evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Echilibrul  -  Fotografii  -  Schimbare de management  -  “Virusul”  -  Program de criză  -  Aura urii  -  Spiritul este liber şi insurgent  -  Somnul  -  Zori  -  2 fast 4 you  -  Stâlpnicul  -  Inelul de platină  -  Toate filmele româneşti au un final trist  -  Disertaţie despre diferitele moduri de apreciere a inteligenţei  -  Oglinda îngerilor  -  Cap de listă  -  Luminile oraşului XXXI  -  Sub nori  -  La vânatoare da "Eilian"  -  Jocul Zeilor (IV)  -  "Coincidenţă !" au strigat  -  Himera  -  Războiul - fără - cap - şi - fără - coadă  -  Camera de la capătul holului  -  Hora Ielelor, Pensiune III  -  Luminile oraşului IX  -  Al nouălea iad  -  O faptă eroică fără de ecou  -  Străinul  -  Pierderea  -  Muribundul  -  Meduza (VII)  -  Gheşeft  -  Liniştea  -  Tata, ceasul şi căpşunile  -  Casa libertăţii  -  Novicele  -  Odă pentru Măria Sa, Îngerul nostru  -  Dispariţia  -  În căutarea zborului  -  Nu deschideţi uşa  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (II)  -  Penato e căutat de prieteni  -  Vid imprevizibil  -  Sexibon  -  Conştiinţa împăcată  -  Tocăniţa de ciuperci  -  Gândacul  -  Gol  -  Andru


Un bilet de plecare de pe Soregaard

Un bilet de plecare de pe Soregaard
  Lucian-Dragoş Bogdan
A tricky individualism
Not yet
Tears of a star
My values vs. yours II
My values vs. yours
varianta print

Lucian-Dragoş Bogdan



Publicat Duminică, 2 Martie 2003, ora 10:05

      Mirosul de aer statut era prezent în fiecare colt al modulului-baza. Culturile de fermenti, folosite pe majoritatea navetelor, dadeau un iz de rânced. Poate ca acesta ar fi trecut neobservat daca ar fi fost vorba de echipaje formate dintr-o singura rasa. De cele mai multe ori însa . asa cum era cazul si acum . creaturi diverse de pe cuprinsul galaxiei îsi împarteau spatiul îngust încercând sa se acomodeze unele cu altele.

      Un briss paros se încapatâna sa mestereasca ceva la sistemul de ventilatie, cu speranta desarta ca îl va putea determina sa faca o minune în atmosfera aceea clocita. Prin una dintre usile uzate se ivi capul acoperit cu o calota stralucitoare al unui fraake.

      - Nu te mai chinui, Tr ew-E. În afara de duhoarea vreunei garnituri arse nu vei putea schimba mirosul asta!

      Una dintre cele doua mâini musculoase din partea dreapta a corpului brissului paros izbi aparatul din fata sa care scoase un vaier.

      - Nu înteleg de ce nu putem deschide hublourile! mârâi el. Atmosfera a fost testata si nu pare sa prezinte nici un pericol.

      Masculul fraake intra în întregime în încapere si plesni din coada terminata cu cili.

      - N-avem de unde stii asta pâna când probele culese de noi nu vor fi studiate în laboratoare specializate. Crede-ma, cunosc pe cineva care a stat în carantina ani la rând pentru ca s-a expus într-un mediu care nu fusese în întregime analizat. N-a avut nimic pâna la urma dar nici întreg la minte nu mai era dupa ce i-au dat drumul.

      Brissul paros scuipa si înjura.

      - Hai, lasa . îl consola masculul fraake. Uite . îi arata pe monitor niste semne . se întorc de Fon si Gu.h-sss. Sa vedem ce au facut si asa vom mai uita de porcaria de aici.

      Tr ew-E sufla obosit si îsi ridica ochii rotunzi spre hublou asteptând sa apara scuterul.

     

     

     

     



     

      Gérleinul iesi primul din camera sterila si se târî obosit spre automatul de mâncare.

      - Ei, cum a fost? îl interoga masculul fraake.

      - Urasc expeditiile astea, bodogani gérleinul vânturându-si una dintre cele zece mâini subtiri prin grauntele din castron. De-abia astept sa ajung la baie sa îmi pot curata aripile. Uite-le cum arata!

      Cele zece aripioare duble, aflate fiecare pe umarul uneia dintre mâini, erau pleostite de apasarea costumului spatial. Nuanta lor, altadata stravezie si stralucitoare, era acum mata, aducând cu o punga îndelung mototolita.

      - Adevarul este ca voi n-ati fost creati pentru viata în spatiul cosmic, se auzi o vocea baritonala a lui Gu.h-sss care iesea si el din camera sterila. E imposibil sa faceti un costum în care sa va folositi aripile.

      - Nimic nu e imposibil, interveni masculul fraake, e nevoie doar de timp pâna când se va realiza un sistem compatibil cu anatomia lor.

      Brissul paros pufni.

      - Si daca va fi realizat la fel de bine ca sistemul acesta de ventilatie mi-e si mila de cine îl va purta.

      Gérleinul dadu amarât din cap si continua sa îndese fara chef graunte între mandibulele puternice. Gu.h-sss îsi lua o cutie cu un lichid urât mirositor si o cupla la aparatul sau, sorbind cu pauze mari.

      - Fa-mi si mie loc, de Fon!

      Creatura înaripata se dadu indiferenta la o parte si orscordul arunca pe jos o patura care statea îngramadita pe capatul bancii.

      - Daca e cineva care ar trebui sa protesteze, eu sunt acela! tuna el. Dintre toti patru eu sunt singurul care nu poate sa manânce normal!

      - Ce sa spun, îl zeflemisi Tr ew-E, e vina mea ca aerul patrunde în corpul meu doar prin nari, nu si prin gura? Sau Dovol . arata spre masculul fraake . ca lui îi sunt suficiente filtre micute care sa modifice putin concentratia aerului?

      Orscordul fu gata sa replice dar masculul fraake interveni.

      - N-are rost sa ne tot ciondanim. Suntem de atâta vreme în spatiu încât avem nervii la pamânt si nu vom rezolva nimic varsându-ni unul pe altul. Mai bine povestiti-ne ce s-a întâmplat în periplul vostru.

      Vreme de câteva minute cele doua creaturi proaspat revenite din explorare mâncara în liniste, apoi gérleinul ridica privirea din bol.

      - Pai ce sa se întâmple? Am traversat culoarul albastru, asa cum s-a stabilit.

      - E mai lung decât credeam, interveni Gu.h-sss. Probabil ca structura fatetata a planetei împreuna cu atmosfera asta colorata au înselat chiar si aparatele noastre când am facut masuratorile preliminare.

      Planeta, mereu acoperita de un strat gros de nori, era plina cu tot felul de structuri cristaline care fie lasau lumina sa treaca fara piedici, fie o reflectau în moduri extrem de ciudate. În plus, lumina combinata a celor trei sori . unul purpuriu, unul azuriu si unul verde . era atât de puternic distorsionata de nori încât îmbraca planeta în diferite culori si nuante care se schimbau odata cu trecerea timpului.

      - Viata? adresa Dovol obisnuita întrebare la primul contact cu o planeta.

      - Forme inferioare probabil ca exista. Sunt prea diferite de orice standarde cu care ne-am obisnuit, asa ca nu putem sa le deosebim de restul planetei prea bine. Tind sa cred totusi ca unele din lucrurile întâlnite în cale erau vii.

      - De fapt, îl întrerupse orscordul, veti vedea înregistrarea drumului si veti putea sa va dati si voi cu parerea!

      - Chiar asa! aproba de Fon. Pâna o vizionati numai bine îmi curat aripile si dupa aia putem povesti cât vreti!

      Parca trezit brusc la viata, gérleinul se ridica si puse deoparte bolul plin înca pe sfert cu graunte negre. Apoi, scarpinându-se insistent cu toate mâinile pe aripioare, se îndrepta spre sala de baie.

      Orscordul continua sa manânce preocupat, în timp ce Dovol si Tr ew-E cuplau dispozitivele pentru a urmari înregistrarea. Gu.h-sss îi întrerupse din munca lor doar o data, întrebând cu glasul lui dogit daca seful securitatii si cu capitanul se întorsesera.

      - Am primit un semnal cu aproape o ora în urma, raspunse brissul paros. Terminasera de verificat perimetrul propus si aveau de gând sa se întoarca.

      - Deja apar si pe monitor, confirma Dovol. Pâna termina de Fon baia vor fi si ei aici.

      Orscordul îsi vârî din nou figura botita în vasul cu mâncare si îi lasa pe cei doi sa urmareasca în liniste înregistrarea. Apoi, pâna la sosirea capitanului, se lungi pe bancheta . atârnând dizgratios pe lânga ea . si cazu într-un somn adânc si fara vise.

     

     

     

     


     

     

      Când iesi din baie cu aripioarele stralucind sub pelicula de ulei care le acoperea, Fyl da Gray de Fon nimeri în mijlocul unei discutii aprinse. Tr ew-E si cu Dovol se aflau tot în apropierea monitorului, Gu.h-sss dormita cocotat pe bancheta care mai pastra urme ale mesei nu de mult încheiate, seful securitatii sprijinea canatul usii care dadea în holul dinspre camera sterila, iar capitanul statea încruntat în picioare, adâncit în gânduri.

      Gérleinul privi adunatura pestrita si zâmbi în sinea lui. Masculul fraake si capitanul arlot . înalti de peste doi metri . erau în mod clar stânjeniti de tavanul destul de coborât al modulului-baza. Orscordul . mai mult lat decât înalt . dadea efectiv impresia ca se revarsa peste marginile bancii pe podeaua scorojita. Singuri brissul paros si omul care era sef al securitatii pareau sa se simta în largul lor în acea arhitectura, prea mare pe gustul unei mici creaturi înaripate asa cum era de Fon.

      - Eu cred ca avem de-a face cu viata inteligenta sau, oricum, cu o faza incipienta a ei! tocmai argumenta Dovol cu vocea lui clara si cristalina.

      Intrând mai bine în încapere putu sa vada si el monitorul si sesiza ca acesta proiecta imaginea transmisa de camera lasata în pestera de la capatul culoarului albastru. Obiectivul era focalizat în acel moment pe piatra mare care îi frapase pe el si pe Gu.h-sss când ajunsesera acolo.

      - Bine ai venit, de Fon! îl vazu capitanul. Hai, avem nevoie si de parerea ta în legatura cu pestera aceea.

      Arata spre monitor.

      - Voi doi ati vazut-o pe viu, asa ca sunteti cei mai în masura sa comentati pe marginea ei. Noi putem doar privi piatra aceea mare, în timp ce voi cred ca ati studiat-o mai îndeaproape! specifica masculul fraake.

      Gérleinul încuviinta si se apropie sfârâind din aripioarele care se miscau mai repede decât putea sesiza ochiul. Studie înca o data piatra prin prisma aparatului care transmitea imaginea, ca si cum ar fi dorit sa-si verifice din nou ipotezele, apoi vorbi:

      - E putin probabil sa fie actiunea naturii. Piatra e asezata într-o zona ferita de efectele oricaror agenti externi, ca si cum cineva tocmai asta ar fi intentionat. Parerea mea este ca avem de-a face cu un artefact.

      Privi cu ochii bulbucati spre orscord si din mormaitul acestuia deduse ca exact aceeasi ipoteza o prezentase si el. Era normal, atâta vreme cât pe drumul de întoarcere dezbatusera împreuna aceasta problema.

      - Acesta este si motivul pentru care am considerat ca ar fi indicat sa lasam o camera. Daca cineva a adapostit cu atâta grija un artefact acolo, e foarte probabil ca va mai reveni.

