evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Luminile oraşului VII  -  Mr. Loverman  -  Corabiile lungi  -  Povestire  -  Ambiguitate clinică  -  Cunoaştere  -  Extratereştrii alienaţi  -  Gândacul  -  Întreg  -  John-486  -  "Coincidenţă !" au strigat  -  Poveste de viaţă  -  Acolo sus, vulbul  -  Revederea de 20 de ani  -  Pierduţi în ceaţă  -  Fiii lui Rawser  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (IV)  -  Peştera I  -  Istoria spirilor de la începuturi până la trecerea munţilor  -  Coconul  -  Aniversarea  -  Oglinda  -  Accidentul  -  Big Bang Boo  -  Lumea prin ţeava puştii  -  Întâlnirea  -  Omul-care-stătea-cu-nasul-în-flori  -  Disertaţie despre diferitele moduri de apreciere a inteligenţei  -  Diamantul  -  De aici, de sus...  -  Mutare disciplinară  -  Nu deschideţi uşa  -  Cercul  -  Fugind pe cerc  -  System Error  -  Nu ne vom mai întâlni în toamnă, domnule profesor !  -  În umbra sorţii  -  Taina leului  -  Cap de listă  -  Descoperirea  -  Regele animalelor  -  Theron Girradus  -  Melcul  -  Perdeaua lui Simon  -  Program de criză  -  Catedrala  -  Călătorii cu îngeri  -  Mămica şi El Diablo  -  În beci  -  Poveste de mahala IV : A înnebunit lupul!


Luminile oraşului XIV

Ciprian Ulea



Publicat Duminică, 18 Iunie 2006, ora 12:21

      - Asta-i prea de tot, dadu el din umeri. Ce cretini.

      - Hm, suma e buna...

      - Da Chris, dar asasinarea Presedintelui? E prea de tot...

      - Pai ce ar fi primul? De aia sint presedinti. Mai cresc tirajul ziarelor, audientele la TV... avem vicepresedinte de rezerva.

      - Eu ma intreb cine ce are cu Black.

      - Pai cred ca e vorba de oprirea razboiului din America de Sud. Producatorii de arme de-abia asteapta sa inceapa. Pe de alta parte, jumatatea cealalta de politicieni nu ar risca un razboi cu Mexicul plus America de Sud.

      - Deci noi nu ne bagam, ca Black sustine ca America sa stea linistita si sa nu ne atace Brazilia noastra.

      - La dracu cu Brazilia... poate ar fi mai bine sa intre americanii sa se termine cu toate tampeniile... Oricum e vorba de doua milioane de dolari... e ceva.

      - Toata lumea buna va fi prezenta Chris. O gramada de natarai vor lua contractul, inclusiv din alta parte decat California. Ma intreb daca cineva de la noi se incumeta.

      - Da, insa numai pe post de curieri si pentru recunoastere.

      - Springer si Trish?

      - Asteptam sa intrebi, zambi ea incantata. da, au luat contractul. Singurii acre reprezinta California.

      - Ei, va fi un meci demn de urmarit.

      - Si noi?

      - Chris, nu santem tampiti. Va fi toata gasca prezenta, toate serviciile secrete plus jumatatea de Urban Warrior pe care nu am curatat-o noi. In plus o gramada de vanatori, printre care amicii nostri Springer si Trisha. Dar astia nu reprezinta un pericol prea mare. In schimb va fi acolo prezenta o belea extrem de mare.

      - Adica? intreba ea contrariata.

      - Cu cine se intalneste presedintele ala cretin in LA?

      - Cu primul-minnistru japonez.

      - Da, vor discuta despre creditele de poluare costiere. De fapt e vorba despre drepturile de foraj pe fundul oceanului. Haios nu? Si neimportant.

      - Da si?

      - Si cine crezi ca-l va pazi pe amicul japonez?

      - Tu vorbesti serios?

