evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Archeopterix  -  Nu ne vom mai întâlni în toamnă, domnule profesor !  -  Sexibon  -  Ignis  -  Străinul  -  Cristerra  -  ªi atunci...  -  Eu, Singularul Absolut  -  Povestea knorgului care îşi caută mama  -  Gender X  -  Fălci însângerate  -  Capsula  -  Invizibilul  -  Strada Cosmos  -  Manifestul de aur al desăvârşirii  -  Praf minune (II)  -  Resacul Timpului  -  Iluzia viselor  -  Dona  -  Cojocul (Cujuh)  -  Aura urii  -  Primăvara nucleară  -  Mamal - Despărţirea  -  Plastic  -  Disertaţie despre diferitele moduri de apreciere a inteligenţei  -  Striptease  -  Luminile oraşului XIII  -  Poveste de mahala IV : A înnebunit lupul!  -  Je t'aime mélancolie  -  Creatorul  -  Clocitorul Josh  -  Valea blestemată  -  Floarea de loldilal  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (IV)  -  Ultima eclipsă (II)  -  Experimentul  -  Experimentul  -  Praf minune  -  Homus trolEIbuzus  -  Viola  -  Cap de listă  -  Pasomii  -  ªarpele Midgardului  -  Descoperirea  -  Peştera II  -  Vatmanul - O pasiune  -  Geneza  -  Rochia străvezie  -  Asura Ni, Drahan - I - Bolte de Crini  -  Un singur trup, un singur suflet


Dicţionar de gânduri

George Şipoş



Publicat Duminică, 11 Decembrie 2005, ora 18:13

      THE AMERICAN DREAM

     

      Trebuie sa marturisesc ca am fost inspirat in scrierea textului meu de saptamina asta de un scurt articol despre Romania pe care mi l-a oferit o colega. Se numeste Romania: Forgotten Land of Dreams (Romania: Tarimul uitat al visurilor) si a fost publicat intr-o publicatie de mica circulatie de la Universitatea din Chicago. Autoarea, Pamela Olander, a facut parte dintr-un program de voluntariat de afaceri sponsorizat de Freedom House si a conferentiat, timp de trei luni la Cluj, in cursul anului 1997. Articolul sau, plin de sensibilitate si intelegere a societatii romanesti, s-a aplecat cu precadere asupra tinerilor pe care autoarea a avut ocazia sa ii intilneasca in Romania. Cei mai multi dintre ei au intrebat-o despre "The American Dream", (visul american, faimoasa sintagma care a aprins imaginatia atitor generatii de emigranti). Imi permit, in continuare, sa traduc din articolul Pamelei Olander: "Raspunsul meu era mai intii sa il rog pe cel care ma intreba sa imi ofere o definitie a visului american. De cele mai multe ori, raspundeam impreuna: o locuinta sigura, servicii medicale de calitate, posibilitati de educatie si angajare decente - o viata mai buna. Ii intrebam mai apoi: "Nu cumva asta e visul intregii omeniri?". Vazindu-si parintii cum se zbat sa obtina un salariu de 100 de dolari pe luna, din care nu ramine nimic de economisit, dupa ce inflatia isi ia zeciuiala, tinerii romani sint dornici de un viitor mai luminos, mai promitator."

      Articolul foarte emotionant al Pamelei Olander, m-a trimis cu gindul la sutele de mii de adolescenti romani care viseaza cu ochii deschisi la ziua in care isi vor lumea in cap si vor porni catre America, catre Europa de Vest, catre Japonia, oriunde, dar nu in Romania. Mi-am amintit de verisoara mea, inca eleva de liceu, care vorbeste cu pasiune despre cum romanii, ca popor, sint "rai", au cu totii un graunte de rautate in ei, pe care alte popoare, crede ea, nu il au. Mi-am amintit de statisticile infioratoare despre cit la suta dintre absolventii de facultate din Romania nu vor sa stea in tara dupa ce isi termina studiile. Si m-am gindit, in acelasi timp, la cum e din ce in ce mai greu sa realizezi "The American Dream" si la cit de dezamagiti sint atitia dintre aceia care vin in America cu saci plini de sperante. Am sa inchei cu inca un fragment din articolul Pamelei Olander: "Le-am spus ca viata nu e chiar atit de simpla si de frumoasa cum apare in filmele de la Hollywood si ca viata din Romania nu e chiar atit de rea - Romania e cu mult mai mult decit copii cu SIDA vinduti in strainatate, vampiri si ciini vagabonzi. Le-am spus ca nimeni nu o sa le dea cheile de la o masina luxoasa in clipa in care coboara din avion. Le-am spus ca indiferent de viata pe care si-ar construi-o acolo, ar avea intotdeauna un gol in suflet dupa pamintul lor natal. Desi stiam ca numai citiva or sa fie capabili sa realizeze ceva in Statele Unite, nu am vrut sa le distrug visele. Am vrut sa ii fac sa inteleaga ca, da, visul american, visul omenirii, este inca viu si poate fi realizat in Statele Unite, mai mult decit in oricare alta parte a lumii. Si am promis sa fac tot ce imi sta in puteri sa ii ajut ca si visele lor sa devina realitate."