      - Daca asa stau lucrurile, se auzi din spatele tuturor vocea sefului securitatii, atunci lucrurile sunt foarte simple. Adunam ultimele probe necesare si anuntam o Nava de Contact sa vina pe aceasta planeta. Daca vorbim de viata inteligenta este deja treaba lor.

      Capitanul ridica o laba paroasa.

      - Sa nu ne pripim, Sanders. Nu stim înca nimic precis. Nici o Nava de Contact nu va primi sponsorizare sa coboare aici daca îi prezentam doar datele pe care le avem acum. Sa ne vedem de prospectarile noastre în conformitate cu graficul stabilit. În definitiv . se rasuci spre om . nu am sesizat nici un pericol aparent în circuitul pe care l-am întreprins.

      - Asta nu înseamna ca nu exista, capitane! replica Sanders. Planeta nu aduce cu nimic din ceea ce cunoastem si nu stim la ce ne putem astepta.

      Arlotul scutura capul pletos si se îndrepta spre baie.

      - Tocmai de aceea vom merge în continuare conform graficului. Problema vietii inteligente o vom studia adiacent, fara a o neglija dar si fara a o supraestima.

      Ajuns în pragul usii arunca o privire la indicatoare.

      - De cart stau astazi Tr ew-E, Dovol si cu mine. Primul cart începe peste trei sferturi de ora, asa ca pe ceilalti va sfatuiesc sa va terminati lucrul si sa treceti la odihna.

      Deschise usa salii de baie si se opri.

      - Pfui, de Fon, dar ai cam exagerat cu uleiurile tale aromate! Nici dispozitivul meu nu reuseste sa filtreze mirosurile astea în totalitate!

      Ramase câteva clipe în pragul usii, stând parca pe gânduri daca sa mai intre sau nu, apoi se decise brusc si închise usa în urma lui.

     

     

     

      Soarele albastru statea suveran în crucea cerului, întunecând cu nuante de un violet puternic pamântul aflat sub stratul de nori. Toate lucrurile de pe planeta erau încarcate de tuse puternice de negru, iar irizatiile rosietice . date de soarele aflat acum la apus . nu faceau decât sa îngreuneze vizibilitatea.

      Modulul-baza aparea ca o pata întunecata pe platoul aproape neted pe care poposise la aterizarea pe Søregaard. Era un modul clasic, cu trei compartimente plus o camera sterila si utilitatile. În plus fata de modulele clasice mai avea un compartiment pentru animale vii dar asta se datora doar prezentei la bord a unui fraake. Spatiul util era extrem de restrâns, mai ales tinând cont de faptul ca, în principiu, lucrurile care erau potrivite pentru o creatura de la bord nu puteau fi folosite de celelalte. Locatarii rezistau eroic, numarând zilele pe care le mai aveau conform graficului pâna la revenirea pe nava mama care îi astepta pe orbita.

      În general nu se faceau grafice mai lungi de doua saptamâni, iar în cazul Søregaardului el cuprindea doar opt zile. Dar, desi nu parea un termen lung si cei prezenti la sol aveau de lucru pe tot parcursul zilei, era destul de greu de suportat în conditiile date. Chiar si perioadele de cart pareau mohorâte atâta vreme cât nu exista vreun element care sa stârneasca cât de cât interesul.

      Nu aceasta era parerea lui Dovol, pentru care descoperirea gérleinului si a orscordului constituia un obiect de studiu extrem de incitant. Forma pietrei mari din pestera îi dadea impresia de lucru artificial, pe care doar o creatura înzestrata cu ratiune ar fi putut-o concepe. Asa se face ca, în timpul cartului sau, proiecta holografic piatra încercând sa contureze diferite linii sau rotunjimi în dorinta de a descoperi elemente similare uneia din culturile cunoscute.

      Nimic nu parea nelalocul lui afara. Sesizasera ca existau anumite zgomote .albastre., dupa cum le numisera, diferite de cele .purpurii. si de cele .verzi., ceea ce întarea ipoteza existentei vietii pe Søregaard; fiecare perioada a zilei . mai precis dominatia fiecarui astru . aducea dupa sine o lume specifica.

      Dupa ce analizase la început cele ce se petreceau în jurul modulului-baza, Dovol se adâncise în studiul hologramei pietrei. Studiul îl obosise peste masura; deja nu mai stia în ce masura imaginile care îi apareau sculptate existau în realitate sau erau rodul imaginatiei sale înfierbântate.

      Dimineata voi fi mai odihnit si, poate, studiind ce am realizat eu aici ceilalti vor fi mai în masura sa traga o concluzie corecta.

      Privi indicatoarele de bord; totul functiona în parametri normali si se destinse sesizând ca mai avea doar vreo zece minute pâna când trebuia sa-l trezeasca pe capitan.

      Atunci privi din nou la imaginea întunecata pe care o prezenta obiectivul camerei.

      - Pentru numele., izbucni dar se tempera repede pentru a nu-i trezi pe ceilalti.

      Privi înca o data cu si mai mare atentie, chiar stergându-se bine la cei trei ochi pentru a fi sigur ca acestia nu-l înseala.

      Nu exista nici un dubiu si arunca o noua privire fugara indicatoarelor. Ezita pret de o clipa, apoi se decise ca cele câteva minute nu contau în fata acelui eveniment. Încerca sa-si recapete stapânirea de sine, apoi intra în prima încapere, acolo unde dormeau Tr ew-E si cu capitanul. Se apropie silentios de acesta din urma si îsi puse cilii mâini stângi pe umarul musculos.

      - Capitane, sopti.

      Trupul masiv nici nu clinti dar o licarire fugara îi dadu de înteles ca arlotul deschisese ochii.

      - Vino repede, continua masculul fraake. E o urgenta.

      Capitanul se ridica cu o sprinteneala uimitoare pentru greutatea lui, nedumerit ca alarma nu era data la bord asa cum era normal în cazul unei urgente. Se aranja în mers, astfel ca atunci când intra în încaperea de cart, cu un pas în urma lui Dovol, avea tinuta regulamentara.

      Abia dupa ce închisera usa îndrazni sa vorbeasca.

      - Ce s-a întâmplat Dovol? Despre ce urgenta este vorba?

      Masculul fraake se multumi sa arate cu mâna spre imaginea pe care camera o transmitea din pestera. Ca si cum nu întelegea bine ce vede . sau poate deoarece privirea înca nu îi era pe deplin limpezita dupa somn . capitanul se apropie si dadu senzatia ca se apleaca.

      - Când au aparut? întreba într-un târziu.

      - Nu stiu, ridica Dovol din umeri. M-am ocupat mai mult cu studiul hologramei pietrei . îsi îndrepta cilii spre lucrarea pe care o abandonase . si doar acum câteva minute am vazut ce se întâmpla în pestera.

      Arlotul trase cu coada ochiului spre indicatoarele de bord dar nu protesta vazând ca fusese trezit mai devreme.

      - Si ce parere ti-ai format?

      Întrebarea constituia în mod clar o tragere de timp pâna când capitanul avea sa-si stabileasca propriile concluzii.

      - Nici una, înca. Sugerez însa sa pornesc într-acolo si sa.

      - Asta în nici un caz! tuna capitanul apoi îsi dadu seama de tonul folosit si reveni la vorbirea aproape soptita: Asta în nici un caz! Ar fi o dovada de grava încalcare a oricarui regulament si nici nu vreau sa ma gândesc la ce pericole ai fi expus sau ce taraboi ar face Sanders daca ar afla.

      Lui Dovol îi statu pe limba sa replice ca probabil ultima problema îl chinuia mai tare pe capitan dar îsi lua seama. În mod cert reactia era rezultatul starii de stres multiplicata si de oboseala.

      - Si atunci? întreba calm.

      Capitanul studie atent imaginea înainte de a raspunde.

      - Du-te la culcare. Voi fi cu ochii pe ce-o-fi-acolo si daca mi se pare ca devine periculoasa dau alarma. Daca nu, dimineata vom decide cu totii ce masuri trebuie sa luam.

      Dovol încuviinta. Odata trecut momentul de revolta redevenise rational si era de acord ca aceasta era cea mai logica cale de urmat.

      - Cart usor! îi ura si trecu în camera alaturata.

      Capitanul multumi cu o scurta ridicare de laba, fara a-si desprinde ochii de la monitorul pe care pulsau stins mai bine de o duzina de luminite turcoaz.

     

     

     

     


     

     

      - Când au disparut?

      Întrebarea sparsese linistea de mormânt în care cei sase ocupanti ai modulului-baza urmarisera înregistrarea evenimentelor petrecute în timpul somnului.

      - La putine momente dupa rasaritul soarelui verde, raspunse capitanul.

      Înregistrarea finala se derula încet pe monitor, trimitând imagini de neînteles. Luminitele turcoaz se stinsesera ca la comanda si dadusera nastere unui potpuriu de stelute colorate care disparuse aproape imediat.

      - Parca sunt înconjurate de ceva, nu vi se pare? sesiza orscordul.

      Imaginile fura reluate de câteva ori, studiate cu figuri preocupate de cei prezenti. Nimeni nu parea ca este dispus sa-si asume responsabilitatea emiterii unei ipoteze. Se putea vedea cu ochiul liber ca masculul fraake era cel mai dornic sa aduca ceva în sprijinul ipotezei existentei unor fiinte rationale si chiar se pregatea sa deschida gura captusita cu dinti triunghiulari când seful securitatii înainta pâna în dreptul monitorului.

      - E o prostie! Suntem niste prosti cu totii! se rasuci spre cei prezenti.

      Capitanul se încrunta, ridicându-si deasupra ochilor mari pliurile blanoase ale pleoapelor.

      - Spune, Sanders, ce nu ti se pare în regula?

      - Ce vedem cu totii pe ecran nu se datoreaza vreunui fenomen petrecut în pestera!

      Cu ideea înghitita înainte de a fi enuntata datorita izbucnirii omului, Dovol nu rezista tentatiei de a lua în mâna haturile problemei.

      - Si ce crezi tu ca reprezinta imaginile înregistrate?

      - Nimic altceva decât o defectiune a camerei! veni sec raspunsul.

      Toti cei prezenti ramasera perplecsi si doar masculul fraake, dupa un moment de uluiala, izbucni în râs.

      - Glumesti, nu?

      Întrebarea avusese o tenta ironica, dar laba capitanului se ridica întrerupând rumoarea care deja începuse sa-i cuprinda si pe ceilalti.

      - Sanders, cred ca este inutil sa-ti precizez ca nu avem timp de sarade. Deja am decalat începerea programului cu aproape o jumatate de ora. Explica-ne pe scurt ipoteza ta, ca sa putem încheia cu luminitele astea si sa revenim la lucrurile noastre.

      - Nu am nimic de explicat, rosti omul raspicat si se apropie de panoul de comanda.

      Manevra câteva contacte si imaginea se fragmenta pe ecran.

      - Uitati-va aici! arata pe ecran. Aceasta este imaginea cu luminile turcoaz. Acum priviti: imaginea tremura, are un moment de defocalizare si dupa aceea apar luminile pe care le-am vazut.

      Se uita la ceilalti cinci dar nici unul nu parea ca întelege esenta problemei.

      - Planeta aceasta este un camin al formatiunilor cristaline care, împreuna cu cei trei sori, creeaza un spectru luminos pentru care aparatele noastre nu au fost proiectate. Este foarte probabil ca, odata cu aparitia soarelui verde, miliardele de oglinzi constituite de pietrele pesterii au adus în câteva secunde fasciculele luminoase la un nivel pe care sensibilitatea camerei noastre nu l-a mai putut prelucra. Camera s-a defectat pur si simplu încercând sa ajusteze luminozitatea si culorile pentru a ni le reda asa cum avem noi nevoie de ele.

      Dovol se chinuia sa gaseasca un punct slab în teoria enuntata de Sanders dar cel care lua cuvântul fu capitanul.

