evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Uezen. Echilibrul lumilor  -  Din vitrină  -  Al nouălea iad  -  Ziua în care pământul s-a oprit  -  Pojghiţa subţire a conştiinţei  -  Apariţie editorială: Victoriţa Duţu - "Ilinca"  -  Curcubeul  -  Elixirul vieţii  -  Big Bang Boo  -  Cioara  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (II)  -  Ziua a şaptea  -  ROV-27  -  Contrapaganda  -  "ªi caii se împuşcă, nu-i aşa ?"  -  Uşa de la baie  -  Praf minune (III)  -  Jocul Zeilor (IX)  -  Gânduri  -  Către a opta zi  -  Întâlnirea  -  Gender X  -  Amintiri trecute şi viitoare  -  Povestea unui suflet  -  Babylon Five: Mercenarii  -  Cadoul  -  Vatmanul - Anton şi Marcel  -  Vrăjitorul  -  Turnul de calcar  -  Scrisoare din Hipercubul 13  -  Fotografii  -  Poveste de viaţă  -  Cuantum sincronicity - formula nemuririi  -  Comando Fox  -  Jocul Zeilor (III)  -  Experienţa însoţeşte sensul ascuns al misiunii noastre  -  Almateea  -  Dincolo de evoluţie  -  Aniversarea  -  Lunea Maniacilor  -  Puterea pereche  -  Zori  -  Hora Ielelor, Pensiune II  -  Australia, ca o felie de pâine  -  Asura Ni, Drahan - I - Bolte de Crini  -  Luminile oraşului XXIV  -  Depozit.01  -  La vânatoare da "Eilian"  -  Războiul  -  Omul apropiat


Luminile oraşului XXIV

Ciprian Ulea



Publicat Duminică, 27 August 2006, ora 10:22

      Cladirea se profila inalta si neagra in noapte. Lumina lunii cadea pe ea facand-o si mai sumbra. Bineinteles ca prognozele se inselasera cu totul, era un cer de un senin minunat, o noapte superba cu o luna imensa si stele peste tot, fata de ceata lipicioasa si ploaia prognozata. TJ injura cu naduf insa nu se putu abtine sa nu admire cerul. Se uita la ceas. 2 AM. Era cald si bine, noaptea nu aducea nici o adiere de racoare. Samantha si Lucas luasera pozitie ci se ocupau de toata electronica lor, in jurul cladirii fusesera plantate scannere, camere digitale, microfoane, iar ca ultima distractie cei doi lansasera si un mic dirijabil-spion a carui elice era aproape nedetectabila. Erau gata sa intrerupa comunicatiile dinspre perimetru in orice clipa. TJ, Chris, Springer si Trisha luasera pozitii in fata curtii care inconjura cladirea. Camuflajul lor metamorfic ii facea invizibili. TJ constata ca US Army ii ajunsese din urma. Uniformele ciordite de Springer de la Urban Warrior erau la fel de bune ca ale lor. Armamentul era si el grozav, arme automate HK si Ingram, insa TJ prefera in continuare armele japoneze Maki. Electronica era mai fiabila ca cea americana.

      - OK, am dezactivat toti senzorii, se auzi in casca Lucas. Zonele A1, B2, D5, H8 liber. Aveti cateva minute bune.

      Echipele se despartira cate doua. Springer si Trisha disparura imediat. TJ inainta spre poarta fara zgomot, urmat de Chris.

      - Alfa Bravo Roger in pozitie, facu TJ.

      - Delta Pipi in pozitie, rinji Springer in casca.

      - Gaina Omega Pi aparatura in pozitie incep scanarea sectoarelor.

      - Cine ud raportez nici o miscare teren curat si uscat.

      - Pisica umflata schimb pozitia insintez spre cladire. Ciment imputit dezactiveaza senzorii.

      - Cartof prajit ia carnatul dupa tine si inainteaza, chicoti Lucas.

      - Cine e carnatul si cine cartoful? facu ofensata Chris.

      - Mai taceti naiba din gura natarailor, facu Trisha.

      Momentul fusese de natura sa-i detensioneze. Lucas incepu sa rescrie subrutinele softului de securitate.

