evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Strada inocenţilor  -  Cadou pentru regele Isrunului  -  Ea, eu şi ei  -  Proză absurdă  -  Vatmanul - Reacţiile, Epilog  -  Poetul cerşetor  -  Stăpânul - Volumul I : Răpirea zeilor  -  Almateea  -  Luminile oraşului XI  -  Colecţionarul  -  Luminile oraşului XIII  -  Geneza  -  Jocul  -  Cruciada bucătarilor  -  Meduza (IX)  -  Simbioza  -  Corabia nebunilor  -  Nu este prima dată  -  Ultima frunză  -  Bătălia pentru supravieţuire  -  Imdiola  -  Vânzatorul  -  Tolaie  -  Luminile oraşului XXII  -  System Error  -  Meduza (V)  -  Sexibon  -  Luminile oraşului XXV  -  Toate celelalte popoare  -  Răscrucea  -  Vânătoarea  -  Pendulul municipal. "La dolce vita"  -  Limoniu  -  Vânzătorul de ghilotine  -  2 fast 4 you  -  Vatmanul - O pasiune  -  Somnul uitării  -  A şaptea faţă a tăcerii  -  Luminile oraşului XXIX  -  Partida de bridge  -  Dacă ar fi fost să alegi altceva  -  Luminile oraşului IV  -  Întunericul vieţii  -  Crist sideral  -  Pasomii  -  Paradox  -  Follow-Me  -  Mămica şi El Diablo  -  Cuantum sincronicity - formula nemuririi  -  Luminile oraşului VI


Luminile oraşului XXVI

Ciprian Ulea



Publicat Sâmbătă, 9 Septembrie 2006, ora 10:01

      - Cred ca e timpul sa reventicam ceea ce de drept al nostru e, zambi ea.

      - Mare dreptate ai tu, ranji TJ. Cred ca acum e timpul.

      Trecusera trei luni de la asaltul asupra Ebonics. Totul se schimbase dupa aceasta. Incepusera o noua viata, insa tot in LA. Orasul devenea la fel de imputit, insa cu ceva te lega de el. Casa fusese vanduta, insa acum stateau intr-un loc si mai bun. TJ era de-a dreptul incantat de recenta descoperire care se numea Bay City. Ca un fel de suburbie a LA, Bay City era practic o prelungire pe marginea oceanului. Preturile erau mici, casele erau modeste, parca era un loc de retragere pentru pensionari. In realitate nu era un loc de pensionari, insa aici nu existau cazinouri sau cluburi. In Bay City nu se intampla nimic niciodata.

      TJ privi masina serifului trecand pe straduta mica. In Bay City strazile erau stradute, in afara de cea principala care era un pic mai mare. Casa lor era simpla, din lemn, era acum proaspat vopsita, aveau acum o curte mult mai mare. Si o pivnitra mai mare care o data era ticsita de vinuri de California. Acum era plina de echipamentul celor doi. Insa nici vinul nu fusese uitat. Era acolo, mascand chepengul spre zona armelor, iar stocul scadea destul de repede. TJ dormea cate 10 ore pe zi din cauza vinului. Se simtea proaspat si odihnit.

      Curtea din spate dadea spre plaja. Gardul de lemn uscat acoperit cu iedera dadea suficienta discretie, iar pana la casa vecina erau cativa metri buni. Curtea din spate comunica cu cea din fata si printr-o mica alee. Curtea din fata era delimitata cu un gard foarte mic si diverse plante si arbusti. Garajul era mic. Incapea in el doar o masina.

      TJ privi incantat la impunatorul Chevrolet Charger din garaj. Mai putin agil ca mica Toyota, mai greu si mai puternic, cu motorul doar usor modificat, arata ca o adevarata masina americana cu muschi, albastru inchis metalizat. Iesirea chargerului era blocata de un mic 4x4 Suzuki Vitara Beach Edition, cu 2 portiere si prelata din cauciuc, vopsita in albastru deschis si galben. Era o masina mica si economica, foarte utila in oras. Chevroletul avea si el un motor electric pentru exploatare urbana, insa el era bun cu adevarat pentru drumuri mai lungi. Motorul V8 scotea un sunet care te scotea din minti de incantare. Toyota fusese distrusa in cursul raidului de acum 3 luni. Citroenul cel mic ajunsese la fier vechi pana la urma, dupa ce un Caddilac sport intrase in plin in el cu 150 la ora in fata unui magazin Gap. Sam de-abia se daduse jos din masina cu cateva secunde in urma. Pasagerii erau 3 traficanti de notorii de droguri sintetice. Scapasera cu rani grave.Cei trei isi gasisera un misterios si dureros sfarsit. In perfuziile lor fusese injectat mercur. Asa era in lumea lor. TJ se mai racorise. erau primele victime dupa accidentul de la Ebonics.

