evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Mamal - Oraşul  -  O şansă pentru câţiva  -  Viola  -  Călătorie în spaţiu-timp  -  Atalia  -  Întreg  -  Salvatorul  -  Meduza (XII)  -  Sfârşitul lunii  -  Mr. Loverman  -  Natură moartă, cu portret  -  Cerşetorul  -  Vară cu ciocănitori  -  Moştenire de familie  -  Jazzonia : Cartea Cruciadelor  -  Povestire  -  Poveste de culcare  -  Novo Homo Sapiens  -  Poveste de mahala II : Oiţa rătăcită  -  Curândul  -  Satiră robotică  -  Criminali Umanitari  -  Texte.01  -  Mergem acasă  -  Meduza (V)  -  John-486  -  Casa galbenă  -  Un pahar de vin  -  Mărire şi decădere  -  Peştera I  -  Stiinta si tehnica  -  Taxi  -  Luminile oraşului XXIX  -  Luminile oraşului XXXI  -  Depozit.03  -  Poveste cu un cui  -  Upgrade "Beyond 363000"  -  Planeta Fantomă  -  Robotul  -  Nu vreau să fiu un erou !  -  Sexibon  -  Unde dai şi unde crapă!  -  Accidentul  -  Panica  -  Poporul perfect  -  Vid imprevizibil  -  Muzeu Apocaliptic  -  Sete  -  Viziune  -  În tren


Luminile oraşului XXII

Ciprian Ulea



Publicat Duminică, 13 August 2006, ora 11:58

      - Viata... asta e viata... ofta Lucas si se lasa pe spate fericit.

      TJ se grabi sa-l aprobe printr-o ragaitura insa se opri la timp. Era si Chris de fata. Ii placea compania, ii parea bine ca il cunoscusera pe Lucas.

      - Inainte nu imi inchipuiam ca exista asa ceva... continua Lucas ganditor. Privi inspre ocean, aflat la 50 de metri, privi spre soseaua marginita de palmieri pitici, luminata discret si nu foarte populata, mica terasa discreta. Lucas tacu un moment iar ei il lasara amuzati sa-ti termine gandurile. Pana acum jumatate de an tot ceea ce imi doream era o cariera si cat mai multi bani.

      - Si tu? intreba Sam razand. Eu chiar aveam bani. Nu inteleg cum nu ai avut succesul meu, rase ea. Intotdeauna ai fost mai tare pe retele ca mine.

      - Asa e nu? intreba el amuzat. Totusi tu m-ai invatat multe. Stii, daca nu erai tu, probabil ca la ora asta nici nu aveam vreun pic de scoala.

      Samantha dadu din cap ganditoare. Parintii lui Lucas fusesera de o conditie modesta, erau oameni buni, mama sa avea un serviciu bun intr-o uzina de armament, de fapt era ingrijitoare la cantina insa se platise bine intotdeauna. Tatal sau fusese electrician. Nu se gandisera insa niciodata ca Lucas ar trebui sa urmeze o facultate. Lucas fusese un copil plapand, ochelarist, devenise repede tocilarul clasei. El si Samantha fuseseera vecini, colegi, iar plecarea ei il afectase foarte mult pe Lucas. Sensibil la alergii si raceli, mama lui Lucas cautase mereu sa-l protejeze, iar tatal sau pe de alta parte sa-l incurajeze. Nu practicase nici un sport. Tot ce sperau penteru el era o slujba modesta si sigura de functionar public. Lucas evident ca fusese chemat cu o bursa la UCLA. Pasiunea pentru computere i se tragea de la tatal Samanthei. Iar dupa plecarea ei calculatorul fusese singurul sau refugiu. In primul an de facultate Lucas isi puierduse ambii parinti la un interval de 6 luni. Mama sa suferea de leucemie de mult timp, de aceea era asa grijulie cu el, iar subit boala se agravase. Cateva luni mai tarziu, tatal sau avusese un accident in mediu toxic. Lucas ramasese singur singurel, insa se descurcase. Nu avusese niciodata sprijinul pe care il avusese Samantha. Habar n-avea cat il admira Sam pentru asta. Tot asa cum habar n-avea cat il placea ea, si cat de complexata era inainte de felul cum arata. Adevarul e ca Sam era odata destul de durdulie iar Lucas desi o simpatizase mereu, nu fusese foarte atras de ea. Sentimentele Samanthei nu se schimbasera, in continuare ii placea Lucas foarte mul si acum. Sentimentele sale se schimbasera de asemenea. Daca inainte o considerase doar o prietena buna, acum parca nici nu se putea uita la ea. Samantha arata grozav dupa ce incepuse antrenamentele cu cei doi. Lucas ar fi dat din coada cand vorbea cu ea daca ar fi putut.