      - Nu, spun tampenii. Facem pariu ca doua cunostinte de-ale noastre se vor invarti cu o saptamana inainte prin inprejurimi? Din cate cred eu, japonezii sant pe cale sa extinda masiv programul, insa nu au avut timp de pregatire suficient pentru alte echipe. Adica spre deosebire de americani care trimit pe Urban Warrior aproximativ in kuru gol si doar pe jumatate pregatiti. Oricum pe aici nu prea au concurenta serioasa, insa japonezii aia dau clasa oricui. Ce au pierdut ei prin distrugerea laboratorului nostru au recuperat sigur pana acum, si pot sa pun pariu ca au avut o gramada de misiuni de lupta prin China, prea au sarit in aer o gramada de chestii pe acolo.

      - TJ, concentreaza-te. Doua milioane.

      - Sa-i stapaneasca sanatosi. Pielea mea fina si bronzata frumos face mult mai mult, ranji el mangaindu-se admirativ.

      - Acu ai inceput sa te pipai singur, rase ea.

      - Oh ce sexy sant, uite-te la mine... incepu el sa se batzaie prin camera...

      - Gata, am inteles, taci. TJ se opri posac. Chris ii trase un picior in fund prieteneste. Hai sa-i lasam pe aia sa incaseze bistarii.

      - Corect. Dar noi trebuie sa mascam suplimentar petardele... trecu pe langa oglinda.... vai ce sexy sant nu Chris? Fata se stramba si il impinse pe usa afara.

     

     

     

      TJ citi ziarul. Asteptata vizita va avea loc peste doua zile. Se faceau planuri, se puneau detectoare, multe camere de hoteluri se ocupasera, iar Internetul furniza detalii ambigue. O parte din echipament fusese neutralizat, iar TJ avea o banuiala. Cativa vanatori de contracte notorii din New -York mai ales fusesera deja identificati morti si se vorbea ca autoritatile ii plantau in ocean fara ceremonie cu cateva kilograme de ciment ca lest. Nu stiau prea multe, nu accesasera internetul decat de la calculatoare publice si pentru putin timp. TJ considera ca nici o masura de precautie nu e inutila. Chris era ceva mai linistita.

      Chris isi termina cafeaua si se imbraca pentru scoala. TJ lasa ziarul jos. Se intalneau presedintii Statelor Unite, al Uniunii Europene, premierul Japoniei, presedintele Uniunii Baltice, premierul Australiei si ministrii de externe ai Chinei si Indiei. Masurile de paza erau cumplite.

      - Chris, m-am hotarat, voi da de Springer. Ei au fost discreti pana acum, insa nu e bine sa atragem atentia. Daca e sa se intample ceva, sa caute doar pe cei veniti din afara, ca sant destui.

      - Si crezi ca Springer va fi incantat sa dea cu piciorul la 2 milioane?

      - Eu as incerca...

      - Pana la urma ai dreptate, se hotara si ea. Intr-adevar e mult prea periculos... Ne mai gandim. Hai la scoala, il iuti ea.

     

      Bine dispus, TJ conduse masina cu aplombul sau normal. Se baga iute spre percare. Se grabea. Taie calea unui Pontiac rosu ca focul si se repezi spre campus. Parca harshaise ceva si ridica din umeri. Bogatanul avea bani sa-si faca Pontiacul iar vopseaua lor portocalie va arata la fel de bine si zgariata.

      - Scuze papusa ranji el spre Pontiac si accelera. Parca masina, o saruta pe Chris si fugi spre sala de curs.

     

      Caldura incepea sa mai se domoleasca atunci cand Christina iesi din cladire. O lua catre iesirea din campus. Zari in parcare grupul de prieteni, cu TJ dand din maini ca o morisca si facand gesturi largi. Ceilalti radeau. Pe cand se apropie isi dadu seama ca TJ explica masi mult prin semne mersul Toyotei si mai avea putin si se paruia cu Jeff in disputa legata de Toyota contra Mustangului acestuia. Cand ea ajunse la ei, se propusese deja o cursa mica pana la plaja. Jeff era hotarat pentru suprematia masinii sale de uzina conceputa pentru alergat. TJ ranjea in fata victimei sigure, Mustangul era o jucarie in fata altor masini pe care conserva lor le ridiculizase.