      - De Fon, erau multe gauri în peretii pesterii?

      Gérleinul statu câteva clipe pe gânduri . lucru facut si de orscord . apoi spuse cu glas taraganat, parca pentru a fi sigur ca nu greseste:

      - Erau, într-adevar si erau multe chiar si în tavan.

      Seful securitatii îsi îngadui o umbra de zâmbet, iar capitanul aproba încet din cap.

      - Atunci s-ar putea sa ai dreptate. Si cred ca-mi pot îngadui sa afirm ca primele luminite, cele pe care mi le-a semnalat Dovol, sunt rezultatul reflectarii luminii soarelui albastru.

      Mai medita un pic asupra celor spuse, apoi se ridica si redeveni autoritar.

      - Revenim la orar! Vreau ca fiecare sa încerce sa grabeasca putin activitatile pentru a recupera întârzierile. Când timpul ne va permite vom schimba camera din pestera si vom monitoriza orice alta activitate are loc. Deocamdata subiectul acesta nu are nici un fel de prioritate!

      Ultimele vorbe, accentuate, fusesera în mod evident destinate masculului fraake care, plesnind nehotarât cu coada aerul din jur, se îndrepta spre scafandrul spatial.

     

     

     

     


     

     

      Gérleinul zburatacea de colo-colo ca o insecta prinsa în lumina vreunui felinar. Spatiul acela închis nu era capabil sa inspire decât anxietate, depresie si o stare îngrozitoare de disconfort.

      Îi împartasi orscordului sentimentele sale sumbre.

      - În acelasi timp . replica interlocutorul . aminteste-ti ca ieri erai la un moment dat foarte nerabdator sa ajungi la modul, care îti prezenta un sentiment de siguranta dupa ce te-ai târât prin locurile acelea sinistre!

      De Fon încuviinta nu foarte convins.

      - E singurul nostru refugiu în fata necunoscutului si a pericolelor de orice fel! îsi continua Gu.h-sss argumentatia.

      - Afara cel putin ai pe unde sa te misti! protesta gérleinul.

      Creatura latareata scoase un fel de gâlgâit si îsi focaliza din nou atentia asupra monitorului.

      - Sper sa-mi amintesc sa-ti spun asta mâine când vei avea program de explorare.

      Studie atent datele pe care i le furnizau aparatele de bord si gâlgâi din nou.

      - Dovol se grabeste de parca îl arde ceva în spate! Nu numai ca a recuperat timpul pierdut, dar e înaintea programului!

      Aripioarele subtiri fâlfâira si posesorul lor se apropie de monitor.

      - Pot pune pariu ca nu se culca pâna nu schimba camera din pestera. Sper totusi ca nu si-a facut treaba de mântuiala!

      Gu.h-sss plescai.

      - Oricum va mai veni pe aici cel putin o expeditie, asa ca daca nu vor fi elocvente câteva probe nu e mare bai.

      - O sa ma fac ca nu te-am înteles! se auzi o voce morocanoasa. Daca las în raport ce ati discutat acum s-ar putea sa nu mai vezi tu expeditii! O sa cercetezi probe în vreo mina, caci nu stiu daca cei care au dat banii vor fi fericiti sa afle ca îi arunca de pomana!

      Orscordul refuza sa comenteze sau sa lase impresia ca îl deranjase cu ceva afirmatia sefului securitatii. Mormai un .bine. impersonal si continua sa-l urmareasca pe masculul fraake, care aproape îsi terminase treaba.

     

     

     

     

     


     

     

      - Grabeste-te, Dovol, spuse comandantul cu un disconfort greu disimulat. În curând intram în programul de somn.

      Silueta care se itea la orizont nu schita nici un gest dar indicatoarele semnalara o crestere a ritmului de deplasare.

      - Ma mir de unde mai are atâta energie în el, murmura gérleinul doar pentru auzul orscordului.

      Afirmatia lui îsi dovedi însa fundamentul subred când masculul fraake intra în modul si îsi scoase costumul. Chipul sau arata o stare de epuizare avansata. Blana de pe fata atârna sleita si decolorata pe sub ochii conturati de dungi întunecate, în timp ce calota neteda prezenta mici umflaturi puternic vascularizate. Cilii, blegi, terminau acum doua mâini tremurânde, iar trupul . altadata zvelt si mândru . statea cocârjat.

      - Sper ca îti dai seama capitane ca acest fapt va trebui trecut în raport!

      Arlotul aproba nemultumit.

      - Stiu, Sanders. Îmi asum însa aceasta actiune si am în continuare convingerea ca ne va aduce un rezultat.

      Facu doi pasi spre Dovol.

      - Pune camera defecta deoparte, fa un dus, manânca ceva si treci direct la somn! Daca dimineata nu esti în deplinatatea fortelor ai încurcat-o!

      Masculul fraake nu mai avu puterea nici macar sa comenteze. Docil lasa aparatul în mâinile lui Gu.h-sss si se târî spre camera de baie. Dupa ce usa se închise în urma lui, capitanul latra pe un ton ce nu admitea replica ordinele privitoare la carturi si se retrase cu seful securitatii într-un colt.

      - Sper ca nu l-am suprasolicitat. Orice informatie legata de posibilitatea existentei vietii pe aceasta planeta ne poate fi utila.

      - Stiu, capitane, dar trebuie sa avem grija ca asta sa nu duca la aparitia unor accidente. Daca pâna si pe Dovol l-a doborât efortul facut astazi va fi nevoie de atentie maxima pentru a nu risca nimic. Chiar daca tu esti cel care raspunde de ceea ce se întâmpla cu misiunea aceasta, nu îmi va face deloc placere sa vad aparând în documentele mele un esec în ceea ce priveste securitatea. Asta în cazul în care va mai fi cineva în a carui documente sa scrie ceva, daca ma întelegi ce vreau sa spun.

      Arlotul încuviinta îngândurat. Fiecare se gândea doar la bucatica lui si la rezultatele pe care o actiune sau alta le va avea asupra ei. Ce depasea acest cadru nu-i mai intra în atributii.

      Din atributiile capitanului facea însa parte tot ce iesea din bucatile celorlalti.

     

     

     

     


     

     

      - Se poate spune orice despre camera asta, în afara de faptul ca ar fi defecta.! ridica Dovol triumfator capul din mijlocul aparatelor de masura.

      Tr ew-E se încrunta, cautând sa înteleaga.

      - Asta înseamna., mârâi el cautându-si cu grija cuvintele.

      - Asta înseamna . i-o reteza masculul fraake . ca nici camera pusa de mine ieri nu e defecta si, deci, nu trebuie înlocuita!

      Îi facu un semn brissului si acesta comuta pe frecventa capitanului, caruia Dovol îi comunica cele constatate. Trecura câteva clipe în care nu se auzi decât respiratia suierata si vântul de afara, apoi vocea baritonala patrunse în modul.

      - Asta nu elimina teoria mea referitoare la filtrarea luminii prin tavanul pesterii. Ceea ce am vazut noi pe monitor poate fi urmarea reflectarii pe podeaua denivelata a luminii de diferite culori patrunsa prin gauri. Oricum, comunicati-le lui Gu.h-sss si de Fon sa nu mai treaca pe acolo!

      Cei doi executara ordinul apoi se asezara gânditori în fata monitoarelor.

      - Ce spune capitanul are sens, rupse brissul tacerea.

      Masculul fraake se ridica si se învârti de câteva ori în cerc prin încapere. Mormaia ceva nedeslusit, apoi . dintr-o data . chipul i se lumina.

      - E o cale foarte usoara de a afla! Nu avem decât sa comparam înregistrarile din cele doua nopti si, daca sunt foarte asemanatoare, atunci avem un raspuns clar.

      Tr ew-E aproba remarcând perspicacitatea colegului sau.

      - Nu e perspicacitate. Sunt însa atât de convins ca avem de-a face cu viata inteligenta încât as face orice sa demolez teoriile care se opun parerii mele!

      Pe ecran începura sa ruleze în paralel cele doua înregistrari.

     

     

     

     


     

     

      - Faptul ca ai demolat teoria mea si pe cea a capitanului nu înseamna ca ai dovedit ca a ta este adevarata! comenta artagos Sanders.

      Paradoxal, Dovol nu se grabi sa-i replice omului. Îi privea pe ceilalti oarecum amuzat, secondat de briss care butona ceva la consola. În aceste conditii, capitanul considera de datoria lui sa ia apararea masculului fraake.

      - Ai dreptate Sanders, dar acum cel putin ne-a facut sa nu o mai putem ignora.

      Seful securitatii ridica mâinile si le lasa sa-i cada teatral pe lânga corp.

      - Deocamdata nu are altceva decât niste luminite care pâlpâie cum le vine la îndemâna! La noi, oamenii, exista niste creaturi care lumineaza pe întuneric si carora li se spune licurici. Nu sunt multicolori, dar asta nu e obligatoriu sa se aplice si la alta planeta! Poate fi o emisie de gaze, un fenomen spectral, orice!

      Gérleinul si orscordul mormaira amândoi deodata ca aparatele nu indicasera nici o emisie de gaze.

      - Nici nu este, se auzi în sfârsit vocea lui Dovol. De fapt Sanders are dreptate: este un fenomen spectral!

      Toti cei prezenti, cu exceptia lui Tr ew-E, îsi fixara privirile asupra creaturii înalte de peste doi metri. Sanders îsi îngadui un zâmbet sters, fara a avea deloc convingerea ca fusese o recunoastere a înfrângerii.

      - Un fenomen spectral de o frumusete fantastica! Un unicat! Priviti, se rasuci el spre consola la care brissul tocmai terminase de lucru.

      Cei doi studiasera cu mare atentie aparitia, disparitia si miscarea culorilor. Descoperisera astfel ca, de exemplu, o anumita nuanta de rosu aparea în aceeasi pozitie fata de locul unde fusese o anumita nuanta de albastru, ca toate culorile pulsau si mai ales ca disiparea unei culori împrejur nu se facea decât pâna la o anumita limita. Ei reusisera astfel sa creeze contururi ale unor forme ciudate, care se miscau si în interiorul carora pulsau lumini de diferite culori si intensitati.

      Toti priveau realmente uluiti imaginile care se desfasurau în fata ochilor lor si primul care se smulse din aceasta reverie fu seful securitatii.

      - Impresionant, ce-i drept si trebuie sa va felicit pentru efortul depus! Vreau însa sa subliniez ca, daca vrei neaparat sa ajungi la un rezultat vei interpreta toate datele pe care le ai în directia respectiva.

      - Ti-as da dreptate, Sanders . interveni capitanul studiind foarte concentrat concertul cromatic de pe monitor . daca formele create de Dovol si Tr ew-E nu ar semana unele cu altele atât ca aspect exterior cât si ca logica coloristica.

      Se ridica drept, aproape atingând tavanul, determinându-i si pe ceilalti sa îsi desprinda privirile de pe imagini. Chipul capitanului era foarte solemn si toti asteptara în tacere vorbele lui. Acestea nu zabovira mult si, când iesira la iveala, dovedira ca fusesera extrem de bine cântarite.

      - Descoperirea lui Dovol si Tr ew-E nu ne arata neaparat ca avem de-a face cu viata inteligenta. Avem însa dovada ca exista viata organizata superior pe aceasta planeta, ceea ce presupune ca studiul acesteia sa intre între prioritati. Vom simplifica rutinele în zilele care urmeaza si va cer tuturor o disciplina si o rigurozitate cât mai mare pentru a nu afecta scopul descinderii noastre pe Søregaard!

      Încuviintara toti, chiar si seful securitatii . desi se vedea ca aceasta noua problema nu îl încânta, caci nu facea decât sa creasca riscurile misiunii si, implicit, bataia lui de cap.

