evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Arta fugii în cinci acte  -  Bătrânul, literele şi noaptea  -  Jocul Zeilor (VII)  -  Sexibon  -  Vatmanul - Mass Media  -  Felix II  -  A şaptea faţă a tăcerii  -  Nebunul  -  Inelul de platină  -  Bella. Moartea unui body-guard  -  Supravieţuitorul  -  Cursa  -  Concurenţă neleală  -  Experimentul  -  Bumerangul lui Zeeler  -  Omu' nostru de "sus"  -  De o sută de ori Adrian  -  Chat Room  -  Molecula Vieţii de Apoi  -  Arma secretă  -  Toate filmele româneşti au un final trist  -  Nouăsprezece zile (I)  -  Avocatul celui care a vrut să mă omoare  -  Jocul Zeilor (I)  -  Cuantum sincronicity - formula nemuririi  -  Luminile oraşului XXII  -  Pânza de păianjen  -  Ceasul ispitirii  -  Satiră robotică  -  Acolo sus, vulbul  -  Stâlpnicul  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (II)  -  Geneza  -  La lumina...  -  Canicula  -  10 minute pâna la explozie  -  Tentaţia continuă  -  Fereastra din spate  -  Om vs. cyborg  -  Natură moartă, cu portret  -  Cristerra  -  Meduza (I)  -  Casa nebunilor  -  Al nouălea iad  -  Striptease  -  Puroi II  -  Bodaproste  -  Misiunea  -  Din vitrină  -  Dl. Ics


Luminile oraşului XVII

Ciprian Ulea



Publicat Duminică, 2 Iulie 2006, ora 12:12

      Ca de obicei TJ trandavea in balansoarul din micuta curticica. Era groaznic de cald si nu aveau ce face. Pana si cursurile universitare se incheiasera. Cu usurare TJ constatase ca alibiul lor ramanea inca nedescoperit. De altfel incepuse sa nu-i prea pese. Oricand se puteau ascunde, iar acum nu mai erau la ordinele nimanui din tara, nimeni nu stia de ei, puteau foarte bine sa se dea drept oameni de afacerio si sa-si vada de "munca" lor. Totusi faptul de a fi studenti le ofrea un plus de legitimitate. La un moment dat fusese pericolul retragerii bursei, insa cum relatiile dintre Brazilia si Statele Unite se incalzisera din nou neasteptat de mult, problemele disparusera subit. Acum era vacanta, iar cei doi pana si examenele le dadusera si le luasera.

      Cu fondurile stateau bine. Se acumulau in conturile care se tot plimbau pentru a fi cat mai discrete. Era o practica destul de curenta in acele zile si nimeni nu punea intrebari. banii se rulau. Totusi voiau sa stranga o suma mai mare. Plecarea era mai aproape iar TJ consulta in fiecare zi pe Internet diverse locatii exotice, fapt ce o exaspera pe Chris, care acum alegea contractele dupa cum o taia capul.

     

      - Salutare, se auzi vocea ei. Lenevesti?

      - Daaa... casca el.

      - Nici un pic de antrenament azi?

      - Ba da, m-am sculat azi mai de dimineata cand inca puteai respira.

