evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Meduza (VI)  -  Simbioza  -  Rapsodia  -  Lala  -  Îngerul cenuşiu - Angela  -  Inelele lui Saturn  -  Ambuscadă pe Uslar  -  Om vs. cyborg  -  Café du Marcel  -  Meduza (III)  -  Bătălia pentru supravieţuire  -  Cincizeci  -  Dialog cu Ion Luca Caragiale  -  Marea Neagră. Iulie  -  Cap de listă  -  Toate filmele româneşti au un final trist  -  Nu ne vom mai întâlni în toamnă, domnule profesor !  -  ªi atunci...  -  Învingătorul ia totul  -  Cum le văd "ei" pe "ele" în Galeria de artă "Trei Salcâmi"  -  Cine sunteţi?  -  Nebunul  -  Meduza (XI)  -  Secretul  -  Transplant de suflete...  -  Reactorul  -  Luminile oraşului XXIV  -  Recurent  -  Corabiile lungi  -  Jocul meu pentru Dumnezeu şi ai lui  -  Poveste de mahala IV : A înnebunit lupul!  -  Iluzia viselor  -  Dependent TV  -  Puroi III  -  Epsilon  -  Eu sunt viu, voi sunteţi morţi !  -  Creatorul  -  Gender X  -  Aether pro narcosi  -  Întâlnirea  -  Improvizaţie (teatru burlesc)  -  Copilul Visător cu Mâinile de Aur  -  Înălţarea  -  Jocul Zeilor (IV)  -  Piatra  -  Istoria spirilor de la începuturi până la trecerea munţilor  -  Luminile oraşului XXIX  -  Câmpurile magnetice ale lui Belizarie  -  Damnarea numelui  -  Prima pagină


Luminile oraşului XII

Ciprian Ulea



Publicat Duminică, 4 Iunie 2006, ora 20:34

      Fata de la medicina se numea Alyssa Chambers.

      Era frumoasa, insa nu iesea din comun prin nimic.

      Nu era foarte populara in universitate, nu participase la nimic, la nici un concurs de frumusete sau ceva de genul acesta, singura activitate sportiva fiind doar aceea de rezerva in echipa feminina de baschet. Era talentata dar atat, niciodata nu isi desavarsise talentul prin munca si putin ii pasa. Era genul comun de studenta, neiesind in evidenta prin imbracaminte sau ca multe din colegele sale prin modul in care reusea sa se dezbrace parand imbracata totusi. Nimic mai comun, purta culori deschise si vesele, la fel ca si Fordul Mustang decapotabil rosu deschis pe care il conducea. Fata blonda avea o situatie materiala destul de buna, tatal ei era scenarist la Hollywood iar ea il ajuta ocazional cand avea vreo idee, si ea avea ceva talent la scris si la povestit.

      Desi nu avea o cohorta de admiratori, fata blonda de la Medicina avea si ea clubul ei mic de admiratori secreti. Mic dar aproape fanatic. Admiratorii ei erau mai mult tocilarii, nu cei populari.

      Erau destui aceia care se opreau si priveau din dosul unui arbust inflorit cum inchide portiera masinii cochete si coboara zambind.

      Fata blonda zambea mereu, avea ochii caprui blanzi. Chiar si atunci cand era suparata pe cineva zambea, insa zambetul era taios. Zambea linistitor. Marturie puteau sta cel putin o duzina de studenti depresivi carora o intalnire pe hol cu fata blonda le readucea pofta de viata. Fata de la Medicina devenise un medicament antidepresiv.

      Si totusi era comuna. Si totusi iesea in evidenta din orice grup. Era imbracata mai altfel intotdeauna, hainele ei erau mai vesele decat ale celorlalti. Nimeni nu ii adresase vreodata vreo vorba urata si chiar si cei mai uraciosi isi controlau fara sa vrea vocabularul in preajma ei.