      - Astept sugestii legate de abordarea fenomenului descoperit. Atentie, nu vreau actiuni necugetate ci prudenta maxima!

      Nimeni nu stia daca Dovol sperase ca efortul lui sa duca la un rezultat atât de fericit, dar masculul fraake fu primul care facu o propunere.

      - Artefactul din pestera, pe care eu l-am studiat-o acum doua nopti, ne-ar putea da o mâna de ajutor.

      - Te referi la piatra aceea cu forme ciudate.

      Capitanul accentua în mod intentionat cuvântul .piatra. pentru a încerca sa-l atentioneze din nou pe Dovol ca nu dorea nimic pripit. Masculul fraake nu paru ca sesizeaza, dar nu protesta, multumindu-se sa confirme.

      - Sanders, se rasuci capitanul spre om, aranjeaza un câmp de forta. Dimineata, mergem în pestera si luam piatra. Acum gata, ca am depasit programul de somn! Pregatiti carturile si restul la culcare!

      Se apropie de Tr ew-E si se întelese cu el sa schimbe carturile între ei, astfel încât capitanul sa fie ultimul. Apoi, în timp ce Dovol, cu chipul radiind de fericire, îsi lua postul în primire. Veni si îi puse o laba paroasa pe umar.

      - Felicitari, Dovol! Voi mentiona în raport efortul tau. Cu toate astea sunt nedumerit.

      Cei trei ochi îl fixara cautând sa priceapa ce se ascundea în spatele cuvintelor.

      - De ce? încerca timid masculul fraake.

      - Cum de nu ai propus sa pornim toti spre pestera si sa saltam una sau doua creaturi?

      Dovol pufni în râs apoi replica.

      - Daca as vrea sa fac impresie buna as spune ca eram constient ca asta ar reprezenta un risc enorm pentru expeditie si ca ar fi total împotriva regulamentelor.

      - Dar cum nu vrei sa faci impresie buna.

      - . recunosc ca am cauta solutia pe care presupuneam ca sunt cele mai mici sanse sa o refuzi!

     

     

     

     


     

     

      Pestera parea scaldata într-o balta de sânge. Sânge dintr-o rana proaspata, purpuriu, se scurgea difuz prin gaurile din tavan, disipându-se înauntru si desenând cercuri rubinii cu margini incerte între denivelarile întunecate, de sânge închegat.

      Capitanul îsi reprima cu greu un gând sinistru pe care atmosfera tematica i-l dadea si se asigura din nou ca Sanders si Dovol erau în afara oricarui pericol. Studie în acest scop imaginile de pe camera situata în pestera, amplificând la maxim parametrii de sensibilizare la miscare, apoi avu grija sa adauge filtre suplimentare în diverse spectre la imaginile provenite de pe camerele mobile atasate de costumele celor doi.

      Toate aparatele se încapatânau sa nu defineasca nici un fel de anomalii.

      - Verificati daca piatra nu e ancorata în ceva sau nu are vreun dispozitiv capcana! îl atentiona pe seful securitatii.

      Prevederea era inutila si, mai ales, redundanta, caci omul îsi cunostea foarte bine meseria. Cu tija în mâna stânga si discul în cea dreapta trasa cadranul de siguranta în jurul pietrei, o data tinând cont de conformatia sa si o data de cea a tovarasului sau. Cadranul de siguranta era realizat pe principii statistice care se bazau pe arhitectura locului (sistemul de referinta), pe obiectul tinta (punctul de reper) si pe cei care se apropiau de acesta (elementele perturbatoare). Pe baza unor complicate calcule matematice care puteau fi corectate cu parametrii care aveau în vedere datele cunoscute despre civilizatia careia îi apartinea obiectul tinta, se delimitau zonele de risc maxim si cele de risc minim din preajma obiectului pentru fiecare persoana care îl aborda. Nu era vorba de ceva infailibil . mai ales în cazul de fata, în care parametrii corectori lipseau cu desavârsire . dar de-a lungul timpului salvase multe vieti.

      În ciuda entuziasmului nemasurat, Dovol avu grija sa asculte cu multa atentie indicatiile sefului securitatii în ceea ce priveste abordarea pietrei. Nu comenta nimic despre încetineala cu care se apropiara . pas cu pas . de ea, nu refuza trasarea unui al doilea cadran de siguranta în momentul în care mai aveau doar un metru pâna la ea . si implicit factorii de risc sporeau exponential . si astepta docil ca Sanders sa ajusteze . pentru a suta oara . reglajele câmpului de forta.

      În sinea lui capitanul admira comportamentul masculului fraake. În conditiile actuale orice abatere de la disciplina putea duce la efecte deosebit de grave si ar fi fost consemnate în raport dând o nota extrem de nefavorabila celui care o facea. Cu toate acestea, Dovol dovedea o data în plus ca îl astepta o cariera stralucita, prin energia pe care o deborda, prin constiinciozitatea si abnegatia cu care lucra dar si prin respectarea ordinelor si regulamentelor.

      Toate precautiile se dovedira în cele din urma a fi inutile. Microfoanele de bord transmisera un zumzet abia perceptibil atunci când câmpul de forta interfera cu piatra, apoi nu le mai ramase nimic de facut decât sa-i urmareasca pe cei doi luând obiectul si pornind spre nava.

      Timpul în care Sanders si Dovol parcursera culoarul albastru . o ciudata anomalie tinând cont de soarele care lumina în acel moment planeta . li se paru celor care asteptau infinit si nu putura face altceva decât sa verifice continuu senzorii pentru a descoperi un potential pericol.

      Când, în cele din urma, auzira sasul deschizându-se, rasuflara cu totii usurati.

     

     

     

     


     

     

      - Cred ca de data asta exagerezi, Dovol! încerca capitanul sa-l domoleasca pe masculul fraake.

      - Îti repet, capitane, am studiat reprezentarea asta din diferite unghiuri pe consola si am cerut computerului sa faca o serie de extrapolari temporale si prelungiri spatiale, care în cele din urma mi-au confirmat teoria.

      Gérleinul îsi sfârâi aripioarele lânga ei.

      - Sanders a zis bine ce a zis când sustinea ca daca vrei într-adevar sa vezi ceva vei vedea respectivul lucru. Chiar daca data trecuta s-a înselat, de data asta consider ca are dreptate.

      - De ce?

      Dovol parea gata sa-si sustina si aceasta teorie pâna în pânzele albe.

      - Ai trecut si tu prin culoarul albastru si te-ai învârtit suficient timp prin pestera. Ai vazut tu acolo vreun alt obiect? Poate ca într-adevar este vorba despre un artefact, dar în nici un caz nu mi se pare verosimila teoria unei harti tridimensionale.

     

      Orscordul si brissul paros încuviintara. În mod ciudat, seful securitatii statea deoparte si refuza sa participe la discutie, preferând sa cerceteze cu minutiozitate din priviri toate indicatoarele de bord. Vazând ca nu are nici un sustinator, masculul fraake ataca:

      - Atunci ce credeti voi ca este?

      - Un artefact da, sunt de acord si eu! mormai orscordul. Un portret, un ciudat obiect apartinând unui cult necunoscut noua. Ceva de genul acesta. Spre deosebire de restul pietrelor din pestera are un aspect artificial. Dar atât.

      Tr ew-E se pregati sa comenteze si el ceva dar vocea putin nazala a omului îi smulse pe toti din solemnitatea discutiei.

      - Priviti afara! exclama Sanders.

      Ceea ce vazura îi lasa complet fara glas.

      Cât vedeau cu ochii platoul era întesat de un potpuriu de luminite colorate.

     

     

     

     


     

     

      - Astept sugestii! zise capitanul.

      Trecusera aproape doua ore si luminitele din jurul navei nu disparusera si nici nu încetasera sa pulseze uneori mai aproape, alteori mai departe de modulul-baza. Brissul paros folosi programul prin care determinase existenta structurilor din pestera si constata ca paternul se potrivea luminitelor care îi înconjurau. Conform datelor adunate astfel, pe platou se aflau acum circa o suta de søregaarzi.

      - Cred ca e inutil sa va sugerez sa faceti o conexiune între capturarea pietrei si ceea ce se întâmpla acum afara, comenta seful securitatii.

      - Si asta ma face sa cred ca am avut dreptate când am afirmat ca este un obiect de cult, zise si Gu.h-sss. Stim cu totii ca totemurile religioase au un impact deosebit asupra oricarei culturi, care este capabila de orice gest pentru a le pazi.

      Dovol pufni.

      - Asta-i buna! Poate ca e vorba de un dispozitiv cu care-si încalzesc mâncarea si acum îl vor înapoi pentru ca mor de foame.

      - Dovol! îl atentiona capitanul. Nu e vremea glumelor.

      Masculul fraake nu era decis sa renunte asa usor.

      - Dar e chiar asa cum zic! De ce ar avea mai mare credibilitate teoria lui Gu.h-sss cum ca ar fi vorba de un obiect de cult sacru decât aceea ca aveam de-a face cu o harta tridimensionala si ca cei prezenti în jurul navei s-au ratacit în lipsa ei.

      Arlotul îl privi oarecum ironic.

      - Teoria lui Gu.h-sss este mult mai realista decât a ta, Dovol. Experienta ne arata ca multe contacte între civilizatii s-au poticnit la probleme religioase.

      Masculul fraake mârâi nemultumit dar nu mai apuca sa replice, caci se auzi vocea pitigaiata a gérleinului.

      - Dar daca pur si simplu pâna acum nu ne-au sesizat prezenta si disparitia acestei pietre i-a avertizat? Poate sunt un comitet de primire. În definitiv nu au actionat ostil pâna acum, cum ar fi trebuit sa se întâmple daca aprobam teoria lui Gu.h-sss.

      Pentru o clipa parura ca mediteaza cu totii la expunerea lui de Fon, dar Sanders îi trezi la realitate:

      - Vad ca toti porniti de la premisa ca avem de-a face cu creaturi superior dezvoltate, mai precis cu o civilizatie dornica de contact. Nici unul dintre voi nu s-a gândit ca e posibil sa fie niste creaturi inferioare legate în vreun fel . biologic sau altfel . de aceasta piatra. Poate ca nu sunt violente acum, dar asta nu înseamna ca asa vor fi si peste un ceas.

      - Noroc ca te avem pe tine, Sanders . îl zeflemisi Dovol . ca sa pui rau înainte.

      Capitanul i-o reteza din nou.

      - Asa si este, Dovol si crede-ma ca e spre binele nostru. Sanders, e domeniul tau si astept opinia ta în legatura cu modul de actiune!

      În mod evident omul gândise din timp raspunsul, deoarece prezenta solutia fara sa sovaie:

      - Ar fi bine sa le aratam forta de care dispunem, astfel încât sa se teama de noi. Daca sunt animale, se vor speria; daca sunt fiinte inteligente vor întelege pe ce nivel ne situam si îsi vor gândi cu atentie modul de abordare. Si într-un caz si în celalalt îi vom determina sa nu actioneze pripit si, implicit, periculos pentru noi.

      Capitanul aprecie sincer ideea sefului securitatii.

      - De un lucru trebuie sa avem mare grija: daca este vorba despre o civilizatie, nu trebuie cu nici un chip sa periclitam realizarea contactului si, în acelasi timp, sa nu ne expunem pericolelor mai mult decât este cazul. Cunoastem cu totii cazuri în care o manevra gresita la contactul dintre civilizatii a dus la dezastre de neimaginat care, în unele cazuri, nu au fost remediate nici în zi de azi!

      Omul astepta în continuare cu solutia pregatita si o prezenta imediat ce capitanul termina de vorbit. Arlotul o considera o propunere rezonabila si îi dadu mâna libera sa o puna în aplicare, în timp ce el astepta alaturi de ceilalti sa vada reactia søregaarzilor.

      Când bila de plasma se sfarâma de creasta unui munte aflat în apropiere, neantizând-o, se produse un tremur violent printre luminite.

