evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Virus de sticlă  -  Cojocul (Cujuh)  -  Orb  -  Fiii lui Rawser  -  Jocul Zeilor (IX)  -  Ancheta  -  Scrisoarea  -  Poveste de mahala IV : A înnebunit lupul!  -  Mamal - Beciul  -  Stiinta si tehnica  -  De o sută de ori Adrian  -  Câmpul de luptă  -  ªarpele Midgardului  -  Gondolierul  -  Children of mine  -  Păsări de pradă  -  Transplant de suflete...  -  ªarpele de aramă (I)  -  Proces neverbal  -  Îngerul cenuşiu - Angela  -  Genocidul  -  Dona  -  Puroi II  -  Planeta Fantomă  -  System Error  -  Luminile oraşului XXII  -  Fereastra din spate  -  Parte din mintea ta  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (II)  -  Eu sunt viu, voi sunteţi morţi !  -  Feţele dragostei  -  Experimentul  -  Un pahar de vin  -  Drumul care nu se vede  -  Hora Ielelor, Pensiune  -  ªi atunci...  -  Înălţarea  -  Altă Poveste(?) modernă  -  Liniştea  -  Tocăniţa de ciuperci  -  ...ªi la sfârşit a mai rămas coşmarul  -  Vară cu ciocănitori  -  Nopţi albe, zile negre  -  Criminali Umanitari  -  Praf minune (III)  -  Muza  -  Timpul  -  Pescarul la apus  -  Ceaţa  -  Pierderea


Jos labele de pe Mircea Cărtărescu!

In Romania culturala (si nu numai), daca nu esti in stare sa iesi in fata prin meritele tale, mai exista o cale: sa devii detractorul unor valori certe. Macar asa va auzi lumea si de tine.

News Team



Publicat Marţi, 28 Februarie 2006, ora 08:54

      Las, pentru astazi, la o parte, "minunata lume a politicii romanesti" pentru a va semnala un caz din cultura noastra cea zbuciumata. Va vorbesc despre ceva care, intr-un fel, ma priveste cumva si pe mine. O mica povestioara, la inceput. Traian Basescu a spus, la un moment dat, in campania electorala, ca nu stie cine e Cartarescu. La Balul Academiei Catavencu, din 2004, s-a intimplat sa se afle in sala si Traian Basescu, si Mircea Cartarescu. Atunci, la sugestia lui Stefan Agopian, i l-am aratat lui Traian Basescu, de pe scena, pe Mircea Cartarescu, prilej cu care si-au vorbit pentru prima oara. Mai apoi, volumul "De ce iubim femeile" a devenit, in martie trecut, cadou prezidential pentru angajatele de la Cotroceni si pentru ziaristele acreditate. Volumul cu pricina este o culegere de texte publicata, la inceput, in revista "Elle". Nu este piesa de rezistenta a lui Cartarescu, dar e o carte cu succes de public, accesibila, fara sa coboare nivelul, placuta, fara sa fie frivola. A fost, categoric, cea mai bine vinduta carte a unui autor roman in ultimii ani. Recent, Traian Basescu l-a decorat pe Mircea Cartarescu cu Meritul Cultural in rang de Mare Cavaler. Mie mi se pare un gest de normalitate. Un scriitor roman in viata este onorat de seful statului.
     
      Dar asta e o blasfemie pentru mica secta a criticilor de cumetrie. Modelul Eminescu lansat de propaganda ceausista, potrivit caruia scriitorul trebuie sa traiasca in mizerie pentru ca nu-l intelege societatea burgheza, functioneaza si acum in mintea unora. Micul insemn onorific de pe pieptul lui Cartarescu a stirnit si mai mult invidiile si contestarile unora. Onoruri? Recunoastere? Bah!
     