      Intreaga cohorta se prezenta regulat la meciurile de baschet ale echipei in speranta sa fie introdusa in joc. Intotdeauna juca doar cateva minute. Nu stralucea prin jocul ei calm, iar antrenorii mai mult ca sigur ca o introduceau mai mult pentru cei care veneau la meci. Juca calm, fara greseala, insa fara a straluci. Cand intra pe teren si cand primea mingea, o parte din galeria echipei parca exploda, erau cei care veneau pentru ea. Pana si antrenorilor le venea greu sa-i reproseze ceva. La fel ca si antrenorii, profesorii o tratau cu zece perechi de manusi, era o studenta buna dar nu eminenta, iar in plus notele ei erau putin mai mari decat cele pe care le-ar fi meritat.

      Nu avea un grup al ei de apropiati, nimeni nu putea spune ca sunt intimi. nu se stia ca ar fi avut vreun prieten, nu iesea decat rar prin localurile frecventate de studenti, cu vreo doua din prietenele sale mai apropiate. Nimeni nu indraznise sa o invite undeva vreodata, nici macar cei mai populari tipi din scoala nu erau pregatiti pentru un refuz.

     

      Fata blonda nu avea simpatii si antipatii prea mari. Ea era indiferenta. Dintre colegele sale, doar doua erau ceva mai apropiate.

      TJ era un admirator al fetei, insa nu intra in clubul celor fanatici. El si fata blonda aveau doua cunostinte comune. Una din ele era Christina Silva. Fetele erau relativ prietene cand se organiza cate un eveniment sportiv, Chris era rezerva la soccer iar Alyssa la baschet, iar echipele sportive feminine erau destul de apropiate spre deosebire de cele ale baietilor. Prietenia lor consta mai mult in faptul ca semanau foarte tare la felul de a fi, desi Christina facea eforturi pentru a fi cat mai obscura. Ca infatisare fizica nu aveau nimic comun, doar faptul ca majoritatea accesoriilor feminine cu care erau impopotanate restul fetelor lipseau la ele cu desavarsire. prietenia lor era de scurta durata. O alta prietena mai apropiata facea parte din grupui lui TJ, era micuta si fragila Helen. Era singura persoana pe care Helen o admira in totalitate.

      Alyssa se integrase in grupul lor perfect in urma cu cateva saptamani cand echpa lor de la biologie marina avusese nevoie de serviciile unui student la medicina, iar faptul ca Alyssa fusese detasata la acel proiect aproape lasase fara suflare sleahta lor. Se intelesesera bine cu totii, pana si sarcastica Tia nu gasise nimic de comentat la adresa ei, lucru ce nu se mai intamplase pana acum. Era o tipa linistita, si nici macar nu parea sa ia seama cum Fat Nick transpira si se facea rosu in jurul ei, cum Jamie si Charlie erau la un pas de infarct miocardic cand se apropia la mai putin de un metru de ei. Jeff facuse incercari timide de a se apropia de ea, insa nu avusese curaj mai mult. Blonda Sara gasise mult ajutor profesional la ea, amandoua lucrasera excelent, Sara era uimita de colaborarea lor. Roscata Jenny era si ea incantata de noua lor colaboratoare care nu se supara niciodata la glumele mai proaste ale ei. Mai era putin si incepeau sa se roage de ea sa-si schimbe facultatea.

      Desi lucrasera aproape o saptamana impreuna, doar se salutau cand se vedeau pe holurile universitatii iar relatiile nu se apropiasera. Fata blonda ramanea rezervata.

      In continuare rupea inimi sau declansa paiuni secrete fulgeratoare. Fata care zambea intotdeauna era perfecta.

     

     

     

      Cu o expresie mirata, Alyssa Chambers statea sprijinita cu spatele de Mustangul rosu. Zambea in continuare. Cele doua automobile implicate in schimbul de focuri disparusera iar timpul parca se oprise in loc. Mai exista un ranit, un student de anul 2, ranit superficial de rafala la gat. Focul accidental o nimerise insa pe Alyssa direct in inima. Se sprijinise parca obosita de masina. Era un glont din acela perforant destinat sa treaca prin caroseriile blindate, o nimerise in spate si iesise prin piept nelasand decat o gaurica mica, aproape invizibila. Fata blonda zambea in continuare ca atunci cand era inca in viata. Sirenele masinilor de politie se auzeau inca si ea tot zambea. O pala de vant usoara ii ravasira o suvita blonda si te asteptai sa ridice mana sa si-o indrepte. Timpul isi relua cursul cu pasi de urias.

