evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Coşmar  -  Luminile oraşului XXI  -  Psihopatul  -  Portiţa  -  Paznicul grădinii de piatră  -  Îngerul cenuşiu - Zora  -  Visând cu ochiul deschis  -  Legendele Căutării (II)  -  Ceaţa  -  Pescarul la apus  -  Gustul libertăţii  -  Avatarul  -  Efect de înflorire (Napoca)  -  O Poveste (?) modernă  -  Călătorie la Muzeul Quale  -  Strada Cosmos  -  Masa de duminică  -  Enigma de cristal  -  Peştera II  -  Chipul de pe Marte  -  Fortul  -  Program de criză  -  Luminile oraşului XXV  -  Zodia de apă - Niagara poetry  -  Luminile oraşului XXX  -  Bumerangul lui Zeeler  -  Molecula Vieţii de Apoi  -  Mesajul  -  Povestea knorgului care îşi caută mama  -  Omul-care-stătea-cu-nasul-în-flori  -  Altă Poveste(?) modernă  -  Criminali Umanitari  -  Scrisoarea  -  Servisul Auto  -  Hoţul de timp  -  Lala  -  Sfântul  -  Un bilet de plecare de pe Soregaard  -  Luminile oraşului XXXI  -  Pescăruşul  -  Coana mare se mărită  -  Taina norilor  -  Nebunul  -  Pierduţi în ceaţă  -  Cum le văd "ei" pe "ele" în Galeria de artă "Trei Salcâmi"  -  Jocul  -  Dimineaţă târzie  -  Big Bang Boo  -  Transplant de suflete...  -  Furnizorul de vise


Mesajul

George Grigore



Publicat Sâmbătă, 29 Iulie 2006, ora 11:32

      Nu mergea nici de frica. Mâzgalise mai multe foi, dar din vârful penitei sale nu iesisera decât prostii. Niste bazaconii de i se facea greata! Citea, mototolea si arunca furios la cos. Scria, citea si arunca, iar cosul ameninta sa se umple, sa de ape dinafara, sa inoportuneze cu gunoaiele sale privirile celor ce puteau intra ca din întâmplare în cabinetul sau. Stirea era traznet, dar nu se lasa deloc prelucrata! Nici sa-i dea drumul asa bruta cum venise pe teleimprimator nu putea. Avea o audienta destul de mare, persoane cu pretentii, telespectatori sus-pusi, oameni cu parale… era convins ca o stire neprelucrata, si mai ales una fara imagini pe al carei parcurs de difuzare trebuia sa foloseasca o fotografie ori imagini de arhiva i-ar fi scazut audienta cu cel putin 10 – 15 procente, fapt de neconceput în situatia lui! Se si vazu luat pe sus de patron din cauza pierderii celui mai bun mijloc de venituri: publicitatea. Stirea lui ar fi trebuit sa intre chiar dupa prima pauza publicitara, cea mai importanta de altfel, în care batalia se ducea între spoturile celor mai tari concerne.

      Arunca tocul cât colo. Prost obicei mai avea! In plina era atomica el nu folosea nici computer, nici masina de scris, nici macar banalul stilou Parker, ci arhaicul toc, blestematul toc cu penita, cel cu care se obisnuise sa caligrafieze atât de frumos înca din clasele primare. Isi privi ceasul. Mai avea o jumatate de ora, timp mai mult decât suficient. Daca ar fi reusit s-o dea gata chiar si cu 5 minute înainte, tot ar fi fost vreme. Ioana ar fi batut-o în cel mult doua minute, iar la momentul potrivit prompter-ul si-ar fi facut datoria, dar blestemata nu se lasa!

      Insfaca telefonul si forma interiorul producatorului. Astepta câteva secunde pâna ce vocea de bas îi raspunse:

      - Anghel…

      - Salut, batrâne!

      - Ce-i, Manole? Ai terminat stirea?

      - Tocmai asta-i, batrâne, se lasa greu al naibii…

      - Mai ai timp destul!

      - Asta stiu si eu, dar daca nu reusesc ar trebui sa ai ceva de pus în loc…

      - Nici sa nu te gândesti! Jurnalul cel mai important al zilei sa fie bulibasit, si asta în ajunul sedintei de analiza, când vine Balaurul? Nu! Asta nu se poate! Se duce-n aia a ma-sii si numirea mea ca vicepresedinte si postul tau de viitor director al departamentului de stiri!

      - Mda, se înmuie Manole, cât de mare trebuie sa fie?

      - Ai doua si jumatate.

      - Baga-mi-as… înjura el golaneste, si daca nu o scot la capat?

      - Asculta, tu sa stii de la mine ca nici nu mai vreau sa discut despre asta! Pune mâna pe nenorocitul ala de toc al tau si da tot din tine!

      - Alo,…alo…îi venise tonul. Du-te-n ma-ta! Boule!!!

      Trânti receptorul în furca mai-mai sa-l sfarâme si cu o miscare violenta matura totul de pe suprafata biroului. Cu o pocnitura surda calimara se izbi de perete si se facu tandari. Cerneala rosie, pentru ca numai cu cerneala rosie scria, se împrastie pe perete si începu sa siroiasca în toate directiile.

      - Cacatul asta mai lipsea! se lamenta el. Acum o sa ma scarpin în punga sa-i varuiesc Boului biroul! Mama ma-sii de treaba, si doar i-am spus sa puna tapet, da’ el nu, ca asa respira mai bine peretii, acum respira pe ma-sa!