      - Am vazut. Ai fost la sala de forta? glumi ea. Sala era unul din cele 2 dormitoare de la etaj. Casa era foarte mica, jos era un living si bucataria, o baie, iar sus doua dormitoare si inca o baie. Curtea era mica dar cocheta, plina de flori plus cativa copaci. Casa era de curand proprietatea lor personala, asa ca transformasera unul din dormitoare in sala de forta, adica il dotasera cu cateva aparate de fitness, dupa ce constatasera intamplator ca amandoi luasera cam 5-6 kilograme in greutate fata de cand ajunsesera in State. Culmea e ca pana atunci nu se mai cantarisera niciodata. Cantarul de baie il gasisera in casa insa nu il folosisera. TJ se suise pe el insa nu daduse importanta. Totusi, gadilat de un gand cumparase unul nou, care arata aceleasi greutati. Plecasera la magazin iar TJ le luase pe toate la rand, care toate aratau la fel. Cifrele i se intiparisera in bila lui TJ ca un adeziv de calitate. Chris avea 51 de kilograme iar TJ 74. de cand se stia Chris avea 45-46 de kilograme, ea era si mica de inaltime, avand doar 165 de centimetri. Nici TJ nu era vreo matahala, atingand un metru si optzeci masurati cu parul in sus, iar greutatea lui fusese mereu constanta cam la 68 de kilograme. Chris se albise insa nu comentase nimic. TJ era calm, insa ajunsi acasa incepu sa vocifereze si sa injure in gura mare in timp ce Chris nu se mai putea opri din ras. De atunci mergeau in camera de fitness si alergtau pe banda sau pe bicicleta ca chiorii in zilele in care nu se duceau la surfing sau cu bicicleta adevarata, skateboard sau inline sau jucau baschet, fie si la cosul din curte pe terenul lor minuscul de cativa metri patrati. Curtea lor era inconjurata de un gard cochet inalt de aproape 2 metri, prin care plantele agatatoare facusera inca un gard viu. De fapt plantele il faceau sa arate cochet, gardul mai avea putin si se prabusea, insa TJ declarase ca mai bine darama casa decat sa distruga gardul viu.

      - Ceva noutati? intreba el.

      - Grozav ca ai intrebat, gesticula ea. Chiar sant noutati care ne intereseaza, noutti de 180 de mii de dolari.

      - Grozave noutati, facu el. Jefuim o banca?

      - Mai usor. Profesorul Carrington.

      - Imi pare rau dar numele nu imi spune nimic.

      - Profesorul Carrington, unul din cercetatorii de varf ai nanotehnologiei. A fost profesorul meu timp de doua luni doar, apoi se pare ca a plecat la o agenti. Acum am aflat si la care.

      - Cred ca stiu ceva. Si despre care agentie e vorba? NSA?

      - Da, normal.

      - NSA care vrea ce?

      - Nici mai mult nici mai putin decat rapirea fetei lui, Samantha.

      - Mai dar porniti sant. Da mai multe detalii.

      - Pustoaica are 16 ani, insa se pare ca l-a mostenit pe tatal ei. De altfel sta cu el, profesorul a divortat de sotia lui. Alcoolica, depresiva. NSA face un profil complet al fetei. Studenta la MIT inainte de vreme, la doar 15 ani, experta in software. Are 16 ani, si este oarecum o adolescenta tipica, tocilara vreau sa zic. Iese putin din casa, un plic complexata de cum arata, are foarte putini prieteni, citeste multa literatura, se pare ca nu prea se impaca cu ideea ca nu isi vede tatal cu zilele, profesorul doarme mai mult prin laborator. Tendinte usoare depresive. Un metru 65, 55 de kilograme, par aproape blond, ochi albastri, o mutra meditativa. Samantha Carrington.

      - Pai ziceai ca arata parca nasol...

      - Poate pentru tine... Mie mi se pare draguta. Este genul ganditor, calm, foarte introvertita. Ea isi face probleme cum arata insa cu foarte putina grija eu zic ca ar arata grozav. Este un soarece de biblioteca si se pare ca in curand va avea nevoie de o mica operatie la ochi de atata stat cu nasul prin monitoare. Se pare ca e experta in retele insa si in virusi. Partea cu virusi e un hobby.

      - Foarte interesant, facu TJ. Si nu putem sa o pastram? glumi el. Crezi ca e mai tare ca tine la soft?

      - Glumesti nu?

      - Ba nu glumesc deloc. E mai tare ca tine?

      - Te-ai tacnit de-a binelea. Fata sta toata ziua cu nasul in monitor.

      - Dar tu ai un coeficient de inteligenta mult peste normal.

      - Da? Multumesc. Ei bine, si ea are. Stiu, fara modestie, nici eu nu sant chiar pe dinafara insa totusi nu ma compar cu ea.

      - Bun, voi vedea pe net. Motivul rapirii?

