evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
O dimineaţă perfectă  -  Penato e căutat de prieteni  -  Un moment nou sau Cădere în cap spre cerul liber  -  Starea de trecere  -  Dincolo de evoluţie  -  Coşmar  -  Almateea  -  Vatmanul - Purificarea  -  Uitarea  -  O lumânare pentru mama !  -  Poveste de culcare  -  Uşa de la baie  -  Cioara  -  Povestea (?) Pensionarului Incredul  -  Cap de listă  -  Turnul de calcar  -  Veşnic orizont  -  Ambuscadă pe Uslar  -  Vânătorii de poveşti  -  Asaltul  -  Depozit.02  -  Sete  -  Feţele dragostei  -  Epsilon  -  Jocul Zeilor (V)  -  Poveste de viaţă  -  Meduza (V)  -  Claviaturi  -  Interviul  -  La frontieră  -  Meduza (I)  -  Secretul  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (IV)  -  Efect de înflorire (Napoca)  -  Duel în Lumea Visurilor  -  Lumea de sus  -  Meduza meduzelor are dreptate !  -  Între ziduri  -  Sedrina  -  Necunoscutul intrigant  -  Sub nori  -  Calul cruciatului  -  Colecţionarul  -  Pierderea  -  Masa de duminică  -  Robotul  -  Fortul  -  Homus trolEIbuzus  -  Aici şi acum  -  Experienţă pecuniară


Poporul perfect

Poporul perfect
  Brian Manuel Bunu
varianta print

Brian Manuel Bunu



Publicat Duminică, 16 Iulie 2006, ora 21:42

       1. Anul 1200 inainte de Hristos.

     

      Ianuss a sarit in picioare si se intreba, oare cum facuse de supravietuise si de data aceasta. Si-a ridicat incet capul si s-a uitat prin sala uriasa unde avusese loc batalia, apoi s-a dus drept spre comoara lui mult dorita. Se indrepta in graba, prin temnita intunecata, printre cadavrele Morbactusilor si Vrajitorilor cazuti la datorie, apoi fugi spre cufarul prafuit din fata lui.

      -Harmek Adacus! rosti el cu tarie.

      In clipa urmatoare, ceva se ridica dintre mormanul de trupuri cazute din dreapta sa. Era toiagul sau, care se inalta, indreptandu-se spre mana lui. Era cel mai stralucitor lucru pe care il putea zari un om intr-o viata de muritor.

      Se uita drept la cufar. Stia ca, acolo trebuia sa se afle, Crucifixul De Argint trebuia sa se afle in acest cufar, pur si simplu stia.

      -Berdatek Bedraus! zise el entuziasmat, indreptand toiagul spre cufar, care nu se deschisese insa.

      Pentru cateva clipe, a fost o liniste de mormant, care il infiora, apoi se auzi un tipat, parca dinauntrul cufarului, care il facu sa tremure.

      -Prost, PATETIC CE ESTI! se auzi de nicaieri, apoi din morbida negura iesi un batran, invelit intr-o aura stralucitoare, mai stralucitoare decat a toiagului lui Ianuss.

      -Cine esti, tu, batran nesocotit, sa ma insulti pe mine? Vrei sa mori de mana Marelui Ianuss?

      -Sunt insusi Gardianul, zise mosul cel stralucitor.

      La cuvintele Gardianului, Ianuss incepuse sa tremure, apoi zise cu sfiala in glas:

      -Cer iertare, maria ta , nu am avut intentia de a va jigni, zise Ianuss, apoi cazuse in genunchi plangand.

      -Nici nu iti pot explica in cuvinte, ce ai putea dezlantui daca ai des...

      -Maleficus Rakpta! il itrerupse Ianuss pe Gardian, aruncand o vraja asupra lui.

      Gardianul zbura vreo cinci picioare in negura, pana Ianuss nu il mai putu vedea, se parea ca negura insasi il inghitise pe mos, cu aura cu tot.

      -In sfarsit a mea, zise Ianuss cu o nota de nebunie in glas. Dupa toti acesti ani de cautat si ucis, mi-am incheiat cautarea. Nici nu imi vine sa cred cate razboaie am dus contra Institutiei, pentru acest obiect, iar cel mai bun dintre ei, l-am doborat dintr-o vraja...Una singura…. Una fatala...

      - Berdatek Bedraus! rostise Ianuss mai cu suflet decat ultima oara.

      Cand cufarul s-a deschis, o lumina orbitoare puse stapanire pe incapere, raspandind odata cu asta, sunete morbide, aidoma unor oameni biciuiti, in chinuri.

      Ianuss isi indrepta privirea, cu greu, spre cufarul mult dorit.Se apropie cu pasi precauti spre el, blestemand sufletele care il orbeau. Cu siguranta, lumina orbitoare, era cauzata de spiritele morbactusilor, vrajitorilor si a gardienilor.

      -Blajed Vaka! zise Ianuss nervos, batand de trei ori in pamant.

      In cateva clipe, toate sufletele mortilor care s-au eliberat din cufar, au intrat parca in pamant, iar dupa aceea, negura, a pus din nou stapanire pe incapere.

      “Mult mai bine” isi zise el, apoi se repezi spre lada. Inainte sa o deschida, in sfarsit, se lauda pe sine pentru reusita lui, iar in al doilea rand il doborise pe Gardian...

      Apoi deschise cufarul.

      -Pe toti zeii! cuvanta el intr-un glas funebru.

     

     



     

      2. Anul 3 inainte de Hristos. Sediul “ Gardienii Domnului”

     

      -Dragi membrii ai confreriei Gardienii Domnului, ne-am adunat aici pentru ca asa a cuvantat Dumnezeu, suntem acum multi sa infruntam raul. Va multumesc in numele Lui ca v-ati abandonat familiile pentru El...

      Bistrom era plictisit deja de cuvantarile monotone ale Gardianului Suprem. Astepta, cu nerabdare, incheierea adunarii, pentru ca de fiecare data cand se facea o Adunare, trebuiau executate Misiunile Domnului. De fiecare data i se dadea cate o misiune usoara, o exorcizare, poate o stafie nelegiuita si, doar de rare ori, infruntarea unui demon, pentru ca misiunile palpitante erau repartizate conducatorilor de Organizari, iar o Organizare era constituita din sase Morbactus, doi luptatori, si conducatorul, care de cele mai multe ori era vrajitor. Ii venea sa rada, adesea, de confuziile facute de lume, intre Morbactus, vrajitori si vraci. In primul rand, Vrajitorul avea puterea Naturii, un Morbactus detinea puterea Fiarelor si a Animalelor, ceea ce il inspaimanta, iar apoi mai erau Vracii care avea puterea Lunii si a Soarelui. Bistrom era desigur un Vrajitor, cu grad mai inferior pentru ca, inca nu isi stapanea cum trebuie puterile.

