evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Somnul  -  Povestea (?) Pensionarului Incredul  -  Castravetele  -  Povestea knorgului care îşi caută mama  -  Puroi I  -  Variaţiuni pe o temă mai veche  -  Atalia  -  Proiecţionistul  -  Călătoria  -  Luminile oraşului XXV  -  În tren  -  Diamantul  -  Poetul cerşetor  -  Luminile oraşului XXIX  -  Povestea unui ceas  -  Puroi II  -  Drumul care nu se vede  -  Jocul Zeilor (I)  -  Nu vreau să fiu un erou !  -  Veşnic orizont  -  Interviul  -  Uitarea  -  Dacă ar fi fost să alegi altceva  -  Boaba de spumă  -  Luminile oraşului III  -  Răscrucea  -  Legendele Căutării (II)  -  Pulbere de stele  -  Cioara  -  Ziua în care pământul s-a oprit  -  Conştiinţa lui Uezen  -  Pierderea  -  Hoţul de timp  -  Satiră robotică  -  Jocul libertăţii  -  Omu' nostru de "sus"  -  Caiet de regie  -  În vizită la psihiatru  -  Detenţie  -  Stâlpnicul  -  Duhovnicul  -  Epsilon  -  Lumea de sus  -  !NFERNUL (fragment): Autistul  -  Zei şi oameni  -  Omul - cu - sacul, Timpul şi... Eu !  -  Îndelunga aşteptare  -  Casa nebunilor  -  Norul de argint  -  Regele animalelor


Scrisoarea a 15-a „la un prietin”: Riccardo Muti şi… Tirania!

Adrian Botez



Publicat Duminică, 21 August 2011, ora 18:58

      …Pentru prima oară, după zeci de ani, primind un e-mail de la amicul meu, dl. M.D. ( pe care e-mail, apoi, l-am identificat pe Internet, la zeci de adrese electronice, ceea ce înseamnă că i-a “mişcat” şi pe alţii!) - am simţit că omenirea nu numai că nu e moartă, ci, mai ales, că…ARE DE GÂND SĂ ÎNVIE, DE PE UNDE CU GÂNDUL NU GÂNDEŞTI (sau, ai uitat de ROSTUL SACRU al acelor locuri)!!! În cazul de faţă – din Italia tiranului Sylvio Berlusconi:

     

      “MOMENT MAGIC LA OPERA DIN ROMA

     

      Silvio Berlusconi - lovit de Giuseppe Verdi

     

      12 martie 2011. Italia a sărbătorit aniversarea a 150 de ani de la unire şi, cu acest prilej, a fost organizat, la Opera din Roma, un spectacol cu una dintre cele mai simbolice lucrări dedicate acestei uniri: Nabucco, de Giuseppe Verdi. Dirijor: RICCARDO MUTI.

      Nabucco, de Verdi, este o lucrare muzicală politică: ea evocă povestea de înrobire a evreilor în Babilon, şi celebra piesă "Va pensiero" este cântată de corul sclavilor oprimaţi. În Italia, acest cântec este simbol al căutarii libertăţii poporului, care, în 1840 - anul în care opera a fost scrisă - era asuprit de către Imperiul habsburgic, luptând până la crearea Italiei unificate.

     

      Înainte de spectacol, Gianni Alemanno, primarul Romei, a urcat pe scenă pentru un discurs ce denunţa REDUCERILE DIN BUGETUL CULTURII, de către guvern. Alemanno este membru al partidului de guvernământ şi fost ministru în guvernul Berlusconi.

     

      Această intervenţie politică, într-un moment cultural dintre cele mai simbolice pentru Italia, a produs un efect neaşteptat, mai ales că Sylvio Berlusconi era prezent la spectacol ...

     

      În The Times -

     

      Riccardo Muti, dirijor, spune că a fost o reactie de revoluţie: "La început, am fost ovaţionat de public. Apoi, am început spectacolul de operă. Totul mergea foarte bine, dar când am ajuns la celebrul cântec Va Pensiero, imediat am simtit că atmosfera a devenit tensionată, în audienţă. Există lucruri pe care nu le poţi descrie, dar le simţi. Anterior, tăcerea publicului era preponderentă. Dar, atunci când oamenii au realizat că Va Pensiero va începe, tăcerea a fost schimbată cu o fervoare reală. Se putea simţi reacţia viscerală a publicului, la lamento-ul sclavilor, cântând <>".