      - Ei pe naiba, crezi ca spune undeva? rase ea. Totusi facand anumite legaturi am impresia ca profesorului i s-au oferit niste conditii financiare mai bune din partea altei parti, un investitor privat. Departament of Defense nu il poate tine cu forta, chiar daca ar invoca secretul militar. Insa poate face manevra asta iar apoi sa recupereze fata iar rezultatul ti-l inchipui.

      - Sa o recupereze cum... adica sa ne curete pe noi?

      - Nu chiar... nu cred.. sovai ea. Ni se va da o locatie unde vom sta si vom negocia pretul platit de autoritati. dat fiind natura exceptionala a ostaticului Guvernul va negocia si bla bla bla... Cam asa vad eu lucrurile.

      - Sau va da navala impuscand pe teroristii cei tampiti.

      - Mda... sau asa. Propui sa nu luam lucrarea?

      - E prea simplu si merita banii. Si ne putem retrage oricand din combinatie. O facem, hotara el.

      - Super, aproba ea incantata.

      - Dar mai intai organizam un mic loc de refugiu de-al nostru. Propun Cuba.

      - Asta voiam si eu sa zic.

     

      Pe balustrada din lemn uscat mancat de carii statea atarnata rogojina de plaja la uscat. Sprijinit cu cotul pe balustrada, langa rogojina, TJ privea in gol. Chris venise sa-i spuna ceva ce uitase si ea acum. Il mai gasise de cateva ori pana acum in situatia asta si nu indraznea sa-i zica nimic. Nu indraznea sa-l tulbure, nu stia daca e trist, melancolic, se bucura de peisaj sau toate acestea amestecate. Se intreba de cat timp statea acolo, probabil nu de mult. Era sigura ca el i-a remarcat prezenta insa daca el dorea s-ar fi intors spre ea. Nu o facea insa. Ea zambi insa el se intoarse brusc spre ea si ii intoarse zambetul.

      - Grozav, facu el. Arata cu ochii spre mare si spre cerul plin de nori. O sa vina o furtuna. Chris isi aduse aminte ca el traise toata viata langa ocean si era o legatura speciala intre ei. Ar fi vrut si ea sa aiba amintirile lui. De-abia incepea sa-i inteleaga tacerile cand el ramanea cu gura cascata pe plaja. Isi aminti de plimbarea cu mica piroga de acum doua luni cand valurile ii aruncau de colo-colo iar ea isi pusese pana si centura gonflabila. Crezuse ca o sa se dea peste cap in valuri, si aproape ca nu mai putea respira. Brusc il vazuse pe TJ iar figura lui avusese darul sa-i trimita nelinisti si mai mari. Bagase intentionat mica barca in zona deferlanta iar ochii ii straluceau si nu mai vedea nimic in jur, se parea ca respira apa. Brusc piroga luase apa iar TJ intorsese barca brusc si iesise din zona periculoasa iar Chris ramasese interzisa. Credea ca el nu mai e constient de nimic prins ca intr-o vraja. Intelegea insa ca TJ nu era mai curajos sau altceva ca ea. Pur si simplu nu cunostea pericolul pe mare era convins ca nu va pati nimic sau poate ca nu-i pasa. Spre deosebire de asta, in lupta, Chris ramanea intotdeauna mai lucida decat el si de aceea nu existau dubii cine comanda echipa.

      - Cam totul e aranjat, noi ramane sa ne bucuram de vacanta astea doua zile, zambi ea.

      - E bine aici, facu el... pacat de tara asta... aerul e mult mai respirabil ca la noi, nu stiu de ce.

      - Lipsa poluarii, curentii de aer, facu ea. Lasa ca vom avea hotelul nostru pana la urma nu?

      - Asa e. E timpul pentru surf!!!!!

     

     

      - Cred ca totusi noi vom fi primii, facu TJ bucuros, mai ales ca poti fi sigura ca pleasca asta au adulmecat-o cu totii. Si nici macar nu trebuie sa ne deplasam decat pana in Austin. Chris, de multa vreme m-am tot gandit, tare esti desteapta tu... dar ma exprim eu mai greu si la prima vedere nici tu nu pari... continua el si se apleca repede sa evite un CD care isi luase zborul spre el... si ai reflexe, continua si iesi afara. Mda, incepe ploaia. Si parca se incalzeste si mai rau.