      - Salut baieti, facu Chris. Auzi TJ, stii pe cine ai zgariat tu azi in parcare?

      - Zgariat ce?

      - Pontiacul ala de dimineata... stii cine era papusa de la volan?

      - Nu. Cine?

      - Richard Hansen.

      - Aaaa.... habar n-am. Cine-i asta?

      - Ceee? saeri Nick. Nu stii? Campion al Californiei la K1 ? Acum stii?

      - Ce e aia K1, facu pe prostul TJ. In sinea lui inghiti insa un nod.

      - Nu face pe prostul, zambi Jenny. Zau ca nu e cazul tipul ala nu e chiar normal.

      - Richard Hansen e nataraul ala blond care zici ca alaltaieri a coborat cu ma-sa si tac'su de pe corabia plina cu vikingi loviti de rau de mare? Ala care nici nu stie sa vorbeasca englezeste? Il stiu, stiu ca e sportiv dar campionul Californiei...

      - Mai mult, probabil ca va fi campion national, facu Nick.

      - Goriloiul ala? intreba TJ. Nu se ingrijora prea mult. Desi omul era o matahala de doi metri si 140 de kilograme, adica in mare dublul lui, nu auzise ca blondul sa fi fost implicat in vreo incaierare pana acum. Lasa ca nu e baiat rau. O sa-i cer scuze.

      - Vezi sa nu-i donezi dintii, zambi Chris.

      - Eu? Iti aduci aminte ce se tineau de bilute colegii din echipa de fotbal?

      - Asta e altceva omule, zambi Nick. Aia erau niste handicapati batausi. Asta e un luptator profesionist. Dar ai dreptate, nu pare vreun violent.

      - Ei, baieti, surfing ceva? intreba TJ.

      - Negativ, ofta Jeff. Noi nu am facut nimic la proiectul de semestru.

      - Daca ati frecat menta toata luna, ii dojeni TJ ranjind. Ar trebui sa aratati mai multa afectiune facultatii voastre si sa nu mai tratati asa superficial proiectele, moraliza el.

      - Ia mai numara-ti bubele TJ, parca tu ai facut ceva la proiect, il admonesta Jeff prieteneste.

      - Io? facu TJ contrariat. Ai o parere foarte proasta despre mine, facu el mahnit.

      - TJ a muncit extrem de mult, facu micuta Helen. A desenat toate hartile.

      - Vezi, se umfla in pene TJ. El era la proiect cu Nick, Jenny, Helen si Jamie. Jess era cu blonda Sara, cu Tia, Charlie si Fat Nick. La alegerea grupelor se dezbatuse mult, era primul proiect la care Jamie si Charlie nu faceau echipa. Desi Helen, Sara si Tia erau considerate niste studente de varf, in creierul tuturor se insurubase ideea ca tandemul Jamie-charlie e imbatabil. Pe de o parte Jeff, pe de alta parte TJ si Nick, se rugasera de cei doi promitandu-le toate bogatiile din lume daca intra cu ei in echipa. Pana la urma se facuse un compromis, Charlie la Jeff iar Jamie la ei doi. Charlie avusese varsat de vant si nu venise la scoala timp de doua saptamani asa ca echipa lor ramasese in urma. Vom face cursa alta data, mai rase el.

      - Ingratilor, striga Jeff in urma lor.

      - Paaaa!!! Ce vreme minunata, urla blondul Nick.

     

      TJ, Chris si Helen sarira in mica Toyota iar Nick lua pe Jenny si Jamie in Jeepul Wrangler scorojit si galben. Lui TJ ii placea mult de tot masina lui Nick, cand vedea jeepul, cu doua placi de surf deasupra tras langa plaja si coborand din el pe Nick si Jenny, parca vedea o reclama in care se zicea fii liber.

      - Hei, uite-l pe Hansen, facu Chris cand ajunsera.

      - Ma duc la el, facu TJ. Ceilalti nu avura timp sa-l opreasca.

