evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Luminile oraşului  -  Pânza de păianjen  -  Războiul  -  K  -  Meduza (XII)  -  Ultima eclipsă (I)  -  Imdiola  -  Proces neverbal  -  Îngerul cenuşiu - Gabrielle  -  Norul de argint  -  Nebunii lui Arrianus  -  O faptă eroică fără de ecou  -  Printre oameni  -  Accidentul  -  Oglinda  -  O noapte într-un ceas  -  Asaltul  -  Meduza (VI)  -  Poporul perfect  -  Re-insecţie  -  Muribundul  -  Luminile oraşului XXXII  -  Omega  -  Luminile oraşului XXIII  -  Timpul  -  Stiinta si tehnica  -  O poveste de Crăciun  -  Nu deschideţi uşa  -  Descoperirea  -  Pierduţi în ceaţă  -  Nopţi albe, zile negre  -  În tren  -  Mămica şi El Diablo  -  Caseta pirografiată  -  Pulbere de stele  -  Bumerangul lui Zeeler  -  Fie-mi apa uşoară !  -  BO  -  Depozit.03  -  Jocul Zeilor (IX)  -  Între două lumi  -  "ªi caii se împuşcă, nu-i aşa ?"  -  Fluturi  -  Dispariţia  -  Pojghiţa subţire a conştiinţei  -  Ghavany  -  Labirintul de gheaţă  -  Submarinul Roşu  -  Întunericul vieţii  -  A Doua Epocă Întunecată


În vizită la psihiatru

În vizită la psihiatru
  George Grigore
Program de criză
Misiunea
Ceasul voinicului
Gândacul
ªahul de duminică
varianta print

George Grigore



Publicat Sâmbătă, 29 Iulie 2006, ora 11:30

      Tony Walys opri o clipa în fata usii mari, solide, din lemn de stejar. "Daniel Smith - psihanalist" citi el pe tablita prinsa la nivelul ochilor.

      Când amicul si partenerul sau Mick Landel observase o schimbare în felul lui de a fi i-l recomandase fierbinte pe acest doctor Smith ca fiind unul din cei mai buni psihiatri de pe coasta Atlanticului.

      Se cam codise destul la început, dar pâna la urma se lasase convins de insistentele prietenului sau si acceptase sa-l vada pe cel ce se afla acum în spatele usii mari de stejar. Habar n-avea cum arata omul, amicul sau nu-i suflase o vorba. Îi aranjase o sedinta, telefonic, se întelege, si îl trimisese acolo. Se simtea oarecum stânjenit, nestiind ce avea sa se întâmple acolo, în spatele usii mari de stejar.

      Ciocani usor si apasa pe clanta de argint. "Ce lux! gândi el, are parale, nu gluma, domnul doctor!" Nici macar nu aflase ce onorariu are de gând sa-i ia si asta îl facea sa se simta si mai stânjenit.

      - Hi, spuse el încercând sa para cât mai dezinvolt.

      Privi mai atent în jurul sau si constata surprins ca nu se afla asa cum crezuse pentru o clipa într-un cabinet somptuos, ci doar într-o simpla si banala anticamera, eleganta, mobilata cu mult gust, ce-i drept, dar o anticamera. Câteva fotolii, o masuta, un birou la care zari o fata draguta si un corp de biblioteca pe rafturile caruia putu vedea câteva lucrari de psihiatrie si psihanaliza, frumos legate în piele de cea mai buna calitate, era tot ce se putea observa la o prima aruncare de privire.

      - Buna ziua, domnule, raspunse fata. Cum va numiti?

      - Walys, Tony Walys, raspunse el.

      - Ah, da, doctor Smith va asteapta.

      Femeia aceea draguta, care parea sa fie secretara psihanalistului se ridica de pe scaunul sau si se apropie de usa mascata de o draperie de catifea la culoarea tapetului din camera, o deschise si îi facu loc sa intre.