      Cinci minute mai târziu se stinsesera toate iar modulul-baza ramase sa domine singur platoul golas.

      Capitanul ofta în timp ce Sanders dadu din cap mormaind.

      - Erau animale. S-au retras în galeriile lor subpamântene.

      Parea ca si el sperase în strafundul sufletului ca era vorba de creaturi inteligente.

      - Pacat, zise de Fon.

      Dovol privea absent întinderea pustie.

     

     

     

     


     

     

      Sanders îsi încheiase rondul si se apropia de modul.

      - Am cercetat tot perimetrul, capitane. Am plasat detectori în punctele cheie si am creat o retea de alarma.

      De la aparitia søregaarzilor se optase pentru un circuit deschis între toti membrii echipajului. Problemele private trebuiau sa-si astepte rezolvarea în interiorul strâmt al modulului-baza.

      Respiratia capitanului se auzea ca suflul suierat al unor foale. Trei plamâni si doua inimi asigurau functionarea unuia dintre cele mai bine construite structuri anatomice din univers.

      - De Fon?

      - Gu.h-sss si cu mine am terminat de analizat probele din program. Revenim la modul în cel mai scurt timp.

      Se auzi mormaitul de aprobare al orscordului.

      - E bine, încuviinta capitanul. Nu mai este mult si va rasari soarele verde. Nu stiu de ce, dar dintre cele trei culori, asta îmi place cel mai putin pe Søregaard. Lumea asociata ei mi se pare prea periculoasa! Sanders, ne întâlnim la rascrucea cu Valea Abrupta!

      - Am înteles.

      În timpul care urma, difuzoarele modulului-baza nu mai transmisera nimic în afara respiratiilor celor patru, asociate din când în când cu câte un gâfâit. Oricum nici brissul si nici masculul fraake nu erau prea atenti la cele ce se petreceau cu camarazii lor. Dovol dadea târcoale pietrei aflate în câmpul de forta, oprindu-se din când în când pentru a studia câte un unghi. Deveni brusc atent când capitanul mentiona intersectia cu Valea Abrupta si miji ochii. Privi apoi atent o anumita intersectare a vârfurilor si gropitelor din piatra.

      - Deci am avut dreptate. desigur, asta e! Tr ew-E, aceasta piatra este într-adevar o harta tridimensionala! Am stiut eu ca nu avem de-a face cu animale, ci cu un popor, probabil primitiv.

      Brissul nu paru foarte impresionat de aceasta descoperire a colegului de încapere. Zise taraganat:

      - Cred ca ar fi bine sa vii pâna aici.

      Masculului fraake îi revenise brusc buna dispozitie si îsi mai plimba câteva clipe cilii prin aer în jurul câmpului de forta, urmarind parca curburile pietrei. În cele din urma, se apropie de Tr ew-E, urmarind în continuare din priviri piatra.

      - Priveste, se multumi sa spuna brissul când Dovol ajunse în dreptul sau.

      Masculul fraake se apleca peste umarul paros si privi ecranul. Cele patru mâini subtiri se miscau cu iuteala peste claviatura, modificând imaginile. Dovol putu urmari pe fragmente descompuse si completate de computer cu informatiile care lipseau, momentul în care plasma lovise creasta. Structurile conturate artificial de briss si care îi reprezentau pe søregaarzi pulsara ca un cumul al luminitelor multicolore din ele, apoi.

      - Dar., îngaima Dovol brusc interesat de expunere. Nu au intrat în pamânt.

      Coada latita spre vârf a lui Tr ew-E batu de doua ori podeaua.

      - Asa e. Am verificat de câteva ori si am introdus diferiti factori de corectare pentru a fi sigur. Gazdele noastre s-au volatilizat pur si simplu.

      - Crezi ca e posibil sa le fi ucis noi?

      Brissul ridica din toti cei patru umeri.

     

     

     

     


     

      - Aceasta este într-adevar o problema grava., comenta în cele din urma capitanul.

      Studiase deja de multe ori toate variantele pe care Tr ew-E le relizase si se convinsese ca nu exista posibilitatea vreunei erori.

      - Sa fim seriosi, interveni Sanders, doar n-am tras asupra lor!

      - Nu, dar nu ai cum sa cunosti relatiile între elementele acestei lumi. Poate ca structurile cristaline din jur sunt în directa legatura cu søregaarzii. Poate ca creasta actiona precum o oglinda si acestea erau proiectiile ei, traind pâna când .lumea oglinda. a lor disparea.

      Cu toata gravitatea momentului, nici chiar capitanul nu se putu abtinu sa nu pufneasca în râs.

      - Zau, Dovol, ai uneori niste idei. Redeveni brusc serios: sincronizarea între momentul loviturii si disparitia gazdelor noastre este însa prea buna ca sa nu ne ridice semne de întrebare. Si, precum am mai spus, nu vreau sa-mi încarc dosarul cu un Prim Contact ratat.

      - Nu trebuie exclusa în continuare posibilitatea de a avea de-a face cu niste animale! sublinie omul. Caz în care procesele de constiinta . desi ramân . nu mai sunt asa de grave.

      - Cred ca, din pacate pentru usurarea sufletelor noastre, afirmatia ta o pot contrazice chiar acum.

      Masculul fraake se apropie de câmpul de forta.

      - De la început piatra asta mi-a dat impresia unei harti tridimensionale. Nu am reusit sa gasesc o regula cu care sa va conving pâna când nu ti-a dat capitanul întâlnire. Uite!

      Masculul fraake fixa niste repere luminoase în jurul zonei lui de interes.

      - Aici e culoarul albastru, urmari el un contur, iar aici e Valea Abrupta. Uite, acesta este platoul pe care ne aflam noi acum si iata ceasta pe care am retezat-o.

      - Dumnezeule., murmura orscordul.

     

     

     

     


     

     

      Alarma suna scurt si enervant. Nimic nu putea fi mai neplacut decât trezirea din plina odihna în icnetul de eunuc al unei sirene gâtuite, dublate de un pâlpâit rosu obositor.

      - Ce s-a întâmplat? Vreau o evaluare rapida si cât mai completa a situatiei., îi ordona capitanul brissului.

      Acesta parea de marcat de experienta prin care trecuse, dar îsi pastra cumpatul destul de bine.

      - Am avut curiozitatea sa verific toate înregistrarile video . filtrate, bineînteles, pentru operativitate . din ziua în care am venit aici. Priviti ce s-a întâmplat dupa ce søregaarzii au disparut de pe platou!

      Odata cu scoaterea pietrei din pestera, cu totii neglijasera acel loc. Camera ramasese însa fixata acolo si înregistrase constiincioasa tot ce se petrecuse. Si astfel, la câteva fractiuni de secunda de la disparitia masivului grup de pe platou, asistase la o manifestare . de scurta durata ce-i drept, dar de o intensitate iesita din comun . de explozii de lumini aparute din neant în caverna.

      - Si asta nu e tot., adauga Tr ew-E.

      Camera arata acum imagini care precedasera adunarea de pe platou si în care luminile-umblatoare . cum le denumi seful securitatii . îsi facusera aparitia în pestera si se agitasera în locul în care ar fi trebuit sa se afle piatra.

      - Grupul care a fost mai întâi în pestera si cel care a venit dupa retezarea crestei sunt unul si acelasi?

      Brissul îsi scarpina burdihanul urias.

      - E greu sa spun sigur. Estimarea computerului este ca era aproximativ acelasi ordin de marime pentru grupul care a fost initial în pestera, apoi pe platou si, la sfârsit, din nou în pestera. Înca nu am putut stabili regula care particularizeaza fiecare individ.

      - S-ar putea deci sa nu-i fi omorât, ci doar sa-i fi speriat. Ceea ce, în cazul unei populatii primitive e foarte posi.

      - Asta nu justifica totusi declansarea alarmei, bodogani orscordul.

      Capitanul se smulse din gânduri si îsi îndrepta privirile spre Tr ew-E.

      - Gu.h-sss are dreptate. Ce s-a întâmplat de fapt?

      Brissul ridica unul din brate si arata spre platou.

      Zeci de mii de søregaarzi înconjurau modulul-baza.

     

     

     

     


     

     

      - Capitane, zise hotarât omul, consider ca situatia impune aplicarea Codului de Urgenta.!

      Masiva laba paroasa a arlotului se ridica încet, îndemnând la liniste.

      - Nu a avut loc nici o manifestare ostila din partea søregaarzilor, rosti el taraganat. E normal sa ramânem în alerta, dar nu trebuie sa pornim a priori de pe pozitii de razboi.

      - În plus, interveni orscordul, daca plecam acum înseamna sa dam cu piciorul la jumatate din solda pentru aceasta misiune! Si jumatatea pe care o capatam va trebui sa o justificam de o sa ne sara capacele, plus ca vom obtine mai greu delegari pentru alte misiuni.

      Seful securitatii strâmba din nas.

      - Crezi ca mie îmi face placere sa ajungem în situatia asta? Totusi cred ca am prefera cu totii sa ne întoarcem cu viata de pe planeta asta stupida!

      - Nu va mai certati! îi tempera capitanul. Mai bine mergeti si pregatiti niste întaritoare pentru toti, caci ne asteapta ore grele în continuare.

      Cei doi se conformara si se apucara de treaba. Fiecaruia dintre cei prezenti i se pregati întaritorul preferat si chiar si Sanders . care nu obisnuia sa consume asa ceva . îsi facu o cana mare de cafea neagra cu brandy. Gestul sau nu scapa neobservat orscordului.

      - Ma doare foarte tare capul, argumenta seful securitatii, si nu am timp sa ma ocup de asta acum. Situatiile disperate cer masuri disperate.

      Capitanul statea în continuare adâncit în gânduri, evaluând posibilitatile si sansele lor în fata situatiei neprevazute în care se aflau. Dovol privea entuziasmat multimea adunata pe platou în jurul navei, urmarind jocul de lumini aparent inofensiv, dar a carui strânsoare nu slabea nici o clipa.

      În fata consolei, de Fon si cu Tr ew-E erau singurii care mestereau de zor la ceva. Când cei doi se apropiara cu întaritoarele, gérleinul ridica privirea triumfator.

      - Uitati-va la asta!

      Lua cupa cu lichid dulceag care îi fu întinsa si se dadu putin la o parte, lasându-i pe ceilalti sa se adune în jurul brissului.

      - Da-i drumul, Tr ew-E!

      Brissul . mult mai calm din moment ce nu se mai afla singur în fata acelei multimi . începu sa aranjeze imagini si grafice pe ecran.

      - De Fon a avut ideea sa folosim vectorii de miscare pentru a determina pozitia din care vin si în care se duc søregaarzii. Fiind vorba de fiinte energetice . cel putin din datele pe care le avem pâna acum . am determinat concentrarile de energie din zona acoperita de detectoarele noastre. Am folosit drept matrice vectorii de miscare si transferul de energie pe care le-am înregistrat între pestera si platou înainte si dupa evenimentul cu retezarea crestei. Computerul sorteaza acum toate informatiile receptionate de la detectoare pâna în prezent pentru a determina concentrari de energie având aceleasi caracteristici ca si cele cu care am fost în contact.

      Aparatul procesa rapid informatiile solicitate si realiza o harta a împrejurimilor.

      - Uite aici o concentrare de energie., constata masculul fraake. Si una aici. Si aici una mai mica.

      Brissul ridica un deget, atentionându-l.

      - Trebuie sa fac si proiectia temporala. Sa vedem daca este vorba de o concentrare întâmplatoare sau nu.

      Nu era vorba de asa ceva. Toate locurile aveau perioade clar definite de concentrare de energie alternând cu unele în care erau parasite. Unul singur facea exceptie de la regula.

