evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Criminali Umanitari  -  Eu şi Cu Mine  -  Un singur trup, un singur suflet  -  Cincizeci  -  Întâlnirea  -  Muribundul  -  System Error  -  Meduza (VII)  -  Castravetele  -  Sub nori  -  Visul  -  Circ  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (II)  -  Text experimental  -  Decablat  -  Nyprus  -  Pânza de păianjen  -  Sexibon  -  Fabrica de vise  -  Halucinaţie  -  Luminile oraşului XXXII  -  Vânătorii de poveşti  -  Clocitorul Josh  -  Zona 25  -  Jocul meu pentru Dumnezeu şi ai lui  -  Interviul  -  Starea de trecere  -  Turnul de calcar  -  Cum s-a născut Dumnezeu  -  Câmpul de luptă  -  Povestea unui suflet  -  Jocul Zeilor (V)  -  Secretul  -  Casa libertăţii  -  Eu sunt viu, voi sunteţi morţi !  -  Lumânărica se pregăteşte să trăiască  -  Conştientizarea  -  Poveste de mahala I : Meciul  -  Homus trolEIbuzus  -  Pasomii  -  Antarctic City  -  Pescarul la apus  -  Lecţie de Umanitate !?  -  Disertaţie despre diferitele moduri de apreciere a inteligenţei  -  Ankirah  -  Strada Cosmos  -  Inelele lui Saturn  -  Pure Evil  -  Engel  -  Plasa pe jăratic


Apărarea lui Isus

Anda Moculescu



Publicat Luni, 9 Ianuarie 2006, ora 19:10

      Ma aventurez acum într-o zona fierbinte care va trezi probabil reactii foarte diverse din partea celor ce vor binevoi sa arunce o privire peste aceste rînduri. Nu am nici o pretentie- precizez înca de la începutul demersului meu- de a "descoperi" prin vreo metoda stiintifica adevarul istoric în problema care ma preocupa, o problema extrem de dificila de altfel, si nu doar pentru mine!

      Putem spune fara teama de a gresi ca judecarea si condamnarea lui Isus au împartit lumea veche dar si lumea noua în diverse "tabere" avînd o influenta coplesitoare asupra configuratiei geo-politice actuale. Nu voi analiza aceste aspecte aici, prefer sa las specialistilor în domeniu privilegiul de a discuta cu argumente solid documentate situatia critica a lumii de azi. De un lucru doar putem fi siguri: daca verdictul ar fi fost altul întreaga noastra istorie ar fi fost modificata radical. Ma voi abtine de la a formula judecati de valoare despre aceia care l-au condamnat pe Isus fie ei romani sau evrei. Şi voi explica putin mai departe care sunt motivele atitudinii mele.

      Fara a intra în detalii istorice se poate afirma deschis faptul ca nasterea lui Isus a încurcat socotelile multora dintre puternicii zilei. Nasterea unui Mesia- prezisa de profeti- nu era o veste buna în primul rînd pentru Imperiul Roman. Istoria evreilor cunostea deja un precedent de temut în exodul provocat si condus de Moise. Îmi permit sa semnalez aici o confuzie extrem de frecventa, nu vreau sa cred ca si rau-intentionata, legata de menirea lui Isus. Trebuie sa precizam asadar un lucru esential: Moise a fost un profet, Ioan a fost un profet, Mahomed a fost un profet precum si alti oameni mari ai lumii. Isus însa nu este un profet ci a fost consacrat înca de la nasterea sa ca Fiu al lui Dumnezeu "nascut iara nu facut", avînd o origine deosebita de Omul Adamic, omul "facut" de Creator din tarîna si spirit.