     

      În timp ce corul se apropia de sfârşit, audienţa deja striga "Bis! "Publicul a început să strige:" TRĂIASCĂ ITALIA!" Şi "VIVE VERDI!" Oamenii din balcoane au început să arunce cu mesaje patriotice, unii solicitand chiar: "MUTI, SENATOR PE VIAŢĂ"!

     

      Deşi acesta a mai acordat doar o singură dată, la La Scala din Milano, în 1986, un BIS, acum s-a arătat reticent în a acorda "a doua oară un bis" . "O operă ar trebui cântată de la început până la sfârşit şi nu am vrut să se interpreteze un bis", a declarat Muti.

     

      Dar în public se trezise, deja, sentimentul de patriotism. Într-un gest teatral, dirijorul se întoarce pe podium şi se confruntă, atât cu publicul, cât şi cu Berlusconi, aflat în sală. Asta e ceea ce s-a întâmplat:

      [După ce apelul pentru un "bis" din "Va Pensiero" s-a oprit, s-a auzit în public: "Trăiască Italia!"]

      Dirijorul Riccardo Muti: „Da, sunt de acord cu <>, dar ...” [Aplauze]

      Muti: “Am peste 30 de ani de carieră şi am trăit ca un italian care a călătorit în întreaga lume, de multe ori. Mi-e ruşine de ceea ce se întâmplă în ţara mea. Aşa că voi aproba cererea dvs. de bis, pentru "Va Pensiero". Fac asta nu doar pentru sentimentul pe care îl încerc, ci pentru că în seara asta, dirijând corul cântând "O, ŢARA MEA, FRUMOASĂ ŞI PIERDUTĂ," m-am gândit că, dacă vom continua în acest fel, vom ucide cultura pe care Italia a fost construită. În acest caz, noi, ţara noastră - am deveni, cu adevărat <>[Aplauze, inclusiv ale artiştilor, pe scenă]

      Muti: “- Eu, Muti, am tăcut prea mulţi ani. Permiteţi-mi, acum ... ar trebui să dăm un sens acestui cântec! Suntem în casa noastră, pe scena capitalei, împreună cu un cor care a cântat foarte frumos, şi, dacă nu vă supăraţi, vă invit să vă alăturaţi, pentru a cânta, împreună, cu acest cor.

     

      "Am văzut grupuri de oameni ce se ridicau în picioare. Toata opera din Roma s-a ridicat. Şi, de asemenea, corul. A fost un moment magic de operă".

     

      …În seara aceea nu a fost numai o reprezentare a operei Nabucco. A fost şi o splendidă lecţie de patriotism dar, de asemenea, o declaraţie dură la adresa politicienilor” – cf. scmdmedia.blogspot.com, www.ovidan.ro, www.portalulrevolutiei.ro.

     

      ***

      Stimate domnule M. D.-

     

      Vă mulţumesc, cu tot sufletul, pentru această trimitere internetistică!!!

      ...Ei, vedeţi, asta înseamnă să păstrezi elitele unui popor - şi asta înseamnă să aibă, un popor, elite:

     

      a-"a păstra elitele"- înseamnă a păstra potenţialul de reactivitate vitală, al unui popor, la/faţă de rău, de ticăloşie, de tiranie... - …a ţine trează şi activă, în stare incandescentă, conştiinţa poporului, prin “Vicarii Lui Dumnezeu pe Pământ” - elitele!; nu ştiu dacă s-a sxchimbat ceva în structura bugetului culturii, din Italia – DAR ACESTE ELITE AU TRAS SEMNALUL DE ALARMĂ: “N-am dispărut, n-am murit – suntem aici, vii şi la posturile noastre de veghetori ai Duhului! Dacă veţi continua cu tirania şi cu dispreţul faţă de Duhul Italiei, se vor găsi oameni vii, care să vă pedepsească, exemplar, pentru atitudinea voastră de sfidare mârşavă, la adresa unei ţări care a devenit, în lume, de secole, port-stindardul CULTURII MUZICALE!!!”;

     

      b-iar "a avea elite" înseamnă a avea oameni de mare şi autentică autoritate spirituală, precum dirijorul acesta fascinant şi patriot, Riccardo Muti...Mulţimea din sala de Operă din Roma - ca si "mulţimile", în general! - are/au încredere în AUTENTICELE elite şi le urmeaza, prin foc şi sânge… - …ba chiar mulţimile sunt cele care impulsionează elitele, pentru că simt că elitele îi pot călăuzi să ducă la capăt, acea lucrare pe care ele doar o întrevăd!

