evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Hoţul de timp  -  Geneza  -  Fanfara municipală  -  Ulysse şi Hector  -  Sharia (fragment)  -  Ankirah  -  Nouăsprezece zile (II)  -  Coconul  -  Vatmanul - Anton şi Marcel  -  Stâlpnicul  -  Fereastra din spate  -  O nouă zi  -  Nebunii lui Arrianus  -  Ziua în care a dispărut Mircea  -  Un bilet de plecare de pe Soregaard  -  Pasul craiului de munte  -  Fotografii  -  Drumul spre (II)  -  O lumânare pentru mama !  -  Clocitorul Josh  -  Meduza (XII)  -  Meduza (IV)  -  StarCraft : Musafiri nepoftiţi  -  Licuricioaia  -  Rochia străvezie  -  Salvatorul  -  Secretul  -  Un singur trup, un singur suflet  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (V)  -  Psihopatul  -  Marea Neagră. Iulie  -  Călătorie la Muzeul Quale  -  Ambiguitate clinică  -  Solilocviu  -  Pojghiţa subţire a conştiinţei  -  El cu durerile şi greşelile lor  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (II)  -  Dependent TV  -  A Doua Epocă Întunecată  -  În umbra sorţii  -  Pastel  -  Jocul  -  Satiră robotică  -  Darul divin  -  În umbra deasă a realităţii  -  Iluzia viselor  -  Noapte bună, Andrei  -  “Virusul”  -  Factorul "Haos"  -  Omul-care-stătea-cu-nasul-în-flori


Luminile oraşului XIX

Ciprian Ulea



Publicat Duminică, 16 Iulie 2006, ora 21:29

      Isi simtea gura cleioasa si ochii lipiti. Capul o durea detul de tare. Se ridica in capul oaselor si privi. Camera era simpla, mobilata simplu, casa parea din lemn. Sari in picioare. Se uita la hainele care nu erau ale ei. Pantaloni largi cu buzunare un tricou si un hanorac rosu cu albastru. Privi in oglinda. Simtea ca i se invarte capul. Se gandi sa iasa totusi afara la aer, desi intelegea ca este cumva captiva. Pasi desculta in varful picioarelor. Prin fereastra din dos vazu marea la cativa metri, plaja parea pustie. Iesi repede in varfurile picioarelor afara.

      - Buna dimineata... se auzi o voce bine dispusa. Banuiesc ca te doare capul tare. Scuze pentru asta. Uite, cafea. Ia si astea, o sa-ti faca bine.

      Privi in stanga. Era un tip cu o privire smechereasca. Era inalt insa nu foarte. Impresia se datora si faptului ca era foarte slab mai putin muschii extrem de bine reliefati fara a fi masivi. Nu avea nimic din forta de gorila a luptatorilor de profesie, iar dupa mutra nici nu parea asa ceva. probabil ca avea in jur de 20-25 de ani. Zambea tot timpul.

      - Cine esti tu? privi in jur. Plaja era mica. In jur era plin de plante agatatoare, padurea deasa se vedea acoperind totul, iar in stanga, pe o portiune destul de serioasa, era ceva ce aducea cu o mlastina.

      - TJ, zambi el. E numele meu real, insa celalalt nu ti-l voi spune. Esti in Cuba. Un singur drum de acces, prima localitate e la 25 de kilometri de aici si ajungi doar cu masina de teren. Frumos si discret. Iti place?

      - Cine esti?

      - Armata braziliana. De fapt asta a fost demult. Acum sintem liberi profesionisti.

      - Voi?

      - Eu si Chris. Chiar nu ti-o amintesti? Integrity Bank... cafeneaua, camera de hotel...? Poate chiar calatoria pana aici?

      - O chema Jenny... Vrei sa spui ca voi...?

      - O cheama Christina. Exact. Noi sintem rapitorii tai. Suc de portocale? o invita el.

      - Si ma rog de ce m-ati rapit?

      - Ei... acuma nu vrei sa iti dau si cardul meu de identitate? pufni el in ras.

      - Si pe urma? intreba ea nesigura.