      - Intotdeauna lumea mi-a prezis o cariera stralucita, bufni ea in ras. Cred ca sint prima persoana care jecmanea bancile. Habar n-ai cat le luam ca sa instalez si sa securizez serverele. Si nici macar nu imi dadeam silinta asa de tare.

      - Si noi lucram pentru bani, insa nu si pentru cariera, intra si Chris in vorba, usor, aproape neauzita, asa cum vorbea ea, zambind mereu. Sincera as sta si intr-un apartament mizerabil avand doar bani de pe o zi pe alta. Zambi usor si delicat si se uita la TJ. Vedeti voi, insa america asta e mizerabila. Noi facem bani fara a munci prea mult, munca noastra e placuta, de fapt la noi munca inseamna antrenament. Si acoperire, adica facultatile, mai rase ea.

      - Si ca sa o completez pe Chris. Acum avem cel mai tare armament existent, insa incet incet vom fi depasiti. Se lucreaza la greu in domeniile astea, in curand va fi o concurenta acerba intre cei ca noi si politie. Deocamdata noi avem avansul tehnologic, insa asta nu va fi mereu. Va veni un moment in care ce vom castiga se va duce pe procurarea de arme noi. Spre deosebire de altii, noi lucram foarte putin. Jed Springer si Trisha Lang sint cei mai cautati profesionisti pana acum. Sint foarte buni, iau orice misiune aproape. Noi ne angajam la asta numai dupa ce cantarim bine daca merita. Springer si Trisha au relatiile lor in politie si in lumea interlopa. Nu prea se atinge nimeni de ei, inspira o frica groaznica tuturor, pe de alta parte sint foarte de treaba amandoi pentru meseria lor. Noi mai mult dam lovitura si ne retragem. Nu riscam, nu ne trebuie mult, doar ne pastram antrenamentul, luam misiuni in general dificile, si unde echipamentul nostru ne aduce in avantaj clar. Si totusi, au inceput sa apara luptatorii Urban Warrior, Delta Force, cu armament de ultima generatie... da, mai rase el, si Springer, care si-a procurat echipamentul astora inainte sa ajunga la ei.

      - Urban Warrior... exclama Sam. Grozav, stiu despre ce era vorba, aveau niste softuri foarte avansate, urma sa lucrez cu tatal meu la proiectul ala, era ceva cu adevarat frumos, insa la un moment dat programul Urban Warrior a fost anulat, se zvonea ca jumatate de echipa fusese lichidata de CIA sau de NSA. La scurt timp dupa aia, am primit insa contractul, fara sa se schimbe nimic. Era urmatorul proiect al meu, si tare imi placea ca voi lucra cu tata... de mult nu am mai lucrat noi impreuna.

      - Ce surpriza, exclama TJ incantat. Chiar stii ceva despre softurile alea? De ce naiba nu ai spus? Avem si noi parti din electronica lor dupa ce jumatatea aia de echipa a fost lichidata... ma rog, stii tu zvonurile alea...

      - Adica povestea cu CIA e adevarata?

      - In parte da... doar in parte, CIA antreneaza si ea oamenii sai la Langley, la fel si NSA in Boston. Insa la momentul actual nu ar fi fost in stare sa se atinga de Urban Warrior, care mai era si secret, proiect al Armatei. Erau in curs de o colaborare cu LAPD si in general cu politia din toate state, insa la o intamplare nefericita, jumatate de echipa a disparut subit... impreuna cu o echipa FBI parca... si cu o gramada de Swat Team LAPD. O tragedie, comenta TJ...

