evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Fluturi  -  BO  -  Mimi, Momo şi Mumu  -  Mergem acasă  -  Interferenţe  -  Macii  -  Înger în oglindă  -  Un viol ratat (Din neant)  -  Perdeaua lui Simon  -  Ancheta  -  Toate celelalte popoare  -  Oglinda  -  Luminile oraşului XXVIII  -  Atingeri sensibile  -  Printre oameni  -  Odă pentru Măria Sa, Îngerul nostru  -  Ion cel fericit  -  Taina norilor  -  Alertă !  -  Tentaţia continuă  -  Câmpurile magnetice ale lui Belizarie  -  Vară cu ciocănitori  -  Cu preţul morţii  -  Extratereştrii alienaţi  -  Lumânărica se pregăteşte să trăiască  -  Primăvara nucleară  -  Vânzătorul de ghilotine  -  Catedrala  -  ªarpele Midgardului  -  Luminile oraşului VIII  -  Războiul  -  Melodia care nu se aude  -  Meduza (IV)  -  Contrapaganda  -  Je t'aime mélancolie  -  Luminile oraşului XVIII  -  La frontieră  -  Sfântul  -  Interviul  -  A şaptea faţă a tăcerii  -  Blasfemii : Globul de Crăciun  -  Necunoscutul intrigant  -  Norul de argint  -  Boaba de spumă  -  Hora Ielelor, Pensiune III  -  Ankirah  -  Portiţa  -  Soldatul  -  La copcă  -  Povestea gândacilor


Visul Utopic: satul virtual

Visul Utopic: satul virtual
  Mugur Cornilă
Tăvălugul viitorului
varianta print

Mugur Cornilă



Publicat Miercuri, 8 Iunie 2005, ora 19:22

      Generatia noastra este cea care va vedea in direct moartea unui gen literar care nici macar nu s-a afirmat cu adevarat in Romania? Va asista impasibila la distrugerea sau, in cel mai bun caz, la maruntirea miscarii SF pana la nivelul de voci razlete, autoironice si figuri ranjind de placerea complacerii in sosul si sucul propriu, imputit de atata stat la umbra? Nu mai este vlaga in nici unul dintre noi, cei care am fost odata pe baricade, ori in cei tineri care vin acum cu speranta si visuri, dar care sunt balacariti ori de cate ori acceseaza un grup de discutii in care se lafaie "ai batrani"? Chiar nu putem pune cap la cap "viziunile personale", puterea noastra interioara, efortul pe care oricum il facem, de cele mai multe ori gratis, pentru a scoate inca o "revista", inca o fituica, inca un website? Si sa le legam pe toate intr-un scop comun sublim, situat dincolo de pragmatic?

     

      Am privit, urmarit si ascultat cu interes, in ultimele 8-10 luni, aproape tot ce s-a intamplat in legatura cu sf-ul romanesc. Adica mai nimic important. Aceleasi promisiuni la o bere, aceleasi incercari esuate care par sa se tina lant de ceva vreme incoace, aceleasi lansari de carte in care floarea spune prezent doar pentru a se pupa cu ceilalti si pentru ca lumea sa-i arate cu degetul plini de admiratie, aceeasi fuga dupa un ban de subzistenta sau iluzia ca, odata ce ai miscat un pic, totul se va transforma in avantajul personal la care visezi de atata vreme. Am reactionat sporadic la o serie de, sa le spunem, intamplari. Nu m-am implicat in nici o discutie cenaclista de pe grupurile de discutii. Din rasputeri, cu eforturi (aproape) proprii, am sustinut, asa cum am putut, portalul RomaniaSF online. Ba, mai mult, oferind spatiu si suport tehnic GRATIS unui forum fantasy, un pui de Gollum de pe-acolo s-a apucat sa-si verse fierea fara sa se gandeasca macar o secunda la oportunitate. Daca ii mai lasam mult pe cei fara creier, dar cu multa nesimtire adunata in ei, sa vorbeasca si sa actioneze in locul nostru, s-ar putea sa vedem, nu peste multa vreme, niste ratati tupeisti care sa scobeasca tacticos in cadavrul fandomului, reclamandu-se lideri.

     

      De peste 15 ani incerc sa ajut si, uneori, particip la ceea ce Florin Munteanu incearca sa faca cu "Centrul pentru Studii Complexe". Atat de greu se leaga lucrurile, atatea piedici apar din partea noii aristocratii (cativa porniti chiar din mijlocul sf-istilor) imbogatite pe seama prostiei sau delasarii noastre ori datorita tupeului si avaritiei de care dau dovada incat nu trebuie sa ne mai miram ca ne ducem in jos impreuna cu visele construite de-a lungul deceniilor.

     

      "Divide et impera!" Exact asta se intampla, si nu numai la noi, si nu numai de ieri. Dictatura ne-a unit (desi senzatia a fost tocmai pe dos). Ne-a unit intr-un mod ascuns si la nivel simbolic. Ne-a controlat pana la a ne determina sa evadam intr-un plan spiritual la care controlul era insesizabil, determinandu-ne sa traim intens - in ciuda sentimentului de "loc in care nu se intampla nimic".

