evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Re-insecţie  -  Întreg  -  Viola  -  Planeta ascunsă  -  Luminile oraşului  -  Cărăușul  -  Recurent  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (I) Prinţul Canalelor  -  Praf minune  -  Viziune  -  Fortul  -  Aer  -  Delir  -  Poveste de viaţă  -  Principiul alibiului  -  Felix II  -  Alfa şi Omega  -  Iza  -  Unde dai şi unde crapă!  -  Mr. Loverman  -  Necunoscutul intrigant  -  Parte din mintea ta  -  Mutare disciplinară  -  A Doua Epocă Întunecată  -  Himera  -  Alertă !  -  Secretul  -  Rochia străvezie  -  “Virusul”  -  Întâlnirea  -  Proces neverbal  -  Fereastra din spate  -  Luminile oraşului XX  -  Jocul Zeilor (VIII)  -  Îngerul cenuşiu - Angela  -  Cadoul  -  Ambiguitate clinică  -  Marea Neagră. Iulie  -  Meduza (VII)  -  Îndelunga aşteptare  -  Imperiul Marţian contraatacă  -  Hora Ielelor, Pensiune III  -  Lumea de sus  -  Uchin (fragment)  -  Andru  -  Vară cu ciocănitori  -  Zombi  -  Jeopardy  -  Zona 25  -  Catedrala


Luminile oraşului XVIII

Ciprian Ulea



Publicat Duminică, 9 Iulie 2006, ora 16:53

      Chris pasea increzatoare in holul Integrity Bank cu hotararea cu care un angajat cu cariera stralucita paseste. Fondul de ten ii mai albisa trasaturile aducand-o la un nivel normal de om venit din concediu. Se vedea o oarecare agitatie. Dupa scandalul deturnarii catorva miliarde de dolari, vreo zece dupa spusele bancii si vreo 80 din presa, reteaua de securitate pentru tranzactiile on-line atinsese paranoia. Probabil ca Samantha Carrington lua o gramada de bani de la banca pentru serviciile prestate timp de trei zile, gandi Chris estimand costurile la echipamente.

     

     



     

      Scufundat in fotoliul de rachita, imbracat in jeansi comozi si o camasa albastra, TJ statea in terasa motelului de tranzit pe care il alesesera ca etapa intermediara dupa Hotelul Garret din fata bancii. Se numea chiar Transit Motel iar TJ statea cu un teanc de ziare si o doza de bere plus pizza pe jumatate inghitita, cu gesturile batranilor fermieri care inca nu se obisnuisera cu informatia venita pe Internet. Statea si privea la automobilele care alimentau cu benzina, motorina sau isi incarcau acumulatorii. Din cand in cand dadea drumul cate unui vant zgomotos de la pizza prea condimentata si berea acidulata, apoi mirosea cu placere cum se amesteca cu mirosul de benzina de la statie. Mai tragea si cate o ragaitura zgomotoasa la intervale neregulate nejenandu-se. La vreo 50 de metri de el batranul proprietar al statiei facea cam acelasi lucru insa cu chipsuri in loc de pizza.

     

     


     

      In interiorul bancii Chris petrecea una din cele mai groaznice zile din viata ei. Nu tinea minte sa se fi plictisit vreodata asa. Mai intai asteptase o gramada sa poata vorbi cu seful de la brokeraj. Dupa 15 minute se hotarase si isi luase un pachet de tigari si o cafea de la automat. pe urma gasise si un ziar cu mai putine stiri financiare la acelasi automat. La a treia cafea si dupa 10 tigari deja simtea nevoia sa pocneasca rau pe cineva. Discutase pana la urma cu seful brokerilor si se abtinuse din nou sa nu-i traga vreuna. Era un tip infumurat, destul de tanar, sub 40 de ani, si se vedea ca pupase multe funduri pentru a ajunge aici. Dupa ce completase total aiurea hartii si formulare nu reusise sa se apropie de sala computerelor. Resemnata se deplasa spre cantina bancii.