      - Asa e, ai dreptate, ofta ea. Parca anul trecut nu era chiar asa nu?

      - Nici nu mirosea asa... Acum parca mirosul se lipeste de tine oare cum e la Austin?

      - Glumesti? Acolo e totul uscat. Totusi Austin ramane un oras care poate fi numic cochet. Spre deosebire de Dallas, unde prajesti oua pe tomberoanele de gunoi. De obicei insa gasesti omleta gata facuta la cuptor in tomberoanele restaurantelor. Vezi ce viata au oamenii astia fara case? Nici o grija, e cald, mancare pe alese... Americanii astia voteaza intotdeauna numai ce e mai bun. De asta imi place stilul lor.

      - Oricum am gasit la fix orarul ei. Finalizeaza reteaua la Integrity Bank. Isteti oameni, dupa ce au angajat probabil o firma tare de IT acum o iau pe pustoaica sa gaseasca gaurile de securitate. Asta da abordare noua a problemei.

      - Nu crezi ca vom da de bucluc?

      - Nici vorba. Avem acoperiri bune. Pana la Austin in autobuz nimeni nu va controla orarul. Acolo inchiriem o masina, foarte normal pentru doi brokeri prosperi. Hotelul este bun dar nu sare in ochi. Patronul nu-si trimite angajatii la hotelurile unde sta el, insa nici nu ii trateaza rau. Asta pentru ca santem angajati seriosi.

      - Nu putem sa o asteptam si sa o saltam la iesire?

      - Nu prea. era mult mai elegant, insa sta chiar in hotelul de vis-a-vis de banca. Cum sa faci sa o iei de acolo? Ne trezim cu toata politia din Austin dupa noi. Nu. Ar trebui sa ne apropiem putin de ea.

      - In cat? Jumatate de zi? Cam greu nu crezi?

      - Daca nu merge o luam pe sus din hotel, accepta ea.

      - Eu as zice sa facem asta de la bun inceput. E mai elegant.

      - Oh, nu, e mai galagios, e ultracentral iar noi trebuie sa plecam cu fata nu s-o impuscam...

      - Ai dreptate, ceda el. Ca intotdeauna.

     

     

      Hotelul era agreabil si curat, insa TJ nu se simtea deloc bine aici. Chiar propusese cu jumatate de gura sa stea la micul motel de la iesirea din oras, unde avea sa fie prima escala. Dorea sa iasa afara si sa simta mirosul benzinei si al uleiului de la statia din fata motelului. Sa stea in camera cu geamurile deschise si sa manance din cutii de carton privind traficul de afara.

      Ea privea la el. Parca ii citea gandurile. Era prima data cand parca vedea ce gandeste el. Isi dadu seama ca il cunoaste din ce in ce mai bine insa asta nu o speria, dimpotriva, ii facea placere. Nici ea nu se simtea prea bine, chiar daca hotelul nu era plin de lux. Si ea dormise prea mult timp pe jumatate scufundata in mlastina cu automatul la indemana.