      - Daca prin asta intrebi de fapt daca te omoram sau nu, raspunsul este nu. Vei fi rascumparata - sper. Sper ca vei colabora cu noi. Evident ca dupa asta o sa te indopam cu cateva delicatese speciale si nu-ti vei aminti mare lucru de noi sau de locurile astea. Fi fara grija, nu au efecte secundare periculoase. Doar o durere urata de cap si confuzie cateva zile, insa mai bine de atat nu putem face. Si nici nu dorim sa te tinem legata in pivnita la intuneric, de altfel nici nu avem pivnita aici, zambi el. Iar cu fata mascata nu am de gand sa stau cand e asa frumos afara, continua el razand.

      - Si cine ma va rascumpara?

      - Tatal tau si... guvernul. Nu esti chiar oricine, Samantha Carrington, continua el numai un zambet.

      - Niciodata guvernul nu va aproba asta.

      - Ba bine ca nu. Lasa ca o sa spui cum esti prizoniera, cum esti maltratata, ei nici chiar asa, insa vei plange si tu un pic...

      - Si daca nu fac asta? de ce credeti ca as face-o?

      - Nu fii copil. De ce nu ai face-o? Ai ceva impotriva noastra?

      - Grozava intrebare din partea unor oameni ca voi...

      - Oameni ca noi?

      - M-ati rapit si acum sint sechestrata aici.

      - Da, si avem grija de tine ca de ochii din cap. Si ai tot ce-ti doreste inima. De cand nu ai mai avut concediu sau vacanta Samantha? Pot sa-ti zic Sam? E mai scurt si mai prietenos.

      - Toata lumea imi spune Sam. Nu am mai avut de mult vacanta.

      - Ei bine, acum esti vacanta. Chiar obligata, mai zambi el.

      - Unde e Jenny.... Chris?

      - In oraselul amarat de la 30 de kilometri departare. Provizii. Din fericire oraselul e un fel de statiune mica si aprovizionata suficient. Eu am dormit, se scuza el, eram frant, asa ca s-a dus ea. Stai si tu jos sa mai vorbim... Fumezi?

     

     

     

     

      Jeepul Willis antic si scorojit opri troznind chiar langa masa, umplandu-i de gaze de esapament. TJ si Sam se strambara la unison. Chris holba ochii cat cepele. Aprinsesera gratarul si pusesera pe el porumbul gasit de TJ in mica magazie. Acum rontaiau de zor cu cate o bere in fata.

      - Tu trebuie sa fi Christina, Chris... nu? intreba Samantha.

      - Aaaa da... TJ?

      - Da.

      - Aaaaaaa....

      - I-am povestit.

      - Aha... deci stii de ce te afli aici nu?

      - Da. Pentru rascumparare. Si in vacanta.

      Chris dadu din cap.

      - Dar de ajutat ma ajutati sa car toate astea din masina?

      - Sigur. TJ se ridica si o saruta pe obraz. Ia sa vedem ce ai luat. Uuuu, mancare... haine?

      - Pentru Samantha. Uite, prinde, ii arunca pachetul. Sper ca iti vin si ca iti plac.

      - Multumesc, facu Sam. Si costum de baie? Grozav, facu ea. Chiar e vacanta nu?

      - Este... vad ca deja ai intrat in atmosfera... ma bucur.

     

     

     

     

      Zilele treceau repede, prea repede. Ii parea rau ca se termina. Mesajul fusese transmis, banii fusesera depusi in cont in proportie de 65%, acum asteptau restul si eliberarea fetei. Samantha nu parea prea vesela. Pe zi ce se apropia eliberarea promisa parea mai absenta si mai trista. TJ constatase ca se schimbase pur si simplu sub ochii lor. Bronzata destul de mult acum, toata ziua si-o petreceau cu totii pe plaja, mancarea buna si naturala, soarele si apa sarata, o faceau sa arate cum nu sperase ea niciodata. Pierduse rapid ceva kilograme, ca niciodata cand tinea cura de slabire, arata grozav, ochii erau parca si mai albastrii, parul era si mai blond. Nu era slaba in genul Christinei insa arata foarte bine. Invatase si sa inoate, sa faca putina navigatie cu vele si sa vasleasca. Parca prin minune tesuturile adipoase se transformasera in muschi. Arata grozav, iar asta constatase si ea. Niciodata nu fusese mai incantata. Devenisera prieteni buni cu totii. TJ si Chris devenisera intre ei si mai apropiati parca, daca asta era posibil.