      -Adunarea de astazi, dragi oameni ai lui Dumnezeu... Este, banuiesc, ultima Adunare din cate au fost, zise Gardianul Suprem, ragusit de necaz, iar reactia a fost imediata , toti cei din sala au inceput sa murmure, confuzi. Intr-adevar, continua el, este surprinzator, dar ieri mi-a vorbit Dumnezeu. Mi-a zis ca peste trei ani se va naste Fiul Sau, iar Raul ii pune in pericol nasterea... Este datoria noastra sa impiedicam Raul sa ii omoare Fiul, pentru ca trebuie sa ne rascumparam pacatul stramosesc.

      Bistrom isi amintea cu groaza de pacatul stramosesc.Din cate i-a povestit tatal sau, Pacatul Stramosesc este pierderea Crucifixului De Argint...Cumplite au fost razboaiele duse de Ianuss, Institutie si Garda Domnului, pentru acesta.

      -Tocmai de aceea, trebuie sa incepem lupta, va trebui sa luptam cu toate fortele noastre pentru Dumnezeu, pentru popor. Trebuie sa il infruntam pe Ianuss, odata pentru totdeauna! Ne-a furat acum o mie doua sute de ani Crucifixul de argint, iar acum nu numai ca trebuie sa il recuperam, dar, mai ales, trebuie sa aparam viata Fiului Lui Dumnezeu, ceea ce trebuie sa o facem, o facem sa salvam poporul lumii de la pierzanie.

      -Dar de ce sa ne riscam vietile pentru poporul lumii, cand noi nu primim din partea lui decat jigniri si persecutii,iar la fiecare colt al Pamantului, ne numesc PAGANI! zise Bistrom revoltat.

      -Tinere Bistrom, iti inteleg nedumerirea, insa noi am luptat aproape douasprezece secole sa il infruntam pe Ianuss, urmand invataturile din Dumnezeu mi-a cuvantat ca Pamantul va fii infasurat intr-o puternica aura a Credintei in Dumnezeu, asta doar dupa ce se va naste Fiul Sau.

      - Nu ati glasuit, mai demult, ca dupa un mileniu si cinci secole de la nasterea Fiului, existenta Domnului va fii pusa la indoiala de catre popor? zise Bistrom nedumerit.

      -In primul rand, NOI nu trebuie sa punem la indoiala cuvintele Domnului,te rog sa iei loc, tinere!

      -Ma am o intrebare, cuvanta Bistrom.

      -Sa te aud! mormai Gardianul Suprem, cu o urma de nerabdare in glas, facand toata sala sa tresara.

      -Daca ne riscam vietile in zadar? Eu recunosc ca am fost pacatos inainte sa ma alatur Confreriei, pot zice ca, am incalcat cuvantulul Domnului fara voia mea, pentru ca nu cunosteam invataturile sale, daca suntem si noi o secta precum toate celelalte? Atunci, ne sacrificam vietile in neant.

      -Baiete, cand ai intrat in Confrerie te-ai spovedit si iti cunosc pacatele, pentru ca mi te-ai spovedit tocmai mie, dar daca de pe acum tinerii ca tine pun la indoiala cuvantul Domnului, nu ma mir ca ne riscam vietile in zadar. Dar daca tu preferi sa stai cu mana in san in timp ce Ianuss pune stapanire pe lume, azvarlind-o in negura, mare greseala faci. Pacat mai mare ca asta nu-i…

      -Bineinteles ca voi lupta! Voi lupta pentru mine, dar nicidecum pentru nici un Dumnezeu! zise jignit Bistrom.

      -Sunt dezamagit sa aud asta, sper ca Dumnezeu sa iti lumineze mintea! zise Gardianul.

      -Fagaduiesc la fel in privinta dumitale, zise Bistrom.

      Toata sala incepuse sa murmure, din ce in ce mai tare, iar Gardianul si Bistrom inca se priveau unul in ochii celuilalt.

      -Liniste! zise Gardianul, iar sala a cazut intr-o liniste inspaimantatoare. Duceti-va acasa! Pregatiti-va intr-u totul pentru ceea ce va urma, iar peste peste doua zile intoarceti-va , pentru ca vom pleca intr-o expeditie, in numele lui Dumnezeu! continua el uitandu-se spre Bistrom.

      Toata lumea din sala se risipi incetul cu incetul , dar Bistrom inca se uita la peretii de marmura stralucitori din sala.

      -Imi pare rau ca gandesti asa, Bistrom, zise Gardianul indreptandu-se spre el.

      -Si mie imi pare rau... ca sunteti credul, jupane Gassador.

      -Fiule, va domni teroarea asupra pamantului, fiecare Adunare de pe Pamant va lupta cotra raului, iar fiecare dintre noi isi sacrifica viata in numele Domnului, pentru Liniste, iar tu... Iti bati joc de vietile lor, zise Gassador indurerat..

      -De cand m-am alaturat confreriei, v-am adus la cunostinta, ca eu iau viata de Gardian, drept o meserie...

      -Am sperat in zadar... Am crezut ca iti vei intoarce fata spre lumina, dar se pare ca m-am inselat in privinta ta, sper sa te ajute cine ti-a dat puterile... Sa stii ca Magistrul Confreriei te-a vazut mai deosebit decat toti ceilalti...

      Bistrom era constient de faptul ca puterile lui sunt cu mult mai puternice decat cele obisnuite.

      -Atunci de ce nu m-ati numit Comandant Organizatorum? zise Bistrom sarcastic.

      -Pentru ca nu esti credincios, raspunse Gassador.

      -Nimeni nu este perfect, zise Bistrom indiferent, apoi se ridica si pleca.

      -Te inesli, ii strigase in urma Gassador.

      Bistrom urca scarile marmura, intr-un pas repejor. Ajunse la primul etaj, si mersese de-alungul holului pana la ultima usa, pe care scria

      72 Gregorious Bistrom Pontas

      Bagase cheia in broasca si rasuci, insa usa nici nu se clinti.

      -La naiba! rostise el, nervos.

      Se tranti in usa cu putere, dar usa tot nu se deschise, iar dinauntru se auzeau, parca, niste voci. Isi lipi urechea de usa.

      - ... repede ...