     

     



     

      CRACIUN

     

      In Statele Unite, Craciunul incepe devreme. Foarte devreme. Imediat ce a trecut Halloween, la sfirsitul lui octombrie, atmosfera Craciunului pluteste in aer. Mai intii incep marile reduceri de preturi de Ziua Recunostintei (Thanksgiving). La o zi dupa Thanksgiving, marile orase aprind luminile de Craciun si impodobesc brazii imensi care vor sta luminati pina la sfirsitul oficial al sarbatorilor de iarna. Ceea ce mie unul mi se pare foarte interesant este ca, desi initial considerate a fi simboluri ale Craciunului, bradul, Mos Craciun, ba chiar steaua, sint in Statele Unite ale zilelor noastre simboluri lipsite de valoare religioasa. Sau mai bine zis, nu mai au valoarea initiala, aceea a Craciunului religios, simbol al nasterii lui Iisus Christos. Ca data de 25 decembrie in sine nu inseamna prea mult din punct de vedere istoric si ca specialistii in domeniu ne spun ca Iisus s-a nascut probabil in aprilie, iar decizia sarbatoririi nasterii sale in decembrie apartine Consilului Ecumenic de la Niceea din 325 nu e o noutate. Ceea ce poate fi o noutate pentru multi este ca sarbatoarea care are loc in Statele Unite, desi continua sa foloseasca simbolurile Craciunului, nu pare sa mai aiba nimic de a face cu el. Cuvintul "Christmas" in sine nu mai poate fi folosit nicaieri tocmai pentru ca are incarcatura religioasa. "Merry Christmas!" a disparut, inlocuit fiind de "Happy Holidays!" samd. Personal nu am nimic de criticat la decizia inlocuirii motivelor religioase din sarbatoarea Craciunului cu altele laice. Ceea ce mi se pare ciudat este ca simbolurile sint pastrate (daca ne gindim la ce reprezinta ele din punct de vedere psihologic, decizia pastrarii lor e de inteles), dar numai ca unelte in uriasul show de marketing care are loc pe strazile marilor orase americane la fiecare sfirsit de an. Cu alte cuvinte, bradul, steaua, ba chiar jovialul-bonom Mos Craciun si-au lepadat toate straiele religioase mai vechi (pre-crestine) sau mai noi si s-au transformat in masini de produs bani. Craciunul e prin excelenta sarbatoarea cadourilor pentru intreaga familie, dar, din pacate, substratul religios pe care este cladit nu mai cadreaza cu cerintele ideologice ale noii societati americane. Drept pentru care, corifeii marketingului american au decis sa pastreze numai coaja si sa elimine miezul. Dar despre efectele mutilante ale acestei decojiri semiotice si manifestarile lor hilare intr-o societate de consum ne-crestina, precum Japonia, intr-unul dintre textele mele viitoare.

     

© Copyright George Şipoş
Sursa :   Obiectiv
Comentarii (1)  
rodica cernea
Miercuri, 21 Octombrie 2009, ora 11:28

Exuberanta, entuziasmul, spiritul de aventura care nu ne-au lipsit nici noua in anii tineretii, e si caracteristica tinerilor zilelor noastre. Cu totii viseaza la o viata si un trai mai bun, dar toate astea nu vin fara munca, fara sacrificii cateodata, indiferent in care colt al lumii te-ai afla. Dupa ce trece valvataia noului, ramane nostalgia meleagului unde te-ai nascut, DORUL si magia lui nu-ti vor da pace si te vor face de fiecare data sa te intorci acolo unde-ti sunt rdacinile. Nu putem nega norul greu ce pluteste asupra Romaniei, nici viata grea pe care o duc romanii de rand, asta ar trebui sa ne mobilizeze, nu sa ne dezarmeze. Am descris in cateva cuvinte tristetea romanului de astazi!
TRISTETE

Acum, va ninge
peste muritorii
cu capete plecate,
dar nu cu adevar
si nici cu liniste
sau pace!

Va ninge
cu tina
si multa nedreptate.

Ochii goliti
de orice adevar
privi-vor în tarâna
si-apasatoare
si trista
fi-va viata lor!

Sa mai speram noi oare
ca va veni
si ziua libertatii,
ca izbaviti vom fi,
noi toti,
mai crezi tu oare?
Mai crezi în adevar?
Mai crezi în libertate?
Mai crezi tu în dreptate?

Durerea-i mult prea mare
si nedreptatea
tot mai grea,
cei tineri,
nu mai au vointa
si nici rabdare
s-astepte clipa cea izbavitoare!

În cele patru zari
ei, vor pleaca mereu,
acasa vor ramâne
doar batrânii si sarmanii
si cei cu punga
doldora de bani,
ce-si râd în barba
privindu-te pe tine,
biet sarman!

Isi etaleaza
opulenta,
somnolenta
si rotunjimea burtii,
prin parlament
sau pe ecran,
când tu sarmane
încovoiat sub biruri
nu ai un ban prin buzunar!

Muncesti pe cosul zilei
ce ei l-au calculat,
muncesti,
sa ai un dumicat
si-o haina veche
ce altii-au aruncat!

Dreptatea unde-i?
te-ntreb pe tine,
biet sarman,
o fi poate...
la tine-n buzunar?

Aceasta tristete e comuna din pacate, nu numai romanilor ci si altor locuitori ai terei!

Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online