     

      Hansen se antrena impreuna cu alti doi luptatori de K1. Alergau prin apa si se oprira vazand pe TJ ca le face semn.

      - TJ Larkin, se prezenta el. Richard, eu sant tipul care ti-a taiat azi calea in parcare, zambi el. Cred ca te-am zgariat nitel, si vroiam sa-ti spun ca-mi pare rau. Treaba e ca ma grabeam de nu mai puteam, avem curs cu idiotul ala de Wainwright si daca nu ajungeam pa examen... Acuma vreau sa vad si eu masina, cat e de lovita, sper ca nu mult, in orice vaz sant asigurat si fara probleme pot acoperi orice dauna.

      - Da, ti-am vazut rabla portocalie, facu Hansen. Nu e nici o problema, stai linistit, nu-ti face griji din cauza asta. Ceilalti doi pufnira discret.

      - Omule, serios, imi pare foarte rau, dar ma grabeam ca nebunu'. Spune-mi te rog cum ma pot revansa, pe bune.

      - Stai linistit, ii intinse Hansen mana, insa lui TJ i se paru ca e cam nesincer. Dadu din umeri si pleca.

     

      TJ povesti convorbirea celorlalti. Nick si Jenny se bucurau ca scapase teafar. Ei auzisera mai multe de faima de luptator a uriasului blond norvegian.

      Apa era grozava. TJ avea chef de surfing. era un surfer de exceptie, insa stia ca niciodata nu va fi ca Nick sau ca Jenny. Nick era nescut pentru asta.

      Statea intins in apa calda de la mal iar valurile il bateau. Era singur si simtea ca apa il ia in larg. Apa sarata ii intra in gura. Era fericit. O umbra se aseza deasupra lui. Chris ii zambea si pleca mai departe. Mai incolo Jenny prinsese un val grozav. Nick era in apa pana la brau si TJ gandi ca arata ca un surfer din reclame. Helen statea in fund pe nisip. Se trase mai aproape de TJ. Chris inota. Era fericit.

      Se stransera cu totii. Blondul cumpara bere rece si baura cu placere. Helen bea si ea ea niciodata nu facea asta decat in compania lor. TJ privi in jur. era printre putinele locuri cat de cat frumoase ramase. Lumea nu venea aici pentru ca erau valuri periculoase, era locul surferilor. Se vedea mai departe o centrala electrica mareica, cea mai mare din lume. Centralele de acest fel se inmultisera, insa fara a scoate din uz pe cele nucleare invechite si poluatoare. Briza marii mirosea a petrol ca de obicei. Oare erau ultimele clipe, se intreba TJ. Cu toate masurile luate, poluarea crestea. In larg se vedeau siluetele crucisatoarelor purtatoare de rachete ce asigurau scutul. La cateva mile departare se vedeau doua portavioane de tipul Powell, catamarane indesate ca o cabina telefonica si siluetele a doua submarine purtatoare din clasa Austin. Austin si submarinele, ce or avea in comun, zambi TJ in sinea lui. Statele Unite isi mareau flota. Era cea mai mare si mai moderna flota, toate navele si avioanele erau aproape de nedetectat, cu forme ascutite si tot armamentul in interior, de tipul catamaran pentru portavioanele si crucisatoarele gigantice, sau distrugatoarele pe aripioare portante. Artileria grea de pe un crucisator sau avioanele de pe un singur portavion puteau preface cateva zeci de kilometri patrati din orice plaja sau in interior in cimitir, doar cu arme conventionale. Distrugatoarele cu armamentul antisubmarin faceau viata sumbarinistilor un cosmar. TJ adora navele de razboi. Ar fi dorit sa fie in Marina Militara, insa rigoarea Marinei Braziliene ii temperase elanul. Acum ca flota Braziliei zacea pe fundul marii, nu-i mai parea rau.

     

      - Baieti, va duceti sa luati ceva de mancare? intreba Jenny.

      TJ si Nick se uitara unul la altul. Le cam era foame.

