evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Între ziduri  -  Cunoaştere  -  Portiţa  -  De aici, de sus...  -  Colecţionarul  -  Mamă de duminică  -  Taxi  -  Prima pagină  -  Muzica  -  Bătrânul, literele şi noaptea  -  Dona  -  Timpuri Noi  -  Proză absurdă  -  Răspuns fără întrebare  -  Călătorii cu îngeri  -  Experienţa însoţeşte sensul ascuns al misiunii noastre  -  Epsilon  -  ªi vremea vine ca să plângi  -  Valea însângerată  -  Bodaproste  -  Avatarul  -  Almateea  -  O poveste de Crăciun  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (IV)  -  2 fast 4 you  -  Elixirul vieţii  -  Fata mării, Poliana  -  Peştele albastru  -  Pacientul  -  Meduza (V)  -  "ªi caii se împuşcă, nu-i aşa ?"  -  Satiră robotică  -  Vatmanul - Purificarea  -  Călătoria unui artist...  -  Spiritul este liber şi insurgent  -  Outland  -  În umbra sorţii  -  Necunoscutul intrigant  -  Învingătorul ia totul  -  Sharia (fragment)  -  Meduza (IV)  -  Meduza meduzelor are dreptate !  -  !NFERNUL (fragment): Autistul  -  Ziua în care a dispărut Mircea  -  Proiecţionistul  -  Simbioza  -  Gândacul  -  Pojghiţa subţire a conştiinţei  -  Himera  -  Omega


Eu şi Cu Mine

A.T. Tezeu



Publicat Duminică, 25 Iunie 2006, ora 19:21

      Eu: Imi trebuie un creion. Imi trebuie...

      Cu Mine: NA! Ia! Ai, scrie.

      Eu: Imi trebuie...

      Cu Mine: Scrie!

      Eu: Nu!

      Cu Mine: Ai creion. Ce-ti mai trebuie? Scrie!

      Eu: Imi trebuie... imi trebuie...

      Cu Mine: Da?

      Eu: Imi trebuie sa nu-mi trebuiasca creionul.

      Cu Mine: Si cu ce ai sa scrii? Cu unghia ingereasca?

      Eu: Ma pis pe unghia ingereasca. Nu o vreau. E a altuia pe care-l urasc. Ii urasc pe toti cei cu unghii ingeresti.

      Cu Mine: De ce? Ei ar trebui sa-ti fie calauze prin padurea viselor.

      Eu: Nu-mi plac padurile. Eu am prapastii in vise si drumul prin ele il stiu. Merge mereu spre in jos.

      Cu Mine: Si unde ajungi?

      Eu. Nu stiu...

      Cu Mine: Cum asa?

      Eu: Inca nu am ajuns.

      Cu Mine: Deci inca mai cazi?

      Eu: Da, nu ma vezi?

      Cu Mine: De ce nu te opresti? Foloseste aripile unghiei ingeresti.

      Eu: Nu!

      Cu Mine: De ce nu?

      Eu: O urasc, asa ca mi-am taiat unghia scurt iar creionul nu are aripi. Doar o mana grea ce ma duce si mai repede in jos.

      Cu Mine: Te pot ajuta cu ceva?

      Eu: ...da.

      Cu Mine: Cu ce?

      Eu Mai ai mine? Ca asta aproape s-a terminat.

      Cu Mine: Mai am... na.

      Eu: Bun. Poate asa ajung si mai repede.

     

      Noaptea dainuia in camera ce mirosea a ea. Totul mirosea a ea de la o vreme incoace. Iar visasem. Iar visasem doar voci, dialogand. Halal fiinta mai eram si eu. Dramaturg ratat ce nu poate scapa de replici nici chiar in vise. M-am ridicat in fund. Gafaiam si sudoarea-mi lingea fruntea lata facandu-ma sa ma simt slinos. Mi-am varat degetele prin parul lung pentru a-l da cat mai pe spate, pentru a-l alunga din imaginea camerei intunecate. Atunci am simtit atingerea ei. O trezisem.

      -Ce e? - M-a intrebat atingandu-mi spatele transpirat, degetele ei blande trimitandu-mi vibratii reci prin intreaga fiinta - Iar ai avut un cosmar?