      Patrunse în semiîntunericul din camera destinata cabinetului de consultatii. Putu zari, mai bine zis ghici, conturul unui fotoliu imens tapitat cu piele, unul din acele fotolii pe care le poti întâlni numai la oamenii cei mai avuti, din cauza pretului de-a dreptul exorbitant, aproape zece mii de dolari, iar undeva în fata lui o canapea, si ea foarte scumpa de altfel. Cât despre doctor? Nici urma! Îsi roti privirea prin încaperea care nu mai avea alta mobila în speranta ca va da cu ochii de Daniel Smith, dar nu zari pe nimeni. Tocmai în clipa în care voia sa se întoarca în anticamera sa se intereseze de psihanalist, zari o silueta ridicându-se de pe fotoliul acela imens.

      - Poftiti, Mr. Walys, luati loc aici pe canapeaua aceasta.

      Vocea doctorului"era cea mai încântatoare voce de femeie pe care o auzise în viata lui.

      - Scuzati, doctore, raspunse el de-a dreptul fâstâcit când dadu cu ochii de persoana din fata sa. Putea mai curând jura ca se afla în fata unei Miss World sau Miss Top Model mai curând decât în fata unui medic, fie ea si psihiatru! Ma scuzati, relua, dar"

      - Nu v-ati asteptat ca Daniel Smith sa fie femeie, nu-i asa?

      Se apropie de canapeaua de piele si se aseza. O privea pe femeia aceea cu adevarat superba, o admira si îl blestema pe amicul sau ca nu avusese prezenta de spirit sa-l puna în garda cu cine avea de-a face. Se simtea ca un licean care avea în fata sa o profesoara tânara si frumoasa si care desi a învatat lectia destul de bine s-a pierdut de tot înaintea frumusetii dascalitei sale! Era foarte înalta, mladie ca o trestie, blonda, dar o blonda cum nu poti întâlni peste tot, cu un par lung ce încadra cea mai frumoasa fata din câte vazuse el si pe care tronau cei mai frumosi doi ochi albastri din lume.

      Doctor Smith îi observa stângacia si încerca sa sara peste momentul penibil al sedintei. Nici ea nu fusese informata cu cine are de-a face si se trezise acum în fata unui barbat tânar si frumos, care la drept vorbind îi cam placea.

      - Ia loc, Tony, îl invita ea din nou, de asta data însotindu-si invitatia cu un gest elegant care avu darul sa-i faca inima sa-i tresara.

      Walys se aseza, se întinse apoi asa cum vazuse în filme ca fac pacientii psihanalistilor si astepta oarecum mai linistit si curios sa înceapa interogatoriul.

      - Spune, ce s-a întâmplat? De ce ai venit la mine?

      - Doctore, începu el minunându-se de tonul sau degajat, am fost victima unei întâmplari tare ciudate.

      - Povesteste, îl încuraja femeia.

      - Mergeam spre Miami cu masina, era noapte, sa tot fi fost cam doua, doua si zece, când în fata mea a aparut o lumina orbitoare, care m-a facut sa frânez brusc. Din clipa aceea lipsesc trei zile din viata mea! Ştiu ca este o prostie, dar acesta este adevarul gol-golut! Eu nu am habar pe unde am umblat în toate aceste trei zile si, sincer, sunt tentat si acum sa cred ca nu poate fi adevarat, dar m-a convins amicul meu cu argumente de netagaduit ca asa este. Toata lumea în afara de el, fireste, stie ca am fost bolnav si ca am zacut într-o camera de motel, dar adevarul" adevarul tare as vrea sa-l aflu si eu! Landel mi-a vorbit de tine si mi-a aranjat aceasta întrevedere. Te rog, doctore, fa ceva pentru mine!