      - Oh, nu , nu se poate, facu Chris. Privi la el. TJ era imbracat in costumul semielegant, intocmai ca functionarii semiprosperi, arata exact cum trebuie sa arate un broker, imbracat elegant, prosper, distrus de munca si stres. TJ intra bine in orice rol. De data asta atmosfera din hotel il transfigurate total. Avea o figura obosita, resemnata. Resemnarea se citea pana si in felul in care tinea geanta eleganta din piele. Arata grozav de elegant insa infatisarea posomorata te facea sa plangi. Infatisarea pe care majoritatea o admira, infatisarea de succes, bani contra sanatate mintala, era omul care dupa serviciu se duce la localul din colt resemnat si bea un pahar inainte de culcare, nelipsit din bar, si care daca lipseste o zi barmanul se gandeste sa sune la politie, prezenta constanta si monotona, punctul de reper pentru altii ca el. Insa ceva contrasta groaznic cu toate acestea. Iar contrastul era hidos, nelalocul lui. In costumul obisnuit TJ arata ca TJ, tinuta sa totusi nu putea fi ascunsa. Desi isi lasase umerii in jos, arata altfel, era ceva care era nelalocul lui. Contrastul fetei era si mai groaznic. Era groaznic de bronzat, ars de soare, cu parul care statea aiurea, nu se gandisera sa se tunda, si nu il puteai concepe altfel decat pe plaja. Nu se barbierise si barba de 2 zile nu era mare, insa arata foarte naturala, asa cum arata pe el. Arata a fermier, a surfer, a tractorist de la tara, a sofer de camion, a sportiv, insa nu a broker. Totusi cu indulgenta putea trece drept broker venit din vacanta. Trebuiau neaparat sa rareasca vizitele in public.

      - Nu merge. Nu merge deloc.

      - Da. Nu reusesc sa arat ca un cretin total nu? ranji el bucuros. Insa la tine mai merge..

      - Adica arat ca o cretina? intreba ea.

      - Nu, nu, se apara el. Tu arati cat de cat mai bine imbracata elegant. Esti asa delicata... Si in plus cu niste pudra poti face minuni, sau cu fond de ten... ai luat asa ceva la tine nu? Oricum trebuia sa iei, doar lucrezi la o firma prospera.

      - Ai dreptate. Sa ved ce putem repara. Dar tu exclus sa apari in banca. Nu in halul asta. E prea evident. Ma sperii si eu. E groaznic, da te rog costumul asta hidos jos, insista ea. Intra la baie resemnata ci trusa de machiaj. Nici macar nu ma pricep prea bine sa folosesc astea.

      Relaxat putin, TJ se schimba in ceva elegant dar lejer. Blue jeans drepti, cu o camasa albastra inchis si fara cravata, cu pantofi usori in picioare. Ii parea rau dupa sandale, insa ar fi aratat iar ca un barman de la un bar de pe langa plaja pe timp de noapte mai racoroasa si le lasase acasa. Totusi pantofii erau ok. Avea si un sacou subtire, gri, destul de sport. Brusc auzi o bufnitura de amortizor in spate apoi imediat o serie de injuraturi. ntra brusc in camera. Christina isi masa piciorul de zor vaitandu-se. Unul din pantofii cu toc inalt avea tocul rupt de tot iar celalalt se rupsese si el dupa contactul cu zidul in care il aruncase. TJ incepu sa rada.

      - Mama lor de pantofi, injura ea. Continua cu rudele apropiate ale fabricantului si nu se opri decat la matusa.

      - Oh, stii cum arat? TJ nu se putea opri din ras.

      - Cum arat? intreba ea.

      - Oribil. Imbracamintea e ok insa machiajul e dureros iar pieptanatura la fel.

      - Asa e, concluziona ea. Si nu am pantofi.

      - Trebuia sa o saltam din fata hotelului nu? glumi el.

      - Hai sa o facem.

      - Am o idee mai buna. Mergem la un stilist si gasim si o pereche de pantofi comozi.

      - Pare ok, cazu si ea de acord.

     

     

      - Nu e de mirare ca stilistii se imbogatesc, facu ea. 300 de dolari?

      - Dar uita-te cum arati...

      - Bine ca am gasit pe astia cu toc mai gros. Imi spargeam capul cu cei dinainte.

      Arata bine. Machiata discret si cu gust, imbracata intr-un taior sobru, incerca sa semene cu cineva trist, proaspat venit din concediu. Machiajul reusise sa-i ascunda bronzul violent, parea bronzata la un salon. TJ propuse ca pentru a-si cultiva manierele elegante sa mearga la un restaurant iar ea gasi buna ideea.