      - Grozav, facu el, traductorul aste e grozav. Uite, TJ ai sectorul A2 fara senzori, acum ii reactivez.

      - Plecam, se auzi Springer in casca. Inainta impreuna cu Trisha spre intrarea autovehiculelor.

      - Am ajuns la intrarea de serviciu, se auzi si TJ.

      Lucas privi cum intunericul ii invaluise. Cei patru se organizara. Springer si Trisha doreau sa ia fiecare cate un etaj ca sa mearga treaba mai repede insa TJ se opuse ferm. Nu dorea sa stea de unul singur in cladire.

      - Aoleo fricosul naibii marai infundat Springer.

      - N-ai decat sa faci singur un etaj idiotule, se rasti TJ. Avea o senzatie rea, cea mai rea era ca daca se despart in cladire nu vor mai iesi de acolo. Instinctul pericolului care il ajutase de atatea ori pe front isi facea simtita prezenta.

      - OK, descarcam calculatoarele. Am dat de contabilitate.

      - Ce naiba cauti acolo?

      - Lasa fii tu destept baiatule si cauta in laboratoare. Contabilii fac totul, rase Springer.

      - E adevarat, se baga si Trisha. De multe ori aflii mai multe de la hartogarii din birouri.

      - OK, voi ati fost agenti secreti asa ca aveti dreptate, rinji TJ. Urcam un etaj, cred ca sint cateva laboratoare.

      - Gata, urcam la voi, se auzi si Springer.

      - E floare la ureche, facu incantat TJ. Lucas, ai datele?

      - Integral. Totul este insa prea usor.

      - Prea usor... ingana Springer. E prea usor... e prea usor, trase el concluzia. Pe mine ma ia cu frica.

      - Baieti, totusi mare lucru nu cred sa folosim de aici, se auzi Lucas. Mai ales ce a luat TJ sint simple schite, prototipuri de arme, nimic altceva.

      - Ebonics e bagata pana in gat in ceva gen manipulare genetica si infanterie plina de electronica. Nu stiu ce e, nimeni nu stie, banuiesc insa ca e vorba de sisteme ultraperformante si soldati la fel. Nimic din prostiile obisnuite, facu Samantha.

      - La naiba soldatii viitorului? rinji TJ. Noi sintem aia.

      - E vorba de modificari de sistem nervos, soldatii care nu simt durerea.

      - Aiurea, si de unde iau soldatii astie? Banuiesc ca nu sint voluntari nu?

      - Asta e o chestie mai naspa... Ebonics are anumite .... relatii cu institutiile de orfani, din care unii mor sau dispar prematur.

      - La naiba, nu sintem in filme, facu TJ. Tu chiar crezi povestile astea? Copii antrenati si manipulati genetic? Te-ai scrintit.

      - Ok, minam locul , facu Springer. Iesim pe unde am intrat noi, toti patru. Hai TJ, misca-te o data!

      - Gata sefu, facu TJ. Pun si la centrala termica?

      - Normal, rinji Springer. O sa iasa un foc de artificii!

      Continuara sa mineze cladirea fara sa-i deranjeze ceva. Tot softul de securitate al cladirii fusese rescris. Paznicii vedeau inregistrarile din zilele trecute, oricum erau cu totii pe jumatate dormind. Probabil ca nu erau asa bine platiti.

     

     

     

      - A fost usor, sa speram ca am gasit tot ce trebuie, oricum o sa faca totul bum.

      - Numai la bum te gandesti TJ, rise Springer. Era doar cu cativa ani mai in varsta decat TJ insa uneori se simtea batran. Credea ca este destul de zurliu, asta era impresia tuturor fostilor colegi din serviciile secrete si a Trishei, insa pe langa TJ era un adult cu simt de raspundere. Insa de cand se cunosteau incepea sa semene cate putin cu TJ, spre amuzamentul tuturor. Pana si Trisha devenise mai volubila, iar intre ea si Samantha se legase o prietenie buna. Chris rise si ea in sinea ei. Si ea gandea la fel ca Springer. Cu toate acestea, seful neproclamat si necontestat de nimeni ramanea TJ. Desi nici o idee de-a lui nu fusese urmata pana la capat, toate erau ideile lui. El era primul care vorbea. Springer calculase razand ca din cat vorbea TJ doar 21,5% era corect, restul erau prostii. Insa TJ vorbea mult de tot, asa ca toate ideile erau ale lui.