      - ... sunt ga... vor sa ... ple ...

      - nu-ti per... nu parasesti ...

      Cineva se afla la el in camera, iar vocile ii erau total necunoscute.

      - Harmek Adacus! rosti el.

      Iar toiagul sau, ii aparu in mana intr-o clipita, spre deosebire de alti vrajitori care asteaptau sa traverseze distanta dintre toiag si stapan.

      -Harak Bastrugas! rosti el indreptand spre usa, iar intr-o clipita usa zbura din balamale intr-un nor urias de fum.

      Intra in camera ranzos, uitandu-se in neant prin fumul gros care il provocase vraja.

      -Metis Windsom! zise el indreptand spre fereastra, iar deodata a inceput sa bata un vant puternic prin odaie, scotand doar fumul afara. Din pacate nu mai era nimeni inauntru, in afara de el. A inceput sa blesteme in gura mare, dar nu stia nici ce sau pe cine. Arunca toiagul stralucitor, cat colo, prin camera si se aseza pe patul murdar si invechit. Se intinse pe pat, incercand sa isi vina in fire, apoi adormi.

     

     


     

      3.

     

      Bataile insistente si puternice in usa , il facura pe Bistrom sa tresara.

      -Cine e? intrebase el, nervos.

      -Slava Domnului, sunt Gassador, deschide usa. Dormi de aproape doua zile, peste cateva ceasuri trebuie sa pornim expeditia.

      “Doua zile?” isi zise Bistrom.

      -Un moment! strigase Bistrom.

      Se ridicase din pat, si se duse direct la dulapul din coltul camerei, si scoase doua robe pe care le impacheta si le baga intr-un saculet de piele.

      Se uita la usa si, spre surprinderea sa, usa era in balamale. Se uita din noua in camera lui care era mobilata saracacios, doar cu un dulap de haine si un pat si iesi afara, incantat ca se va lupta serios, in sfarsit.

      Se duse in sala mare, unde de obicei avea loc Adunarile si fu dezamagit sa vada ca, dintre totii oamenii care veneau adesea la Adunari, majoritatea nu s-au mai intors.

      -Ce s-au intamplat cu ceilalti ? a intrebat Bistrom, pe un vechi prieten, Marcus.

      -S-au sinucis, misterios, zise el cu o urma de amaraciune in glas.

      Nu-i venea sa creada.

      -S-au sinucis? intreaba el surprins.

      -Multi din ei s-au spanzurat de cum au ajuns acasa, iar restul s-au automutilat pana au murit... zise Marcus. Mergi in trasura cu mine, nu-i asa? continua el.

      -Trasura?

      -Mergem cu trasurile pana la poalele muntilor, apoi o luam pe jos, si trebuie sa fim cate doi in trasura. zise Marcus.

      -Bine, accepta el.

      -Am crezut ca si tu te-ai sinucis, pentru ca nu te-am vazut la cuvantarea Gardianului.

      -Dormeam, zise Bistrom.

      -Haide in trasura, trebuie sa ne grabim, continua Marcus.

      S-au indreptat amandoi spre una din trasuri, care era trasa de niste cai mari albi. Se puteau vedea satenii, stand dincolo de gard. S-au urcat in trasura cea mai curata din gramada si apoi au asteptat sa plece.

      -IN NUMELE LUI DUMNEZEU, VOM PLECA INTR-O EXPEDITIE IMPOTRIVA RAULUI, IN NUMELE TATALUI SI AL SFANTULUI DUH! strigase Gassador.

      -Pornim, zise Marcus ingrijorat.

      Tot drumul a plouat, iar afara nu se auzea decat ropotul cailor si sunetul enervant al rotilor care scartaiau. Bistrom se mai uita adesea afara, sa vada prin ce locuri treceau. Drumul pana la poalele muntilor fusese amenintator de scurt, Bistrom dorind sa si doarma putin, pentru ca se simtea obosit.

      -Ne apropiem... zise Marcus.

      -De unde stii? zise Bistrom.

      -Mi-au soptit fiarele padurii, ai uitat ca eu sunt un Morbactus? zise Marcus, silindu-se sa zambeasca.

      Morbactus, de obicei nu aveau nevoie de un toiag, deoarece puterea lor consta in inteligenta, mintea lor gandea frenetic neincetat, iar ei isi puteau folosi puterile numai cu ajutorul mainilor, ceea ce dovedea un avantaj superior, de cele mai multe ori.

      -AM AJUNS! se auzea vocea lui Gassadar.

      Bistrom abia astepta sa iasa din trasura, deoarece nu mai suporta aerul imbacsit si linistea sumbra.

      Se parea ca iesisera numai vreo cativa din trasuri, Bistrom observase ca numai el Marcus, Gassador si inca vreo trei oameni se grabisera sa faca asta.

      Gassador parea indignat de indiferenta oamenilor, care, probabil s-au razgandit, desi era prea tarziu pentru asta. Bistrom il zari pe Gassador batand de trei ori in pamant, apoi ...

      -Iesiti din trasuri! vocea lui Gassador se auzi de o suta de ori mai puternic decat cand striga, provocandu-i lui Bistrom o durere de cap.

      Bistrom fugise spre una din trasurile vecine, uitandu-se inauntru, sa vada de ce nu ieseau oamenii. Cand deschise usa carutei, privelistea ce ii se afisase in fata, il facu sa urle de furie.

      -Sunt morti! strigase unul din tinerii care iesiera. Sunt macelariti! Doamne Dumnezeule! zise el cu o voce tremuranda, apoi incepu sa planga.

      Gassador se facuse dintr-o data palid la fata, apoi fugise spre ce-a mai apropiata trasura,dar dupa ce i-a deschis usa, a inceput sa tremure si cazu in genunchi.

      -Veniti cu totii la mine! strigase el.

      Iar toti supravietuitorii, s-au apropiat Supravietuirea lor, era cu totul involuntara, iar ei nu erau siguri ce se intampla.

      -Majestatea ta, pot lasa fiarele padurii sa manance cadavrele? Pentru ca sunt infometate si ma gandeam ca ... zise Marcus.

      -Mai e ceva de mancat din ei ? zise Gassador indurerat.

      -Da, zise Marcus cu tarie.

      -Lasa-i sa manance... zise Gassador trist, oricum daca ii vom lasa prada putrezirii, vom distruge imprejurimile, daunand Naturii din jur... Asta e singurul motiv pentru care las fiarele sa manance cadavrele.