     

     

     

     

      Jeepul paraia amarnic pe drum. TJ era un pic trist. Ziua urmatoare aveau sa o elibereze pe Samantha, lucru care acesteia ii displacea total se pare. Injura, masina nu intra in viteza a treia decat prin actionari repetate ale levierului. Se injura in gand ca nu luase celalalt harb, Fordul Escort, care macar mergea cat de cat bine, insa avea chef de un mic safari si era convins ca ar fi rupt Fordul. Ranji, ramase in treapta a doua si tura motorul la maximum. Jaful troznea din toate incheieturile iar el trase un chiot rezbunator, era ca in armata cand alergau cu aceleas jeepuri prapadite. Masina sari un damb de era sa-l arunce peste parbrizul lasat. Lua curba cu turatia maxima, jeepul patina in mlastina si se trezi negru din cap pana in picioare ne noroi. Opri motorul. se dadu jos si lua sticla cu apa pe care o avea la indemana pentru radiator. Reusi sa arate cat de cat ca un om. Demara iarasi si nu slabi masina pana la 5 kilometri de oras unde constata ca motorul se incalzise rau. Mormai ceva si se duse sub un copac sa traga o tigara. Apoi se pregati sa se usureze cand auzi un pufait care il facu sa se intoarca la masina de urgenta. Apa din vasul de racire era mult sub nivelul admis. TJ injura din nou. Nu avea chef de loc sa se duca pe jos pana in oras si sa se si intoarca cu apa dupa el. Trase un sut in portiera, apo se lumina la fata. Noroc ca nu apucase sa facapi.pi. Desfacu borcanul si facu inauntru. Constata multumit ca nivelul crescuse pana peste minim. Intr-adevar, bause multa apa si suc. Se urca incantat in jeep si porni. Constata uimit ca parca mergea mai bine ca inainte. Pacat ca nu ii mai venea, ca ar fi bagat si in rezervor sa vada daca merge. Pi.shatul meu are proprietati incredibile, gandi el fericit.

     

     

     

      TJ injura de mai bine de o jumatate de ora. Orasul era cuprins de o pana de curent. Se pare ca unul din satelitii americani facusera iar una din obisnuitele boacane experimentale lasand jumatate din insula fara curent electric din cauza unui impuls electromagnetic. Casele de marcat nu mergeau, asa ca TJ fusese nevoit sa iala rand toate dughenele obscure din piata, cu frica de a nu fi buzunarit sau lasat fara roti la jeep. Se intoarse la masina, completa cu apa si o intinse fericit spre casa.

     

      Mirosul de ars ii persista in nari. Incerca sa telefoneze insa comunicatiile erau cazute. O presimtire sumbra incepu sa-i dea tarcoale. Vira scurt.

      Casa nu mai exista. Ardea cu flacara albastra. Napalm. TJ simti ceva care i se infipse in inima. Goni spre casa. Nu se putea apropia de ea, caldura era insuportabila. Se stropi cu apa, care insa se evapora instantaneu. Incepu sa urle dupa cele doua fete ca un nebun. Fugi spre plaja si incepu sa dezgroape frenetic. Cutia metalica era acolo. Se uita prostit la armele Maki aflate inauntru. Privi capiat in jur. Sperantele sale disparusera. Visurile sale arserera in focul albastru de napalm. Nebun de durere incepu sa-si imbrace echipamentul. Oare cine fusese... oricine era plecasera pe mare, probabil ca acum asteptau transportul. Nu dorea decat sa impuste, sa omoare. NSA nu avea oficial trupe de interventie. Probabil ca fusese celebra Delta Force, ucigasii tacuti care interveneau in toate razboaiele si isi luau intotdeauna mortii cu ei. De data aceasta nu va mai avea cine sa care mortii. Ucigasii tacuti aveau sa se confrunte cu insasi moartea. Un dusman animat numai de dorinta de razbunare. Metodic, calculat, nu dorea decat sa omoare. Se echipa rapid, apoi porni spre Nord prin jungla. Nu parcurse nici 200 de metri cand detectoarele ii furnizara tot ce era nevoie. O duzina de siluete tacute se indreptau tot spre Nord la nici doua mile distanta. Incepu sa alerge. Putin ii pasa. Oricum tot trebuia sa le atraga atentia cumva asupra lor. Brusc simti lovitura la picior. Se rostogoli in aer si in timpul rostogolirii ochi locul agresiunii.