      - Springer. TJ nu folosise nici o intonatie, nu intrebase nimic. Doar ii spusese numele iar glasul sau nu avea un dram de umor.

      - Ce e? Tonul il ingrijorase. Asta? Mda...

      - Toata cladirea cu paza data peste cap insa liftul de serviciu securizat? Celalalt cum e?

      - Aparent la fel, se auzi Trisha care se repezise acolo. Insa componentele electronice lipsesc...

      - Urcam? facu Springer.

      - Nici gand! TJ era ferm pe pozitie. Crezi ca asta e nepazit? Nu intru aici. Trebuie sa fie alta intrare. Un tunel de vantilatie, ceva... Oricum nu se poate trece, sigur aici alta este paza.

     

      - Lucas? facu Chris.

      - Da, ce se intampla?

      - Ia echipamentul si vino spre noi. Lasa detectoarele fixe pe pozitie, am gasit ceva nou si e nevoie de tine.

      - Sa vina si Sam, se auzi TJ.

      - Nu, Sam ramane acolo, trebuie sa stea totusi cineva cu echipamentul nu?

      - Nu neaparat. E un risc pe care ni-l asumam. Nu ramane nimeni singur. Vom face echipe de cate doi ca de obicei, eu cu Samantha si Chris cu Lucas, insa nimeni nu ramane singur.

      - Lucas si Samantha nu pot lupta, protesta infuriat Springer.

      - Esti destept rau, carai TJ. Amandoi sint antrenati ca tragatori iar acum vor fi trackeri, iar la electronica cred ca se pricep nu-i asa?

      - Ce naiba ai? intreba Springer.

      - Nu stiu. Nu trebuie sa ne despartim. TJ era categoric.

      - Ce dracu ai?

      - Ti-am zis ca nu stiu. As vrea sa o las balta si as vrea sa vad ce se ascunde acolo.

      - Ce este? Lucas si Sam ajunsesera aproape de ei.

      - Ati venit? intreba Chris

      - TJ a zis sa venim.

      - TJ... doar TJ a zis sa venit. de ce naiba asculta lumea numai de el?

      - Habar n-am, rinji Springer, da' recunosc ca si mie imi place de el...

     

      - Exista acum o posibilitate, facu Samantha. Ne strecuram prin sistemul de ventilatie jos si gata, prin alta parte nu putem.

      - Renuntam, hotara TJ.

      - Nici gand, facu Springer. Ce naiba... intram.

      - Ce naiba TJ, facu Chris. Chiar nu esti curios?

      TJ isi musca buzele. Oare ce sa faca cu Lucas si Sam?

      - Noi ne putem purta de grija singuri, ii ghici Lucas gandurile. Facem echipele cum am zis si la urma urmei sigur veti avea nevoie de noi acolo jos nu?

      - Mergem, hotara TJ cu inima indoita. Cobor primul.

     

      Coridoarele aratau grozav, iar un zgomot surd parca facea peretii sa vibreze. Lucas si Samantha reuseau cu greu sa sparga softul de securitate.

      - E un palat, facu TJ. Arata superb... ce naiba...

      - Gata, putem cobori pe coridor.

      TJ sari primul din coloana de ventilatie. Primul nivel nu era interesant.

      - Nici aici nu e nimic? intreba Trisha. La naiba, facu ea inciudata.

      - Stati aproape... Formam echipele si comunicam prin cablu.

      - Cablu? facu scarbit Springer.

      - Cablu... il atasa la casca Samanthei. Hai usurel... uite pe scarile acelea circulare.

      - Ce porcarie, marai Springer in urechile Trishei, singura care il auzea. Cablu...

      - Mai bine asa ... facu ea. Si mie mi-e frica.

      Isi facura semne si o lua fiecare echipa in alta directie. Al doilea nivel subteran era plin de lumina. Pareau niste garsoniere mici, iar TJ se cutremura. Oamenii astia aici mancau si aici dormeau, aici munceau, viata lor era in acest buncar subteran. Se grabi si o trase de brat si pe Sam. Al treilea nivel era cel al laboratoarelor. Activitatea nu era oprita. TJ renunta la tacerea radio.