      -Multumesc in numele fiarelor, zise Marcus, iar in momentul urmator privelistea a fost invelita intr-o mantie de blana. O multime de lupi se luptau, ciopartind ce-a mai ramas din morti.

      Bistrom se simtea minunat in mijlocul Naturii. Nu-i pasa de multimea de cadavre si nici de lupii carele mancau, el se simtea implinit si abia astepta prima lupta impotriva lui Ianuss.

      -Asteptati-ma aici, voi veni curand cu vesti, am nevoie de indrumarea Domnului, zise Gassador sfasiat de durere, daca nu ma intorc pana la apus, innoptati in carutele goale.

      -Asa vom face, zise Bistrom.

      Gassador o lua pe o poteca printre munti, cu capul plecat, trist, pana cand nu mai se zarea in negura serii.

      Bistrom se aseza in trasura, unde se afla Marcus. Bistrom gandea voios la ceea ce va urma, dar Marcus parea a fi framantat de ceva.

      Cand Luna se ridicase pe cer, Marcus a iesit afara din trasura. Bistrom, l-a urmat si l-a vazut inconjurat de lupi si creaturi urate ale padurii, carora parea ca le dadea sfaturi. Bistrom era nerabdator sa vada un Morbactus folosindu-si puterile, dar totusi ii era teama ca acesta sa nu piarda controlul asupra animalelor si sa fie nevoit sa le ucida cu sange rece... Se gandi mai bine si isi daduse seama ca voia cu disperare ca Marcus sa piarda controlul asupra animalelor. Dar nu se intamplase asa, deodata toti lupii au fugit la trasura unde erau doi din ceilalti patru supravietuitori. Imediat se puteau auzi tipetele muribunzilor si Bistrom se gandi ca i-au omorat lupii, ceea ce se dovedi a fi adevarat.

      -De ce ai facut asta? intrebase Bistrom, nedumerit.

      -Erau tradatori, zise Marcus, apoi s-a dus la culcare.

      Bistrom era nedumerit dar nu cuteza sa il intrebe ce l-a determinat sa faca asta, asa ca se culca, uitandu-se prevazator in directia padurii in care se pierdusera lupii.

     

     


     

      4.

      Cand Bistrom se trezi, Marcus era in fata trasurii discutand cu Gassador.

      -Buna dimineata, Bistrom, zise Gassador vesel. Esti pregatit de drum ?

      -Buna dimineata, zise Bistrom, Vreau sa stiu ce s-a intamplat ieri cu oamenii din carute pe drum.

      -Ianuss a pus stapanire pe gandirea lor si s-au automutilat si in cele din urma s-au sinucis, asa cum era de asteptat, zise Marcus.

      -Si apoi de ce ai omorat pe cei ramasi in viatai? intreba Bistrom, iarasi nedumerit.

      -Marcus a facut precum i-am cerut, zise Gassador Acei tineri au fost cauza pierderilor noastre...

      -Si ceilalti … ? intrebase Bistrom cu o urma de ingrjorare in glas.

      -Si-au curmat vietile, zise Marcus.

      Pe Bistrom il minuna cu cata usurinta puteau vorbi despre moartea unor fiinte omenesti.

      -Am ramas doar noi trei impotriva lui Ianuss? intreba din nou Bistrom, pierdut.

      -De fapt, noi trebuie sa ne asiguram ca se va naste Fiul Domnului, de restul se va ocupa El, pana atunci trebuie sa mergem pana la un sujitor de-aL Domnului, zise Gassador.

     

      Drumul era pietros iar carutele s-ar fi distrus pe drumul acesta. Era o dimineata racoroasa, iar Dassador parea mai fericit ca ieri, cand a plecat.

      -Mai e mult? intreaba Marcus.

      -Foarte putin, cam vreo doua sute de pasi, zise Gassador.

      -Cum se face ca am pornit o suta de la cetate, si am ramas trei? intrebase Bistrom nedumerit.

      -Iti voi raspunde la toate intrebarile cand ajungem la Moise, slujitorul de care v-am spus.

      - Daca nu ma vei face sa inteleg odata pentru totdeauna ce se intampla, parasesc expedita, zise Bistrom.

      - Vei fi mai mult decat satisfacut de ce va urma sa auzi. Vei fii mirat, prietene, zise Marcus.

      - Abia astept, zise Bistrom sarcastic.

      Se vedea in zare un cos fumegand, de casa, iar cu cat se apropiau mai mult cei trei, se putea vedea casa in totalitate. Era veche, de peste un veac, iar peretii erau crapati, cu o nuanta galbena deschisa, acoperita pe ici-colo cu pete de murdarie care sareau in ochii trecatorilor. Ograda casei era impodobita cu flori, care mai de care mai frumoase. Au trecut cu totii de gardul vechi, inalt si s-au indreptat spre usa. Gassador a batut cu toiagul in usa de trei ori , iar un clipa urmatoare un barbat mic de inaltime, imbracat intr-o mantie rosie deschise usa.

      -Voi trebuie sa fiti cei despre care mi-a cuvantat Dumnezeu? intreaba barbatul.

      -Intr-adevar, noi suntem, zise Gassador.

      -Intrati, intrati, simtiti-va ca acasa! zise domnul.

      -Daca ar trebui sa ma simt ca acasa, nu m-as simti prea bine, zise Bistrom zambind.

      -Eu sunt Moise, iar numele voastre vi le stiu. Sunt onorat sa gazduiesc Garda Domnului... Dar cum de sunteti trei? Domnul mi-a comunicat ca veti fii numai doi.

      -E o poveste lunga, zise Gassador uitandu-se catre Bistrom, zambind.

      -Acum, presupun ca imi veti raspunde intrebarilor, zise Bistrom.

      -Cu siguranta, in timpul mesei, zise Gassador, uitandu-se cu subinteles catre Moise.

      -Masa este servita, poftim, poftim! raspunse Moise.

      S-au adunat cu totii la masa. Masa lor era o tocana de iepure si o caprioara fripta. Au inceput sa manance cu pofta, golind in scurt timp platourile de mancare.

      -Sunt gata sa aud intrebarile, zise Gassador zambind.

      -In primul rand vreau sa stiu, unde mergem, ce vom face odata ajunsi si de ce au murit atatia , VREAU SA STIU TOTUL!