      - Aici., remarca capitanul cu voce moale. Concentratia de energie variaza, dar nu scade sub o anumita valoare.

      - Ar putea fi vorba despre o asezare permanenta, concluziona Tr ew-E.

      - Si acolo am putea afla cheia la multe din întrebarile noastre, îsi dadu masculul fraake cu parerea.

      Capitanul se îndrepta de sale.

      - Desi trebuie sa recunosc ca ipoteza emisa de tine de data aceasta pare corecta, nu cred ca putem parasi incinta modulului-baza cu toata adunatura asta din jur.

      Mâna sefului securitatii poposi pe bratul lui.

      - Capitane, sopti acesta, tinând cont de gravitatea situatie cer permisiunea sa convoc o Sedinta de Securitate.

      Arlotul sovai o clipa, studiind privirile întrebatoare ale celorlalti patru, apoi încuviinta.

      - Sa mergem în încaperea alaturata.

      Usa se deschise si apoi se închise în urma lor. Cei doi se asezara si formara codul pentru înregistrarea unei Sedinte de Securitate. Apoi, cu un gest foarte oficial, capitanul îl pofti pe om sa înceapa.

      - Ne aflam în fata unei decizii vitale pentru misiunea noastra, capitane, si consider ca acest lucru a facut ca aceasta sedinta sa devina imperios necesara.

      - De acord, raspunse capitanul. Ascult, Sanders!

      Omul îsi drese glasul.

      - Parerea mea este ca situatia se înscrie din toate punctele de vedere în Codul de Urgenta.

      Arlotul tacu câteva minute, asteptând poate ca subalternul sau sa faca un pomelnic al evenimentelor care îl determinasera sa declare un lucru atât de grav, apoi zise:

      - Este adevarat ca misiunea noastra este una de recoltare de mostre si nimic mai mult. Totusi, daca avem posibilitatea sa stabilim un prim contact cu o rasa inteligenta este de datoria noastra sa o facem. Stii la fel de bine ca si mine ca pentru a exista o sansa cât de mica ca sa se adune sponsorizari pentru o Misiune de Contact e nevoie de dovezi irefutabile despre existenta vietii superior organizate. Pe de alta parte, Gu.h-sss avea perfecta dreptate cu privire la abandonarea misiunii. Va trebui sa facem o serie de documente justificative si doar dupa analiza acestora . si stii bine ca asta dureaza câteva luni . se va putea eventual decide ca am actionat corect si nu ni se vor imputa pierderile cauzate de esec, ba mai mult, vom primi si o parte din veniturile care ni se cuvin. Din fericire cel putin la capitolul misiuni abandonate nici unul dintre noi nu are nimic, asa ca o .prima data. ar fi trecuta cu vederea. Dar am vazut multe la viata mea si te asigur ca .prima data. e cel mai greu. Asa usor se aduna apoi .a doua. si .a treia data., încât nici nu-ti vei da seama când vei fi respins de orice companie din lista pentru noi misiuni.

      Sanders asculta disertatia capitanului mestecându-si înnegurat buza superioara.

      - Cu toate astea, daca søregaarzi se vor dovedi în orice fel periculosi sunt gata sa-ti dau mâna libera în aplicarea Codului de Urgenta.

      - Si cum pâna acum n-am avut parte de manifestari ostile.

      Omul lasa în mod deliberat fraza în aer, lasându-l pe capitan sa-si exprime opinia.

      - Vom cauta sa facem fata într-un fel situatiei existente.

      Omul se ridica si facu un tur prin camera, apoi se protapi în fata capitanului.

      - Si ce solutie întrevedeti la ora actuala?

      Ochii ca doua margele se atintira în sus, spre silueta costeliva.

      - Va trebui sa culegem informatii.

      Privirea partial nemultumita partial întrebatoare a omului arunca un .cum?. foarte evident.

      - Va trebui sa facem asa cum a sugerat Dovol: sa mergem la acea aparenta asezare.

      Omul pufni, desi capitanul era sigur ca se astepta la acest raspuns.

      - Sunt zeci de lumini-umblatoare în jurul modulului, capitane! Cum crezi ca ne vom putea îndeparta de nava?

      - Folosind scuterul, raspuns arlotul calm.

      Seful pufni din nou si îsi pregati o noua replica usturatoare dar capitanul i-o reteza blând.

      - Uite ce e, Sanders. Apreciez preocuparea ta extrem de .la obiect. legata de securitatea misiunii. Cu toate astea te rog sa întelegi ca, în calitate de capitan, am anumite responsabilitati fata de echipaj . si ma refer aici în primul rând la situatia lor profesionala si materiala. De asemenea trebuie sa respect anumite reglementari privitoare la întâlnirea cu alte rase, mai precis legate de orice evenimente care au loc în spatiu. Am de asemenea o gramada de credite date de sponsori care îmi stau în cârca alaturi de situatia financiara precara . în conditiile economice actuale . a companiei cu care am un contract semnat. Nu pot pur si simplu sa întorc spatele si sa plec. TREBUIE SA GASESC SOLUTII! Întelegi?

      Dupa câteva clipe de liniste, omul aproba tacut.

      - În concluzie, astept sugestii legate de posibilitatea de a ajunge la acea .asezare..

      Probabil ca . asa cum se întâmpla de obicei . Sanders se gândise dinainte la aceasta posibilitate, întrucât raspunse prompt, desi fara prea mare tragere de inima:

      - Am putea crea o diversiune, astfel încât cineva sa poata pleca cu scuterul.

      - .

      - Am putea dispersa grupul cu o noua lovitura de plasma.

      - Asta în nici un caz! se opuse arlotul categoric. O data a însemnat avertisment: astia suntem noi, asta putem. A doua oara s-ar putea interpreta în mod cert ca agresiune!

      De data aceasta capitanul nu mai putu sa afle daca Sanders avea solutia pregatita, caci bubuituri grabite în usa îl facura sa sara în picioare alaturi de om.

      - Scuzati-ma ca încalc regulamentul, se auzi vocea lui Gu.h-sss, dar aici se întâmpla lucruri grave!

      Cei doi schimbara o privire rapida, blocara codul Sedintei de Securitate si se repezira în camera alaturata.

      - Priviti! spusera simultan de Gu.h-sss si Tr ew-E aratând spre piatra.

      Câmpul de forta era cuprins parca de fierbere, ca si cum cineva încerca sa se strecoare sub plasa sa.

     

     

     

     


     

     

      Alarma îsi cârâia în continuare melodia enervanta amestecata cu sclipiri de rosu. Capitanul evalua rapid situatia si, spre surpriza tuturor, stabili extrem de rapid planul de bataie.

      - Pastrarea acestei pietre la bordul modulului este prea riscanta. De asemenea, pentru a putea încredinta studiul acestei planete unei Nave de Contact, este nevoie de mai multe informatii legate de søregaarzi. Devine astfel imperios necesara cercetarea sitului depistat de Tr ew-E. Doresc doi voluntari!

      Sanders se apropie de capitan si, plecând capul, mârâi astfel încât sa fie auzit doar de acesta:

      - Îti amintesc din nou ca exista o mica problema: multimea de afara!

      - Returnarea pietrei va fi folosita ca diversiune, explica arlotul.

      Seful securitatii îsi musca buza.

      - În cazul acesta mi se pare normal sa particip eu la expeditie.

      - Se aproba, zise sec capitanul. Altcineva?

      Gestul nu fu neaparat determinat de teama, dar privirile brissului, orscordului si gérleinului se îndreptara spre Dovol. Fara a constientiza semnificatia gestului, masculul fraake facu doi pasi si i se alatura omului.

      - Consider ca eu sunt cel mai potrivit sa-l însotesc pe Sanders!

      Capitanul încuviinta cu o scurta scuturare a coamei albastrui.

     

     

     

     


     

     

      Gu.h-sss si de Fon iesira purtând piatra în brate, însotiti de Sanders si Dovol. Dupa câtiva pasi, grupurile se despartira. Omul si masculul fraake încalecara scuterul si tâsnira efectiv spre destinatie, în timp ce søregaarzii se adunau în jurul purtatorilor pietrei. Acestia mai înaintara putin, fascinati si, deopotriva, terifiati de imaginea care li se oferea. Una era sa admiri potpuriul acela de lumini prin intermediul obiectivului unei camere sau printr-un hublou si cu totul altceva era sa te afli efectiv în mijlocul ei, separat de atingerea ei doar de viziera unei casti.

      - Opriti-va! se auzi comanda capitanului. Asezati piatra jos, dezactivati câmpul si reveniti la nava. Încercati sa nu faceti miscari bruste sau gesturi necontrolate care ar putea fi interpretate drept agresiune.

      Cei doi se conformara si, spre usurarea lor, putura constata ca atentia multimii era focalizata în întregime asupra pietrei, ceea ce le permise sa se strecoare efectiv neobservati spre modul.

      - Mi-a fost al naibii de frica, sopti de Fon în circuit în momentul în care sasul se închidea în urma lui.

      În acest timp, scuterul zbura ca o naluca, purtându-i pe cei doi pasageri spre Necunoscut.

     

     

     

     


     

     

      - Locatia corespunde cu informatia de pe computer, încuviinta Tr ew-E. Apare o mica diferenta dar aceasta este probabil consecinta aproximarii realizate de aparate; întotdeauna exista mici erori în ceea ce priveste datele culese de la limita razei de detectie.

      Imaginile transmise de camerele individuale ale celor doi devenira tot mai clare, semn ca scuterul încetinea.

      - Luminile astea umblatoare se pare ca traiesc în caverne, se auzi vocea lui Sanders. Uitati-va!

      Se misca astfel încât camera sa prinda în obiectiv intrarea într-o pestera care, la prima vedere, parea mult mai mare ca aceea din care luasera piatra.

      - Voi aveti o imagine mult mai corecta decât mine asupra situatiei de acolo, dar sugestia mea este sa intrati cu scuterul, zise capitanul. Trebuie sa fiti oricând gata sa plecati!

      Curând, toate imaginile transmise de camere capatara umbre prelungi si detaliile prinsera sa acopere de întuneric.

      - Nu avem o transmisie prea grozava, comenta capitanul. Raportati tot ce se întâmpla!

      - Am intrat într-un fel de vestibul, descrise Dovol. Din el se ramifica o serie de tuneluri.

      Capitanul îl întrerupse.

      - Puteti intra în ele cu scuterul?

      - De intrat putem intra, zise masculul fraake taraganat . încercând sa aprecieze situatia în timp ce vorbea. Sper sa nu ne blocam undeva pe traseu.

      Dovol si Sanders schimbara câteva semne si cuvinte . neinteligibile pentru cei din modul. În mod cert detectorul lor . cu raza scurta de actiune . le semnalase ce tunel trebuia abordat pentru a ajunge la concentrarea de energie. Scuterul îsi încetini si mai mult viteza iar imaginile se întunecara aproape complet odata cu patrunderea în tunel. Transmisia era cetoasa, iar conul de lumina al farului nu reusea sa o clarifice.

      - Raportati! ordona capitanul în microfon.

      - Tunelul nu pare sa fie prea lung.

      - Puteti detecta ceva la capatul lui?

      - AM AJUNS la capatul lui. murmura masculul fraake. Fantastic.!

      - Ce este? Ce s-a întâmplat? se precipita arlotul. Sanders!

      În loc de raspuns, cei doi ocupanti ai scuterului îsi îndreptara obiectivele camerelor spre ceea ce îi lasase fara grai. În încaperea în care ajunsesera se aflau cam o duzina de forme luminoase. Ca dimensiuni pareau identice cu cele vazute pâna atunci. Diferenta . evidenta . consta în intensitatea luminilor. Unele pareau niste reflexii palide, altele se iteau de-abia ca o mica pata . un punct colorat mai curând, câteva aveau un colorit foarte viu . ca petalele unei flori de curând deschise, în timp ce culorile altora se conturau precis, ascutit . ca si cum cineva le taiase în interiorul formelor acelea abia ghicite.