     

     


     

      La motelul de langa benzinarie, benzinarul batran gesticula cu ambele maini si cu gura pana la urechi. Deja vedea ca prin ceata dupa cea de a sasea bere. TJ vedea si el de acuma dublu. Batranul de aproape 70 de ani gasise cu cine sa vorbeasca. Fost pilot de Nascar, gasise in sfarsit pe cineva cu aceeasi pasiune cu el. Facusera deja vreo patru drumuri pana la batranul Ford Mustang V8 reconditionat parcat mai la o parte. Masina dezvolta un numar urias de cai-putere iar TJ ar fi vrut tare mult o intrecere cu Toyota lui, insa din pacate nu prea putea sa familiarizeze cu batranul si oricum Toyota era la ceva distanta de acolo. Trantiti in scaunele comode vorbeau, beau si fumau in nestire. TJ zambea cu toata gura si daca ar fi putut ar fi zambit si pe interior. Batranul nu mai fusese asa fericit de multi ani. Copii sai erau de acum familisti cu serviciu respectabil si cu pasiuni foarte domestice, iar el ramasese cu sotia sa doar, o batranica vioaie care ii aprovizionase cu inca un munte de sandvisuri. Batranul era fericit ca benzinaria lui il aducea in contact din cand in cand cu oameni de felul lui TJ, reprezentand alaturi de motel si o sursa buna de venituri fara mari batai de cap.

     

     


     

      Intre doua feluri de mancare tare scarboase Christina reusise sa o cunoasca mai bine pe Samanta Carrington. Facusera cunostinta cu usurinta, anandoua erau noi in banca. Samantha, careia i se spunea Sam pe scurt, sarea in ochi din prima. Printre angajatii imbracati la costume elegante, ea purta jeansi, un tricou si o camasa rosiatica. Era preocupata, insa nestresata. Era stapana pe meseria ei, propriul sef. Se vedea dupa mutra ei ca ii dispretuia pe angajatii bancii dupa cum si acestia o dispretuiau si invidiau in acelasi timp. Samantha castiga o gramada de bani si nu dadea socoteala nimanui. Se intinsera la vorba si dupa terminarea pauzei de masa, iar Chris o simpatiza din ce in ce mai mult. Dupa terminarea programului se hotarara la o tura prin cluburile deschise. O convinse pe Sam sa plece de la ora 18 cu toti angajatii si nu la 23 cum plecase de bunavoie zilele trecute. Chris incetase de la bun inceput sa o considere o pustoaica pe tanara de 17 ani si jumatate care deja era in acelasi an de facultate cu Chris, care in acte figura de 22 de ani fata de cruda realitate in care avea 24, aceeasi situatie ca si la TJ de altfel.

     

     


     

      - Yo, facu vesel. Incepea sa se trezeasca, bagase in el inca o portie de pizza.

      - Ce naiba ?!! se auzi glasul ei mirat. TJ, esti beat?

      - Nici vorba, minti el indignat si cu convingere.

      - Sigur. Noi plecam spre un barulet.

      - Barulet. ce barulet? facu el tampit. Chris tu esti?

      - Te-ai tzacnit? Acum 2 secunde stiai ca eu sant la telefon.

      - Asa e. Mi-am amintit!.

      - Pe strada cu banca, ii spune Garret Street, cum ii zice si la hotel adica, mergi pe directia dinspre banca spre hotel si la prima la dreapta pe partea cu hotelul, normal. La 20 de metri este Ed's Bar. Acolo santem. Ne astepti la hotel.

      - Stai... e ora 17:30... unde ziceai?

      - In camera de hotel.

      - Vin mai incolo, voi o sa stati prin bar mai mult nu?

      - Unde esti?

      - Aaaaa la benzinarie.

      - Unde???

      - Pe acolo. Lasa, deci ne vedem la hotel. Si asa vreau sa ma plimb un pic prin magazine. Am gasit o straduta care da dintr-o mica piata, plina cu magazinutze mici si dragute...

      - Te-ai scrantit complet. Ne vedem diseara. Pa.

      - Pa draga mea, ranji el. Se uita la ceas. Devreme. O lua spre micul magazin din benzinarie si il vazu pe Bill Hawtorn pregatindu-se sa iasa iar afara. Zambi si o lua la pas spre fostul inginer si pilot de Nascar pentru inca o sporovaiala despre motoare si suspensii.

     

     


     

      Barul era destul de aglomerat. Stateau de o jumatate de ora. Chris se uita la ceas. Orele 20. Mai dadusera o tura prin oras inainte prin magazine.

      - Mai bine mergem la mine la hotel, zbiera ea sa se faca auzita. Deja m-am saturat. luam cateva beri si continuam petrecerea da? Si ceva pizza.

      - Nu prea imi vine sa mananc noaptea...

      - Fii serioasa, facu Chris. Si in plus vreau sa-mi iau ceva mai comod. Pantofii astia ma omoara si am dat o gramada pe ei.