      - Da dar voi faceti cinste, facu blondul razand. O luara agale pe plaja.

      - Hei, ce dracu e acolo? TJ se repezi spre masina iar Nick il urma. Brusc, blondul se opri. Hansen si cei doi prieteni ai sai se oprisera in fata Toyotei. Unul din ei tinea in mana un baston de baseball cu care dadu masinii o lovitura spargandu-i farul. Fara sa mai gandeasca, TJ se repezi la agresor. Vazu rosu in fata ochilor. Cu o mana apuca bata iar cu cealalta facu o miscare brusca din incheietura si apucand ceafa agresorului il izbi cu capul de Toyota, acolo unde lovise bata ceva mai devreme. Cu ciomagul in mana inainta spre ceilalti doi. Se lasase cu toata greutatea corpului cand lovise pe primul iar acum realiza ca putin a lipsit sa nu-i rupa gatul. Brusc isi controla furia si ura si isi dadu seama ca maraie ca un lup la cei doi. La inceput mirati, cei doi se apropiara de el. Facu o miscare circulara cu ciomagul insa asta nu era de natura sa-i sperie pe cei doi. Luptatori moderni ai unei clase de profesionisti, acestia nici macar nu percepusera tehnica cu care fusese trimisa lovitura pe care o primise amicul lor. TJ facu semn de impacare. Trebuia sa evite o confruntare cu acesti adversari mult mai puternici. Stia ca nu-i va putea opri decat daca le va produce avarii mari care sa ii impiedice sa loveasca. Lasa mana cu bata jos, insa spre norocul sau nu o arunca. In jumatate de secunda cei doi se repezira la el. O lovitura de picuor dupa ceafa il rostogoli si simti cum pamantul se invarteste, insa nu scapa ciomagul. In cadere vazu un al doilea picior care se repezea spre el si lovi cu toata puterea in genunchi. Se rostogoli mai departe. Nu apuca sa se ridice cand alte lovituri il atinsera. Reusi sa se degajeze si sa se ridice in picioare. Mai avea un singur oponent, celalalt se tavalea pe jos cu rotula zob. Insa era un oponent groaznic, Richard Hansen, poate cel mai versat luptator al Californiei in momentul de fata. TJ nu mai avea ciomagul si ii parea rau. Il scapase in cadere, noroc insa ca Hansen nu baga de seama existenta lui.

      - Gata, hai sa o lasam balta, facu TJ. Mi-am cerut scuze pentru azi dimineata, chiar era cazul sa-mi faci masina zob? Eu am muncit la masina asta spre deosebire de toti mucosii care alearga in masini de o suta de mii de dolari. Nu e cazul tau, de aceea mi-am si cerut si scuze. Vrei sa arati ca esti tare? Toata lumea stie. Nici macar nu ai voie sa dai in neprofesionisti.

      - Promit ca tu o sa fii ultimul neprofesionist caruia o sa-i rup picioarele, latra norvegianul urias.

      TJ privi la el. Aproape nu mai vedea nimic in spatele lui, parca acoperea tot peisajul. Neprofesionist, se inviora el in gand. Din pacate fostul locotenent din armata braziliana nu era un campion de arte martiale, TJ isi aminti cand participase la un concurs in regiment si luase o bataie serioasa de la un capitan cu un cap mai mic decat el si cu 10 ani mai batran. Zambi in gand. Trecuse ceva timp de atunci, insa el tot nu se perfectionase in genul asta de lupte. Tot ce stia el era sa rupa diverse parti ale corpului. Antrenamentul sau impunea ca adversarul sa fie scos din lupta in cateva secunde. Pe campul de lupta nu il descalifica nimeni cand lovea nepermis. Nimeni nu l-a descalificat cand muscase de gatul unui sergent francez din Legiunea Straina ca un buldog pentru a-si salva viata. Se puse in garda.

      - Hei, se auzi o voce. Era Nick. Frate, se adresa el lui Hansen, santem doi. Ii arata ciomagul pe care il luase de pe jos. Hai sa o lasam asa si sa avem grija de prietenii tai, ii arata pe cei doi care isi reveneau cu greu.