      - Asa e, rase Chris, a fost al treilea glont pe care l-ai incasat tu in fund. Sa stii ca am notat toate datele, si am fotografii care sa dovedeasca asta, izbucni ea in ras.

      - Ceee? Vreti sa spuneti ca v-ati varat si voi coada acolo??? Sam era cam stupefiata.

      - Pai da... s-a intamplat si gata. TJ radea.

     

     

     

     

     

      - De data asta e groasa, murmura Samantha. Ce zici Lucas?

      - Nu prea imi dau seama. Ii sun pe TJ si Chris, ei le au cu asa ceva...

     

      - Grozav, facu ea. E cea mai haioasa treaba pe care am auzit-o in ultimul timp...

      - Chris, eu am o idee oarecum ma iesita din comun, ranji TJ. Ce-ai zice de o colaborare?

      - Colaborare? Te-ai scrantit nu?

      - E in spiritul libertatii si al presei libere, ranji el in continuare.

      - Ce se intampla? intreba Sam.

      - E simplu si amuzant, desi poate nu chiar asa. Doua contracte simultane, doi oponenti, fiecare ofera pentru a-l elimina pe celalalt. Avem aici doua firme concurente pentru furnizare echipamente politie si servicii speciale. Una din ele este Electronic Task TRR. In urma ultimelor catastrofe naturale si a atacurilor teroriste, plus a diversilor elevi, studenti si functionari publici care isi impusca colegii de stresati ce sint, bugetul LAPD, si ne referim strict doar la statul California, este foarte mare, aproape cu 50% mai mare ca anul trecut si se va mai rectifica probabil in sensul maririi. Electronic Task TTR, ca partener traditional, vrea sa prinda pleasca. Camere de supraveghere, detectoare de metale diverse, poasturi de ascultare si triangulatie in tot orasul. In plus, firma are contracte preferentiale cu Bell Helicopters, Smith&Wessons, iar in urtimul timp si cu Heckler Koch, se pare ca au o brusca deschidere la parteneri europeni. Ei bine, Electronic Task TTR furnizeaza hardware si software pentru elicoptere, sisteme de ochire si altele. Pleasca este mare, iar ei vor pe langa un sistem de supraveghere la sange si un sistem de interventie rapida. Asta inseamna elicoptere Comanche TA3, vehicule blindate HUM4, si ultima gaselnita, motociclete Kawasaki blindate, asta-i grozav chiar. Insa acum isi vara coditza si o a doua firma de cercetare, Ebonics AG, care pana acum ceva ani faceau tot felul de experimente obscure pe la MIT, printre care manipulare genetica si robotica. Ebonics se bucura de sprijinul cercetatorilor, fata de Electronic Task, care insa are sprijinul de baza, doi senatori cu lingaii lor. Ebonics au intrat pe piata anul trecut cu un program inovator, concurent Urban Warrior. Era vorba despre niste luptatori blindati pana in dinti cu armament greu, plus propulsoare de autonomie medie in aer. Ce mai, sciente-fiction. A fost alesa varianta Urban Warrior, adica in principiu unii ca noi, rase TJ, care insa a cazut dupa acea... intamplare.

      - Tatal meu si cu mine am colaborat cu Ebonics, spuse si Samantha... era vorba despe niste semiconductori si aliaje speciale, partea mea tinea doar de electronica iar mai multe nu stiu, in principiu erau foarte secretosi. Nu m-am gandit sa intreb mai multe, la Ebonics se zvonea ca oamenii dispar din senin...

      - Care e varianta mai proasta? intreba practic Lucas.

      - La asta ma gandeam si eu, exclama TJ surprins. Ce poate fi mai rau? Impanzirea orasului cu echipamente de supraveghere sau ceva despre care nu stim nimic o dihanie de metal...

      - Aplicatii civile exista... interveni Sam. Se vorbea despre utilitare pentru zone inaccesibile, nu e vorba de un robot, ci de un om in costum de robot, atuncea nu mi se parea asa ciudat... Insa si aplicatii militare au fost dezvoltate... Ebonics au avut contracte in America de Sud.

      - Ca spui tu??? glasul lui TJ devenise violent brusc.

      - Stai, il apuca Chris de brat.