      -Fiule, am sa-ti spun o scurta povestioara in care sper ca iti vei gasi raspunsurile... Acum aproximativ paisprezece secole, Dumnezeu detinea controlul intregii lumi, a tuturor Cerurilor si a tuturor Pamanturilor, iar lumea nu se indoia de puterea lui, pentru ca nu exista rau, nu exista violenta, iar fericirea si viata era din belsug peste tot... Dumnezeu este Perfect, ceea ce ii ofera puteri nemarginite, iar odata a incercat sa creeze un popor nou, unul mai deosebit. Dar cand a conceput nou Popor, ceva a dat gres.. In loc sa iasa Poporul de Limita, cum a zis el, a iesit Poporul Perfect, iar Perfectiunea ii atingea puterile Domnului. Prin urmare, puterile Lui nu aveau efect asupra Poporului Perfect, iar El a pierdut stapanirea asupra lumii... Dar totusi omul de rand din Poporul Perfect dobandise puteri extravagante dar nu incat sa fie perfect. Era la marginea granitei dintre Perfectiune si Normalitate, iar instrumentul Perfectiunii este Crucifixul De Argint, care ajuta un om din Poporul Perfect sa isi merite numele si devenind Perfect, asta inseamna ca are puterile egale cu ale lui Dumnezeu... Acum douasprezece secole, Ianuss era un simplu om din Poporul Perfect, care cauta cu disperare Crucifixul De Argint...

      -Nu se poate, zise Bistrom...

      -Lasa-ma sa continui, zise Gassador, dupa cum ziceam Ianuss ne-a luat Crucifixul de sub nas, devenind Perfect, adica, la fel de puternic ca Dumnezeu... Iar dupa ce a capatat puterea aceasta, i-a interzis lui Dumnezeu sa foloseasca puterea Divina pe Terra, pentru ca Ianuss vrea sa vada cum s-ar descurca Poporul Terrei fara interventii divine... Dumnezeu a incercat sa creeze ceva care sa-l opreasca, dar intodeauna Ianuss intervenea, distrugandu-i planurile, pentru ca el era imun, dupa cate ti-am zis, la puterile Domnului. Acum, dupa ce noi, Poporul Perfect am pierdut controlul Crucifixului de Argint, trebuie sa ne recastigam increderea fata de Dumnezeu, tocmai de aceea, el se bizuieste pe noi sa ii protejam Fiul pana se naste pe Pamant.

      - Chiar daca s-ar naste, nu l-ar omori dupa aceea Ianuss? intrebase Bistrom derutat.

      -Dumnezeu a lucrat o mie de ani la sufletul acestui om, el fiind inceputul unui nou Popor, care are putere atat asupra Poporului Perfect cat si a Normalitatii, iar El nu va avea nevoie de sprijin in privinta puterilor, cum are nevoie Ianuss de Crucifix. Fiul Domnului va fii Atotputernic, iar odata cu nasterea sa, Ianuss va fii un om pierdut, zise Gassador.

      - Cum poate un nou-nascut sa distruga raul care se raspandeste in lume ? Eu stiam ca, atunci cand un copil se naste, nu are inteligenta... asta inseamna ca va trebui sa il pazim de Fiu pana va creste mare si il va putea infruntea? intrebase din nou Bistrom.

      -Aceasta este partea frumoasa a lucrurilor, pentru ca Ianuss nu isi va mai putea folosi puterile atata timp cat Fiul Domnului traieste. Noi trebuie sa il pazim doar doua zile de la nasterea sa, pentru ca atunci puterile lui Ianus svor fi atat de slabite, incat il va putea nimici Dumnezeu. Vezi tu, acest copil, cand se va naste va emana o putere mai mare decat orice in lume... continua Gassador.

      -Unde este acest copil?

      -Fiul Domnului, zise Gassador indignat, se va naste in Bethleem, peste exact trei ani.

      -Dar de ce am pornit asa devreme? zise Bistrom.

      -Dupa cum am spus, nu trebuie sa punem la indoiala cuvantul Domnului, zise Gassador.

      - De ce au fost sacrificati tinerii din Poporul Perfect? i-o taie Bistrom.

      -Garda Domnului a fost conceputa de cei a carui minte era libera, si nu puteau fii controlati de Ianuss, iar din cei o suta de ucenici, numai tu si Marcus ati ramas in Garda Domnului, iar Dumnezeu a fost sigur ca numai Marcus ar fi continuat expeditia impreuna cu mine.

      La vorbele acestea, Moise zambise fericit.

      -Acum haideti sa ne ducem la culcare, maine vom avea o zi foarte grea... zise Marcus.

      -Nu mai am nici o nedumerire acum in privinta calatoriei. Nadajduiesc ca ne vom duce la indeplinire telul, zise Bistrom.

      Se indepartara cu totii de masa, ducandu-se fiecare, in liniste, spre locul de odihna ales. Bistrom adormise foarte greu, gandindu-se cu greu la ceea ce va urma, cu toate ca nu se temea de Moartea... Moartea, ciudata legenda a Mortii... Cu totii se gandesc la ea ca fiind o creatura fioroasa ce ia sufletele oamenilor pentru propria placere, dar realitatea este total diferita, Moartea fiind un inger al lui Dumnezeu, avand datoria de a lua sufletele oamenilor in numele Domnului. Ingerul Mortii este inzestrat cu rapiditate, ceea ce il ajuta sa ia sufletele mai multor oamenilor dintr-un foc.

     

     


     

      5.

      Dimineata devreme, cei patru s-au adunat din nou la masa, pentru a servi masa de dimineata, apoi sa porneasca la drum.

      - Buna dimineata tuturor, rostise Gassador intrand in bucatarie.

      -Buna dimineata, rostira ceilalti.

      -Iti multumim ca ne-ai gazduit, dupa masa de dimineata ne vom vedea de drum, zise Gassador.

      -Am facut totul in numele Domnului. Sa va ajute in continuare sa va duceti la bun capat misiunea! zise Moise.

      Moise pusese mancarea pe masa, apoi le daduse farfurii fiecaruia, dupa aceea fiecare s-au servit din mancarea aburinda, pana nu a mai ramas aproape nimic.

      -Mi-a cuvantat Domnul ca ai avut o viata dedicata Lui. Povesteste-ne despre ea, zise Gassador.

      -Tot ce fac este dedicat Lui, am facut doar ce mi-a cuvantat el, dar din pacate odata cu disparitia mea dintre oamenii pe care i-am ajutat, ei deja m-au uitat... Cand eram tanar acum cateva secole, am ajutat poporul israelit sa scape de sub asuprirea egiptenilor si mi-am folosit adesea puterile mostenite, fiind unul din Poporul Perfect, sa inlatur primejdiile din calea Domnului, precum setea poporului eliberat, pentru ca mersesem trei zile prin desert fara apa. Apoi mi-a cuvantat Domnul sa le dau apa si le-am dat, de nicaieri, apoi am despicat Marea in doua, am cules cele zece porunci din munti, si cand a zis El ca e timpul, atunci m-am retras aici, prefacandu-mi moartea... Mai sunt multe de povestit, dar nu mai este timp, daca veti fagadui sa infrangeti raul, veti fii intodeauna bine primiti aici, si vom avea timp de vorbit, cate una alta.