      - Ce facem?

      - Cred ca ar trebui sa curatam totul, cum sui tu, facu Springer. Locul asta imi da fiori...

      - Fara sa mai luam nimic?

      - Doar curatam, facu Springer. TJ dadu din cap desi Springer nu il vedea. Pusese intrebarea oricum degeaba, mai mult deoarece dorea o confirmare. Nu avea nici un chef de scotocit.

     

      In echipe de cate doi faceau treaba in continuare. Micile proiectile fusera ascunse iar cele de descarcare EMP vor actiona primele si vor usura si iesirea din cladire. Trebuiau doar sa isi intrerupa si ei electronicele timp de cateva zeci de secunde.

      - Hm, o consola... murmura Samantha.

      - Da am gasit si eu, se auzi Lucas.

      - Ne conectam? era glasul Trishei. Daca tot le-am gasit ar trebui sa cotrobaim si aici.

      - De acord, facura TJ si Springer in acelasi glas. Cu intarziere aproba si Chris.

      TJ isi vazu concentrat de treaba.

      - Nu se poate... murmur Samantha. TJ....

      - Ce e?

      - Uite aici... e mai rau decat credeam eu.

      - Ce credeai tu?

      - Nu prea inteleg prorotipul armamentului insa restul il stiu foarte bine.

      - La dracu... TJ ramasese fara glas. In fata lui aparuse proiectul TCU, Tactical Combat Unit. Oameni, oameni legati la niste calculatoare. Privi fascinat mufa cu 865 de pini, cum era descrisa in proiect, si care intra in ceafa. Isi dadu seama ca acesta era sfarsitul soldatilor ca el. Militari modificati genetic, care nu simteau durerea, doar ca atunci cand muschiul bratului era pe cale sa se rupa primeau comanda de oprire. Nu simtea decat groaza. Aratau ca in descrierile pe care le facusera alti soldati brazilieni macelariti. Probabil ca fusesera testati in razboiul dintre Brazilia si Argentina. Cauta cu infrigurare si gasi referintele.

      - Multumesc Sam, facu el. Avea acces la toata baza de date. Oh, nu se poate. Au folosit patru masinarii din astea in razboi. In razboiul meu. Aici scrie ca nu a rezistat nici una. Se estimeaza ca in total un singur TCU a facut cam 400 de victime, iar unul cateva zeci. Ceilalti au fost scosi din lupta repede si s-au autodistrus... Este un scenariu de groaza.

      - Deconectati, se auzi Lucas. Gata TJ, ajunge.

      - Ce e?

      - Am incercat comanda unei usi, rasufla Lucas. Mesajul de eroare, intrare ilegala. Este o sansa sa fi fost descoperiti. Am auzit niste pinguri mici ca o alarma. Acum s-au oprit.

      - Fiti cu ochii in patru, facu TJ. Poate nu a fost nimic...

     

     

     

     

      Desi in dormitorul comun si cenusiu nu se auzea nici un zgomot, activitatea era iesita din comun. Cele sase TCU operative erau gata de lupta. La fel ca si cele doua din serviciul de paza. Camerele de securitate nu detectau nimic insa fusesera programati pe alerta iar acum executau constiinciosi treaba ca niste roboti. Fara zgomot, fara scanere active sa se deconspire. In costumele lor pareau uriasi. Ochii lor erau insa de copil. Cu totii aveau intre 16 si 18 ani. Activara camuflajul metamorfic si nu se mai vazura deloc.

     

     

      - OK, s-o stergem mai repede, marai TJ. Hai Samantha1 Devenise nerabdator sa plece de acolo.

      - Gata si noi, se auzi glasul Trishei.

      - OK, gata Chris? se auzi glasul lui Lucas. Iesi pe usa.