      - OK, accepta Sam. Probabil ca maine o sa adorm pe taste insa oricum e timpul meu, zambi ea.

     

     


     

      Ametita, Sam cazu pe canapea. Chris bagase suficient Therazin, nu prea mult insa nici prea putin. Nu dorea sa o scoata de tot din circulatie, dorea ca peste cateva ore sa poata merge pe picioarele ei fara a fi prea lucida totusi. Adormi in cateva minute, un somn linistit. Chris mai lua un gat de bere si trecu in cealalta camera. Habar n-avea daca TJ era sau nu in camera, oricum planul era sa nu apara pana Sam nu va fi adormita. Masina era probabil in parcare. Aprinse lumina. TJ dormea dus pe pat.

      - Hei, scoala-te.

      - Ah, tu esti? se trezi el. Era noapte. Se uita la ceas. 21:30. Plecase de la motel cand se inoptase aproape de tot, pe la orele 20. Se trezise cat de cat, luase si antidotul pentru neutralizarea alcoolului din stomac si acesta isi facuse efectul, insa in sange mai avea destul.

      - Unde naiba ai fost? intreba ea.

      - La motel. Am stat acolo.

      - Si ai tras singur la masea?

      - Cu benzinarul. E un tip grozav.

      - Lasa, lasa... si ai condus asa? Daca te oprea cineva?

      - Nu ca am venit pe jos. Cu transportul public.

      - Unde e masina? Sper ca nu acolo.

      - Normal ca nu. E la 2 strazi departare. De motel nu de aici.

      - Nu se poate, se vaita ea.

      - Ma duc dupa ea.

      - Nu, ma duc eu. Tu ai baut.

      - Merg cu tine.

      - AI grija de Samantha.

      - Ceeee?

      - E adomita.

      - A, pai atunci sa stea singura si sa doarma.

      - Dormi si tu TJ. Lasa ca aduc eu masina.

      - Esti suparata pe mine?

      - Nu, rase ea... Un pic de plimbare nu ma va omora. Mai ales dupa cat fum am inghitit in localul ala. Numai ca trebuie sa dau si eu alcoolul din sange, noroc ca nu e mult. Pana acolo cred ca merg pe jos.

      - E OK, nimic rau famat. Ia sa vad si eu pustoaica. Ai avut dreptate, e draguta, ce ochi frumosi are. Nu e grasa.

      - Ti-am spus deja asta. Am plecat, pa.

      - La revedere.

      - Culca-te da? revin intr-o ora.

     

     


     

      - TJ, trezestete. Chris era iar aplecata deasupra lui.

      - Gata?

      - Da. E trecut de miezul noptii.

      - Sa duc bagajele la masina...

      - Le-am dus eu. Hai.

      - Pustoaica cum e?

      - Vede triplu dar se tine pe picioare. Pare o betiva autentica. Ne descurcam usor.

     

      Nu au intampinat probleme si au trecut neobservati. Samantha se tinea bine pe picioare si credea ca merge cu un taxi acasa. Chris conduse masina pana aproape de motel, unde nevazuti se urcara intr-un mic Ford anonim. Pornira spre gara din Fort-Boyle, aflata la 20 de km de Austin.

      - TJ, ia tu bilete da?

      - OK. Urat trenul asta.

      - Navetisti. Asta vom fi si noi. Doar cativa kilometri.

      Totul a decurs conform planului. Sam incepuse sa se trezeasca de-abia atunci cand intr-un mic orasel, la un mic motel, toate anonime, se urcara in mica Toyota cu infatisare anonima. TJ se urca de data asta la volan. Se bucura de revedere. Sam dormea pe bancheta din spate.

     

     


     

      - Grabeste-te da? TJ era nerabdator.

      - Da. Du masina in spate. Incarca echipamentul. Apoi vino sa te schimbi si tu.

      - OK, OK, trebuie sa bat la usa?

      - Da.

      - O schimbi si pe micutza?

      - Bineinteles. E mai mare ca mine.

      - Da, tu esti si mai micutza. Grabeste-te da?

      - Da. Acum sterge-o si sa nu apari pana nu te chem eu.