      -Adevarat a grait Domnul in privinta ta... acum vom pleca cu EL inainte! Multumim din nou de bunatatea cu care ne-ati gazduit, zise Gassador ridicandu-se de la masa.

     

      Cei trei magi au plecat de la Moise, ducandu-se direct spre Bethleem. Calatoria lor a durat doi ani si unsprezece luni, ajungand in Bethleem cu trei zile inainte de nasterea Fiului.

     

      -Fiul se naste peste trezi zile, intr-un lacas, langa Bethleem, zise Gassador uitandu-se spre cer.

      Cei trei se dusera la un han din Bethleem, unde au cumparat o odaie pentru doua zile, timp in care se vor pregati, sufleteste, pentru ce va urma. Cu totii erau nedumeriti, gandindu-se la ce va urma. Nu stiau cu cine sau cu ce se vor lupta..

      Trecuse o zi, iar emotiile erau tot mai mari. Ianuss nu mai isi aratase chipul diabolic in nici un fel, asta provocandu-le teama celor trei.

      -Eu voi pleca o zi, zise Gassador, trebuie sa imi inmaneze Domnul materialele Sfinte, care trebuie sa le dam Fiului. Asteptati-ma, va voi gasi aici maine dimineata, apoi vom inmana cheia hangiului.

      -Foarte bine, zise Marcus, ne vedem maine.

      -Cu Dumnezeu inainte, zise Bistrom, absent.

      Apoi Gassador plecase. Restul zilei a fost tacuta, nici Bistrom, nici Marcus nu erau in stare sa vorbeasca de cele ce vor urma sa se intample, pentru ca nu erau siguri daca se va intampla ceva sau vor muri... Au zacut amandoi toata ziua in pat, pana in noapte, cand au adormit.

     

     


     

      6.

     

      –Trezirea! zise Gassador... Trebuie sa mergem cu totii la regele Irod astazi. Nu stiu cum de a aflat ca suntem aici insa are ceva sa ne zica. Ar trebui sa ne grabim, deseara trebuie sa ajungem la Nasterea Fiului sa ii inmanam Aurul, Smirna si Tamaia. Daca ceva ne va sta in cale, il vom inlatura fara mila.

      -Ce va face un copil cu Aur, Smirna si Tamaie,. Fiul are nevoie de sprijin, pentru propriile puteri? zise Bistrom confuz.

      -Nu vom pune la indoiala cuvantul Domnului,raspunse Gassador.

      -Sa mergem, ii zori Marcus.

      Mergeau pe strazi, cu toiagurile in mana, spre regele Irod, care ii chemase. Ajunsi in fata palatului, au fost intampinati de o ceata de gardieni uriasi, care ii condusera la rege. In timp ce mergeau, Bistrom a vazut o sclipire rosiatica, in ochii gardienilor, ceea ce intalnea de cele mai multe ori cand se lupta cu Demonii.

      -Buna ziua, dragii mei magi, ii intampina Irod pe cei trei magi care abia intrasera pe usa uriasa de portelan.

      Gardienii infricosatori plecara din sala imensa lasandu-i singuri cu Irod. Pe peretii ei erau asezate numeroase tablouri, iar pe podea era gravat numele lui Irod in aur. In mijlocul salii se afla o masa plina cu mancare si bautura, iar in capatul salii era scaunul domnesc, in care sedea majestatea sa.. Peretii erau din marmura, iar lumina soarelui se reflecta prin ferestrele uriase, facand-o sa straluceasca.

      Irod era un barbat inalt, cu barba, fata sa era trasa, iar ochii straluceau de un rosu amenintator. Era imbracat intr-o mantie alba, care ii atarna mai jos de picioare, iar pe cap ii statea o coroana uriasa de aur imbracata in smaralde, iar in jos, ii atarnau plete brunete, stralucitoare, facandu-l sa arate precum un sfant.

      -Nu ne-am mai vazut demult, zise Irod, spre Gassador, ma bucur ca ai venit.

      -A trecut ceva vreme, Ianuss, zise Gassador.

      Bistrom si Marcus schimbara intre ei priviri ingrijorate, incruntandu-se.

      -Cum de ti-ai dat seama? intrebase Ianuss.

      -Straluceste disperarea in ochii tai Ianuss, se pare ca vrei cu orice pret sa il omori pe Fiu... zise Gassador calm.

      -Si o voi face, desigur cu ajutorul vostru, zise Ianuss zambind, la fel cum am reusit atunci sa iti fur Crucifixul de Argint.

      -Atunci a fost cu totul altceva, eram tanar si m-am lasat pacalit de viclenia ta, zise Gassador.

      Bistrom si Marcus pareau uimiti de cele auzite.

      -Se pare nu le-ai spus tot adevarul ucenicilor tai pricajiti. Oricum nu e important, e o poveste veche de aproape o mie doua sute de ani.

      -Ce adevar, indrazni sa zica Bistrom.

      -Nimic important, zise Gassador.

      -Oh, ba da, acum ca nu vrei sa-ti recunosti trecutul, insa voi avea ocazia sa il povestesc eu naivilor astora. Asa vor renunta la expeditie si vor inceta sa mai creada in tine, zise Ianuss.

      -Mai bine spune-ne de ce ne-ai chemat, zise Gassador, nerabdator.

      -Mintile lor infirme spun ca vor sa auda adevarul. Sau, poate ca ai uitat, ca eu pot citi gandurile, zise Ianuss, zambind din nou.

      -Daca nu iti per...