     

      Isi jura sa nu mai calce prin asa ceva. Il durea burta de la cat se fortase sa manance elegant. Mancarea era buna insa la capitolul maniere elegante amandoi de-abia reusisera sa nu zboare friptura din farfurie si sa nu accidenteze alti clienti. Mancarea era excelenta insa TJ ar fi preferat sa o ia la pachet. Trase concluzia ca manierele elegante nu sant pentru ei si ca nu o sa se cizeleze in veci. Oricum se consola el, ii placeau fast-foodurile.

      - Trebuie sa mergem sa luam o pizza, se vaita el. Mor de foame.

      - Dar ziceai sa nu mai mancam asa mult, stii tu, ne ingrasam si chestii de astea.

      - Dar mor de foame, se lamenta el.

      - Ok, ok... ceda ea. de fapt murea de foame.

      - Hai sa ne schimbam , facu el bucuros.

      - Nu se poateee.. se vaita ea. peste o ora si ceva trebuie sa fiu la banca.

      - Avem timp.

      - Si crezi ca eu ma pot machia asa singura? Nu, luam o pizza pe drum si eu o sa mananc stand in picioare in camera sa nu ma sifonez.

      - Da. O pizza mare. Foarte mare si cu de toate pe ea, se linse el pe bot. Uite, acolo, zise el si porni cu pasi de urias. In doua minute se intoarse cu o pizza asa de mare ca nu ar fi incaput in masina daca erau cu mica Toyota. Lexusul pe care il inchiriasera era insa mai spatios. Demara iute spre hotel.

      - Hei TJ, pe unde o iei?

      - Pe aici am venit.

      - Aiurea, ai luat-o pe unde nu trebiua.

      - E bine, insista el... nu e bine, recunoscu apoi cand ajunsera la capatul drumului care se infunda intr-o alee dubioasa. Bleah... se stramba el si dadu cu spatele tinand volanul cu o singura mana. Intoarse cand masina incepu sa huruie.

      - Chiar pe langa tomberoane ti-ai gasit sa intorci si tu, facu ea.

      - OK, ramai in masina, zise el. Fac eu pana. Nu iti sifona fusta, ranji el.

      - Hai mai bine sa iesim de aici. Uite ce zona nasoala. Sa nu dam de belele.

      - Ei pe naiba ce belele... sari si lua cheia speciala care desfacea jantele. Cauciucul era taiat rau iar TJ vazu o tabla ascutita aruncata neglijent langa un tomberon. Injura si se apuca sa ridice masina pe cric. Chris zambi dar nu se dadu jos din masina. Cu greutatea ei in plus nici nu se cunostea ca ar fi prezenta inauntru.

      - Salutare prietene... se auzi un glas prietenos in spate.

      TJ se intoarse si injura amarnic in gand. Trei tipi cam de varsta lui se apropiasera neauziti. TJ privi la ei. Erau imbracati cu pantaloni largi si jachete ca in videoclipurile rap. Se abtinu sa nu izbucneasca in ras. Erau caraghiosi si aveau niste mutre de duri. Sigur erau membrii in vreuna din bandele de cartier.

      - Ai ceva bani? Intreba unul din ei.

      - Da.. facu TJ scoase din portofel 20 de dolari. e bine?

      - Hm... ai putea fi mai generos, mai ales ca te ajutam sa repari pana de cauciuc. As zice 100.

      - 50... bine, gata 100 ceda el. Ii intinse bancnota.

      - Tipule, insa vad ca ai bistari. Ar fi cazul sa mai scoti...

      - Hei, gata, 100 e suficient ca sa ne facem ca nu am fost aici. Sint bani usor castigati, dati de bunavoie, fara balamuc cu politia. E ca si cum ati primi o prima de buna purtare. Eu zic ca am fost destul de cooperant...

      - Ha ha... tipule. Cooperant? Coopereaza si da-ne toti banii, facu cel mai inalt dintre ei. Erau cam de statura lui TJ. Doi dintre ei scosesera cate un cutit iar cel ce i se adresase avea un pistol Glock destul de fioros. Toti trei tineau armele la vedere. TJ observa ca nu era nici tipenie de lume pe aleea dosnica. TJ incepu sa-si bata capul cu alternativele. Nu avea chef sa ramana in chiloti pe strada.