      …Da, uneori (de cele mai multe ori!), elitele sunt "Vicarul Lui Dumnezeu”, pe Pământ - mai importante chiar decât...Papa!!!

      ..."Oh ţară, atât de frumoasă şi de pierdută! " - cât de potrivit este, acest stih, şi pentru România! Dar România nu mai are elite autentice..."intelighenţia" noastră, într-o majoritate zdrobitoare, este falsă, artificială, prefabricată şi chiar “inventată”, la televizor – o "elită de carton”!!! Aşa-zişii noştri "elitişti" sunt niste lingăi şi yesmani greţoşi şi, deseori, tâmpiţi! ...de tipul acelui Traian Ungurenu, "frate mai mic" al patapievicilor si liicenilor şi pleşilor: "Gândirea politică a preşedintelui Traian Băsescu a de depăşit graniţele Galaxiei"...Ptiu!!! - …dar să ştiţi, stimate domnule profesor, ca avem şi printre noi, "intelighenţia" cea din Moldova, “oameni” (?!), de fapt, nişte struţo-cămile, care afirmă (citez): "Singura ţară din Europa care a luat măsurile cele mai oportune, care să evite criza, este România, graţie lui Băsescu, pe care tu îl tratezi cu tot felul de cuvinte grosiere (...). Băsescu e deasupra oricăror interese personale. Nu va mai candida şi nu mai are nevoie de ademeniri electorale. PESTE 20 DE ANI NE VOM REFERI LA BĂSESCU CA LA UN MOMENT RENASCENTIST AL EVOLUŢIEI ROMÂNEŞTI".

      ...Poate că avem undeva, ascunsă, prin colţuri de ţară, AUTENTICA ELITĂ, "in status nascendi"... – iar nu momâile astea slugarnice şi oligofrene! Dar cei de la putere fac totul s-o sufoce! - s-o facă uitată sau s-o alunge din ţară (deşi, adevăraţii "reactanţi/reacţionari" refuză, cu obstinaţie, să părăsească Locul Sacru al Patriei!).

      ...Comunismul bolşevic s-a dovedit infinit mai periculos şi distructiv şi demoniac, decât însuşi fascismul italian, cu toate greşelile, exagerările şi chiar crimele lui! Fascismul italian nu numai că a prezervat aristocraţia italiană (şi, prin ea, o mare parte dintre elitele Italiei!), ci ÎNSĂŞI aristocraţia italiană a sprijinit şi a făcut posibilă ideologia fascistă...! Nu ştiu dacă e bine sau rău (fascismul nu este chiar atât de demonic, pe cât îl prezintă propaganda iudeo-masonică: Riccardo Muti este (după câte-mi amintesc eu) nepotul lui Claudio Mutti, un scriitor fascist, care admira nu fascismul italian, ci...legionarismul codrenist („Rămîne admirabilă, dincolo de controversata latură ideologică, extraordinara acuitate cu care Claudio Mutti - ca şi păgânizantul Evola odinioară - intuieşte elementul spi¬ritual al legionarismului, de o puternică şi declarată tentă ortodoxă; faptul pare cu atît mai curios cu cît avem de-a face cu un om născut şi format în tradiţia catolicismului roman, iar ulterior reorientat [după modelul Guénon] spre islamism [chiar dacă nu într-un spirit radicalist, ci mai degrabă pe linia acelei “unităţi transcendente a religiilor” propovăduite de un Frithjof Schuon]. Desigur, şi aici, în această percepţie spirituală a <>, se simte influenţa catalizatoare a autorului Crizei lumii moderne, dar şi a celui al Revoltei împotriva lumii moderne; totuşi, cel puţin în egală măsură, se simte întîl¬nirea cu duhul lui Codreanu sau al lui Moţa, cu vizionarismul lor jertfelnic şi cu febra lor eschatologică, în care respiră Tradiţia ignorată a Răsăritului [pe care Guénon însuşi a murit cu regretul de a nu o fi cunoscut la vreme]”– cf. Răzvan Codrescu, Cine eşti dumnata, dle Claudio Mutti?) - tocmai pentru că vedea cum fascismul italian elimina elementale spiritualiste, din ideologia sa aplicată, pe când legionarismul lui Corneliu Zelea Codreanu dezvolta, către sublim, TOCMAI spiritualismul românesc: „Într-o naţie de slugi, el a introdus onoarea şi într-o turmă fără vertebre, orgoliul” spune Emil Cioran, în 1940, despre Misiunea Mihaelică, asupra poporului român, a lui CZC...Şi avea perfectă dreptate, atunci, Cioran, pentru că, de la CZC încoace, nu s-a mai vorbit de ONOARE, în astfel de termeni, precum în Porunca a 5-a: „Mergi numai pe căile indicate de onoare. Luptă, şi nu fi niciodată mişel. Lasă pentru alţii căile infamiei. Decât să învingi printr-o infamie, mai bine să cazi luptând pe drumul onoarei” .