      Fara macar sa se intoarca de tot, Hansen lovi cu piciorul perfect intins. Blondul incasa lovitura in plina figura. Cazu direct in fund, ametit. TJ se repezi la adversarul de doua ori mai mare ca el si lovi cu piciorul in figura. Isi atinse tinta iar Hansen cazu, insa se ridica din nou. TJ ezitase, altfel lovitura ar fi putut sa-i smulga capul matahalei. Norvegianul era in picioare si se apropia de adversarul insignifiant care avea tupeul sa-l loveasca si care dovedise forta si tehnica. Devenise insa mai precaut, tatona, iar lui TJ nu-i prea convenea asta. Pe un adversar tampit l-ar fi putut lovi undeva unde sa nu se mai scoale insa acum Hansen isi reluase concentrarea de pe ringul de concurs. Brusc se destinse. Ranji gretos spre luptatorul de K1 care se repezi cu un picior, tatonand directia pe care se va feri TJ. Nu apuca sa tatoneze nimic. Piciorul de sprijin ii fu maturat violent. Se ridica in momentul in care TJ veni cu o rotire spectaculoasa si il lovi de sus cu piciorul in gat. Nu era ceva distrugator insa TJ era de-a dreptul incantat. Ultima oara cand incercase o asemenea tehnica eleganta de Capoeira adversarul il luase in brate si il aruncase peste corzi in mijlocul rasetelor delirante ale camarazilor de companie. Se ingrijora insa pentru loviturile pe care i le putea da Hansen. Daca primea vreuna instantaneu stia ca va trece intr-o lume de vis populata cu stele de toate culorile si in general verzi. hansen dadu sa se ridice iar TJ lovi cu putere coapsa adversarului. Acesta incepu sa pareze loviturile. TJ schimba directia si lovi cu putere putin sub umarul adversarului, cu toata forta. Apoi sari in spate cand Hansen se ridica. TJ incerca sa castige timp. Cu cat facea efort mai putin Hansen va incepe sa simta loviturile din picior si brat. Acesta porni doua lovituri cu piciorul. TJ para cu ambele antebratele stranse la stomac dar simti de parca ar fi tras un tanc in el. La a treia lovitura isi regasi mobilitatea si sari inapoi. Se injura in gand pentru relaxarea de o clipa. Brusc se apropie si incepu sa loveasca precis cu pumnul si piciorul la corp, apoi reusi un croseu de dreapta si un upercut mai slab cu stanga. Cu palma deschisa lovi cu degetele rasfirate in ochiul stang al norvegianului. Se dadu brusc inapoi, insa nu suficient de repede. Se trezi cu doua brate cat stalpii de telegraf pe umeri. Hansen ii inconjura capul. Parca tinea doua anvelope de la Toyota in jurul gatului. Se inchise cat putu de bine, in timp ce Hansen incepu sa loveasca cu toata forta cu genunchiul. Desi para cu indemanare, TJ simti loviturile pana in spinare. Era constient ca va lesina dupa inca o rafala ca aceasta, asa ca impinse corpul inainte si isi infipse mana in gatul uriasului norvegian, dezechilibrandul. Ii sari in spate si il apuca de gat cu forta. Trase zdravan pana incasa o lovitura de cot in stomac, care-i taie respiratia. mai apuca sa se gandeasca la greseala sa si se dadu clatinandu-se inapoi. Insa nici Hansen nu era intr-o stare mai buna. Probabil ca deja vedea cu ochiul stang ca si cum ar fi stat jumatate de noapte cu ochiul in faruri cu xenon. Faptul ca TJ il stransese rau de gat nu avusese vreun efect terapeutic. Lovitura cu cotul fusese adunata cu ultimele forte. Deja simtea crampe in piciorul li bratul stang. TJ il lovise zdravan in toata jumatatea stanga, peste tot. Se intreba vag unde nu fusese lovit in partea stanga si chiar atunci afla. O lovitura puternica intre picioare il facu sa se ghemuiasca brusc. Privi in fata.