      -Nu... iar am visat doar vorbe. - M-am intors spre chipul ei frumos si i-am zambit smechereste, incercand sa o fac sa nu inceapa...

      -Ar trebui sa-ti iei concediu... - nici nu-mi puteam termina sperantele ca ea izbea cu ele de pamant, vorbind mereu si mereu despre acea pauza pe care mai avea putin si mi-o baga pe fund, ca de inghitit, nu aveam sa o fac prea curand.

      M-am intins spre gura ei si am sarutat-o incet. Foarte incet. Buzele ei umede, putin sarate, putin dulci si putin mai mult dureros de frumoase fura atinse de ale mele. Intentionasem doar sa o sarut si apoi sa ma asez langa ea, pe perna, sa adorm. A doua zi trebuia sa fiu la o studio iar ea la birou. Totusi, ca de obicei, cu ea, ceea ce intentionam nu se si intampla. Si-a infasurat bratul subtire peste spatele meu, printr-un gest suav, natural, si m-a tras peste ea. Mi-am pierdut echilibrul si pieptul meu se lovi de sanii ei, nu prea mari, nu prea mici dar enorm de foarte voluptuosi. Mai ales in acele momente.

      Nu aveam sa inteleg niciodata farmecul sanilor ei. Ii vedeam cand se dezbraca si cand se imbraca, caci nu se ferea sa stea goala in fata mea; ii puteam atinge oricand as fi dorit si erau mai mereu doar doua pernite de piele, interesante la pipait. Totusi... in unele momente se transformau in niste bulbi magici ce, la atingere, imi impungeau dorintele latente cu sfarcurile ascutite si-mi raspandeau in intreaga fiinta o dorinta absurda, incoerenta, animalica de a o avea pe ea, toata, goala frumoasa si mladioasa.

      Mi-a impins capul cu palma mainii ce statuse ascunsa sub cearsaf. M-a privit afisand un zambet perfid, dureros de malitios chiar.

      -Maine trebuie sa ajung devreme la birou. - a anuntat sec.

      -Si eu la studio... - i-am raspuns, indiferent la informatia azvarlita spre mine, in timp ce-mi miscam mana dreapta intre mine si ea, pe abdomenul ei, in jos, simtind cum parul pubian imi gadila buricele degetelor. Calatorisera putin prin padurea placerii cand mana ei, ce ma aruncase peste ea, folosi doua degete pentru a ma pisca de spate.

      Am sarit ca ars de peste ea si am privit-o uimit. Piscatura ma durea. Isi infipsese unghiile in pielea grosolana, barbateasca, dar totusi simtitoare, ce-mi acoperea spatele. Cu ce fiinta malefica dormeam in acelasi pat! Si de n-as fi stiut-o mai dinainte.

      -Haide-hai domnu' hormon, treci la culcare! - spuse ea, zambindu-mi si intorcandu-se apoi intr-o parte, partea opusa partii mele de pat, pregatindu-se de culcare.

      Nu as mai fi putut dormi langa ea nici daca mi-as fi dat toata silinta. Imi pierise cheful de somn, desi corpu-mi era inca amortit. M-am dat jos din pat si am deschis, ca un nesimtit, veioza. Lumina asalta intreaga camera, lovind-o pe ea cu raze ce-i sagetara amorteala somnului. Marai ostentativ, dar nu se intoarse sa ma injure. Ramase cu spatele la mine, acoperita partial de cearsaful alb.

      Mi-am dat jos pantalonii de noapte si mi-am ales din dulap o pereche de boxeri albastri cu dungi verticale albe. Erau comfortabili, dar cam caldurosi pentru zilele de vara. Norocul meu ca era toiul noptii. Am imbracat apoi un tricou alb cu un imprimeu ce-mi fusese mereu indiferent si o pereche de pantaloni trei-sferturi, dragi mie, deoarece erau foarte, foarte comozi.

      Am pus mana pe intrerupatorul veiozei pentru a amuti lumina. O chinuisem destul pe ea iar eu ma imbracasem. Merita sa doarma in intuneric. A doua zi trebuia sa fie la munca, dupa cum si eu trebuia sa fiu. Eu puteam sa fiu obosit la munca. Si asa imi sleise munca sufletul. Totusi, inainte sa apas pe intrerupator s-a intors si m-a privit cu ochii mici, deranjati de lumina puternica, de langa mine.