      Zgomotul impactului aproape nu s-a auzit. Brusc, detectoarele Christinei o luara razna. Reflexele conditionate de atata antrenament o facura sa se arunce intr-o parte, sa baleieze toata zona cu senzorii si sa traga automatul Maki. In cateva secunde varsa aproape 200 de gloante spre usa deschisa, spre silueta gigantica care se deconspirase putin in miscare. Intocmai ca si Lucas in urma cu cateva secunde inainte. Simti loviturile proiectilelor in bratul stang si urla de durere. Silueta din cadrul usii se prabusi. Se prabusi peste Lucas care zacea pe coridor. Chris se abtinu cu greu sa nu vomite. Lucas fusese aproape taiat in doua, iar camuflajul metamorfic se dezactivase. La fel se intamplase si cu creatura care il ucisese, si care fusese ciuruita de automatul Maki, insa care mai avea reflexe motorii. Chris calca plangand pe ceea ce parea a fi arma creaturii. Era ceea ce vazuse TJ mai devreme pe monitoare. Chris isi descarca arma in capul omului si vazu ca gloantele patrund greu. Blindajul ceramic era foarte puternic, iar pe bratul drept era o arma automata. Chris cerceta atenta ambele brate. Pe ambele erau arme, o arma de putere automata pe dreptul si un lansator reactiv pe bratul stang. Pe ambele erau fixate inca o arma usoara cu tragere rapida, de calibru mai mic. Din fericire fusese programat sa le foloseasca pe acelea in spatii inchise, asa ca Chris scapase teafara daca putea spune asa. Cateva gloante strabatusera blindajul de mai multe ori. Blindajul lor la impact detona usor ameliorind forta impactulu, insa in cazul unor lovituri repetate devenea l;a fel de eficient ca unul conventional. Bratul ei stang era atins rau si simti cum ii amorteste. Avea mica trusa de prim ajutor si lega strans cu un garou.

     

      - La dracu, la dracu... se auzi urletul lui Springer in casca. Zgomotele de arma umplura castile. TJ si Samantha se ghemuira mai mult, incercind sa se faca una cu podeaua.

      Springer alerga asa cum nu alergase niciodata. Se izbi de perete si se intoarse. Descarca arma in silueta care se apropia si pe care o detecta ca fiind uriasa. Automatul HK descarca gloantele parca degeaba. Comuta pe grenade si trase. Dihania se opri un pic in loc.

      - Hai de aici, urla Trisha. Hai o data.

      - Mori javra, urla Springer tragand grenada dupa granada. O ploaie de gloante in incadra. Atata poti fieratanie? inainta el urland si tragand in continuu.

      TCU dezactiva rapid cele doua arme care se dovedisera defecte. Rutinele ii comandara armament principal. Proiectilele trecura prin Springer, si prin zid. Racheta porni de pe bratul stang si exploda la contactul cu acesta. Springer fu facut literalmente bucati. Suflul exploziei o arunca pe Trisha la celalalt capat al coridorului. Tot acest suflu lovi in plin TCU care trasese si se afla la doar patru metri de tinta. Blindajul rezista cu brio, insa soldatul din interior nu. Practic suflul ii rupsese gatul. Plangand Trisha se ridica. Camuflajul ei metamorfic se dusese. Nu si al celui pe care aterizase. Insa detectoarele mergeau.

      Multimea de informatii blocasera bufferele ECU. Programul comanda golirea stivelor. Cativa senzori se defectasera, insa ECU mai avea suficienti activi. Acestia detectara imediat ce era de detectat, iar bratele se miscara pentru a incadra tinta. Tinta era insa mult prea aproape. Mana cauta locul de la baza gatului iar cutitul se infipse adinc in gat, pana la coloana cervicala, sectionind totul. Bratele ECU cazura inutile intr-o parte.

      Trisha isi sterse maneca de singe, apoi isi cauta arma. Teava HK-ului era indoita, se infipsese drept in casca a ceea ce parea a fi un robot. Scoase micul Ingram, apoi cu greu gasi suportii costumului de robot. Trase si casca in sus si privi inmarmurita.

      Nu parea sa aiba mai mult de 17-18 ani. Era cam cat ea de inalt, imbracat simplu, intr-un pantalon scurt si tricou, ambele bleumarin, cu insemnul Ebonics ca o emblema deasupra inimii. Cerceta costumul. Era greu, blindat, si avea o groaza de aparatura, pe care Trisha o cunostea foarte bine. Dadu incet din cap cand descoperi mufa din ceafa omului. Trase firele afara. Porni cu ochii impaienjeniti de lacrimi in directia opusa...