      TJ pleca cu pasi neauziti in spate. Deschise portbagajul micii masini albastre inchis la culoare si incarca echipamentul. Erau doua genti de voiaj nu prea mari. Zambi si puse sub scaun arma Heckler Koch. Se echipa cu arma Berreta, pistolul sau preferat. Chris avusese dreptate. Usor trecu dupa colt si se opri net. Un Cadillac negru elegant era parcat mai retras. TJ incremeni nemiscat. Masina moderna cu motorul electric nu scosese zgomot. Lui TJ i se paruse ca o vede pe drum de cateva ori, insa nu o luase in serios. Masina era goala. TJ incremeni. Se simti despuiat fara echipamentul sau O spaima bolnava il cuprinse si apuca mica arma Beretta. Se grabi neauzit spre intrarea in camera micului motel...

     

      Chris termina de schimbat hainele Samanthei. I se parea tare grea, cel putin pentru ea. Incepu sa se schimbe si ea cand un curent de aer rece veni din spate. Primul gand era ca e TJ insa intr-o fractiune de secunda apuca arma. TJ nu ar fi intrat asa. Capul incepu rotatia si vazu silueta in haina neagracu pistolul in mana. Heckler-Koch, gandi ea cu amaraciune Vazu flacara la gura tevii in clipa in care schimba directia. Simti arsura brusca din antebrat si arma ii fu zmucita din mana. Cateva proiectile trecura pe langa ea, unul ranind-o superficial deasupra genunchiului. Se arunca dupa pat pregatindu-se sa profite de orice sansa. Se uita dupa o arma. Usa se deschise brusc. Un glont se opri in cotul barbatului inalt imbracat in negru. Chris se ridica in capul oaselor. TJ arunca pistolul Beretta si inainta spre agresor. Il impinse in perete iar mana dreapta i se inclesta in gatul omului care era mai inalt cu un cap si ceva ca el si destul de bine cladit. Chris il recunoscu. Pelerinul era unul din cei mai cunoscuti asasini din statul Texas, unul din numele cele mai sumbre din bransa. Stransoarea lui TJ era acum constanta. Pelerinul incepu sa-i dea lovituri una dupa alta. Lovi cu mana stanga apoi si cu cea ranita, lovi cu picioarele. Loviturile naucitoare il atinsera fix in cap pe TJ. Acesta misca doar un pic din cap iar strainul citi in ochii lui semnele nebuniei. Lovi din rasputeri. Figura lui TJ era imobila iar ochii pareau cu desavarsire albi ca in timpul unul lesin. Pelerinul lovi din rasputeri insa acestea incepura sa-l lase. Lipsa oxigenului incepea sa se faca simtita.

      O mana subtire il trase inapoi. Strainul in negru cazu jos. Deschise ochii.

      - TJ, gata, ok... se ruga Chris. E mort de-acuma.

      Brusc acesta se trezi. O vazu pe fata cu sangele curgand si apuca pistolul Beretta. Descarca la intamplare magazia de cartuse in asasinul de jos.

      - Sint OK, il stranse ea in brate. OK. nu e nimic grav.

      - Oh, ce bine... facu el pierdut.

      - Stai un pic pe fotoliu cat ma bandajez si imbrac da?

      - Da, facu mecanic. Acum realiza ce se intamplase. Isi aduse aminte cum vazuse pe omul in negru tragand dupa Christina, il impuscase in brat, aruncase arma apoi il imbrancise in perete. De rest nu isi aducea aminte. Insa stia ca prin fata ochilor ii aparuse toata viata, imaginea camarazilor impuscati, imaginea Christinei alergand prin campul minat asa cum si-o inchipuia el... Cat timp durase asta nu stia. Trase aer in piept. redevenise TJ Larkin dintotdeauna.

      - Hei, gata? zambi ea. Stii cine e asta?

      - Oh, e Pelerinul, exclama el. Incepea sa simta loviturile incasate de acesta la cap. Isi pipai cucuiele.

      - Ce naiba s-a intamplat?

      - Ce vrei sa spui?

      - L-ai sugrumat ca pe o carpa, te lovea cu pumnii, cu picioarele... Parca erai nebun. Cred ca nu te-ai miscat 5 minute.

      TJ examina gatul asasinului platit. Era vanat, degetele erau intrate adanc, fata era umflata. Chris se uita si ea. Clatina din cap.

      - Hai sa mergem. Multumesc, rase ea.

      - Cu placere, zambi si el.

      - Lasa, o iau eu pe asta mica. Schimba-te, eu sint gata.