      -Ce faci? - m-a intrebat cu vesnicul glas suav.

      -Je va sa ma promener. - i-am raspuns. Era clar ca mergeam sa ma plimb. Unde dracului as fi putut merge in toiul noptii?

      -Hai inapoi in pat... - a mormait intinzandu-se peste partea mea de pat si prinzandu-ma de mana ce trebuia sa opreasca emanarea luminii.

      -Mai devreme nu ma vroiai in pat. - i-am replicat sec, cu putin chef de ciorovaiala.

      -Nu te vroiam in mine, dar stii cat de mult imi place sa fii langa mine.

      -Nu am chef sa fiu alaturi de tine acum. Vreau sa fiu alaturi de mine.

      -Hai da-ma dracului - mi-a raspuns ridicandu-se intr-o mana si privindu-ma amuzata. - Te-oi fi facand si poet? Bine domnule artist, - continua, dupa ce-mi examina chipul in linistea camerei luminate - promenada placuta. A! Si daca dai de curve, foloseste prezervativul.

      S-a intors din nou cu spatele la mine si si-a tras cearsaful peste ea. Ce ciudate mai sunt si femeile. Mie nu-mi trecuse prin cap sa ma duc la curve, dar ea la asta se gandise mai intai. Am stins lumina si am iesit din camera.

      Holul era lung, gol si intunecat, adica la fel de primitor prin raceala sa ca mai mereu. Mi-am pus adidasii ce dormitau langa usa. Si pe ei ii sculasem din somn. Am deschis usa pe cat s-a putut de fara zgomot, dar oricat de mladios as fi fost cu ea, tot scartaia de placere. Mi-era mereu mult prea lene ca s-o repar.

      Am inchis-o in urma mea si parca de aceasta data nu a mai glasuit atat de violent. Am coborat scarile grabit. Ceva ma chema afara, ma striga, ma dorea. Iar eu fugeam spre acel ceva, fara sa ma intreb cine, ce sau de ce.

      Strazile peste care de multa vreme se lasase noaptea erau imbaiate in lumina artificiala a felinarelor de strada. Pe alocuri lumina se lupta cu intunericul, becurile palpaind extenuate, iar in alte locuri noaptea castigase, incarcerand pe vecie lumina in lipsa de energie. Aceste locuri erau foarte putine in oras dar mai toate se coagulasera pe strada in care dadea scara blocului meu.

      Am privit indiferent prin intuneric si mi-am varat adanc mainile in buzunare, indreptandu-mi in acelasi timp spatele. Pasii mei au inceput sa se auda molcomi, emanand vibratiile linistite la mici distante de mine. Mergeam fara noima, fara ideal, dar imbatat de cunostinta ca ceva ma chema. Am trecut pe o straduta luminata, iar apoi pe una plina de felinare papainde. Pe una mai intunecata si tot asa, pana cand am ajuns, intr-un final.

      Era o strada lunga si larga pe care vehiculele circulau, indiferente la prezenta mea, cu viteze diverse, spre diverse locuri. Lumina patrundea aici in orice coltisor, in orice cloaca creand impresia zilei.

      Am auzit pasi in spatele meu dar nu m-am intors. Nu ma interesa cine mai umbla de lunatic pe strazi, in toiul noptii. O fi fost vreun poet ratat. Poate daca mai gaseam si un nuvelist ratat faceam grupul scriitorilor ratati. Asta da imagine patetica, deplorabila. Sa stai in mijlocul unui grup de oameni ratati doar pentru ca esti ratat. Dar la o adica, daca tot esti ratat, de ce sa-i deranjezi pe cei neratati cu ratarile tale?

      Nu era un poet ratat. Era doar un om beat. De unde stiam? Se apropiase de mine, isi lipise briceagul de spatele meu si barbia de umarul meu, pentru a-mi putea sopti la ureche. Emana din intreaga fiinta un miros puternic de alcool prost cu care mai avea putin si ma imbata si pe mine.

      -Da banii'n mortii ma-tii... - a gangavit el, pe un dialect inteles pe deplin doar de alcoolici, impungandu-mi spatele cu varful lamei. Spatele meu fusese blestemat. Intai fusese piscat de ea, iar acum ii mai facea si asta briceagopunctura. Tragic, ce sa mai.