      - Ce este? intreba Sam.

      - Aplicatii exista... militare, oh, majoritatea soldatilor sustineau ca e ceva de origine extraterestra, ca e animal, ca e Chupacapra...

      - Cred ca arma a fost trimisa guvernului din Chile pentru testari si atat, era mai discret acolo...

      - Cred ca au testat-o la granita dintre Argentina si Brazilia, scrisni TJ.

      - Deci ce propui TJ? intreba Chris. Brusc il luase pe el de lider.

      - Springer si Trisha se vor ocupa de Electronic Task. Cred ca doi-trei directorasi impuscati reprezinta un avertisment delicat dar ferm. Noi luam Ebonics.

      - Adica luam contractul mai mic, zambi Chris. TTR ofera 200.000 pentru contract, Ebonisc merg mai departe si ofera 300 pentru eliminarea TTR.

      - In mod sigur Springer si Trisha vor avea de lucru si cu distrugerea unor stocuri de echipamente. Probabil vor face o subcontractare, ceea ce noi nu ne permitem.

      - Alta problema: Sam si Lucas. Existenta lor.

      - Negativ. Nu ii bagam in asta. Ei ne ajuta din umbra cu logistica, asa cum am vorbit.

      - O sa caut toate materialele despre Ebonics, facu Samantha. Voi incerca sa intru la MIT sa accesez codurile tatalui meu. Probabil ca si el e implicat in program. As spune ca sigur este, este genul lui.

      - Oricum pana intr-o saptamana nu se misca nimic. TJ se lasa pe spate. Maine va fi o zi frumoasa. Se duse la geam. Mirosul marii intra in apartamentul celor doi, amestecat cu mirostl de cauciuc ars al orasului. Ii placea la Lucas si Sam care stateau impreuna de cateva zile in apartamentul de la etajul al doilea al Samanthei. Apartamentul lui Lucas, un etaj mai jos, urma sa fie eliberat pana la sfarsitul lunii. Cei doi se intelegeau de minune. TJ se bucura pentru ei. Cei doi se hotarasera pentru etajul al doilea din cauza ca atunci cand se intalneau la micul bloc TJ dorea intotdeauna sa stea mai sus, iar Sam si Lucas alesesera tacit etajul al doilea, oricum mai ieftin. Era o mica curte in fata, modesta si ingrijita, puteai vedea inspre directia orasului, nu puteai vedea marea insa ii simteai mirosul. TJ se simtea foarte bine aici, iar dupa cateva ore i se facea dor de casuta si curtea lor si mergeau acolo. La ei stateau toti patru in curte serile si cinau impreuna. Uneori mergeau si la bloc la Sam si Lucas, TJ statea pe micul balcon cu o bere, cu greu il puteai baga in casa, Chris se induiosa mereu de asta si iesea dupa el sa vada ce mai face.

      - TJ, mergem acasa? Deja e trecut de miezul noptii.

      - Mergem... uite incepe sa bata vantul asta cald. Maine vor fi valuri. Mergem la surfing da? Trebuie sa ne sculam inainte de 5 dimineata.

      - Si e aproape 1 noaptea... normal ca mergem... doar n-o sa ne speriem noi de cateva ore nedormite nu, zambi ea.

      - Conduci tu da Chris? Eu am baut doua beri.

      - Conduc eu...

      Toyota demara usor. Lucas privi mica masina portocalie cum se departeaza in noapte. TJ se lasa pe spate in masina si privi spre Citroenul Axel proaspat reconditionat, proaspat vopsit intr-un albastru deschis delicat cu nuante de verde deschis spre plafon, la fel cum si Toyota se facea spre galben acolo din portocaliu. De-abia fusese terminat cu cateva ore in urma, maine era marea zi a incercarilor, atat cu motorul pe benzina cat si cu cel electric ce ii fusese adaugat pentru trafic urban. Privi in spate spre silueta cu fundul care se termina cu hayonul ce parea taiat cu toporul drept, farurile usor alungite, rotile din spate acoperite in partea de sus de caroserie si vederea masinii ii inspira brusc iarasi amintirea unor vremuri necunoscute, netraite, cu mult inainte de a se naste el, ceva ce nu putea descrie, nostalgie, aceeasi care il cuprinsese atunci cand pornise prima oara motorul Citroenului pentru prima oara iar robustul motor boxer urlase ragusit ca apoi sa se transforme intr-un marait rautacios care suna a muzica veche si buna in urechile sale.