      -Eu si Gassador suntem vechi prieteni, ii taiase vorba Ianuss. Acum vreo treisprezece secole, pana cand sa se indrepte pe calea Domnului... Inainte de asta, ucideam oameni, dadeam foc satelor si macelaream tot ce ne statea in cale, profitam de faptul ca Dumnezeu nu ne poate opri, ne distram asa de minunat impreuna, nu-i asa Gassador? Ce ne-am facut de cap, pana sa intervina Dumnezeu si sa ne intrerupa haosul continuu pe care il cream... Atunci ti-ai indreptat fata catre Dumnezeu, iar eu am inceput eu sa caut Crucifixul de Argint. Inca mai e timp sa te intorci, putem sa ucidem Fiul si sa domnim pe veci, sa redevenim zeii care eram... As face eu toate astea, dar nu imi permite Crucifixul de Argint sa ma apropii de Sufletul Nobil care se va naste. De aceea, daca ma ajutati sa il omor, va voi da viata vesnica alaturi de putere, iar daca nu veti face precum zic eu, va voi omori fara mila, precum te-am mai infrant odata, cand ti-am furat Crucifixul..

      Gassador zambi imbatranit.

      -Daca ne-ai chemat pentru a ne face propunerea aceasta idioata, sa stii ca ti-ai pierdut timpul degeaba, zise Gassador. Ti-au slabit puterile, Ianuss, de aceea nu te poti atinge de Fiu. Iar sfarsitul zilei acesteia vei fi mort, iar Crucifixul distrus, totul in Numele Domnului Dumnezeu!

      -Te las sa te gandesti pana la miezul noptii. Cand va trece termenul, vei fi mort, iar capetele voastre vor fi infipte in paruri in mijlocul Bethleemului, pentru ca asa porunceste Irod.Gandeste-te ce ai putea face daca l-ai omori pe Prunc, am putea fii din nou ce-am fost odata. Stiu ca vrei asta, se vede in ochii tai, cu toate ca tie nu iti pot citi gandurile, zise Ianuss care parea dintr-o data cu douazeci de ani mai batran. Nu uita ce-am vorbit in camera lui Bistrom.

      -Vei muri in numele Umanitatii, zise Gassador plecand din sala, fiind urmat de Bistrom si Marcus.

      -Gassador, spune, e adevarat ce a grait Ianuss, zise Marcus?

      -S-a intamplat demult, m-am schimbat, iar acum am de gand sa indrept greselile de odinioara, zise Gassador.

      - Ce ati vorbit in odaia mea, de la cetate? intrebase Bistrom.

      -Toate la timpul lor, tinerii mei prieteni, zise Gassador.

     

     

      Apoi au plecat, indreptandu-se spre capatul Bethleemului, incercand sa gaseasca locul Nasterii. Cand au iesit din Bethleem au inceput sa urce un deal, afara era frig si intuneric, iar din cer o stea parea sa vina cu viteza spre ei.

      -Bine ai venit, Merbedus! strigase Gassador spre steaua care se materializase intr-un inger inalt si frumos, radiind cu o stralucire care lumina zona dintr-o data.

      Merbedus mai era poreclit Furia Domnului si, pana sa apara Ianuss, Merbedus se ocupa de uciderea paganilor, care se indoiau de existenta Domnului.

      -Bine te-am gasit, prietene! zise Merbedus, intr-un glas nemaiauzit pe pamant. Am venit sa va arat locul unde se va naste Domnul, precum mi-a cerut El insusi si sa va previn ca Irod a creat o armata de demoni care stau la panda in negura noptii, gata sa va atace, pentru ca nu ati acceptat oferta. Dumnezeu mi-a cuvantat, sa va anunt ca trebuie sa supravietuiti toti trei, pentru ca Materialele Sacre trebuie inmanate Fiului de catre trei suflete diferite, iar cel ce ii inmaneaza materialul, va fii binecuvantat de El, ca sufletul sau sa dainuiasca vesnic pe Pamant. Eu va voi ghida pana la locul nasterii, tot ce trebuie sa faceti este sa urmati steaua cea mai stralucitoare de pe cer.

      -Am simtit prezenta demonilor de cand am parasit Bethleem, iar in privinta vietii vesnice, Oamenii Perfecti au viata lunga, zise Gassador.

      - Odata ce Fiul are Materialele Sacre, Poporul Perfect va disparea, iar odata el si Crucifixul de Argint. De aceea Ianuss vrea sa va omoare, iar numai voi veti mai avea viata lunga, de fapt vesnica, daca veti reusi sa inmanati Materialele, zise Merbedus. Nu mai e timp, ar fi bine sa mergem spre lacasul unde se va naste Fiul, este aproape timpul Nasterii. Cu cat mai repede inmanam Materialele cu atat mai bine, continua Merbedus, apoi se ridica la cer materializandu-se intr-o stea minunata, stralucitoare, care parea ca misca.

      Gassador ii inmana lui Bistrom smirna, lui Marcus tamaia, iar lui isi opri aurul.

      -Va trebui sa inlaturam demonii dun drum, pentru ca nu mai este timp. Atata timp cat materialele sunt detinute de trei suflete diferite, Ianuss nu il poate atinge pe Fiu, dar daca unul din noi moare, Fiul e in mare primejdie, zise Gassador.

      -De unde stii tu toate acestea? intrebase Bistrom.

      -Mi-a comunicat Merbedus.

     

     


     

      7.

     

      Cei trei magi urcau dealul, urmand steaua stralucitoare de pe cer, cand, de nicaieri, patru demoni le iesira in cale. Coarnele rosiatice ieseau in relief la lumina raspandita de Stea. Sufletele lor erau facute din pacatele omenirii, astfel incat corpurile lor erau deformate iar fetele le erau acoperite cu o mantie neagra, lasand la iveala numai ochii rosiatici care se vedeau prin mantie.

      -Bertek Bredeus! rostise Gassador tintind unul din cei patru, doborandu-l cu vraja.

      Ceilalti trei demoni sarira spre Bistrom.

      - Maleficus Rakpta! zise Bistrom batand cu toiagul in pamant, iar un urmatoare clipa, demonii se facura o pulbere cenusie, care se risipise in aer.

      -Cata forta, rostise cu voce tare Gassador.

      Bistrom zambise.

      Marcus a venit din urma, fiind urmat de vreo douazeci de lupi transparenti care latrau nervosi.

      -Am intampinat vreo trei demoni, in josul dealului imi iertati intarzierea, zise Marcus.

      Drept inainte, Ianuss statea pe un ciutac asteptandu-i parca pe cei trei.

      -Nu imi vine sa cred ca nu mi-ati ales propunerea... speram sa fiti mai luminati la minte! Acum trebuie sa muriti, desigur, zise Ianuss calm.

      Bistrom fugea direct spre Ianuss, infuriat.

      -Merkada Barsadas! strigase el, atintind toiagul spre Ianuss.

      Ianuss zbura vreo douazeci de metri, lasand in urma o dara de sange, apoi se ridica in picioare, neafectat de lovitura lui Bistrom.