      - Stai! doi ochi aparura din frunzisul des. Mana care iesea un pic mai incolo tinea pistolul Beretta. TJ se repezi si o trase pe Chris cu totul afara si ii pipai mainile, picioarele, capul. Chris il trase pe burta. El isi arunca casca pe jos.

      - Uh, ce noroc ca te-am vazut la timp, suspina ea.

      TJ o strangea in brate aproape sa o sufoce si incepuse sa o sarute fara oprire. Ea il opri cu blindete.

      - TJ, ai crezut ca am dat coltul?

      El doar dadu din cap speriat.

      - TJ, cand ai venit din oras ai vazut cumva Fordul Escort? zambi ea iar.

      Brusc ii pica fisa.

      - Samantha? intreba el. Ce s-a intamplat?

      - Prezent. Capul blond aparu si el din iarba.

      - Ce s-a intamplat? intreba el inca aiurit?

      - La 20 de minute am plecat dupa tine. Calculatorul Samanthei a luat-o razna. Umezeala plus aerul sarat. Cum de tine nu dadeam cu nici un chip, am hotarat sa facem o mica plimbare. La intoarcere am auzit explozii asa ca am ascuns rabla si am fuguit cat am putut de repede. Ne-am ingropat cum am putut mai bine. Ne-am tavalit prin noroi pentru a pacali detectia termica.

      - Ne intoarcem la cabana. Trebuie sa te echipezi.

      - Asta faceam cand ai dat tu buzna.

      - Oricum ne-au detectat. Hai! hotara el scurt si o trase de mana. Sam, vii cu noi. Hai, miscati-va. Avem inca o mila jumatete avans si nu pot trage de acolo, nu au pe unde printre copaci. Insa o racheta ghidata poate face o gramada de chestii. Hai, repede.

     

      Alergau in disperare spre casa care ardea.

      - Staaai! urla TJ. Se arunca pe burta. Proiectil la 338-14-2. Sam, stai aici. Chris, echipeaza-te. Incarc flash.

      - Am fugit! Vezi cum tragi!

      - Trag!, facu precipitat. A plecat. 100 m, tinta prinsa, cadenta modificata, patru secunde... 3, 2, 1, explozie! Reincarc! OK, l-am derutat, racheta a cazut. Esti gata? se scula el de jos.

      - Gata, striga ea bine-dispusa. Era complet echipata.

      -OK. Samantha. Avem refugiul. Haideti.

      O luara la micul refugiu acoperit de frunze si craci uscate, pe jumatate ingropat, la care lucrasera inainte de a o lua pe Samantha.

      - Stai aici! o impinse TJ categoric. Nu te misti, nu respiri, nu tragi un vant macar! Normal nu vei fi detectata. Noi acoperim mai incolo. Chris?

      - Am inteles. Se grupara la 15 metri distanta unul de celalalt.

      - Intrerup comunicatia. Ia cablul, arunca el micul cablu subtire.

      - Cuplat..merge da?

      - Merge. Detectoarele?

      - Gata, emit. Functionale toate. Ignorantii! 800 metri si se apropie. Nataraii au despartit formatia. Opt tinte.

      - Vazut, facu TJ. Unu marcat. Ups. Trag.

      -Grozaav! facu Chris. Cum ai putut lua tinta printre copaci da' ai avut noroc. Direct in bila, facu ea admirativ. Acum vin peste noi. Ha ha, cu frica, nu ne stiu pozitia si cred ca acum au un mare morcov undeva.

      - Ia uite ca vor sa-l ia cu ei... Chiar ca sint niste gentelmeni ai razboiului Delta Force astia... Numaru doi! fulmina el si apasa pe micul tragaci. Oh de cand nu am mai tras cu M1... ofta el incantat. E senzational sa ai in mana o chestie de asta, ce forta, ce bataie...

      - Mai tine-ti si tu gura ca nu pot nici macar sa fiu atenta la scannere! Ii lasa pe amandoi acolo?

      - Nu, uite ca aia doi vor sa ii ridice iar ceilalti se pregatesc sa dea foc de acoperire. Cretinii astia ne cred mult mai aproape.

      - La naiba, nu am culoar, vin langa tine... facu ea.

      - Stai naiba acolo! facu el categoric. Nu te plimba, lasa ca o sa ai ocazia si tu. fereste-te! mai striga el.