     

      Capitalismul ne dezbina, chipurile, spre propriul nostru interes. Ne ofera proprietatea asupra unor obiecte fara ca, macar, sa ne lase timp sa le intelegem pentru a ne bucura de ele. Si fara sa ne lase optiunea de a construi solid pentru ca, nu, totul este in miscare, suprasimbolic si trecator. Si ne controleaza altfel, mai subtil, potentand ura, deznadejdea, egoismul si nimicnicia noastra. Pana cand nu vom ajunge din nou ca sa putem dura ceva care sa traiasca cel putin 2000 de ani, nu ne putem numi altfel decat sclavi financiari si informatici. Si nu putem intruchipa altceva decat niste monade aflate in faza scrutatii evolutiei, fara sa inteleaga mai nimic din ce va urma, piesa esentiala, totusi, pentru fundamentul lumii.

     

      Am fost martorii, in anii 80-90, a unui fenomen. Si acest fenomen nu este dictatura lui Ceausescu si a securitatii lui ci rezultatul surprinzator, efectul opresiunii asupra mintilor noastre. Acest fenomen s-a numit science-fiction.

     

      Oracolele duplicitare care, desi inainte de 1989 nu indrazneau sa scoata nici doua vorbe de frica, au exultat dupa Revolutie in oratorii mincinoase " dar voit intelectuale, blamand fandomul in intregime, pe membrii acestuia, aratand cu degetul turismul SF sau concursurile literare si revistele scoase pe banii U.T.C. " ului. Gudurai care se bucurau de invitatii si decontari s-au trezit la viata si au inceput sa dea din coada pe langa alte vaci cu lapte, de asta data cu o aura de intelectuali rasati.

     

      Il admir pe Cristian Tudor Popescu, singurul - se pare, care a fost sincer si a recunoscut faptul ca a crezut in comunism. Asta nu inseamna ca, implicit, si-a asumat crimele si nenorocirile pe care le-a adus comunismul pentru Romania si locuitorii ei. Nu inseamna ca, in Romania ori in toate celelalte tari foste comuniste (socialiste?), doctrina a si fost aplicata. Societatile respective au trait, mai degraba, intr-un soi de imperialism - sclavagism. Si clar in dictatura. Adica in plina decadenta.

     

      Nu-l arat cu degetul pe Alexandru Mironov, asa cum fac multi de ani buni incoace, reprosandu-i vrute si nevrute. Acest om chiar a crezut in destinul SF-ului romanesc si a luptat pentru el. A avut, ca oricine, simpatii si antipatii. Dar cred mai mult in ajutorul si sprijinul pe care l-a acordat multor oameni decat in piedicile pe care le-a pus. Un om de stanga nu inseamna ca este si un monstru. Face ceea ce crede, dar macar face ceva. Satul planetar este visul sau de multe decenii. Si, pur si simplu, ori de cate ori a avut ocazia, a scris despre aceasta "viziune personala".

     

      Mai sunt si altii care ar trebui amintiti si care, de-a lungul vremii, s-au dovedit a-si urma drumul pe baza unor convingeri, si nu pe baza unor conjuncturi. Din pacate, unii nu mai traiesc.

     

      Visul utopic nu este apanajul ideologului sau al "practicantului ideologic". Toti cei care au facut, sau inca mai fac, parte din miscarea SF, toti cei care au scris sau care mai scriu, care isi pun, inca, imaginatia la incercare - au trait acest vis. Numai ca doar cei mari recunosc si isi asuma starea. Pana cand nu ne vom asuma fiecare dintre noi faptele, dar mai ales credinta noastra interna, nu vom putea construi nimic nou. Nimic altfel.

     

      Societatea capitalista a constatat ca nu este chiar atat de buna pe cat se crede. Liberalismul democratic american este numai un motiv pentru a incerca globalizarea, o actiune incoerenta, lipsita de fundament si generatoare de tensiuni extreme, de a spori puterea unor clici si de a impune o altfel de dictatura. Comunismul a ramas doar o modalitate de a de a atrage turisti si a face bani. Societatea de tip islamic vine cu o serie de contradictii flagrante intre modul de viata si cel de actiune. Suntem, poate, in cel mai mare impas pe care l-a cunoscut vreodata omenirea. Avem nevoie de o ideologie noua. De o societate noua.

     

      Tentatiile sunt peste tot. Propovaduitorii apar de niciunde. Mii de ganditori incearca sa traseze conturul unui nou mod de viata. Ce sa alegi? Oare liberul arbitru mai poate fi reprezentativ in acest moment?

     

      Trebuie sa incepem sa construim. Sa cautam legi, principii, fundamente, sa comitem erezii. Sa ne punem la dispozitia visului utopic ultim o mica parte din energia noastra. In fandomul pe care il stiu eu sunt multi, foarte multi oameni inteligenti. Daca fiecare ar construi o "casa", sunt sigur ca s-ar aseza prima caramida a acestei utopii. Nu conteaza daca este stramba, incompleta, putreda. Puse la un loc, ele vor constitui prima margine a unui drum. Catre o directie. Si cu un sens. Sau mai multe. Iar acest drum va fi primul dintr-un "sat virtual". Satul virtual al fandomului romanesc, unde fiecare va avea coltul lui personal. Dar va fi nevoie de o interactiune intre toate aceste elemente, de o interfata ale carei reguli sunteti invitati sa le creati.

© Copyright Mugur Cornilă
Sursa :   RomaniaSF
Comentarii (1)  
Adrian Dragos Voda
Duminică, 6 Aprilie 2008, ora 17:07

intr\'adevar un om care are ceva de spus...se cunoaste ca are experienta si ca ceea ce spune nu face parte din domeniul sau (SF)...eu spun sa lupti in continuare pentru ca numai asa vei reusi sa schimbi ceva...nu te lasa batut si sunt convins ca vei reusi sa schimbi ceva...

Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online