      Unii dintre acesti profeti- îi amintesc doar pe Moise si Mahomed- au scris sub inspiratia Duhului Sfînt textele sacre ale omenirii din Vechiul Testament, respectiv Coranul. Multi analisti de prestigiu au contrapus aceste scrieri operei lui Hristos pe care o considera una adaptata prin excelenta culturii orale. Cîtiva au mers pîna într-acolo încît si-au pus întrebarea daca Isus era sau nu... analfabet! Nu intentionez sa fiu malitioasa, nu voi întreba la rîndul meu daca este posibil ca Fiul Dumnezeului care a creat cerurile si pamîntul cunoscînd în mod direct- cum s-ar spune- tainele celor vazute si nevazute sa nu fi fost apt sa descifreze tainele alfabetului pe care orice copil normal le deprinde în jurul vîrstei de cinci ani fara a face vreo minune... Exista marturii care afirma ca Isus stia de la o vîrsta frageda sa interpreteze vechile texte sacre reusind chiar sa îi puna în dificultate prin interpelarile sale pe preotii care predicau în templu. Marturisesc, nu pot crede ca specia umana ar fi buricul Universului...! Sa presupunem totusi ca lui Isus i-ar fi fost mult mai greu decît unui copil obisnuit din neamul nostru adamic atît de stralucit si datorita lipsurilor materiale, datorita originii sociale modeste ar fi devenit un autodidact mediocru... Chiar si asa presupun- doar ca psiholog nu ca istoric al religiilor- ca pîna în jurul vîrstei de treizeci de ani cînd s-au conturat principiile de baza ale Noului Testament ilustrate sugestiv prin pildele oferite de Hristos multimii ce îi asculta predicile ar fi fost timp destul sa învete scrisul si cititul încît sa poata avea acces la textele fundamentale!

      Revenind la tema articolului de fata voi afirma pe baza propriei mele convingeri ca procesul înscenat lui Isus nu putea avea loc fara complicitatea dintre iudeii asupriti si romanii asupritori. Dar aici voi insista sa distingem cît mai clar între clasa conducatoare formata dintr-un numar restrîns de evrei foarte bogati si evreii obisnuiti, oamenii de rînd pe seama carora cei dintîi îsi constituisera averi considerabile. Este foarte probabil ca teama acestor aristocrati evrei de a nu-si pierde privilegiile obtinute prin diverse întelegeri cu guvernatorii romani (teama care ar fi crescut în cazul exercitarii unor presiuni concrete de catre ocupanti) combinata cu frica lor de a nu îsi pierde autoritatea asupra oamenilor de rînd în urma modificarii principiilor sistemului religios- care principii legitimau o anumita ierarhie sociala conferindu-le deopotriva putere si prestigiu- sa fi declansat si sustinut o respingere profunda mergînd pîna la ostilitate vadita fata de Isus. Contestarea lui Isus a fost un proces gradual dar care a evoluat cu repeziciune de la refuzul recunoasterii sale ca Mesia pîna la demonizarea miracolelor lui Hristos si discreditarea sa ca persoana. Nu lipsea mult pîna la a-i fi atasata eticheta de "impostor", situatie ce a culminat cu "judecarea" si condamnarea sa la moartea prin rastignire, cea mai josnica moarte la vremea respectiva. Atît ocupantii romani cît si Marii Preoti evrei au vrut sa se asigure ca nici macar moartea lui Isus nu va avea nimic "nobil"- în acceptiunea timpului!-, asadar nu va constitui vreo pilda de eroism susceptibila de a fi urmata de altii!

      Prima capcana, aceea de a-l "încorona" pe Isus ca "rege al iudeilor" în scopul de a-l condamna ulterior pentru nesupunere fata de cezar a dat gres. Isus raspunsese de fapt, mai înainte altor tentative de a-l acuza de incitare la rebeliune printr-o fraza memorabila: "Dati cezarului ce e al cezarului si lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu!". A doua directie în care s-a actionat atunci a fost încercarea de a-l compromite în fata poporului, a oamenilor simpli care îl urmau si îi ascultau predicile si credeau sincer în minunile facute de El. Acuzîndu-l de "stricare a legii" lor stramosesti Marii Preoti au cerut expres guvernatorului roman rastignirea lui Isus. Predat în mîinile soldatilor romani Isus a refuzat sa "coopereze" în vreun fel cu ei si aici ajungem la faptul cel mai viu discutat: de ce nu s-a "aparat" Hristos?

      În opinia mea tocmai acesta este momentul critic, momentul care a decis soarta lui Hristos si "fara sa exageram- soarta lumii. Daca Isus ar fi facut cel mai mic semn de împotrivire romanii l-ar fi eliberat însa atunci Isus ar fi fost compromis în ochii credinciosilor sai iudei deoarece Marii Preoti l-ar fi acuzat ca s-a vîndut romanilor pentru a-si salva viata... Aceasta dupa ce respinsese cererea unora de a participa la o rascoala a iudeilor înabusita de romani în sînge!

      Apararea lui Isus a constat tocmai în aceasta tacere. Refuzînd sa îi acuze pe aceia care l-au vîndut romanilor planul de a-l prezenta drept un "tradator" al neamului sau a esuat lamentabil. Romanii au înteles aceasta si l-au trimis înapoi Marilor Preoti multumindu-se deocamdata sa îl biciuiasca. Biciuirea a fost probabil semnul ca Isus nu a cooperat cu ei dar mai ales faptul ca nu a opus rezistenta romanilor a dovedit tuturor adevarul cuvintelor sale: "Imparatia mea nu este aici!".