     

     

     

     

      Stardust nu era tocmai o bomba oarecare. Era un club, mai mult o cafenea, si era proprietatea lui Jed Springer si a Trishei Lang. Era un locat curatel si placut, contrar parerii pe care o avea TJ despre ce ar putea avea cei doi in proprietate. Aici era centrul de afaceri al lor. Clientii erau de toate felurile. Nu era un strip-bar si nici o spelunca, muzica nu urla in boxe sa-ti sparga urechile. Lumna era difuza, barul curat, se si dansa, clientii nu se dadeau in stamba, desi erau de toate felurile, de la clienti obisnuiti care veneau pentru muzica si bautura, pana la cei care aveau afaceri cu Springer. Insa cei mai multi era cei care negociau diverse afaceri iar Springer actiona ca un moderator, din care lua un comision. Aici se putea vorbi orice, politia dadea telefon inainte sa controleze un asa local respectabil. Cei doi asigurau discretia convorbirilor particulare si protectia clientilor. Chiar si cu clientii ce veneau ca in orice local, Stardust putea fi considerat de succes. Preturile erau de bun simt, iar atmosfera linistita. TJ constata asta cu satisfactie si cu uimire. Se aseza pe un scaun de la bar si ceru o bere si alune sarate, apoi se uita la ceas. Se privi in oglinda din dosul barului si dadu din cap multumit. Era imbracat in blue jeansi drepti si cu o camasa nebagata in pantaloni, nu prea lunga, inchisa la culoare, care ii venea foarte bine. Era proaspat ras, tuns, iar parul chiar ii statea in sus cum trebuie, desi folosise ceva din spuma de par pe care o gasise pe la Chris aruncata mai demult. Avea o mutra de student venit la o prima intalnire, elegant, sa impresioneze. Trase cu urechea fara interes la conversatiile din jur. Plictisit se uita de jur-imprejur. Springer si Trisha nu erau in incapere si injura in gand. Desi localul era de bun gust dupa parerea lui, TJ avea oroare de baruri si cluburi, se plictisea ingrozitor dupa o jumatate de ora. Se mai uita iar la ceas si isi aprinse o tigara. Injura resemnat in gand si incepu sa se preocupe de nivelul berii in sticla si de cat din tigara arde.

     

      Pentru a nu stiu cata oara casca si se uita prin bar. Nu era ceva iesit din comun, cam toti clientii aveau aceleasi preocupari ca si el in general. Se uita si el dupa cate o tipa mai simpatica, insa nu gasi nimic prea interesant. Brusc simti ca i se face dor de Chris. Nu se mai gandi mult si puse mana pe telefon si suna.

      - Ce e? se auzi vocea intrebatoare de la celalalt cap al firului?

      - Nimic, vreau sa vad ce mai faci.

      - Pai sint acasa la noi cu Sam si Luke. Acuma desfaceam o bere. Tu ce faci?

      - Beau bere si fumez si ma plictisesc. Sint de o ora aici si nimic la orizont. Hai sa mai vorbim la telefon... Eu unul nu mai am chef de toata povestea asta.

      - Ho! In armata asteptai in tufisuri ore intregi.

      - In tufisuri nu erau cretini acre beau, fumeaza, transpira si vorbesc tare cu ochii invartindu-se in cap.

      - M-ai convins, rase ea incet. Dar inchide telefonul mai bine ca poate unii au urechile lungi.

      - Asa e. Ma reintorc la preocuparile mele intelectuale...

      - Mai suna-ma mai incolo daca te plictisesti... rase ea in continuare. Pa

      - Pa.

      Se reintoarse la ocupatia sa plictisitoare.

      - Inca o bere, ceru el... si un pachet de Marlboro... regular.

