evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
ROV-27  -  Fie-mi apa uşoară !  -  Lumina de jad  -  Sindrom de plecare sau Povestiri dintr-o cârciumă de la marginea galaxiei  -  Muribundul  -  Cum s-a născut Dumnezeu  -  Copilul Visător cu Mâinile de Aur  -  Omul-care-stătea-cu-nasul-în-flori  -  Antarctic City  -  Almateea  -  Uchin (fragment)  -  Aici şi acum  -  Ankirah  -  Unde dai şi unde crapă!  -  Războiul - fără - cap - şi - fără - coadă  -  Jeopardy  -  Jocul Zeilor (II)  -  O nouă zi  -  Norul de argint  -  Luminile oraşului XXXII  -  La vânatoare da "Eilian"  -  Elixirul vieţii  -  Peştera I  -  Conştiinţa împăcată  -  Fereastra din spate  -  El cu durerile şi greşelile lor  -  Copilul gheţii  -  Frumuseţea numărului unsprezece  -  O poveste de Crăciun  -  Strada inocenţilor  -  Meduza (I)  -  Bătălia pentru supravieţuire  -  Somnul uitării  -  John-486  -  Norma  -  Cincizeci  -  O noapte într-un ceas  -  Lumină dublă  -  Jocul  -  Sinucigaş plătit  -  Duhovnicul  -  Halucinaţie  -  Oglinda îngerilor  -  Luminile oraşului VII  -  Luminile oraşului 2 (II)  -  Luminile oraşului XXXIII  -  Asura Ni, Drahan - I - Bolte de Crini  -  Răspuns fără întrebare  -  Aniversarea  -  Vatmanul - Anton şi Marcel


Dicţionar de gânduri : Realism

George Şipoş



Publicat Duminică, 26 Februarie 2006, ora 12:02

      Va amintiti celebra formula a lui Stendhal din Rosu si negru (1830): "Romanul e o ca o oglinda purtata de-a lungul unui drum. Reflecta cind albastrul cerului, cind baltoacele de noroi de sub picioare"? Mie unuia mi-a venit in minte deunazi si m-am lasat pentru o clipa cucerit de claritatea ei, de nobletea gestului, de bucuria cu care m-as lasat scufundat intr-o opera de arta (fie ea literatura sau arta plastica), care sa se ghideze dupa asemenea principii. Si apoi m-am scuturat din reverie numai ca sa realizez ca realismul e orice numai oglinda nu. Ca realitatea obiectiva poate fi inteleasa si cuprinsa de mintea umana prin intermediul simturilor e o idee lansata inca din secolul al 18-lea de Kant. Secolul pozitivismului, de dupa Kant, a intarit la rindul lui credinta in puterea umana de a percepe senzorial realitatea in mod obiectiv. Ceea ce a ramas insa neexplicat in pozitivism, ca mai intotdeauna in sistemele de gindire care se concentreaza prea mult pe factori externi fiintei umane, au fost limitele perceptiei umane (de exemplu, ceea ce se intimpla in prezenta noastra, dar la care nu avem acces pentru ca sintem cu spatele. Putem auzi, daca ceea ce se intimpla e insotit de zgomot, dar daca nu e, si daca nu are nici miros, atunci sintem depasiti de eveniment prin natura limitelor noastre senzoriale). Cu toate acestea, faptul ca noi nu participam in acel eveniment, inseamna ca el nu s-a petrecut? Daca pentru noi, ceva ce are loc in spatele nostru, nu poate fi mirosit, si nici auzit, nu poate fi pipait, deci ne depaseste senzorial, nu exista, chiar inseamna ca acel eveniment nu s-a petrecut?
      Realitatea pe care realismul lui Stendhal o descrie e mult mai simpla. E directa si obiectiva. Sau cel putin asa a crezut autorul ei pe cind scria "Rosu si negru". Ca realitatea din acel realism clasic francez e doar o iluzie, a inteles-o Stendhal putin mai tirziu, pe cind scria "Manastirea din Parma" (1839). Celebra scena a bataliei de la Waterloo, la care Fabrice del Dongo nu mai apuca sa ia parte e acum unul dintre "topoii" cei mai faimosi din opera realistului francez. Marea intrebare pe care experienta lui Fabrice pare sa o ridice in roman este: Daca el nu a participat in ea, inseamna ca batalia de la Waterloo nu a avut loc? Stendhal nu alege la intimplare un eveniment de talia acelei faimoase batalii care a pus capat imperiului lui Napoleon. Dimpotriva, episodul in sine e reprezentativ pentru maniera mai complicata in care autorul ajunge sa inteleaga realismul catre sfirsitul activitatii sale artistice (Stendhal moare la trei ani dupa publicarea Manastirii...). In felul acesta el se muta mai aporape de realismul psihologic al marelui realism rus, in care realitatea nu exista decit in masura in care este filtrata prin prisma subiectivitatii personajului/personajelor centrale.
      O alta maniera de a intelege realismul apartine celorlalti doi monstri sacri ai realismului francez: Balzac si Flaubert, in care naratorul omniscient, mai degraba decit sa descrie realitatea (constient de limitarile unei asemenea exercitiu) decide sa creeze verosimilitudine.

© Copyright George Şipoş
Sursa :   Obiectiv SF
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online