      - Linisteste-te, fii calm, facu ea, închide ochii, asa, tonul ei era cât se poate de odihnitor, de îmbietor la somn, goleste-ti mintea de restul gândurilor, ramâi numai cu ceea ce-ti amintesti din acea calatorie" Vocea îi deveni o soapta. Asa, relaxeaza-te" esti în masina" este noapte" te îndrepti spre Miami" este ora doua si zece minute" întunericul ce te înconjoara te îndeamna sa te gândesti la ce ai de facut a doua zi" asa"

      Tony simti ca pluteste, o stare de beatitudine puse stapânire pe întreaga lui fiinta. O mai auzi pe femeia superba care-l privea cu interes facând în continuare pase magnetice cu mâinile sale superbe ca-i spune:

      - "radioul se aude în surdina" o muzica divina" si în clipa aceea auzi din nou "Eine Kleine Nachtmusic".

      Muzica îl purta pe aripile sale miraculoase în împaratia viselor realitate sau poate a realitatilor visate"

      - Vezi o lumina stralucitoare, orbitoare, opresti masina"

      - Da, opresc, lumina se apropie, coboara parca din cer" nu mai vad nimic altceva"

      - Continua. Cobori din masina?

      - Da. Deschid portiera, cobor"lumina aceea ma învaluie, ma înfasoara parca ar fi un giulgiu" Pielea ma arde" si începu sa se frece usor, mângâietor pe obraji, pe gât.

      - Ce este? Ce s-a întâmplat?

      - Ma arde, ma frige, ma manânca pielea" Nu!!!

      - Linisteste-te, sunt alaturi de tine" spune, ce faci acum?

      - " Nu stiu" nu mai vad masina" nu mai este întuneric" Da! Ma aflu în"în"nu stiu ce poate fi! O încapere circulara luminata ca ziua, privesc de jur împrejur si nu vad nimic, nici o mobila, nimic! Peretii sunt parca din metal"ma îndrept"ating" Nu este metal, desi la vedere asa pare, nu este rece, dar e argintiu, nu este nici materie vie, desi parca simt o pulsatie" Asta este! O alta stare a materiei! O a treia stare a materiei, între viata si moarte, între viu real si necunoscut!

      - Ce simti?

      - Nu stiu" n-as putea sa spun" Este ceva ce nu am mai simtit pâna acum" Sunt parca un cu totul alt om! Am alt fel de perceptie a tuturor celor ce ma înconjoara" Un bâzâit usor vine din mijlocul încaperii" întorc privirea într-acolo" din podea iese un container argintiu" se deschide singur" Ma apropii de el. Pe jos pare a fi întins cel mai moale covor pe care am calcat vreodata" Simt moliciunea lui, dar nu este un covor" Privesc mai atent picioarele" Sunt descult! Ba nu! Sunt gol"gol pusca!!! Îmi acopar sexul" îmi este rusine de mine însumi! Doamne! Gol, mai gol chiar decât însusi Adam, el barem avea o frunza de vita în dreptul"

      - Ce se afla în container?

      - Haine, cred ca sunt pentru mine" si o pereche de ghete"cel putin asa cred"

      - Te îmbraci?

      - Da, este un fel de salopeta" dar aici am tot ceea ce-mi trebuie" lenjerie intima, ciorapi, tot" Am terminat, cataramele magnetice de la cizme s-a încheiat singure, sunt acum îmbracat si cred ca arat destul de bine! Un nou bâzâit îmi atrage atentia asupra obiectului din mijlocul încaperii" coboara" a disparut, nu se mai vede nimic acolo unde a fost! Sunt din nou singur, inundat de lumina odihnitoare din încapere.

      - Esti obosit?

      - Nu, din contra, sunt cât se poate de bine" Se aude un alt bâzâit, de asta data de undeva din spate. Ma întorc" Nu se poate! O usa" o usa acolo unde nu era nimic! Trei tipi" da, trei tipi înalti, blonzi, îsi fac aparitia în încapere. Sunt îmbracati la fel, la fel ca mine! Sunt deosebit de frumosi, chiar exagerat de frumosi"iar în spatele lor" Doamne! Nu se poate! Doctore!!!... Ce cauti tu aici?!!!

     

© Copyright George Grigore
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online