      O ploaie de gloante se abatu asupra lor. de fapt era mult spus, deoarece Delta Force tragea la intamplare pe directia lor, insa un glont norocos sr fi putut fi fatal, desi foarte improbabil cu blindajul lor activ. TJ, in culmea beatitudinii trase foc in rafale scurte. Arma Maki tremura imperceptibil in mana care amortiza recul aproapei imperceptibil... Inca doi cazura la pamant, poate nu morti insa sigur scosi din lupta. Ceilalt patru ramasi se dispersara si ramasera pe pozitii camuflate. TJ stia ca si acestia se afla sub protectia camuflajului metamorfic, insa mult mai putin avansat decat al lor, iar calitatea armelor era sub cea a armelor Maki. TJ ochi pe cei doi cazuti la pamant si trase pana fu sigur ca nu au supravietuit.

      - Sa vedem ce fac acuma... facu Chris.

      - Cred ca trebuie sa-i vizitam. Eu unul dupa o faza ca asta nu m-as mai misca de la pamant. Nici nu vor sa-si abandoneze camarazii cazuti, chiar daca sint morti. Insa totusi e o oarecare posibilitate de a-si lua picioarele la spinare. Noi trebuie insa sa ne miscam de aici. Este si Samantha cu noi, trebuie sa fugim pana nu ne trezim cu toata armata cubaneza pe cap. In plus, aia raman conectati la satelit cam cat vor ei, insa la noi posibilitatea asta e mai mica, iar pana la urma inevitabil ne vor detecta dupa schimbul de focuri recent. Si in plus mi-e foame. Plecasem dupa mancare. Apropo, am facut pipi in radiator.

      - Ce spui? incepu ea sa rada...

      - OK, hai sa ne apropiem in fuga Alergam pana la punctul K impreuna, cu plecare de la tine. Acolo ne dispersam in dambul acela, uite am marcat aici. De acolo incepem iar tragerea, insa repede, ca pana acolo vor trage in noi ca dracii.

      - Exclus, facu ea. Ai inebunit de-a binelea. Cum sa alergi spre aia. Locul este bine ales insa va trebui sa ne taram pana acolo. Mlastina va evita si detectia, termica, vizuala din satelit sau de pe senzorii lor. Nu o sa ne ia mult timp. Daca o iau la fuga o luam dupa ei da?

      - Ooookay..., facu el fara tragere de inima. Ai dreptate. Dar comunicatiile?

      - Chiar nu rezisti fara sa vorbim 15 minute?

      - Vin langa tine si pornim de la tine.

      - OK, ceda ea. Vino.

      Mersul taras era pentru TJ ca un al doilea mers. De pe vremea cand fusese infanterist compania lor fusese cotonogita de atatea ori incat mai mult se tarasera pe langa tancuri pana acasa. Chris era mai mult ca obisnuita cu lupta de guerila. Totusi in fata lor se afla elita armatei americane, cuvantul delta Force baga groaza in oricine. Totusi i se paru foarte mare distanta. Inaintara pana la rapa. Cuplara iar firul audio intre castile lor.

      - R.ahat. Nu avem vizibilitate. Tu ai ales locul, ii spuse Christinei.

      - Aiurea... tu erai ala care zicea sa mai si alergam pana aici.

      - Bine, de data asta recunosc, dar e ultima oara... zambi el sub casca. Dar acum atacam in forta?

      - Fie voia ta. Alege-ti punctul de reper si semnaleaza-l.

      - Uite-l e bine?

      - Da marchez tintele 1,2,3,4.

      - OK. Eu iau 4 sigur apoi trag spre 3 si ma adapostec.

      - Da. Iar tinta 1 e a mea. E foarte bine.

      - La semnalul tau...

      - Gata... acum! striga Chris. Se ridica si deschise focul instantaneu.

      Efectul surpriza fusese mai tare decat se asteptasera ei. Amandoi se asteptasera sa fi fost detectati si sa primeasca riposta, insa tintele 1 si 4 cazura imediat. Se adapostira si incepura schimbul de focuri cu ultimii doi militari care ripostau feroce.