      -Nu am... - I-am raspuns cu glas tremurand. Ma luase prin surprindere, dar nu eram speriat. Nu inteleg de ce nu eram speriat, odata ce sunt emotiv din fire, dar pur si simplu nu eram speriat.

      -Da ma banii! - a zbierat furios, apasand putin mai tare cutitul in spate. Am simtit cum mici ace imi fug prin intreaga fiinta, pornite din locul in care varful imi atinsese pielea. Si tot de acolo simteam cum un firicel de sange mi se prelinge pe spate, unindu-se cu partea superioara a pantalonilor mult indragiti. Imi patasem pantalonii cu propriul sange. Cine dracului se mai credea si betivanul asta? M-am enervat. Am dat sa ma intorc spre el.

      -Ba, in pizda... - atat am reusit sa indrug din injuratura.

      Cutitul patrunse adanc in maruntaiele mele, atingandu-mi cu lama rece membrana sufletului. O explozie de durere se declansa, anuntandu-mi visarile ca urma sa mor. Am privit uimit spre cutitul infipt in partea lateral-dreapta a corpului meu. Cum de ajunsese acolo si nu in spate? Doar incercasem sa ma intorc, nu? Am privit apoi mana ce infipse cutitul, apoi chipul betivului, rosu de la bautura si cu privirea pierduta, proasta, ce incorona acea fiinta penibila. Dupa cum ma privea mi-am dat seama ca nici nu-si dadea seama ce facuse.

      Pata rosie si rotunda, ce-si largea diametrul cu fiecare secunda ce trecea, mi se parea foarte, foarte interesanta. Durerea disparu si o lene absurd de puternica incepu sa-mi curga prin vene. Betivul isi scoase cutitul din mine si ma lasa sa ma pravalesc pe asfaltul moale. Prea moale.

      Luminile strazii lungi si largi deveneau din ce in ce mai neclare, mai intunecoase, de parca ele ar fi vrut sa inteteasca intunericul, misterul noptii, nu sa-l desluseasca. Ba mai mult, aruncau spre mine tentacule ce ma ademeneau cu forta spre intunericul din care fusesera emanate.

      Betivul se indeparta de mine balanganindu-se. Nici macar nu ma scotocise prin buzunare. Uitucul. Probabil i se facuse somn si mergea sa se culce. De dimineata nu avea sa-si aminteasca ce facuse, asa ca madularul constiintei sale, atat de atrofiat cat o fi fost, era ferit de procesele de constiinta ce vin in urma uciderii unui om.

      Eu insa tot urma sa mor. Totul devenea din ce in ce mai neclar, iar tentaculele intunericului ma infasurasera. Incepusem sa transpir. Ardeam. Intunericul era mai calduros decat ma asteptasem, era fierbinte. Si ma infasurase cu totul in el.

     

      Eu: Au!

      Cu Mine: Ce?

      Eu: Cred ca am dat de capat. Mi s-a rupt creionul cand am atins capatul. Ma ierti.

      Cu Mine: De ce?

      Eu: Pai era creionul tau.

      Cu Mine: Ba nu, era al tau. Eu doar ti l-am adus. Acum se pare ca nu mai ai nevoie de el.

      Eu: Cred ca asa e... Multumesc ca mi l-ai adus, sau ma rog... Poate nu m-as fi lovit asa tare daca nu m-ar fi tras el in jos.

      Cu Mine: Nu fi nerecunoscator. Si in plus, tu l-ai cerut. Nu conteaza. A trecut. Acum spune-mi, ce e la capat?

      Eu: Nimic... asta si stiam ca e.

      Cu Mine: Pai parca nu stiai.

      Eu: Auzisem niste zvonuri.

      Cu Mine: Macar ai dat de fund. Asta vroiai, nu?

      Eu: Da... cred. Acum pot muri fericit.

      Cu Mine. Cred ca da. Amin.

     

© Copyright A.T. Tezeu
Comentarii (1)  
bia
Joi, 24 Iulie 2008, ora 01:41

foarte interesant am trait fiecare moment ,insa cred ca te-ai abatut de la sub ...de la jocuri erotice :d la drama:( continua tot asa , bafta multa ! :)

Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online