     

     

     

      Ca de obicei suspectii fura eliberati din lipsa de probe. Una din masini fusese gasita incendiata. Toata lumea stia ca cele doua bande care luptau pentru suprematia desfacerii de droguri pe piata larga a universitatii isi reglasera conturile cu totul si cu totul intamplator in fata campusului. Nu murise fiul sau fiica vreunui stab, ci doar a unui scenarist cu succes mediu de la Hollywood. Cele doua bande pierdeau frecvent din oameni in incaierari minore, se pare insa ca ele cotizau serios la lefurile unor sefi din politie si a unor politicieni. Politistii necorupti stiau ca trebuie sa se tina deoparte. Oameni ca locotenentul Hendrix de la Narcotice si rengel, seful SWAT, care incepusera sa treaca peste ordinele superiorilor si colaborau fara instiintarea acestora, incepusera sa castige ceva teren ordonand cateva razii pe cont propriu, desi li se cam jumulisera penele si lor si capitanului Dawson. Se multumeau sa impuste din cand in cand cate un membru al organizatiei si incercau sa prinda un prilej sa curete cat mai mult din cele patru bande mari care se luptau pentru teritoriu in LA, plus o duzina de bande mai mici, semiindependente.

      Nici Hendrix si nici Rengel nu erau afectati de moartea fetei blonde care atunci cand zambea aducea soarele de vara. Nu stiau ca in curand vor mai avea de a face doar cu doua bande. Niciodata nu s-ar fi gandit ca banda Zeilor Mascati si cea denumita Cadillac vor dispare asa curand si in totalitate. Nimeni nu stia inca, insa din cauza unui glonte ratacit aveau sa moara peste 400 de persoane in doar o singura noapte. Un adevarat macel. Nici macar acest macel nu putea aduce inapoi pe fata cea blonda. Insa setea de razbunare tot nu se termina. Incepea o perioada crunta in istoria traficului de droguri din LA, fara ca cineva sa stie asta. La nici 24 de ore dupa moartea unei fete blonde cu ochii caprui, care suradea mereu.

     

     

      -------------------------------------------

     

     

      Erau reci si lucizi ca intotdeauna. Totul era ca de obicei, numai ca de data asta munitia suplimentara era in exces.

      La capatul strazii 16, la iesirea dinspre port era sediul bandei Zeilor Mascati. Intr-un vechi depozit urias, la subsolul caruia se gasea un laborator de preparare. La ora 23 pregatirile erau in toi si distribuitorii nu mai conteneau. Ca de obicei toti sefii bandei erau acolo trimitand instructiuni oamenilor de pe teren. Masinile ieseau din cand in cand pe poarta depozitului vechi. Cu totii mai aveau o jumatate de ora de trait.

     

      Aproape fara zgomot cei doi paznici se prabusira in fata intrarii. O grenada EMP ateriza fara zgomot langa cladire si detona. Detona e prea mult spus, pocni usor. Curentul electric in depozit se opri, la fel ca si generatorul de rezerva cu care bineinteles erau dotati membrii bandei. Era ca o uzina bine utilata. pana si personalul si-l alegeau cu aceeasi grija cu care o mare firma de cosmetice o face. Totul era bine pus la punct. Cele doua umbre invizibile se apropiara de intrarea blocata. Asteptara. Nu era nevoie s forteze drumul inauntru. Luara pozitie la un metru in fata intrarii pe burta. Camuflajul metamorfic ii facea invizibili noaptea chiar si la distanta aceea. Amandoi strangeau in maini cate un automat Maki 3 setat la cadenta maxima, iar langa ei zaceau cateva incarcatoare pentru a incarca rapid. Pe solduri tineau cate doua Maki 5, arme care puteau descarca incarcatorul de 40 de proiectile in mai putin de 4 secunde, arme mici, foarte portabile, de o precizie mai mica insa grozave in lupta de aproape.