      Intoarse ochii si zari ce dorea. La o masa mai retrasa se asezasera Jed Springer si Trisha Lang. Springer avea aceleasi miscari usoare feline si parea genul care nu se gandeste prea mult inainte sa foloseasca o arma. Si de fapt era adevarat. Trisha era o blonda subtire si inalta, doar cu putin mai scunda decat Springer, avea cam un metru si 75 de centimetri pe care cauta sa-i ascunda sa nu iasa in evidenta, dar slabe sanse. Springer era cam de aceeasi statura si gabarit cu TJ. TJ se uita lung la ea. Era imbracata cu blue jeans si o tunica albastru inchis, inchisa pana la gat. Arata grozav si TJ se uita din ce in ce mai insistent la ea. Intr-un tarziu baga si ea de seama... si Jed Springer... si gorilele lui Springer...

      - Inca o bere Bud, ceru TJ. Isi numara tigarile a nu stiu cata oara. Ceru si alune sarate ca sa mai uite de tigari. Era la a sasea bere, incepea sa se simta. Si culmea ii veni iar sa mearga la toaleta, injura cu naduf in gand si se duse totusi multumundu-i lui Springer pentru igiena localului care era in regula, TJ avea oroare de toalete publice... era sa fie arestat de vreo doua ori ca folosise natura inconjuratoare in locul acestora.

     

      TJ se spala pe maini si se privi in oglinda. Arata obosit. Multumit isi aprinse o tigara si iesi afara.

      - Va rog urmati-ma, domnule, i se adresa un vlajgan mare. Au venit vulturii... gandi TJ. Avea pistolul Beretta in micul holster de la piciorul drept si nu il incomoda.

      Tj iesi afara insotit de doi insi care cantareau probabil 300 de kilograme impreuna. Unul era cu totul ras in cap, avea cioc, si arata ca un pirat, insa parea trecut de 35-40 de ani. Celalalt era un tanar cam de varsta lui, solid, si care parea totusi destul de amabil. TJ baga de seama ca il condusera in mica curte din spate.

      - Domnule, patronul este suparat si ar dori sa parasiti localul. Nota de plata va fi suportata de bar, considerati ca am facut cinste, insa va roaga politicos sa plecati. Tipul cu mutra de pirat parea politicos pana in maduva oaselor.

      - Aaaa, e un local public nu? zambi TJ. Incerca sa para mai ametit decat era. Si ce am facut?

      - Ei, nu conteaza, doar te rog sa intelegi omule, facu cheliosul. Nu vrea nimeni sa-ti tabaceasca spinarea.

      - Nu zau? deveni TJ un pic obraznic. Totusi cred ca voi sta aici. E placut si am vazut cateva tipe frumoase foc...

      - Eddie, perchezitioneaza-l! Cheliosul devenise brusc autoritar si eficient. Esti politai? FBI? Trase de la spate un mic automat Walter. Legiunea Straina Franceza, ii veni in minte lui TJ brusc, accentul mai ciudat si arma de acest tip. Nu se mai confruntase cu nici un legionar faimos, desi se intalnise cu acestia in razboi.

      TJ se lasa perchezitionat, insa Eddie isi cunostea meseria, iar dupa tunsoare TJ banuia un fost puscas marin, sau oricum un fost militar, insa dupa gabarit era un ex-marines. Eddie cobora spre pistolul de la picior asa ca TJ actiona, oricum trebuia sa o faca odata.

      Schimba brusc greutatea de pe un picior pe altul, iar Eddie se dezechilibra. TJ printr-o saritura usoara un metru mai spre celalalt, dara fara sa para ca ar aea intentia ca ar incerca ceva. Saritura usoara insa ii dadu posibilitatea inceperii unui joc de picioare care se continua aproape nevazut cu o prelungire a piciorului drept direct in arma Walter care zbura pe alee. Eddie se ridica rapid, insa nu ajunse in picioare. TJ il lovi extrem de tare in gat dintr-o parte cu piciorul, deasupra umarului stang. Tipul era solid, insa TJ lovise cu intentia sa fie definitiv, asa ca Eddie cazu gramada pe ciment. TJ se intoarse spre celalalt.

      - Mon camarade du-ma te rog la seful tau preavestitul Springer, ranji TJ, insa namila fu peste el ca o locomotiva.

      TJ se feri de pumn si incepu un joc de picioare.