     

      ...Niciodată nu vei greşi, mergând pe CALEA ONOAREI. Chiar dacă, pe moment, vei pierde totul, chiar viaţa!

      Iată cum Ungaria, onorând o alianţă (bună-rea, n-are importanţă: CUVÂNTUL DAT are importanţă, SĂ ŢI-L ŢII!), până la capăt (cea cu Hitler!) este, azi, după 70 de ani, respectată! (şi doar ungurii n-au nici a mia parte din calităţile spirituale şi talentele Neamului Românilor!) - ...iar România, care înfige cuţitul, prin spate, aliatului german (în noaptea de 23 spre 24 august 1944, prin Ordin REGAL! - …tatăl meu a fost la un pas de a-şi urma sute de camarazi-ofiţeri, care şi-au tras un glonte în cap!...ca şi Klapka, al lui Rebreanu, tatăl meu şi-a amintit, în ultima clipă, că are, acasă, trei copii şi...că este creştin!) - da, România este, azi, dispreţuită (nu i se iartă şi, deci, nu i se uită TRĂDAREA, de acum 70 de ani!) şi nimeni nu o ia în serios, şi nimeni n-o respectă (deşi, istoriceşte şi ţinând cont de factorul etnic, este cea mai demnă de respect, pentru că numai prin Neamul nostru, al Românilor, de la Nord şi de la Sud de Dunăre - au căpătat identitate actualele state europene...şi nu mă refer numai la Thraci, ci şi la acţiunea aromânilor/Românilor din Sudul Dunării, scăpaţi de măcelul din Voshopole, din veacul al XVIII-lea! - …prin ei există, azi, un stat modern, numit Ungaria, sau alt stat modern, numit Grecia, sau Serbia, sau Albania etc. etc.!). Dar pedeapsa i-a venit României aproape imediat, prin invazia sovietică şi dezastrul (unic în Europa de Est!) DE A-ŞI PIERDE, ÎN ÎNTREGIME, PRIN EXTERMINARE CONCENTRAŢIONARĂ, AUTENTICA "ELITĂ" (pentru că cei din "intelighenţia" trădătoare nu pot fi socotiţi, cu tot respectul pentru talentul lor [tip Sadoveanu...] - "elită/elite"! N-a avut nimeni încredere în ei, nu i-ar fi urmat, nimeni, în iureşul Cântecului Robilor – din Nabucco - Va piensero...: "Oh ţară, atât de frumoasă şi de pierdută! "

      ...Azi, la noi, în România cea Văduvă de Elite - este valabilă a doua "soluţie", oferită de panseurile amar-glumeţe, pe care mi le-aţi trimis, în e-mail: "Dacă toată lumea este de acord cu tine, probabil ca eşti foarte inteligent... Sau s-ar putea să fii... şeful". Valoare de Duh, meritocraţie? Aiurea! "Să crape!!!" - şuieră unii/majoritatea guvernanţilor trădători de Duh Românesc - precum Băsescu, Boc, EBA şi toţi complicii lor becisnici... – …dar nu mi-e ruşine nici ci aşa-zisa “Opoziţie”, plină de hiene!!!

      ...Mâine dimineaţă voi pleca..."în Nord" - conotaţia poate fi, la rigoare, şi sacră: în Bucovina mea cu sihaştri şi mânăstiri voievodal-muşatine, dar şi la mama mea, care are aproape 90 de ani. Sunt locuri, acolo, unde nu se "prinde" celularul, d-apoi să se folosească "scula" asta internetistică. Deci, regretând mult conversaţiile noastre internetistice, schimburile noastre prieteneşti de idei şi opinii...trei săptămâni mă voi "debranşa" de la lumea asta...poate pentru unele "străfulgerări" ale celeilalte...mai bune şi, în orice caz, mai luminate!!!

     

      La buna şi curândă re-vedere! - şi:

      Doamne,-ajută!

      Cu, mereu, aceeaşi preţuire şi caldă prietenie,

      Adrian Botez

     

© Copyright Adrian Botez
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online