     

     

      - Stai, sopti TJ. Erau ghemuiti amandoi jos, langa perete, aproape de usa. TJ actiona comanda proiectilului cel mai indepartat. O explozie cumplita se auzi si jumatate din peretele unde era fixata cazu. Detectoarele pasive simteau ca se apropie. TJ detuna brusc un EMP. Nu mai avea nevoie acum de electronica. TCU dadu buzna in incapere, iar al doilea aparu aproape imediat. TJ detona si o stranse mai tare pe Sam.

     

     

      Echipamentul functiona ok. Chris isi mai revenise, insa pierduse ceva singe. Se hotara sa-si incerce norocul in tunelele de ventilatie. Ajunse iute acolo si incepu sa inainteze. Brusc detecta miscare. Ramase nemiscata ca si cum tot universul se oprise. Intrepta arma Maki inainte si dadu un singur ping inainte. Se ghemui simai bine cand imediat o rafala de raspuns ii veni. Ingram.

      - Springer, Trisha? intreba ea.

      - Chris? Trisha. Vin spre tine. Nu trage.

     

     

     

      TJ degaja molozul de pe ei. Porni electronicele, totul era ok. Sam era si ea teafara. Camera explodase ca o banana. TJ se stramba de groaza. Un TCU fusese taiat de la jumatate de o masa de laborator dare cantarea probabil o jumatate de tona. Asta nu era insa nimic. Cel de-al doilea fusese prins intre doua explozii. Bucati din el erau imprastiate peste tot, insa nu numai. Totul era plin de singe.

      - Hei! Sam! O scutura de casca. Esti bine?

      - Nu pot sa ma uit, zise ea incet.

      - Oricum trebuie sa plecam. Haide.

     

     

      Cele trei TCU ramase patrulau pe nivel. Nivelul fusese inchis. Nici o cale de scapare. Se plimbau fara sentimente, nu luau in calcul pierderea a 5 unitati. Ramasesera doar 0003, 0004 si 0008, dupa cum indicau cifrele de pe costume. 0003 si 0004 patrulau impreuna. Trecura prin praf si degajara peretii.

      TCU 0003 facu pe coridor la stanga. Praful consistent afectase filtrele de respiratie si senzorii. Bataile inimii i se accelerara si programa resetarea. In acelasi moment Chris veni peste el. Trisha sari imediat jos din conducta de ventilatie. Ii cauta gatul insa se opri uimita. TCU nu mai facea nici o miscare.

      - Omoara-l fir-ar sa fie , facu Chris. O durea bratul.

      - Ssst! E mort, Chris.

      - Cum asa? Asa e. Ce naiba?

      Trisha ii ridica casca. Aceeasi fata de adolescent.

      - Nu se poate, facu Chris, asta are inca acnee. Mai devreme a facut atac de cord.

      - Atac de cord?

      - Da.

      - In mod sigur e de la interfata aia, concluziona Chris. Nu poti face atac de cord la 16 ani. Incotro mergem?

      - Nu stiu... Cred ca mi-am rupt vreo doua coaste. Acum simt.

      Chris se uita pierduta la ea. Se hotara. Lansa un semnal slab, numai unul.

     

     

      - Gata i-am localizat. Hai spre ei. Mergi in spatele meu Sam, usor... tu esti urechile mele... Mergea usor. Nu daduse decat un semnal de confirmaresi atat. Nu trebuiau sa se deconspire. Se grabi, gandindu-se unde se va deplasa Chris, probabil ca nu va ramane in locul de unde efectuase transmisia, desi doar un semnal.

     

     

      Trisha se asejza mai bine cu aruncatorul Christinei. Chris lua si ea pozitie de tragere in dosul baricadei.

      - Am primit confirmarea, repeta ea din nou, pentru a nu stiu cata oara. TJ traieste. Zimbi in intuneric.

     

     

      In intunericul luminat doar de lempitele rosii de avarie, cei doi se grabeau cand auzira explozia. TJ se cutremura. Auzi un strigat.

      - Chris!!! urla el si o lua la fuga fara nici o precautie.