      Dar Marii Preoti se temeau acum înca mai mult pe de o parte de eventuala razbunare a lui Hristos (stiind bine cine este El desi îl contestau în public) iar pe de alta parte de represaliile romanilor din cauza recentei rascoale. În primul caz erau evident vinovati în fata lui Hristos iar în al doilea caz erau vinovati în fata romanilor fiindca nu au fost capabili sa-si tina poporul în frîu! În realitate, esecul era nu numai al lor ci mai cu seama al stapînitorilor romani iar romanii nu ar fi acceptat înfrîngerea- în marele lor orgoliu- chiar daca Isus i-a iertat pe toti...

      Ce putem spune acum, la doua mii de ani de la aceasta tragedie? În primul rînd, cred din toata inima ca adevarata izbînda a lui Hristos nu a fost prabusirea Imperiului Roman ci însasi cladirea noii lumi, lumea crestina în care traim noi toti, cei de astazi. Şi daca lumea noastra nu este atît de buna cum a dorit-o Isus atunci cînd s-a jertifit pe cruce vina ne apartine în întregime. Isus nu a dorit moartea nici distrugerea nimanui. El a predicat despre bunatate si dragoste si a mers pîna acolo încît si-a iertat calaii din bunatatea inimii Lui. Daca Isus si-ar fi dorit razbunare fara îndoiala ca nu ar fi avut nevoie de aportul nostru, al neamului omenesc. Sau, macar, ar fi spus-o...

      Dar chiar fara a ne ridica la înaltimea întelepciunii si dragostei Lui pentru oameni- indiferent de rangul lor social, de etnie sau rasa si, as îndrazni sa cred, indiferent de religie, Isus fiind singurul care nu si-a impus principiile cu arma!- facînd apel numai la zbuciumata noastra istorie si la ratiune cred ca putem accepta ideea ca nimeni nu are dreptul sa condamne un întreg popor pentru faptele cîtorva indivizi aflati la putere într-un anumit moment dat. Asa cum nu este drept sa condamnam întreg poporul german pentru Hitler sau întregul popor rus pentru Stalin nu putem arunca anatema asupra iudeilor pentru greseala cîtorva preoti, conducatori ai lor la acea vreme. Oricum, un adevarat crestin nu poate sa acuze ce a iertat Hristos...

      Moise a mers pe calea Dreptatii dar Isus a ales calea Binelui împlinind Legea lui Dumnezeu.

      Iar daca bunatatea si dragostea nu ne par destul de convingatoare în lumina palida si trecatoare a ratiunii umane cel putin sa ne amintim vorbele filosofului Lao Zi: "Cînd dispare Dao apare Binefacerea, cînd se pierde Binefacerea apare Dreptatea; cînd se pierde Dreptatea se recurge la rituri. Riturile sunt doar un strat subtire de loialitate si credinta si începutul dezordinei."

      Altfel spus, Binele ramîne mai presus de Dreptate iar Legea lui Dumnezeu - mai presus de toti si toate, dincolo de Bine si de Rau asa cum sunt percepute aceste valori de fiinta umana.

     

© Copyright Anda Moculescu
Comentarii (1)  
petre
Miercuri, 23 Aprilie 2008, ora 12:33

As dori sa atrag atentia asupra unor grave erori istorice ce apar in acest articol. Mai intai \"Marii Preoti\". In perioada lui isus nu a existat decat un singur Mare Preot, care nici nu era prea mare deoarece nu avea decat o functie simbolica, ocupandu-se indeosebi cu probleme care nu interesa politicul.
Nu \"Marii preoti\" l-au biciuit pe Isus, pentru ca evreii nu aveau o asemenea pedeapsa.Acest tip de pedeapsa se administra in general cetatenilor romani, si doar de romani, nicidecum de evrei.
Evrei la vremea respectiva nu aveau nici un drept juridic in fata romanilor. Romanii l-au trat pe Isus ca pe orice razvratit, cu atat mai mult cu cat Pilat a ramas in istorie ca unul dintre cei mai cruzi guvernatori romani. Singur document istoric al existentei sale este piatra descoperita la Caesarea.
Sper ca prin aceasta interventie sa nu deranjez pe cineva. Am vorbit despre faptul istoric si nu cel teologic.

Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online