      Masina serifului incetini. Seriful facu un semn discret spre TJ, raspunzandu-i la salut. TJ petrecuse un week-end in County Jail. Noii veniti nu erau primiti prea bine in Bay City. TJ isi aducea aminte de puscaria din Bay City. Mai erau doi betivi acolo si atat. Bay City era un oras unde nu se intampla nimic. Era un oras nostim. Inchisoarea din Bay City era o inchisoare nostima. TJ adora Bay City.

      Seriful avea alte motive sa-l aprecieze pe TJ. Detectivii particulari nu areau apreciati de nimeni. TJ rupsese orice legatura cu trecutul. Dupa acte in regula figura ca un fost politist in Santa Ana, care fusese dat afara din politie dupa ce deconspirase o retea locala de droguri. Dupa un control al Afacerilor Interne, toata sectia de politie fusese data afara. de fapt toata sectia de politie insemnau sase politisti. TJ incurcase in asa hal dosarele incat figura ca un fost angajat al Afacerilor Interne si al Politiei din Santa Ana, fiecare din cele doua institutii putand da niste raspunsuri. Nimanui insa nu-i pasa de un fost politist dezgustat si transformat in detectiv particular. Seriful nu agrease de loc venirea lor acolo, chiar daca demascase niste politisti corupti. TJ avusese parte de o primire pe masura. Insa atitudinea serifului se schimbase.

      Seriful era un tip in varsta de 45 de ani, solid si cu mustata, pe numele sau Jonh Hayden. Seriful avea doi copii, o fata de 16 ani si un baiat de 14. Intamplator, TJ ii gasise langa un local de pe langa plaja pe amandoi fumand marijuana alaturi de o gasca de adolescenti si tineri cu mutre dubioase. Desi preferase la inceput sa nu se bage, ii luase pe cei doi pe sus aratand o insigna veche de politist si ii imbarcase in micul Suzuki cu forta. Habar n-avea ca cei doi lipseau de 72 de ore de acasa, insa ii lua si ii duse direct la sectia de politie din Bay City. Seriful Hayden era acum indatorat detectivului particular TJ Larkin. Seriful John Hayden, seful politiei din Bay city, o sectie formata din cel mult 20 de politisti, era un om onest si conservator, care nu dorea decat sa pastreze locul asa cum e.

      Ajutorul de serif Tony Brett era cu totul altfel, compensa atitudinea serifului. Era un tanar de o varsta cu TJ, venit din LAPD, care adora Bay City, era fericit ca scapase de orasul murdar. Era nascut in Bay City si plecase in orasul cel mare insa se intorsese de unde plecase. Era un tip haios si foarte amabil, parca radea intotdeauna. Fratele sau cu cativa anui mai mare, Chris Brett, era locotenent si seful Coast Guard pe zona Bay City, adica avea in subordine inca 2 oameni, si faceau mai mult treaba de salvamar in Bay City. Era doar un pic mai serios de cat fratele sau, trebuia sa fie, deoarece era sef.

      Samantha iesi din casa si se agata de foarfeca de plante, apoi incepu sa tunda boschetii de azalee si rododendroni. Dupa ea iesi labradorul Lenny apoi motanul Phil cu o oarecare intarziere ca un sef de echipa pe o platfurma de foraj, amandoi adoptati cu 3 luni in urma. In Bay City toata lumea avea animale. Lui TJ ii placeau animalele. Lui TJ ii placea Bay City. Bay City era un oras dragut.

      Aveau un mic birou in Cladirea Desmond de pe Clinton Avenue, la etajul al saselea. Cladirea era curata, locul nu erau rau, biroul avea o antecamera pentru clienti. Cladirea era plina de birourile avocatilor, psihoterapeutilor sau cabinetele stomatologice. Ba mai era prezenta si concurenta, inca doua birouri de detectivi particulari la etajul al patrulea si la parter. Impreuna cu TJ se detestau cordial, iar in momentele goale ii gaseai stand la o bauturica cu totii in biroul de la etajul patru al lui Harris, era biroul cel mai mare si mai frumos. Phil Harris era detectiv particular retras din LAPD, avea 41 de ani, era rorofei si jovial, iar Lenny Newman era un tanar proaspat iesit de pe bancile universitatii, pasionat de romane politiste. TJ botezase cainele si motanul dupa ei doi, si fusese un chef pe cinste. Cu totii isi castigau existenta bine, nu duceau lipsa de clienti, mai ales cazuri de divorturi care nu erau putine. Nu se imbogateau facand asta insa nici nu o duceau prea rau. Phil Harris avea o reputatie excelenta, chiar si printre fostii colegi din politie.