     

      Cu mii de precautii usa blindata a depozitului se deschise. Cateva figuri, majoritatea de culoare, aparura in usa. Aveau capul ras sau vopsit blond si se voiau a fi inspaimantatori. Numele de Zei Mascati fusese ideea unui pusti din banda si li se pruse tuturor grozav. Seful cel mare era poreclit Cutitul, nimeni nu stia cum il cheama in realitate. Cei doi intinsi pe burta in fata intrarii nu aveau habar cum arata.

     

      - Am vizibilitate pana in fundul curtii, facu TJ vesel. Rafale scurte, oricum o sa treaca prin mai multi.

      - Iau de la dreapta la stanga, se auzi glasul calm al fetei. Incep tragerea in 2. Aleluia.

      Cu un suierat ca al unui curent de aer care trece printr-o teava lunga, rafala porni din arma japoneza. Armele nu scoteau nici macar foc la gura tevii.

      In depozit haosul era in toi. Mai intai seful bandei crezu ca a inceput vreo rafuiala intre membrii bandei, gloantele suierau peste tot iar in jurul sau oamenii cadeau loviti. Se vedeau siluete vagi la lumina lunii prin ferestrele minuscule.

      Totul dura maximum jumatate de minut, apoi rafalele se potolira. Nici macar nu era prea mult fum. Membrii bandei incepura sa se ridice, unii cu armele pregatite, altii ghemuindu-se scancind sa se ascunda. Nimeni nu se gandea sa ajunga iar la posturile camuflate aparate de arme grele. Atacul fusese scurt si ucigator, mai ramana de vazut cati ramasesera in viata.

      Nu se auzea nimic, nici un zgomot de masini accelerate. Era liniste. Cele doua umbre erau acum in picioare. Tacuti isi cautau un loc potrivit, aparati impotriva unor rafale trase la intamplare.

      - In pozitie, se auzi Chris. Treci dupa butoiul ala.

      - Acolo ma duceam. Incep tragerea.

      Macelul reimcepu, insa de data aceasta mai selectiv. Micul birou metalic din coltul cel mai indepartat parca era voit uitat, iar sefului bandei i se facu subit frica. Nu puteai vedea nimic in intuneric, decat cateva focuri trase aiurea de oamenii sai. Rafalele erau din ce in ce mai scurte si mai rare si el se gandi ca aduce a executie. Apoi cateva lovituri de picior il lovira.

      - Adu sarma aia, se auzi un glas indiferent. TJ si Chris renuntasera la vorbitul in casti, vorbeau liber iar efectul era si mai inspaimantator. Seful bandei simti cum este legat strans cu o sarma si simtii alti tovarasi ai sai langa el. Se auzira zgomote. Se parea ca restul de oameni erau trasi in depozit si aruncati ca balotii dupa usi, cat de cat camuflati.

      - Sa asteptam un pic, se auzi o voce. Sa vina curentul.

      Liniste... linistea devenea materiala aproape cand o lumina stralucitoare se aprinse doar cat sa lumineze coltul celor ce ramasera in viata.

     

      - Avem vreo 8, numara un glas barbatesc. TJ mai stia sa numere se pare.

      - Salut baieti, se auzi un glas vesel. Era o tipa subtire, tunsa mai scurt, cu parul usor ondulat si o fata slaba, alba, zambitoare. In alte imprezurari ar fi semanat cu o pustoaica de liceu, insa acum tinea in mana o arma automata un model ciudat. Care din voi e Cutitul?

      Ochi speriati si obositi se intoarsera spre barbatul de culoare masiv care statea sprijinit de perete.

      - Oricum nu are importanta facu tipul de langa ea. Nu era cineva impunator, era inalt dar nu foarte, slab, cu o fata trasa si parul pieptanat in sus, un pic cam mare. Avea o figura obosita usor si zambitoare. Spre deosebire de fata expresiile fetzei sale erau mai concludente. Zambetul sau se opri si se uita atent la cei de jos. Oricum spectacolul va fi acelasi pentru toti. Aveau langa ei pe o masa o gramada de arme albe.