      - Par a fi handicapati, constata de Fon.

      Admirara câteva clipe în tacere adunatura aceea, terifiata probabil de prezenta intrusilor. Primul care se smulse din reverie fu Sanders.

      - Care este urmatorul pas, capitane?

      - Daca-mi permiteti, interveni Dovol, sunt de parere ca ar trebui sa încercam sa luam la bord una dintre aceste creaturi.

      - Nici nu se discuta! suiera seful securitatii. Asta ar fi împotriva oricarui regulament!

      Cei doi schimbara un nou sir ininteligibil de cuvinte, dar capitanul interveni.

      - Dovol are dreptate, zise calm.

      Privirile celorlalti trei ocupanti ai modului se ridicara întrebatoare spre el.

      - Presupunând ca puteti pune mâna pe una dintre ele si sa o plasati într-un câmp de forta, ar fi un pas mare în încercarea de a stabili un contact cu aceste creaturi.

      Omul ridica tonul.

      - Capitane, cu tot respectul, încarcerare si rapirea unui søregaard ar putea fi interpretat ca un gest ostil. Nu uita de piatra.

      - Daca sunt creaturi primitive . Dovol aprecie faptul ca nimeni nu le mai considera animale . sunt sanse sa considere asta drept un atac. Daca sunt evoluate însa, vor accepta actiunea noastra ca un pas spre contact, pâna la proba contrarie din partea noastra.

      Probabil ca Sanders nu era deloc încântat de spusele capitanului, dar nu spuse nimic si se conforma. Coborî de pe scuter si, împreuna cu masculul fraake, se apropie de søregaarzii care stateau înghesuiti unul în altul. Când ajunsera la doi pasi de grup, acesta se dispersa. Nu disparu în neant ca si cele cu care mai avusesera de-a face, si se dispersa în încapere. Desigur, procesul prin care facu acest lucru era similar cu cel cunoscut . o brusca si derutanta .stingere a luminii. . dar distanta pe care se desfasura nu depasi perimetrul delimitat de pereti.

      - Deci am avut dreptate, comenta de Fon. Sunt handicapati.

      - Sau exista ceva echivalent cu un câmp de forta care îi împiedica sa iasa de acolo, îl contrazise Gu.h-sss.

      - Aparatele noastre nu detecteaza nimic de genul acesta, replica Dovol. Cred ca nu sunt într-adevar în stare sa paraseasca incinta.

      Vânatoarea nu dura mult. Creaturile nu pareau capabile sa reactioneze la fel de repede ca si cele de pe platou si, fiind vorba de un spatiu nu prea mare, Sanders si Dovol reusira curând sa prinda una dintre ele într-un câmp de forta. Agitatia si spaima celorlalte crescu si mai mult.

      - Cred ca ar fi bine sa plecam cât mai repede de aici, bombani omul cuprins de presimtiri sumbre.

      Masculul fraake nu comenta nimic de data aceasta, ceea ce îi spori capitanului admiratia pentru capacitatea lui de a se multumi cu fiecare pas pe care îl facea în directia dorita de el, pastrând mereu lucrurile într-o matca pe care cei din jur sa o poata accepta.

      Scuterul intra în tunel si, pe masura ce se apropia de marginile pesterii, prinse viteza.

      - Capitane, se auzi vocea gâtuita a lui Tr ew-E, cred ca am facut o mare greseala.

      El era singurul care urmarise si actiunile søregaarzilor de pe platou. Dupa ce studiasera cu multa atentie piatra . probabil pentru a depista daca nu fusese alterata în vreun fel . o parte dintre ei disparusera (brissul îsi programa sa verifice ulterior daca pusesera piatra la locul ei în pestera). Pe masura însa ce agitatia creaturilor urmarite de om si de masculul fraake crestea, o agitatie si un tremur parea a-i cuprinde pe søregaarzii aflati în jurul modului. Acestia apareau si dispareau care cum apuca, într-un ritm tot mai ametitor. Iar când brissul ridica privirea spre capitan pentru a-i comunica acest lucru, surprinse o imagine fugara de pe camerele celor doi care ieseau din pestera calare pe scuter.

      Viteza aparatului era deja mare si imaginile din jur devenisera neclare . ajutate si de reflectarea luminii turcoaz pe suprafetele cristaline ale planetei . dar Tr ew-E putea jura ca vazuse mai multe siluete de søregaarzi care se aflau lânga pestera.

     

     

     

     


     

     

      - Fiti pregatiti! încerca capitanul sa se asigure ca totul era în ordine.

      Doar Tr ew-E mai statea în fata consolei. Capitanul, de Fon si cu Gu.h-sss, îmbracati în scafandre spatiale, asteptau înarmati în fata camerei ecluza. Dovol si Sanders goneau cât puteau de repede printre stâncile punctate ici si colo cu lumini pâlpâitoare.

      - Au intrat pe platou, anunta brissul.

      Nori de praf se valatuceau în spatele scuterului care vibra din toate încheieturile din cauza vitezei mari si a suprasarcinii. Tr ew-E urmarea tensionat cursa aceea nebuna si, pentru o clipa, privirea lui scapa spre hublou.

      - ATENTIE! striga cât putu de tare.

      Lucrurile se succedara în continuare cu o asemenea repeziciune încât ulterior fu nevoie de multe sedinte pentru a se restabili cursul exact al evenimentelor.

      Brissul vazuse cum un grup masiv de søregaarzi îsi facuse aparitia pe platou si, alaturi de alti câtiva prezenti, disparuse la fel de brusc, aparând pe monitor în dreptul scuterului. Acesta se cambra, în încercarea disperata a sefului securitatii de a ocoli intrusii, miscare care . probabil cumulata cu viteza si încarcatura prea mare la care fusese solicitat . îl facu pur si simplu sa se dezintegreze. Capitanul, orscordul si gérleinul . care se repezisera afara odata cu strigatul lui Tr ew-E . nu mai apucara sa vada decât un fum colorat însotit de un joc de lumini care se înalta din mijlocul pâlpâirilor søregaarde.

      - Fuga mars! latra arlotul tâsnind spre locul accidentului.

      Ceilalti doi îl urmara cu toata viteza dar, desi erau toti bine antrenati miscarea le era îngreunata de scafandre, arme si de gravitatia diferita . chiar daca numai putin . de cea obisnuita. Singur Gu.h-sss apuca sa-si activeze suspensoarele gravitice dar renunta repede, întrucât îl încurcau la alergare.

      Brissul urmarea îngrozit micul grup care alerga disperat spre dezastru. Distanta era destul de mare, iar la destinatie se afla un adevarat furnicar de lumini-umblatoare.

      - Dovol! Sanders! Sunteti teferi? urla în microfon. Raspundeti!

      Trebuia sa actioneze repede. În mod cert avea nevoie de acordul capitanului pentru a face ceva, dar nu avea timp pentru asta si se îndoia ca arlotul ar mai fi fost capabil sa judece la rece si sa comande în situatia în care se afla. Arma rapid o torpila si o îndrepta spre o zona situata aproape de locul în care se dezintegrase scuterul . totusi suficient de departe pentru a nu produce vreo vatamare.

      Impactul produse un adevarat cutremur care se resimti si asupra modului.

      - TR EW-E! zbiera capitanul.

      În mod cert nici lui si nici celor doi însotitori nu le placusera cele întâmplate, întrucât picioarele li se retezara efectiv si se trezira rostogolindu-se pe jos. Cu toate acestea, gestul avu un rezultat bun. Gramada de søregaarzi se topi ca prin farmec; în comparatie cu bubuitura si explozia de lumina a torpilei, cresta retezata de bila de plasma fusese un simplu foc de artificii. Platoul era acoperit acum de un fum gros, pornit dintr-un crater cu diametrul de câteva sute de metri, dar brissul avea în sfârsit posibilitatea sa detecteze semnalele din partea celor doi camarazi ai sai.

      - Putin mai la dreapta! îi orienta pe cei trei salvatori care se ridicasera si o rupsesera din nou la fuga cât putusera de repede.

      Între timp urmarea agitat computerul care bâzâia, suprasolicitat. Brissul îl fortase sa-i furnizeze o gramada de informatii simultan, printre care . alaturi de cele aferente celorlalti pasageri ai modulului . se afla si urmarirea søregaarzilor. Acestia se parea ca se dispersasera în mai multe grupuri, dintre care unele iesisera în afara sferei de detectie a aparaturii. Nu stia însa în cât timp aveau sa se regrupeze, asa încât arma o noua torpila.

      Cei trei ajunsesera la locul accidentului. Dovol, Sanders si søregaardul captiv se aflau aruncati pe un cerc cu diametrul de peste douazeci de metri. Fara sovaiala capitanul îi înconjura pe om si pe masculul fraake în câte un câmp de forta, apoi îl salta în cârca pe seful securitatii. Gu.h-sss facu acelasi lucru cu Dovol, iar de Fon se îndrepta spre indigen.

      - Lasa-l acolo! ordona capitanul. Elibereaza din câmpul de forta; prioritatea noastra o constituie acum Dovol si Sanders.

      Gérleinul se conforma, usurat într-un fel. Bun tintas, era aproape inutil când era vorba de transportat lucruri, datorita staturii lui firave, într-un mediu în care nu îsi putea folosi aripioarele.

      Alergarea înapoi se desfasura cu si mai mare dificultate, supervizata de Tr ew-E.

      Care, de data aceasta, era pregatit sa faca praf orice søregaard care s-ar fi ivit, indiferent de consecinte,

     

     

     

     


     

     

      Sanders era mort si nu se mai putea face nimic pentru el. Singurul asupra caruia se îndrepta acum atentia tuturor era Dovol, care dupa mai bine de doua ore, îsi venise în simtiri si acum încerca sa-si recapete puterile.

      - Cum te mai simti?

      Masculul fraake ridica cu greutate capul si îl privi pe capitan prin valurirea câmpului de forta.

      - Mi-a fost si mai bine, recunoscu el.

      Arlotul ofta.

      - Din pacate va trebui sa ramâi în câmpul de forta pâna când ne vom întoarce din misiune. Casca ta era sparta când te-am gasit. Stiu ca nu te încalzeste cu nimic, dar a lui Sanders era intacta si, cu toate astea, tu esti cel care a supravietuit.

      Dovol dadu trist din cap. Întocmai cum îi povestise brissului. Întreaga lui cariera . probabil întreaga lui viata . avea sa fie compromisa. Îl asteptau ani întregi de teste într-un laborator izolat, pâna când avea sa se demonstreze ca nici o functie de-a sa nu fusese modificata de expunerea la atmosfera søregaarda. Aproape ca s-a fi bucurat sa fi luat un virus care sa îl omoare în câteva zile sau luni.

      - Sufletul planetei., sopti el spre arlot. Un fraake nu scapa nicaieri de el.

      Îsi atinti privirea trista pe chipul flocos al capitanului.

      - Bastinasul?

      - L-am abandonat. Modulul nu ar fi facut fata la trei câmpuri de forta.

      Parea ca îl framânta o întrebare pe care ezita sa o puna. În cele din urma se decise.

      - Dovol. Stiu ca e greu dar. vreau sa aflu ce s-a întâmplat acolo.

      Masculul fraake ofta si cuvintele îi iesira din gura parca împotriva vointei lui.

      - Søregaarzii ne-au atacat, spuse stins.

      Capitanul închise ochii; îi fusese teama de acest raspuns, cu atât mai mult ca venea chiar de la Dovol. Se ridica, abatut.

      - Te las sa te odihnesti, rosti impersonal.

      Se pregatea sa iasa din încapere când vocea lipsita de speranta a masculului fraake rupse tacerea de mormânt.