      -Credeai ca ma omori? zise el ranjind. Eu sunt zeul tau baiete, iar tu esti pagan, ar trebui sa asculti de spusele mele, pentru ca cel care detine Crucifixul de Argint devine Perfect, iar asta ma face Superior fata de oameni ca tine. IN GENUNCHI ! striga Ianuss, iar Bistrom cazu in genunchi, neajutorat.

      -Eu nu am nevoie de baghete magice sa imi folosesc puterile, eu numai vorbesc iar dorinta mea este lege, zise Ianuss mandru.

      -Perpectum Weilefrus! strigase Marcus, iar in clipa urmatoare Ianuss fusese acoperit de lupi argintii.

      Bistrom se ridicase in picioare, si se uitase spre cer la Loky, care se oprise. Inseamna ca mai erau cativa pasi si ajungeau la Fiu. Se uitase din nou spre cer si se ruga disperat la Dumnezeu sa le dea o mana de ajutor. Credinta sa acum nu mai era indoielnica, sufletul lui era dedicata intru totul Tatalui Ceresc si si l-ar fi dat ca sa scape pamantul de povara Raului numita Ianuss. Apoi se simtea cuprins de o caldura placuta si mintea i-a fost acoperita cu o gandire mult mai logica si rationala, a inceput sa vada lucrurile din jurul sau mult mai perfect, vedea lupii fugind raniti cat colo si pe Ianuss ridicandu-se, se uitase la Marcus apoi la Gassador si nu ii mai recunoscu, erau cu totul diferiti pareau sa aiba alta infatisare, iar Ianuss era mai urat ca niciodata. Deodata intelesese, Perfectiunea nu consta in detinerea Crucifixului de Argint, ci credinta pura, adevarata fata de Creator, care ne da putere sa trecem peste toate. Credinta inseamna perfectiune, credinta fata de Dumnezeu, fata de Creator. La tot ce se gandea primea raspuns imediat, deoarece devenise Perfect, raspunsul tuturor intrebarilor. A inteles ca odata cu credinta, nu exista intrebari fara raspuns, iar odata ce a gasit Credinta, nu mai exista vag. Se uitase la Ianuss din nou, si nu vazuse decat un suflet infirm si confuz care nu era nici pe departe Perfect. Ianuss cazuse in genunchi, apoi disparuse umilit.

      -Dumnezeul, Doamne! strigase Gassador.

      -Sa ne grabim, trebuie sa inmanam Materialele sacre Fiului, zis Bistrom.

     

     


     

      8.

     

      Odata ajunsi la Salas, au admirat copilasul Sfant care statea in bratele mamei lui, apoi i-au inmanat pe rand cele trei Materiale Sacre.

      Merbedus a coborat deasupra tuturor, impreuna cu alti ingeri care cantau minunat la harpa si o lumina orbitoare se raspandise, incalzind zona.

      Cand lumina a disparut, cei trei se simteau cu totul diferit, vlaguiti, iar in cele din urma au descoperit ca le lipseau puterile. Se parea ca misiunea lor a fost dusa la capat.

      -Dumnezeu va multumeste, de acum sunteti oameni normali, numai ca veti trai vesnic, iar sufletele voastre vor fii intodeauna amintite, zise Merbedus. Ati fost binecuvantati cu Suflet Nobil ceea ce inseamna ca viata voastra va fi pentru totdeauna buna si fara lipsuri.

      -Ce se va intampla de acum? intrebase Bistrom.

      -Iisus va infasura pamantul in Aura Crestinitatii, el este inceputul unei noi Generatii, iar el este unic, depaseste Barierele Perfectiunii si a Normalitatii, este Atotputernic, si nimic si nimeni nu poate schimba asta. Crucifixul a fost distrus odata cu Poporul Perfect.

     

     

      Ianuss statea in scaunul domnesc vlaguit de puteri. Se simtea umilit, inutil. Nu ii venea sa creada ca atata timp nu fusese perfect... statea cu piciorul pe granita perfectiunii, iar un copil i-a furat perfectiunea... nu credea ca Perfectiunea consta in credinta fata de Dumnezeu, ii era greu sa creada asta.

      -Bactuis! strigase el, iar in clipa urmatoare un soldat intrase in salon.

      -Da domnule, zise soldatul.

      -Vreau sa trimiti toata armata Bethleemului sa omoare toti copii nou-nascuti din sat! Ai inteles? Deci toti copii din sat sa fie omorati de soldati! zise Ianuss.

      -Am inteles domnul Irod! zise soldatul stangaci.

      Timp de patru zile au fost ucisi paisprezece mii de prunci, din Bethleem, lasand familii destramate.

      Cele doua zile in care trebuiau sa aiba grija de Iisus s-au scurs, iar de acum, nu mai incapea indoiala ca Dumnezeu era din nou puternic. Irod a suferit o moarte cumplita, iar sufletul sau arde vesnic, in chinurile iadului, suferind vesnic pentru durerea pe care o provocase. Asa a fost sortit sa simta pe pielea lui ce facea el oamenilor de pe pamant, pentru totdeauna, iar acum domnea linistea pe pamant.

     

     

      Cei trei magi s-au intors la cetate, mandrii de ceea ce au facut. De acum, aveau sa traiasca vesnic, puteau face orice, insa ei au ales o viata linistita la cetate, iar sufletele lor vor dainui pentru totdeauna pe pamant. Erau mandrii ca au scapat Pamantul de raul Poporului Perfect.

      -Am fost credincios toata viata Domnului, zise Gassador necajit si tot nu am fost Perfect, iar tu ca te indoiai inca de la inceput de puterea sa ai reusit sa devii unul.

      -Eu am crezut in Dumnezeu ca fiind superior mie, cu toate ca eram imun la puterile sale si am fost gata sa imi dau sufletul pentru Creatia sa. In felul acesta sufletul meu a devenit una cu Perfectiunea, zise Bistrom.

      -Presupun ca ai dreptate, zise Gassador.

      -Nimic altceva nu mai conteaza acum, vom trai vesnic, zise Marcus visator.

      -Asa e, zise Gassador, atunci, cu Dumnezeu inainte!

      Cei trei rasera extenuati.

     

     

      - va urma -

     

     

© Copyright Brian Manuel Bunu
Nota :    Aceasta nuvela este inspirata din Manuscrise existente...
Comentarii (1)  
mire
Duminică, 28 Iunie 2009, ora 17:10

o impletire interesanta intre religie fantezie si istorie bravo brian asteptam sa publici ceva nou

Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online