      TJ lua doi tipi la intamplare si ii lega cu sarma de o mana de acelasi stalp de sustinere metalic. mana dreapta era libera. Lua de pe masa o bata de baseball si un cutit lung. Puse cate o arma in mainile celor doi.

      - OK baieti, avem gladiatorii americani. dati-i drumul sa vedem care ajunge in finala. Sinteti 8 cu totii dar ne grabim, mai avem de omorat o gramada si tocmai in partea cealalta a orasului. Start, dati-i drumul, triumfa el.

      Cei doi se privira unul pe altul si nu facura nimic. TJ dadu din umeri si le lua armele din mana. Ii dezlega si ii imbranci in perete. Chris descarca scurt arma iar cei doi se trezira pe jos cu rotulele praf. TJ trase si el de doua ori tintind artera femurata. O balta de sange se lati sub cei doi. Unul din cei doi urla animalic. TJ apuca bastonul de baseball si il arunca cu forta in capul omului care tacu.

      - OK, urmatorii doi, ranji el. Pe tine te lasam la final, facu el cu ochiul. Se gandi un pic.

      - Am o idee, facu Chris luminata. Ii impinse la perete langa tovarasii sai, ii lega cu sarma de ambele maini si rapid le facu cate o taietura la incheieturi. Cei doi nu prea avura timp sa proetsteze.

      - Ah, un concurs care se sinucide mai repede... facu ingandurat TJ. Zau ca esti geniala.

      - Multumesc, facu ea clipind din ochi. Ia uite, tipu ala mai mare sangereaza mai mult, o avea mai mult sange?

      - Trebuia sa luam un debitmetru, facu el cu regret... urmatorii doi trebuie totusi sa se ciomageasca asa cum am vrut eu initial.

      Repeta manevra. De data asta cei doi se pusera pe treaba. Unul din cei doi cazu cu capul spart imediat. Victoriosul avea insa un cutit in piept. Icnind il scoase.

      - Hei lasa-l acolo, facu TJ. Uite ce bine iti sta. Lua cutitul si il indesa in piept la loc. Ii dezlega iar tipul cu cutitul il duse pe celalalt langa zidul unde mureau ceilalti. Uite cum faceau o data sepukku japonezi, facu TJ si apasa cu piciorul cutitul in pieptul celui care se asezase jos.

      - Domnule Cutit, se pare ca ai cam ramas ultimul. Acum pentru tine mi-a venit o idee noua. Sugrumarea reciproca. Ti-am lasat un amic de gabaritul tau. Haideti la stalp domnilor, ii invita TJ. I-ar fi facut bucatele insa nu suporta sa tortureze pe nimeni. In cazul acestora insa, ca si in cazul lui Sadley, se simtea bine chinuindu-i un pic. Stiau ce obiceiuri aveau respectivii, cum isi torturau victimele, asa ca dorea sa le dea putin din propria pastila. Ii lega de stalp. In mana libera le dadu cate o sarma potrivita in forma de lat. OK, baieti trageti vartos, eu o sa torn un pic napalm pe aici, ca sa igienizam dupa ce plecam, ma intelegi tu. Lua doua mici recipiente si le pregati. Chris il urma. Erau mici bile cu un lichid inflamabil. Se indepartara si privira cum cei doi chiar trageau de sarme. Incepura sa se invineteasca iar Cutit scotea limba deja. Introdusera cateva bile in sistemul de ventilatie de la subsolul unde se afla micul laborator, inchis etans fata de lumea de sus. Ajunsera la usa si aruncara micile bile care se sparsera prin depozit. Iesira din depozit si in chip de ramas bun aruncara o grenada cu fosfor cu detonatie peste doua minute. Se grabira spre mica Toyota privind in urma. Nu apucara sa ascunda combinezoanele cand depozitul se aprinse fara sa explodeze. Cei de sus ardeau iar cei de la subsol murira asfixiati de napalmul care consuma in cateva secunde tot oxigenul. Totul durase cam 40 de minute, fara incidente. Micii distribuitori scapasera insa pe ei avea sa-i ridice probabil politia sau aveau sa sfarseasca impuscati de celelalte bande. Era miezul noptii.