     

     


     

      TJ se dadu jos din micul Ford. Se parea ca in noaptea asta aveau o predilectie pentru Ford Samba in toate modelele lui. Micul avion Cessena, antic, ii astepta la capatul pistei. Noaptea se scurgea linistita, era intuneric si poluare, acum prietenii lor. Impinse micul Ford de unul singur. Se opinti putin dar masina era usoara. Chris o sustinea pe Samantha. Mica masina fu inghitita de mlastina Floridei. Era iarba, erau copaci, insa mirosea tot a cauciuc ars. Se echipara in graba. Reveneau la echipamentul comod, blindajul metamorfic, combinezonul intesat de senzori iar in mana automatele Maki. De aici nu mai trebuia sa-i vada nimeni. Dupa graficul lor ar trebui sa ajunga in Cuba inainte de a se lumina. Totul decursese fara probleme, schimbasera trei masini si doua trenuri, insa Dallas Express fusese un deliciu dupa parerea lui TJ. Nu era deloc aglomerat noaptea, desi lumea incepea sa treaca inapoi la trenuri datorita preturilor. Aeroporturile erau extrapazite de teama atentatelor iar pretul biletelor de avion crescuse considerabil. In plus trenurile atingeau curent 300 km/h ca viteza de croaziera, expresurile pe perna de aer propulsate electromagnetic atingand lejer 450 km/h, in functie de consumul de electricitate si de cat permiteau restrictiile impuse de sol sau de gradul de populare in zona. Transamerica Express era unul din trenurile care depaseau bariera sunetului in locurile unde i se permitea. TJ era incantat de trenuri iar Dallas Expres fusese o experienta care il incantase.

      Samantha dormea acum dusa pe bancheta din spate a avionului. Dormea iar parul ii aluneca pe fruntea transpirata, efectul drogului. Insa acum ajunsese la stadiul in care dormea dusa, un somn odihnitor. Therazinul avea si aplicatii farmaceutice pentru insomniaci. TJ se lasa pe spate destins iar Chris apuca comenzile. In materie de pilotaj era mult mai buna ca el. Elicea partzai sec apoi decolara. Chris stramba cam nemultumita din nas. Motorul nu se auzea chiar cum ar fi dorit ea. In plus zburau la nivelul apei pe un culoar bine determinat, cu mii de precautii. Monitorizarea era acerba. Insa o parte din misiunea lor era usurata de NSA, agentia americana care ii angajase pentru misiunea lor necurata. Agentie in care nu aveau incredere deloc, fiind convinsi ca acestia ar fi mai linistiti sa scape de ei. NSA nu lasa urme. Totusi contractul era bun, iar ei erau convinsi ca scapa de NSA.

      TJ lasa capul pe spate. Instantaneu adormi. Chris privi la amandoi, Samantha pe bancheta din spate iar TJ in scaunul copilotului. Dadu din cap si rase incet. Avionul zbura partzaind. Cobora la un metru deasupra marii. Nu erau valuri mari. Rana de la brat o durea foarte vag.

     

     


     

      - Hei, bau! E timpul sa sarim.

      - Gata? Grozav am dormit, casca el sa-si rupa falcile.

      Chris amerizase. La departare se vedeau luminite. O vazu coborand pe flotoare si deschizand capacele de umplere. Desfacu barca pneumatica, se duse pe celalalt flotor, il saborda si pe acela, apoi desfacu motorul barcii. Trase de snur iar reactia chimica umfla barca instantaneu. Era spatioasa nu gluma, gandi TJ. Ca sa faca si el ceva o trase pe Sam de pe bancheta si cobora cu ea in barca.

      - Grea e... facu el. Cat naiba o avea? Are 20 de kilograme in plus cred si e cat tine.

      - Da, dar silueta asta se mentine cu greu, hohoti ea...

     

      Tacuta, barca porni in noapte spre coasta cubaneza.In spatele lor, bietul harb Cessena se scufunda in tacere. La revedere, harb tampit, gandi Chris satisfacuta. Bine ca ii adusese la destinatie. Chris chicoti satisfacuta la gandul pachetului pe care il va primi la prima ora proprietarul care asigura aparatele pentru toti anonimii din zona, in special traficanti de droguri si emigranti ilegali. Devenise o necesitate majora stergerea tuturor urmelor, chiar si NSA trebuia sa stie cat mai putine despre ei, schimbasera inclusiv adapostul propus de acestia. Dupa pilotajul dezagreabil se bucura ca isi luase precautiile de rigoare si minase zdravan terenul inainte de a lua avionul asa pentru orice eventualitate.

     

© Copyright Ciprian Ulea
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online