      - Nu le-am dat de ales. În definitiv, orice specie îsi protejeaza copiii.

     

     

     

     


     

     

      Stateau toti în jurul lui, în afara lui Tr ew-E care urmarea aparatele. Usa dintre cele doua compartimente ramasese deschisa, astfel încât si brissul sa poata auzi discutia si sa îsi poata exprima opiniile.

      - Cum ai ajuns la concluzia ca era un copil?

      Tonul capitanului încerca sa fie unul linistitor. În situatia în care se afla, Dovol avea nevoie de cât mai putina agitatie posibil. Masculul fraake lasa sa treaca câteva secunde, adunându-si gândurile si stabilind o linie logica în expunerea sa.

      - Lucrurile s-au legat unul de celalalt. Totul a pornit de la piatra aceea, despre care am descoperit ca este o harta tridimensionala. N-am reusit însa sa ma lamuresc de ce nu era suficienta una plana. Apoi disparitia søregaarzilor si aparitia lor în alt loc m-a facut sa presupun ca se bazau pe aceasta harta pentru a se teleporta.

      - De aceea erau asa de disperati sa o capete înapoi., îsi dadu Gu.h-sss cu parerea.

      - Nu neaparat, interveni capitanul. Poate considerau ca le putem afla cine stie ce secrete. Ascunzatori, drumuri, chestii de genul acesta. Cum nu ne cunosteau puteau presupune ca ne deplasam la fel si avem acelasi mod de gândire.

      - Mod de gândire care e complet diferit de al nostru, prelua Dovol fraza din zbor. Au un fel de .memorie colectiva., o baza de date informationala, în care sunt înscrise toate locurile de pe planeta. Ei pot astfel accesa o locatie instantaneu apelând la aceasta .biblioteca.! Ea i-a avertizat pe adulti asupra gestului nostru din pestera.

      Capitanul ridica mâna paroasa.

      - În ceea ce spui pornesti de la prezumtia ca sunt creaturi inteligente, atentiona el.

      - Nu neaparat. Animalele cu organizare de stup au ceva similar, fara ca aceasta sa le faca în mod neaparat inteligente. Reveni apoi la cursul discutiei: Ideea aceasta nu a prins imediat contur în mintea mea. Exista mai degraba ca o senzatie. Toate mi-au devenit evidente odata cu capturarea acelui søregaard din pestera. Amintiti-va ca nu se puteau deplasa decât într-un perimetru restrâns.

      - Asa este, confirma de Fon. De ce nu ar fi putut fi handicapati?

      - Gestul de pe platou spune de ce. Daca søregaarzii sunt primitivi, aproape de stadiul animalic, atunci agresarea unui individ handicapat sau grav bolnav nu i-ar fi determinat sa intervina. Este legea selectiei naturale; cei slabi pier pentru ca cei puternici sa reziste în continuare. Daca vorbim despre creaturi evoluate, atunci gestul nostru nu ar fi stârnit reactii decât dupa ce se iveau consecintele. Ar fi si ei la fel de grijulii sa nu compromita un prim contact prin actiuni necugetate.

      Arlotul dadu îngândurat din cap.

      - Si în întregul univers, indiferent de conditii, specii, evolutie, legea naturii cere este protejarea urmasilor. Bine gândit, Dovol.

      Capitanul se adânci în gânduri.

      - Copiii aveau luminile înca insuficient dezvoltate. De asemenea, probabil ca, pe masura ce se maturizeaza, søregaarzii pot accesa o bucata tot mai mare din .memoria colectiva.. Copiii dispareau si apareau în perimetrul acelei pesteri; era tot ce puteau învata la acea vârsta. Banuiesc ca de aceea erau si tinuti în pestera; afara probabil ca s-ar fi pierdut.

      - Mai curând . interveni de Fon . daca teoria ta este corecta, ar fi înnebunit. Ar fi avut de a face cu ceva ce nu puteau concepe, nu erau capabili sa înmagazineze în mintea lor.

      - Un lucru este clar, iesi arlotul din mutenie. Am dat peste cap lucrurile aproape de tot. Avem un deces în echipaj iar contactul cu civilizatia søregaarda . primitiva sau nu . e aproape compromis. Sunt evenimente clare care impun introducerea Codului de Urgenta.

      Membrii echipajului se scuturara ca si cum vestea ar fi fost ceva rau ce fusese aruncat asupra lor.

      - Cu toate acestea, sunt de parere sa mai facem un mic efort de a ne reabilita si de a pune lucrurile pe un fagas bun, înainte de a ne retrage si a lasa locul unei Nave de Contact.

      Nimeni nu îndrazni sa întrebe ce avea capitanul în minte, ci asteptara docili ca acesta sa-si termine ideea.

      - Vom proiecta pe platou imagini despre planete, univers, rasele noastre, matematica, fizica, astronomie. Daca sunt creaturi inteligente poate vor întelege ca pâna acum au fost doar greseli si ca încercam sa stabilim un contact pasnic.

     

     

     

     


     

     

      Montajul îsi revarsa imaginile pentru a cine stie câta oara pe platou. O facuse în reflexiile sângerii ale soarelui rosu, apoi în cele sidefii ale celui albastru, iar acum se pregateau sa se arate în lumina soarelui verde.

      Capitanul raportase la Centru toate cele întâmplate si obtinuse aprobare pentru decolare în momentul în care conditiile permiteau acest lucru. Ultimele pregatiri erau aproape gata, când Tr ew-E rosti mult asteptatul mesaj:

      - Capitane, au venit!

      Platoul se umplea încet-încet de lumini-umblatoare. Curând, pâna în zare nu se mai putea zari altceva. Sute de mii de søregaarzi venisera acolo, în jurul modulului-baza si urmareau succesiunea de imagini ce se profila pe cer si pe pietre.

      - Ce facem acum capitane? sopti de Fon, parca temându-se sa nu fie auzit.

      - Asteptam. E rândul lor la mutare.

      Timpul trecea fara ca nimic sa se întâmple.

      - Si daca nu fac nici o mutare?

      - Atunci, la un moment dat, vom pleca.

      Trecura ceasuri multe, îndurate cu foarte mult calm de capitan. Dovol îl privi prin valurile câmpului de forta, admirându-i chipul impasibil. Banuia ce se petrece în sufletul lui. Moartea unui om din echipaj, nerealizarea programului de explorare si ratarea contactului cu o rasa aliena le-ar fi facut viata grea tuturor celor din echipaj. Pentru el oricum nu mai conta, caci singura lui speranta legata de viitor era aceea ca va fi mentionat într-o baza de date ca facând parte din primul echipaj care a întâlnit søregaarzii. Poate sa-i fie mentionat în doua rânduri aportul adus la realizarea contactului. Atât.

      Pe capitan îl astepta însa Curtea Martiala.

      Iar arlotul se agata acum de singura sansa pe care o mai avea.

      Daca ar mai fi putut avea compasiune ramasa în el si pentru altcineva decât pentru propria persoana, ar fi revarsat-o asupra capitanului. Asa însa.

      Nu apuca sa-si termine ideea. În câmpul sau de forta se petrecea ceva.

      - Capitane., îndrazni el timid retragându-se spre una din margini.

      Gu.h-sss fu singurul care îl auzi si veni repede în încapere la timp pentru a vedea cum în câmpul de forta, alaturi de masculul fraake se materializase un søregaard.

     

     

     

     


     

     

      - Crezi ca te afli în vreun pericol?

      Glasul capitanului lasa de data aceasta sa se întrevada emotia. Reusise! Søregaarzii erau fiinte înzestrate cu ratiune si întelesesera în cele din urma mesajul sau. Acum, facusera mutarea care relansa jocul.

      - Nu pare sa aiba intentii agresive., murmura Dovol nu foarte convins.

      Bastinasul se afla la cinci centimetri de el si statea foarte calm. Privindu-l asa de aproape, Dovol putu sesiza cu claritate conturul. Era o forma cetoasa, aproape translucida, care se oprea la marginile unui elipsoid neregulat. În interiorul lui se aflau o sumedenie de punte cât vârful unui ac, având diferite culori. Una sau mai multe se .aprindeau. la diferite intervale de timp si cu diferite intensitati.

      Probabil ca descriu starea lui, presupuse masculul fraake. Sau poate ca sunt un limbaj.

      - Cred ca søregaarzii l-au trimis ca ambasador în nava noastra.

      - Asta demoleaza teoria ta cu .memoria colectiva., se apropie de Fon de câmp pentru a studia mai atent bastinasul. Nici unul dintre ei nu a fost pe nava noastra.

      Dovol zâmbi . un zâmbet palid, atâta cât îi mai permitea conditia lui actuala si viitorul sumbru care îl astepta.

      - Ba eu zic ca o confirma. Am avut pe nava o harta tridimensionala, care s-a aflat într-un câmp de forta. Si, indiferent de magnitudine, câmpul de forta ramâne structural identic. Pun pariu ca în momentul în care am returnat-o proprietarilor, .harta. avea deja inscriptionata în ea locatia interiorului unui câmp de forta. Probabil ca le-a luat ceva timp ca sa o .învete., altfel nu înteleg de ce nu au folosit-o pâna acum.

      - Poate ca le era pur si simplu teama sa o faca. În definitiv si ei au avut tot dreptul sa considere ca reprezentam un pericol la adresa lor, rosti capitanul.

      Se întoarse spre Tr ew-E.

      - Transmite la centru ca ne întoarcem cu un ambasador søregaard! Spune-le sa pregateasca tot ce trebuie pentru primirea si cazarea lui. E timpul sa decolam, continua el cu glas scazut.

      Brissul îndeplini ordinul, apoi decupla proiectia de pe platou.

      Putin mai târziu, sub privirile . puteau fi numite asa? . søregaarzilor de pe platou, modulul-baza se înalta de pe întinderea cristalina si se îndrepta spre stratul de nori verzi.

     

     

     

     


     

     

      Priveau cu totii forma flasca care zacea lânga Dovol în interiorul câmpului e forta. Nici o lumina nu mai pâlpâia si carcasa translucida devenea tot mai opaca cu trecerea timpului.

      - Dovol? îl interpela capitanul pe masculul fraake.

      - Îmi permit sa afirm ca este mort, raspunse acesta întrebarii care statea pe buzele tuturor.

      Capitanul dadu cu pumnul în tablia patului.

      - DE CE?

      Întrebarea nu se adresa cuiva anume. Poate unei divinitati crude care se juca cu soarta lui.

      - Cred ca pur si simplu nu putea concepe spatiul cosmic, zise Dovol. Ai avut dreptate, de Fon. Copiii erau tinuti în pestera pentru ca nu ar fi fost capabili sa conceapa spatiul deschis. Nu reuseau sa acceseze informatiile necesare pentru asta. Søregaarzi aveau harta întregii planete, o tineau în .memoria lor colectiva., dar nu aveau habar despre spatiul cosmic care se întindea dincolo de nori.

      - Închipuiti-va ce efect trebuie sa fi avut asupra lor imaginile proiectate de noi. Miliarde de alte lumi, care pâna la sosirea noastra le fusesera refuzate!

      Gu.h-sss scutura din capul lataret.

      Capitanul se propti pe picioarele musculoase si studie trupul care între timp devenise o forma opaca si urâta.

      - Noi eram singurul lor bilet de plecare.

      Ofta.

      - Din pacate, sunt sortiti sa ramâna închisi pe vecie în spitalul lor.

      Se îndrepta spre camera de comanda. Mai erau doar câteva ore pâna la jonctiunea cu nava.

      - Cel putin acum vor primi periodic vizitatori, încerca Gu.h-sss sa readuca optimismul.

      Cei trei ochi ai masculului fraake îl fixara cu o nesfârsita tristete.

      - Chiar crezi ca asta ajuta?

     

© Copyright Lucian-Dragoş Bogdan
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online