      TJ inchise si deschise iarasi ochii. Ii venea sa vomite dupa lovitura primita in stomac. In furia sa il lovise pe Hansen intre picioare apoi se dadu in spate incercand sa-si recapete suflarea. Hansen se ridica clatinandu-se. Statura asa cateva clipe. Norvegianul ataca primul. Dar TJ nu mai avea chef de lupta. Dadu o lovitura de picior in stomacul lui Hansen chiar in momentul in care acesta se repezea, ceea ce amplifica efectul loviturii. Acesta ramase pe loc descoperi. TJ dadu doua crosee la figura cu toata forta, apoi lovi cu muchia palmei in gatul adversarului, cu toata forta. mai lovi o data cu putere tintind ficatul, apoi inainta un pas si il lovi cu putere cu piciorul deasupra rinichiului drept. Hansen cazu.

      TJ se sprijini de un palmier si vomita berea pe care o bausera. Brusc se simti mai bine si se gandi ca mai trebuie sa ia si bere. Se aseza pe capota Toyotei. Efectul loviturilor incepea sa treaca iar acum incepea sa se simta chiar bine, senzatia era aceeasi cu aceea dupa un meci de box in armata.

      Nick se aseza langa el. Dadu din cap incontinuu. Cel care fusese lovit primul se ridicase si el. Nick se aseza pe pragul jeepului, iar matahala se aseza langa el. TJ scoase o sticla de apa minerala si le-o intinse. Lua basmaua de pirat pe care Nick o purta la incheietura mainii si o uda cu apa, apoi ajuta sa se ridice pe cel lovit cu bastonul de baseball.

      - Nick, fa te rog loc. TJ privi, apooi aseza pe fostul adversar in locul blondului. Ii lega basmaua strans in jurul genunchiului. Acesta era umflat cat un pepene. TJ pipai genunchiul insa nu i se paru nimic rupt. Se uita intrebator la matahala.

      - Nu e rupt, facu acesta. E doar umflat rau dar trece. Daca nu aveai bata aia...

      - Dar eu tot nu inteleg ce dracu ati avut cu masina mea, izbucni TJ. V-am cerut scuze, nu va ajunge? Vreti sa va fac vreun monument, sa va ridic statuie? Ce vroiai sa fac, sa ma uit cum imi faceti zob masina? Si asa am un far facut praf si capota indoita. Si vroiai sa ma bat sportiv cu trei matahale care sant de doua ori cat mine si stiu sa lupte, fata de mine care am practicat la nivel de amatori?

      - OK omule, ii intinse mana celalalt. Se stersese de sanegle care ii curgea din nas si din urechi. Si pe mine m-ai dat cu capul de capota ca altfel iti rupeam oasele. Asculta, nu te intereseaza sa vii la club?

      TJ s stramba la ei. Nick il ajuta sa se ridice pe Hansen.

      - Vino cu noi, relua si acesta ideea. Isi revenise si auzise conversatia. la greutatea ta ai fi extraordinar. Unde ai invatat sa te bati asa?

      - Da tie ti s-a parut ca te-am lovit regulamentar? incepu sa rada TJ.

      - Unde ai mai luptat asa? Si cine te-a invatat?

      - Nevoia. Stai, nu glumesc. Am facut ceva box si arte martiale insa cat sa-mi ajute pe strazile din Rio. Am inceput cu lectii de box la sase ani cand de-abia puteam tine manusile. Insa ca sportiv am luat bataie de prea multe ori. Am fost doar o speranta, iar singurul fapt pentru care cei doi antrenori ai mei, oameni in varsta, m-au pastrat a fost numai farmecul meu, izbucni el in ras. Nu, serios, eram un luptator bun, insa intotdeauna am fost doar un bataus de strada. Nu am fost incantat niciodata sa iau pumni si sa nu pot riposta cum vreau. De multe ori am fost descalificat. Insa m-am antrenat pana cand am venit in State, iar acum in fiecare zi alerg sau fac ceva. Imi place sa ma mentin in forma, insa aici nu voi mai gasi niciodata antrenori ca acasa... Ii cunosc de la sase ani, am crescut practic cu ei, iar dupa ce voi termina facultatea, as dori sa iau si eu o treime din sala, desi nu sant un antrenor bun, imi place mult atmosfera de acolo.