      - Ce draku... gandi TJ... Chris disparu pe burta inspre dreapta lui. Chris!!! Trase de cablul care se derula inapoi si intra in casca. Ldraku! sigur fata plecase pentru o invaluire. Nici macar el nu reusea sa o detecteze. Se hotara sa nu traga ci sa inainteze frontal, pentru a masca manevra Christinei. Cei doi Delta Force se facusera si ei invizibili pe scannere, ceea ce nu avea darul sa-l linisteasca. TJ inainta cu precautiuni infinite. Injura in gand pe toata lumea. Injura arma Maki M1 care ii statea pe spate, acum inutila, la distanta aceasta folosea M3. Se gandi sa arunce o grenada flash insa se razgindi pentru a treia sau a patra oara. Brusc scenariul se schimba. Scannerul ii dadu semnale puternice, sari in picioare si vazu o silueta mica aruncandu-se pe una de doua ori mai mare ca ea. O alta silueta masiva avea arma pe acea directie si promt baga vreo 20 de gloante in acea silueta, alergand din rasputeri spre locul conflictului.

      Lovitura o proiecta pe Chris in copacul gros. Scapase cutitul din mana. Duse mana dupa automatul M3 insa incasa imediat o alta lovitura direct in cap. Pistolul aparu instantaneu in mana luptatorului Delta Force. Plonja la picioarele lui. Se clatina de la impactul cu proiectilele insa reusi sa-l doboare la pamant. Se intoarse. Cu toata greutatea si reusi sa rupa bratul celui care tinea pistolul. Acesta trase un urlet si o lovi cu un pumn direct in stomac. Simti ca isi pierde cunostinta si vazu lama cutitului cum se apropie de pieptul ei. Duse mana dupa pistol si simti patul prietenos al acestuia in mana. Simti ca o caldura placuta in tot corpul. Capul atacatorului se clatina la impactul cu arma aruncata de TJ. Teava o lovise si pe ea in cap insa nu mai simtea nimic. Intr-o fractiune de secunda TJ fu peste agresorul care schimba directia cutitului. Acesta patrunse prin combinezon direct in dreapta deasupra ficatului. TJ apuca pistolul si il descarca in abdomenul omulu, lipit cu teava de el. Se ridica, isi trase cutitul afara dintre coaste, se uita la Christina, apoi cazu intr-un genunchi si cu fata in jos.

     

     

     

     

     

     

      Mirosul marin ii venea in nari si brusc intelese ca se aflau tot in Cuba. Capul incepu sa-i lucreze ca un procesor si trase bucuros concluzia ca nu putea fi decat unul din locurile alternative alese de refugiu. Se ridica in varful picioarelor. Vazu cicatricea. Probabil ca pierduse ceva sange insa nu fusese o lovitura fatala. Recunoscu bungaloul si iesi afara. Dadu ochii cu cele doua fete zambitoare. Chris ii arata ranile sale zambind in continuare. Un glont ii strabatuse bratul drept iar celalalt trecuse prin coapsa stanga, insa ranile fusesera superficiale.

      - De cate zile zac aici?

      - Ieri ai dormit toata ziua si atat. Ne era teama de o infectie insa esti intreg.

      - Chiar ma simt excelent. Ochi scaunul de rachita si se tolani pe el. Instantaneu se ridica in picioare din cauza usturimii. Chris radea. Radea in asa hal incat TJ credea ca o sa lesine. Samantha radea si ea insa mai potolit.

      - Nu se poate, facu el. Nu se poate, murmura inca o data.

      - Chiar e a treia oara cand esti impuscat in fund? se hlizi Sam. Chris aproape ca se tavalea pe jos de ras.

      TJ ramase concentrat. Capul incepu sa-i lucreze iarasi. Chris se opri din ras si cu o fata zambitoare se ridica de pe sezlong si trecu in spatele acestuia. Incerca sa faca o fata serioasa insa nu reusi.

      - Tuuuu?????? sari cu gura pe ea. Facu un salt si o prinse de mijloc.

      - Stai, eram semiinconstienta... nu a fost decat o fesa... doua gauri curate, nu te impacienta, staaaaaiiiii tipa ea cand TJ isi infipse dintii in fundul ei. Ii dadu drumul si o lasa jos.

      - Oh, ce doare, se freca ea in locul muscaturii...

      - Si pe mine nu? intreba el contrariat.

      - Macar am pastrat traditia.... te-ai trezit la timp pentru micul dejun.... staaaaiiii lasa-mi fundul in pace!!!!.............

      - Si voi erati aia platiti sa ma rapeasca pe mine? radea Sam. Voi nici propriul fund nu il puteti rapi....

     

© Copyright Ciprian Ulea
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online