      - O sa-i duc posterul cu tine, ranji cheliosul. ii facea placere bataia. Amandouara le placea. Niciunul nu se mai gandea la motivul venirii acolo, dansau usor unul in jurul celuilalt. Se tatonau un pic. Brusc francezul lovi inselator cu piciorul, il atinse in treacat pe TJ care se ferise si amortizase cu antebratele lovitura intr-un mod elegant. Divizaia 1 Legiunea Straina Franceza, Maroc, Libia si Brazilia, ranji el.

      - Kur ieftin de lupta, Brazilia, se recomanda si TJ. Cartierul de vest Rio pana la 14 ani, apoi dormitorul comun. Intinse pumnul drept in fata. Francezul facu la fel si se atinsera in semn de salut.

      Legionarul porni un atac cu piciorul care masca o lovitura la corp de pumn. TJ il lasa sa treaca, apoi il lovi cu pumnul in ceafa cu putere.

      - Nu trebuie dupa reguli nu? intreba TJ ranjind. In Maroc nu aveati incaierari cu cutitarii aia? ranji el iar.

      Cheliosul porni brusc genunchiur care il atinse in plin pe TJ, insa cele 70 de kilograme ale acestuia se ridicara cu forta loviturii in sus si se redresa un pic mai in colo. Imediat lovi deasupra genunchiului, circular, apoi un pic mai sus, in coapsa. Matahala era dezechilibrata si primi un picior in stomac, iar greutatea lui o simti cu totul. TJ incheie cu un picior in cap care ii tumefie urechea tipului cel mare, care se lovi cu capul de perete si ramase zguduit zdravan dar constient.

      - Acuma du-te si spune-i lui Springer ca il astept aici... sau in alt loc mai sigur unde zice el... Ajuta legionarul sa se ridice. Acesta il sprijini pe Eddie si amandoi intrara inauntru.

      - ramai aici, e bine aici, mai zise el inainte sa intre.

      TJ trase arma in buzunarul de la spate si indeparta siguranta. Nu trebui sa stepte mult. Jed Springer erupse pe mica usa impreuna cu cei doi pocniti de TJ si cu inca patru insi, din care doi se chinuiau sa iasa in acelasi timp pe o usa prea mica si pentru doar unul cat ei. Cu totii tineau pushcoacele la vedere.

      TJ se misca repede. Nu risca prea mult, rapid dadu mana lui Springer de zid, cu tot cu pistolul pe care il tinea in mana, apoi scurt ii puse arma in frunte.

      - Stati! urla TJ autoritar. Ii pot zbura creierii numai sa vreau! Lua repede pistolul de la capul lui Springer si il baga in buzinar. Dadu drumul mainii acestuia. Sper ca nu ti-ai pierdut indemanarea, ranji el...

      - Vrei o gaura in cap, una in plus decat celelalte pe care le ai? zise Springer.

      - Bineinteles ca nu. Am glumit. Scuze. Va trebui sa discutam afaceri. Credeam ca esti mai rapid, am uitat de patania cu raposatul de Sadley... gata, scuza-ma, am glumit iar, se apara TJ.

      - Ai fost implicat in afacerea cu Bill Sadley?

      - Da, un pic.

      - Aha. Atunci intra. Avem de discutat se pare. baieti, tipul e ok cred. Springer ii zambi prietenos lui TJ. Bei ceva?

      - Am baut atata bere asteptand sa apareti voi... Mai intai ma duc la baie.. ba nu, o sa fac aici.

      - In nici un caz pe aleea mea. Toaleta e curata.

      - Scuze, zambi iar TJ cu toata gura. Sper ca nu trimiti pe cineva cu mine sa ma perchezitioneze nu? ranji el.

      - De data asta nu.

      - Stai un pic. Scoase telefonul. Chris, am luat contact, sint teafar, rase el, toata lumea e. Vrei sa vii si tu aici?

      - In regula, vin si eu, raspunse ea.

      - OK.

      - Gata, ma duc la baie. Da, ok, o bere buna...

      - Te asteptam, ranji Springer si se indrepta spre masa unde il astepta Trisha Lang.

     

© Copyright Ciprian Ulea
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online