      - Tu nu esti la biologie marina? rase Hansen.

      - De unde stii? rase TJ. Sper ca nu am ajuns faimos.

      - Te stiu, ca i-ai pocnit pe baietii din echipa de fotbal. Noi te stim. Am avut si noi un conflict cu ei din cauza prietenei mele, insa iti dai seama ca santem noi astia trei din Universitate care putem sa-i snopim pe toti poponarii aia de fotbalisti la un loc.

      - Aaa, voi astia trei care tocmai ati luat-o astazi? N-am stiut, sper sa nu se urce la cap echipei de fotbal, izbucni inn ras el.

      - Daca iti trag una in cap iti ajunge direct in kur, il admonesta unul din ei zambind.

      - ba tu sa-mi platesti avariile la masina, ca s-a indoit cand te-am dat cu capul de ea...

      - Ai zis ca esti asigurat pentru orice, riposta matahala. ba te pot da in judecata pentru violenta, zise el si se ridica in picioare la inaltimea de un metru si nouazeci si opt.

      TJ il privi in sus de la cei 178 de centimetri ai sai. Se apleca in stanga si dreapta sa vada dupa matahala. Rezultatul ii facu pe toti sa bufneasca in ras.

      - Ei dracie, e un om violent si agresiv, se planse aratand spre TJ. Eu sant mare si bland.

      - Heei baieti, berea noastra, se auzi un glas de fata in spatele lor.

      - Aoleu, fetele, se planse TJ. Voi astia mari treceti in fata noastra si ne acoperiti retragerea, noi ne ascundem dupa voi.

      - Acu o luati si voi natarailor, rase Hansen.

      - Hei, ce faceti aici? aparu Jenny si ramase blocata in fata celor trei.

      - E in regula Jen, facu Nick. Voi chiar santeti sperietori baieti, le facu celor trei.

      - Ba deloc, noi aratam grozav, riposta Hansen. S-a speriat de amicul TJ, rase el in hohote. Ia uite ce i s-a umflat fata...

      Rasera cu totii. Intr-adevar, partea stanga a fetei lui TJ incepea se se faca vanata si sa se umfle.

      - OK, mergeti la o bere cu noi? intreba TJ. Trebuie sa fiu cu ochii pe voi sa nu-mi mototoliti iar masina. Oricum antrenament ati facut destul, nu se cheama asa?

      - Mergem. Dar nu acum. Peste o jumatate de ora venim cu prietenele. Unde santeti?

      - Langa farul vechi. O sa stam pana seara tarziu, va asteptam acolo...

     

      Incepuse sa bata spre amurg atunci cand cei trei sosira cu prietenele lor. Incepuse sa miroasa iarasi a smoala, pacura si motorina. Apa se umpluse de reziduuri petroliere insa ei inotau in continuare. In apa infecta faceau surfing si se bucurau de ea. Atat cat le ramasese, nu mai sperau in vremuri mai curate si mai bune.

      TJ se lasa pe spate langa foc si se uita la stele. Vaietul unui tren electric din traficul periurban veni pana la el, trecand pe deasupra caselor mizerabile in care oamenii traiau cate doua trei familii intr-o curte. Cocinile cu emigranti mexicani care munceau 24 de ore pentru o bucata de paine. Venisera in America insa paradisul li se dovedise interzis. Din ce in ce mai multi cetateni americani gandeau la fel. Nivelul de trai scadea continuu iar cheltuielile militare cresteau. Lumea astepta un razboi iminent mai mult ca pe un miracol decat ca pe o nenorocire. TJ privi spre luminile vaselor de razboi in patrulare care se deplasau usor, apoi isi intoarse privirile spre luminile orasului care clipeau in departare.

     

© Copyright Ciprian Ulea
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online