      Cartarescu se declara usor dezamagit de noul lui statut de vedeta mediatica. Si asta pentru ca, paralel, pe masura ce faima sa publica se intareste, o serie de neispraviti, de frustrati, de anonimi il condamna pe scriitor si dau de inteles ca s-ar fi prostituat prin best-sellerul citat mai sus. Invidia a pus tunurile pe autor. In citeva clasamente, la alcatuirea carora au intrat tot felul de bagatori de seama fara opera, "De ce iubim femeile" a fost plasata pe primul loc la cele mai proaste carti. Si, ca sa fie siguri ca se intelege mesajul, pitecantropii au pus si volumul de versuri al Ioanei Nicolae, sotia poetului, in acelasi clasament. Critici fara opera, autobagati in seama, pirliti de profesorasi pe la catedre prafuite, simt si ei nevoia sa iasa in fata, sa se remarce, macar o data in viata, si sa spuna cit de prost este volumul lui Cartarescu. In vremea asta, daca sint chemati sa vorbeasca despre alti pirliti, la lansari cu zece persoane de fata, in general doar familia autorului, sa-i vedeti pe respectivii detractori cartarescieni ce laude stiu sa scoata din tolba, ce genii locale descopera.
     
      Toti autorii lansati de ei, din mica gasca de neintelesi, fac gaura in cer si blocheaza librariile cu maculatura operei lor. Pentru aceste podoabe critice o carte buna e o carte nevinduta. Cu cit esti mai nevindut, cu atit esti mai genial.
     
      Mircea Cartarescu este unul dintre putinii scriitori romani care pot trai din scris, desi functioneaza si ca profesor la Litere. Dar, la o adica, poate trai numai din scrisul sau. Cartile sale se vind bine, sint succese de librarie, este tradus, i se ofera burse in strainatate, e chemat la conferinte si prelegeri. Scriitorul este un bun manager al carierei sale, isi promoveaza opera cu tact si rabdare. Dar, dincolo de asta, crede in scrisul sau mai mult decit in toate iluziile lumii. Este scriitor pina in ultima celula a sa. Plateste cu virf si indesat pretul singuratatii, al izolarii la masa de scris. Spre deosebire de cei care il ciupesc pentru a iesi in fata, Mircea Cartarescu este un scriitor cu locul asigurat in Istoria Literaturii Romane, aia adevarata, nu cele scrise sub semnul frustrarii. Si asta da, stirneste invidii, atita neputintele, declanseaza campanii de denigrare.
     
      Mircea, fa-te ca nu-i vezi!

© Copyright News Team
Sursa :   Cotidianul (Ioan T. Morar)
Comentarii (2)  
ionut caragea
Sâmbătă, 12 Ianuarie 2008, ora 21:11

Domnule Matei, in primul rand va rog sa va controlati limbajul, prin injuraturi puteti si dumneavoastra deveni un personaj frustrat. Eu unul nu sunt invidios pe Cartarescu, chiar daca e un simplu scriitor comercial si prezentul ii apartine. Este adevarat, a fost sustinut, impins de la spate de catre anumite personalitati culturale sau politice. Lucrurile astea se intampla de cand lumea si pamantul. Cat despre mentalitatea de turma, este iarasi adevarat, insa, este un fenomen universal. Pana la urma timpul va rezolva si cazul cartarescu, cu bani sau nu, isi va gasi locul care il merita cu prisosinta

Matei
Sâmbătă, 12 Ianuarie 2008, ora 13:15

Asi intelege daca articolul asta sr fi fost scris intr-un moment de betie. Am incercat si eu sa citesc "opera" (ma bufneste si rasu) domnului Cartarescu, dar dupa ce am citi cap "Bomba de aur" mi s-a facut greatza. Valul de frustrari revarsate in text... e ca un tzunami la Marea Neagra. Mi se pare un pik deplasat k la 50 de ani sa mai stai sa salivezi dupa tipe pe plaja, ce-i frumos si Lui Dumnezeu ii place, dar pana la avea asa niste fantezii.... e o diferenta mare. Succesul cartii nu ma sperie, era previzibil, cum azi este la moda estetica uratului si a defectului, tot ce e mai defect in societate hai sa publicami si sa scoatem in fatza; Iar cum la nivel mondial se inmulteste nr de frustrati intr-un ritm exponential e normal ca sa fie asa de cumparata, majoritatea probabil gasindu-si alinarea observand ca nu sunt singuri. "De dragul muzicii o sa zic pâna la urma:
Îmi bag ****-n mentalitatea de turma!"

Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online