      Trase sertarul biroului si scoase flaconul de Rudotel. Il destupa si-si arunca o pastila pe gât. Intinse mâna dupa ceasca, dar si ea zacea undeva lânga perete, sfarâmata. Se ridica si din trei pasi se afla lânga chiuveta. Apa nu curgea. Blestema în sinea lui ziua fara pic de noroc în care toate-i mergeau pe dos si iesi din cabinet. Se precipita spre automatul din fata liftului cotrobaindu-se prin buzunare dupa fise. Le introduse si apucând paharul de cola îl goli pe nerasuflate. Isi privi ceasul. Mai erau 20 de minute. Trecu pe la Mihaela si împrumuta un pix. Femeii nu-i veni sa creada. Manole, Caligraful, cum îl poreclisera, voia sa scrie cu alta scula decât traditionalul sau toc cu penita?! Reveni în cabinetul sau si se aseza la masa de scris. Instinctiv îsi arunca privirile spre perete ca sa vada cât de mare era pata de cerneala.

      - Ce naiba?!!! exclama el.

      Pata disparuse iar în locul ei erau însiruite, frumos caligrafiate de parca el însusi le-ar fi asternut acolo, rânduri-rânduri de litere care înca se mai aranjau, se scriau singure-singurele de parca o mâna nevazuta si-ar fi batut joc de el.

      Fara sa vrea, împins de o curiozitate care nu-i apartinea, începu sa citeasca cu voce tare, frumos modulata ca si cum s-ar fi aflat în fata camerei cu prompter-ul deaspura usii:

      “Din sursa absolut sigura, a carei identitate am fost rugati sa nu o dezvaluim, am aflat ca astazi la ora 23, 46 de minute si 30 de secunde România va fi zguduita de un cutremur cu magnitudinea de 8 grade pe scara Richter având epicentrul în zona Vrancea. Facem apel pe aceasta cale la întreaga populatie a tarii sa-si pastreze calmul, sa paraseasca în ordine…”

      Urmau o serie de instructiuni de comportament în caz de catastrofe naturale si un ultim apel la calm si umanitate.

      - Doua minute si treizeci! exlama el entuziasmat.

      Zbârnâitul telefonului îl readuse la realitate.

      - Manole…

      - Ai terminat-o, omule?

      - Ah, Ioana, mai am putin..

      - Ce naiba crezi tu, ca eu sunt masina?! Mai avem doar cinci minute si trebuie sa intri cu stirea si nici macar nu stiu ce imagini sa bag. Mai e si dracia aia de prompter!

      - Lasa-l si lasa si imaginea, apar life.

      - Ai înnebunit?! Ne omoara Boul pe-amândoi!

      - Omoara pe ma-sa… închise si se apuca sa copieze textul.

      Când termina facu si o poza textului asa cum era el acolo pe perete, îsi lua foaia si alergând ajunse cu un minut înainte la usa studioului. Ana se grabi si ea cât putu, dar minuni în machiaj înca nu reusise sa faca. Intra asa cum era, îsi puse casca în ureche si astepta:

      - Atentie, 3,2,1,go!

      - Din surse absolute sigure ale caror…

      Citea, citea fara sa tina cont de zbieretele din casca:

      - Ce faci, nenorocitule?! Opreste-te!... M-ai omorât!... Te-ai sinucis!... Opreste!... Te-ntrerup…

      Dar el continua, citea imperturbabil, fara sa ia aminte la amenintarile producatorului care-si smulgea parul de disperare.

      Era multumit de ceea ce vedea în monitor. Arata destul de bine, cu toate ca Ana nu-l machiase suficient. Si unde mai pui ca era pentru prima oara life! Stia ca nu-l vor întrerupe. Stia ca în sinea lor se rugau cu totii sa fie asa! Stia ca, chiar daca s-ar fi întâmplat altcumva, se gasea o cale de iesire din situatie. Se mai întâmplase si altadata, e adevarat, cu alte stiri, dar ispasisera alte agentii de presa.

      Terminase. Astepta o clipa sa intre celalalt reportaj apoi se ridica si iesi. In fata usii îl astepta Boul cu înca patru ciraci de-ai lui care-l si luara la scarmanat. Vazu cladirea întorcându-se cu susul în jos, apoi o ploaie de lovituri de picioare de abatu asupra-i. Lesina.

     

     

      Trei oameni se apropiara de mogâldeata chircita în iarba uda.

      - Hei, omule, esti ranit?

      - Poate-i mort…

      - O fi mort de beat, sarmanul, râse al treilea.

      - Nu, nu miroase a bautura. Se apleca si-l întoarse.

      - Fratilor, pai asta-i Manole! exclama al doilea.

      - Care Manole?

      - Ala de la TV care ne-a anuntat de cutremur…

      - Traieste?

      - Asa se pare…

      - Pai atunci sa-l luam cu noi. Românii ar trebui sa-i fie recunoscatori…

      - Mai ales noi trei. Am facut ceva avere în noaptea asta!

      - Taci naibii din gura, poate te mai aude careva si dam de dracu’!

      - Auziti fratilor? Ma-ntreb de unde-o fi stiut el ce-o sa se-ntâmple?!

      - Ehe! Tehnica, fraiere!

      - Tehnica! Tehnica, acu se caca-n ea de tehnica, ca tot s-a dus totu’n ma-sa…

     

© Copyright George Grigore
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online