     

      Zidul subtire din spatele lor explodase. Chris isi pierduse arma cand fusese izbita de zid. Isi reveni repede. Trisha se scula si ea. Isi trasera micile arme, singurele pe care le mai aveau, Ingramul si Maki 5. Chris trase imediat iar proiectilele ricosara din silueta care aparuse prin spartura.

      - Fugi! urla la Trisha si iasi pe usa.

      Trisha insa nu mai apuca sa fuga. Era satula, obosita, coastele o dureau insuportabil. Nici macar nu se gandi inainte. Fugi si cazu drept in bratele pustiului imbracat in costum de robot. De-abia atunci apasa pe detonator. Toate minele care ii ramasesera asupra ei explodara simultan.

      Aruncata de explozie in perete, Chris isi reveni imediat.

      - Chris, se auzi urletul in spatele ei. La cativa metri de ea TJ era cu automatul Maki pregatit. Inainta spre ea alergand usor si ii facu semn sa treaca in spate. Silueta paru vaga in spatele ei. Flacarile de la gura tevii nu erau.

      Unul din defectele comune la TCU era nefunctionarea in cadenta normala a celor doua mitraliere usoare. TCU trase cu automatul greu. Chris strabatu urmatorul metru in aer. TJ vazu proiectilele grele trase de la mica distanta cum trecura practic prin ea. Se prabusi peste el agatandu-i in trecere arma care cazu jos. TJ se uita la ea. Samantha apasa pe tragaci in directia siluetei. Se opri cand TJ se repezi inainte. Distanta de vreo sase-sapte metri fu strabatuta inainte ca arma automata de pe brat sa vin pe directia sa. Cu toate greutatea TJ se arunca pe atacatorul care se lovi de zid. O rafala ii trecu pe langa cap. Perfect rece puse bocancul pe cotul cu arma si impinse acolo unde blindajul era mobil. Bratul se rupse. Cateva proiectile mici ii ricosara din blindaj. Mitraliera usoara tragea, desi la cadenta mica. Simti ca e lovit in coaste. Prinse bratul TCU cu bocancul de perete. Scoase micul Maki 5 si trase in arma fixata de brat. De la distanta mica proiectilele gaurira si arma si blindajul, ricosara ca o ploaie in jurul lui TJ. TCU era scos din circulatie insa TJ propti piciorul in genunchiul acestuia si impinse cu putere. TCU cazu jos fara posibilitatea de a se misca. TJ ii cauta casca. Introduse teava micului Maki 5 si trase. Goli tot incarcatorul sub casca. Aceasta exploda. Cioburi il atinsera peste tot. Simti ca i se intuneca privirea si ca e purtat de brat. Se lovi cu capul de o usa.

      Nu stia de cat timp trecea prin camerele de pe nivelul distrus. Un grilaj de fier fu dat la o parte si cineva il impinse pe conducta de metal. Aluneca cu viteza in jos si asta il facu sa se trezeasca oarecum. Auzi o explozie groaznica si simti suflul cald care il impingea si mai repede. Vazu flacarile care il inconjurara si apoi fu scuipat afara in apa neagra. Ca prin vis se trezi la malul lacului. Era imputit. Dadu sa-si scoata casca insa o mana ferma il retinu. Simti ca este indesat sub un pod mic si incerca sa protesteze, insa o mina subtire se strecura sub maneca sa desfacuta. Simti arsura usoara a acului, apoi totul se facu negru.

     

     

     

     

      Dimineata era mohorita. Amintirile incepura sa-i revina partial Se uita la ceasul din perete. Recunoscu camera, fereastra si patul, micii palmieri care se vedeau prin geam. Patru zile. Trecusera patru zile. Se ridica din pat golit de orice sentiment. Se simtea groaznic de slabit si se prinse de tocul usii. Inainte sa cada jos doua brate il prinsera si simti pe fata pletele aproape blonde.

      - Samantha... zimbi el oarecum linistit.

      Ochii verzi cu tenta de albastru il privira bland, obositi. Obrazul slabit se ridica de deasupra. TJ simti inca o data acul. Samantha se indrepta spre camera de zi si cazu si ea intr-un somn adinc.

     

     

© Copyright Ciprian Ulea
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online