     

     

      Banda Cadillac isi avea sediul in localul cu acelasi nume. Marfa le venea din import din Columbia si Venezuela, numai marfa de prima calitate. Localul era de fapt un club imens unde se planuiau toate miscarile bandei. Erau cea mai selecta banda din oras, nu se ocupau de manareli mici. Locul era foarte populat, asa ca cei doi alesera o tactica mai directa.

      Ca de obicei pe acoperisuri. Totul se intampla acolo. Christina urmarea totul pe senzori iar la semnalul ei TJ tragea cu aruncatorul mici proiectile de demolare care se infigeau discret in peretele cladirii. Tacuti schimbau pozitia.

      - Oh, asta e plictisitor, facu TJ cu naduf... stam si tragem ca nataraii cu ghiulele de tabla in carciuma. Deja m-am plictisit.

      - Mai e o latura, facu ea. Si eu m-am plictisit, dar gandeste-te ce foc de artificii. Liber, trage.

      - Marcat, facu TJ plictisit. Prinse aruncatorul la spate. Coborara pe scara de serviciu si o luara pe langa zid spre o cladire aflata la distanta mai mare insa cu o vizibilitate excelenta.

     

      Asezara langa ei lansatoarele, o multime de rachete brizante si incendiare. La indemana erau si armele Maki 3.

      - Bem o cafea? zambi el. Cat mai e carciuma.

      - Mai frumos e acasa, rase ea. Dam drumul la circ?

      - Dam drumul. 5 secunde.

     

      Comanda fu data de fata. Detunaturile infundate se auzira ca una iar cladirea se prabusi drept, ingropand sub plafon pe toti cei ce se aflau in local. TJ si Chris hotarasera ca nu era nici un om nevinovat in acel local. Intrara in hora tacute lansatoarele.

      Metodic, Christina tragea cu rachetele cu focos brizant acolo unde i se parea ca e nevoie. TJ tragea in mod uniform cu incendiare, incarcand intr-una.

      Nu dura prea mult. Maxim doua minute, in care automatele Maki nu fura folosite. Nu-si dadura osteneala sa ascunda tuburile, erau la fel de comune cu orice munitie folosita.

      Nici macar nu tipase nimeni. Trecatorii fugeau la adapost privind cladirea care ardea.

     

     

      Multumita Chris era la volan. Actiunea tocmai terminata insemnase pentru ea aproape la fel de mult ca si pentru TJ. Si totusi erau tristi, tacuti. Calmi si reci, mai mult ca de obicei mergeau in liniste. Aveau in ei o rana care nu se putea inchide.

     

      ---------------------------------

     

      Era multa lume la inmormantarea fetei blonde. Alyssa nu s-ar fi gandit vreodata ca atata lume va suferi la moartea ei. Cimitirul mic era plin. TJ ar fi vrut sa poarte uniforma de gala a Armatei Braziliene si sa traga 21 de salve. Nu putea sa-i lase nimic fetei.

     

      Procesiunea trista parasi parcul. Se insera. TJ scoase mica cruce metalica si o aseza langa piatra funerara alba. In toate armatele din urma Crucea de Fier era un simbol puternic, insemnul combatantului, spre deosebire de orice alta medalie. Chris nu avea asa ceva. TJ o gasise aruncata pe malul raului dupa ce plutonul sau sarise in aer. Era crucea sergentului Carriciola. O pastrase in amintirea lui, familia acestuia murise iar crucea remasese uitata in bagajele lui TJ. Acum crucea se odihnea pe mormantul fetei iar TJ simti o usurare imensa. Si totusi fata nu se va intoarce niciodata. Zilele vor trece iar amintirea ei se va estompa. Timpul va rezolva totul. Si totusi stia ca ceea ce pierdusera multi prin moartea Alyssei, nu vor mai gasi vreodata. Doar din cand in cand isi vor aduce aminte.

     

     

© Copyright Ciprian Ulea
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online