      - Ia tipa, facu promt cel cu pistolul. Unul din cei doi cutitari ranji si puse mana pe portiera masinii.

      TJ se facu pamantiu la fata. Nimeni nu vazu vreo miscare insa tipul cu pistolul cazu pe spate brusc. Sangele ii tasnea dintr-o mica caura in gat. TJ il impuscase direct in gat fara sa ia vreo linie de ochire. Din comoditate fixase pistolul la spate si se nimerise la fix. Amortizorul de-abia se auzise. Glontele trecuse de jos in sus, dintr-un unghi nefiresc, penetrand bulbul rahidian iar moartea fusese instantanee. Cei doi cu cutitele ramasera cu gura cascata. Isi revenira si pe fetele lor se citea ca se gandeau daca sa fuga sau nu. Ranjind TJ se puse intre ei si masina. Chris se dadu jos din masina cu pistolul Beretta in mana.

      - Salut baieti, facu ea. Nu era mai bine sa va multumiti cu 100?

      - Gata, plecam, puteti sa luati banii, se milogira ei inspaimantati. Nu am vazut nimic.

      - Ba ati vazut, asta e... Haideti incoace, facu TJ.

      - Unde ne duceti?

      - Uite aici langa tomberon. Trebuie sa para o executie ca la carte, facu el. Asta e, toate au un sfarsit. Chris, adu tu te rog Glockul ala... foloseste un servetel.

      - Hei, ti-ai luat pana la urma HK? intreba ea cand vazu arma lui TJ.

      - Da.

      - Si cum e? Ti se pare mai bun ca Beretta?

      - Tot la fel. Are putere de foc mai mare. Aceeasi cadenta si precizie chiar mai buna. E un pic mai greu si are reculul mai mare ca Beretta.

      - Aha, facu ea. Si pana la urma care iti place mai mult?

      - Parca Beretta... aici baieti, cu fata la zid... dar am si Beretta in camera la hotel...

      - Hai sa renuntam la Glockul asta si sa-i impuscam cu HK-ul, vrei? Arma o aruncam dupa ce trecem de colt in canalizare.

      - Cu HK-ul?

      - Da mai, si bandele mai au HK. Nu pare ciudat. Daca vrei intreaba-i si pe ei.

      - De acord, facu el, dar fara amprente. Hei, santeti in vreo banda? Folositi HK-uri? Vrei sa ii impusti tu? se adresa el lui Chris de data asta, vazand ca cei doi nu au de gand sa-i raspunda.

      - OK sint curioasa cum merge HK-ul. Hai mai asa sa nu ne murdarim. Voi stati aici, se adresa celor doi care incepeau sa creada ca e doar o gluma proasta. Le lipsea insa prezenta de spirit.

      Chris se dadu trei pasi inapoi si apasa pe tragaci. Cei doi cazura impuscati in ceafa. Gaura de intrare era mica de tot. Nici cea de iesire nu era prea mare, gloantele perforante erau preferatele lor. Se uita inca o clipa la ei, apoi la TJ.

      - TJ, schimba roate repede, eu caut un tomberon mai ferit sa arunc arma. E la fel de bine ca si in canalizare, si bate si mai putin la ochi. O sa o ascund mai bine sa o gaseacsa mai greu.

      TJ termina de schimbat roata tocmai cand Chris se intoarse satisfacuta.

      - Am aruncat pistolul sub o gramada de lemne, facu ea multumita.

      - Hai sa mergem. Trebuie sa te las la banca. Eu ma duc la hotel. Mi-am facut sacoul ca naiba, rase el. Oricum o sa-ti las si tie pizza... daca nu o sa fie foamea asa mare.

      - Se pare ca o sa mananc la cantina lor, se stramba ea. Masina demara linistita si silentioasa. Opri in fata bancii iar TJ o urmari mica si zvalta cum se strecoara inauntru prin multimea de angajati si clienti. Zambi, baga in viteza si pleca mai departe.

     

© Copyright Ciprian Ulea
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online