawani, eu voi contiua până la Lamagaon la vest de Népal.

      Acest sat, eu îl cunosc prin intermediul lui Dorje, «nepalez Plougastel », el m-a pus în contact cu asociaţia « PARTAGE ». Prin intermediul acestei asociaţii, eu voi vizita şi voi ajuta noua şcoală din micuţul sat Tamang izolat în mijlocul munţilor, departe de tot”.

      Din experienţa personală ştiu că există misionari care aleg locurile cele mai puţin accesibile şi mai neprietenoase pentru a-şi exercita mandatul încredinţat de Dumnezeu, acela de a vesti oamenilor Evanghelia. Nu puţine sunt cazurile când, europeni şi chiar români au plecat în ţări îndepărtate pe care abia le puteai descifra pe glob sau pe hartă. Nu ştiau nimic despre cultura, civilizaţia, limba, obiceiurile, tradiţia acestor ţări. Şi au mers, înfruntând greutăţi şi lipsuri, primejdii şi boli de tot felul, adaptându-se cu greu climei şi condiţiilor de viaţă, învăţând limba şi determinându-i, prin exemplul personal, pe localnici să adopte creştinismul.

      Dar în cazul lui Vincent Bernard – catolic practicant, este mai curând vorba de o convertire totală, de o autodepăşire din toate punctele de vedere.

     

      Titrăm din ziarele lumii despre acest proiect îndrăzneţ al tânărului Vincent:

      Articol într-un jurnal de Cluj:

      16 déc

     

      Încă un articol într-un jurnal austriac:

      15 nov

     

      Articol într-un ziar austriac (în Germania)

      08 nov

     

      Articol apărut într-un jurnal austriac în timpul trecerii mele prin Linz:

     

      Un articol într-un jurnal german

      07 oct

     

      Article dans le « Bien Public »

      16 sept

     

      www.youtube.com/watch?v=BxnwYgzyyJY&feature=channel

      www.youtube.com/watch?v=6RGx4GZwrpM

     

      Le Journal de Saône et Loire

      24 août

     

      Vineri, 10 septembre 2010 à 18h30 – Mâcon Salle de conférence de la médiathèque

      02 sept

     

      Pe blogul lui care se află la adresa de internet: http://www.resiliencevincent.fr/ Vincent Bernard a scris despre oraşul nostru şi oamenii pe care i-a cunoscut, dar a făcut şi urări de Anul Nou, tuturor românilor:

     

      Meilleurs voeux

      01 jan

      Au nom de toute l’équipe « www.resiliencevincent.fr », je souhaite un joyeux Noël et une bonne année à tous mes lecteurs, sans oublier ceux qui m’ont accueilli sur la route. « Merry Christmas and happy new year »

      Je remercie tous mes lecteurs et les personnes rencontrées sur ma route, de s’intéresser au projet depuis 5 mois, car cela me fait avancer et fait progresser à coup sûr la condition des personnes malades ou handicapées. Je souhaite à chacun d’aborder ainsi la vie du bon côté, de vouloir sans cesse aller plus loin, se renouveler et créer de nouvelles choses, de nouvelles synergies…

      Vive la vie!! et Bonne année 2011 !

     

     

      Vincent Bernard – un tânăr care a demonstrat că VIAŢA MERGE MAI DEPARTE, că VIAŢA ÎNVINGE, în pofida tuturor piedicilor. Un om care s-a autodepăşit. Un exemplu pentru toţi. O pildă de curaj, de luptă, de dăruire. Chiar dacă e o viaţă în goana roţilor, viaţa în trecere (ce altceva este viaţa, decât o trecere?) – viaţa de pelerin, viaţă de contemplaţie activă şi de transpiraţie, viaţa de la înălţimea ghidonului de bicicletă.

     

© Copyright Cezarina Adamescu
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online