      TJ se uita la ceas. Ora 8:30. Casca. Lucrasera pana tarziu si asteptau un onorariu destul de bun de la ultimul client, asa ca se odihneau. Cafeaua aburea in cani, painea prajita era aurie, oualele si sunca parca faceau cu ochiul. Sucul de portocale statea cuminte in pahare. TJ o lua usor la pas spre backyard. Samantha lasa si ea foarfeca de gradina cu care facuse ultimele retusuri. Lua unul din cele doua ziare dupa care iesise TJ. Era LA Times. Ziarul local ii reveni lui TJ. Intotdeauna Bay City Today ii placuse. Bay City era un oras haios cu un ziar haios. Lui TJ ii placea viata in Bay City.

     

     

      - Sam, cred ca ar trebui sa ne luam si noi banii pe contractul ala cu Ebonics, pana la urma am facut treaba.

      - Tot nu cred ca-i vedem. De la cine sa-i mai ceri?

      - Dar macar sa ne distram si noi...

      - Asa da, zambi ea.

      - Deci... depozite de armament... dam o raita si vedem ce si cum isi pazesc. Sa nu uitam ca paguba trebuie sa fie cel putin egala cu contractul.

      - Asta este perfect corect, zambi ea. Se infipse in mancare bucuroasa.

     

     

      ........................................................................................................

     

     

     

      Consiliul de Administratie lucra, desi ora era inaintata. Contractele se derulau cu viteza iar actiunile firmei Electronic Task cresteau consistent. LA incepea sa fie monitorizat cu strictete.

      Totusi aceasta monitorizare incepuse sa dea roade. Rata criminalitatii scazuse iar locuitorii erau multumiti. Firma urma sa se extinda in tot statul. Dupa Texas, California era acum pentru independenta lor cadrul Statelor Unite. Statele mai mari aveau un cuvant greu de spus. Incercarea de acum 5 ani de a desparti California, Texas, Georgia si Florida intr-un stat independent esuase din cauza ambitiilor Texasului. Independenta Texasului nu adusese insa multe avantaje statului. Rezervele de petrol erau exploatate inca de o mana de afaceristi pentru care binele se transformase in mai bine. Pretul fusese mare. Texasul iesise din tratatele privind poluarea, avusese parte de un embargou de 8 luni, iar acum texanii se cam saturasera si vroiau inapoi in Statele Unite primitoare.

     

      Presedintele Tipps domina adunarea. Era un tip inteligent, care reusise sa pastreze presedentia Consiliului de sase ani, timp in care cifra de afaceri se triplase. Era un tip dur, scolit la Harvard in Drept si Stiinte Politice. Era tanar, prea tanar pentru functia sa, avea 42 de ani si o putere imensa. Averea sa era pe masura. Necasatorit si fara copii, inca de pe bancile scolii isi gasise un post de conducere in diverse firme mai mici. Promovase rapid datorita talentului sau de a spune "da" in fata sefilor si de a trasa sarcini imposibile angajatilor. Avea un glas linistit, dadea o impresie de competenta intotdeauna. Actionarii stiau ca Tipps isi insusea ilicit o parte din fonduri, insa nu le pasa prea tare. Ar fi fost mai rau fara Tipps. Acesta avea si o structura de informatii bine puse la punct, avandu-i la mana pe majoritatea membrilor Consiliului, insa si pe cativa actionari mai mari. Puterea sa de convingere era foarte mare. Stia sa-si aleaga colaboratorii si sa zdrobeasca concurenta. Planul de a scapa de Ebonics fusese al lui. Cu ocazia asta firma TTR se imbogatise cu cativa oameni de stiinta de exceptie de la Ebonics, care acum era cu un picior in groapa.Ebonics avusese sprijin federal, TTR sprijinul statal. Nimeni nu se asteptase insa la asa un macel. Tipps fusese anchetat si intors pe toate partile si iesise curat ca o bucata de gresie frecata cu detergent fin cu particule inteligente. De vreo 10 ani toate produsele aveau particule inteligente in compozitie. Tot de atunci oamenii aveau din ce in ce mai putine particule inteligente in componenta. Totul se facea in fata ecranuluio calculatorului, iar lumea nu prea mai iesea din case. California si Florida erau dupa statistici singurele state in care o proportie semnificativa de oameni frecventau cinematografele in aer liber, plajele, in general spatiile deschise.

      Profesorul Carrington statea in celalalt capat al mesei. Facea parte din Consiliu. Tipps il atinsese intotdeauna la coarda sensibila si ii acordase atentie mai multa in urma pierderii ficei sale. Atata publicitate se facuse in urma pierderii Samanthei Carrington, incat Tipps ii stia chiar numele. Carrington incepea sa semene acum cu Tipps. Proaspat recasatorit de cateva saptamani, era acum un prosper om de afaceri, cu o nevasta mult mai tanara, o tinara la fel de ambitioasa care de-abia terminase facultatea si pe care o angajase la firma TTR. Minnie Carrington avea 26 de ani, era ambitioasa, atragatoare, licentiata in Economie, si lucra la departamentul contabil. Erau o familie fericita, cu ambitii mari, iar oamenii cu ambitii puteau fi folositi cu succes daca le cunosteai parghiile.

     

      Asculta fortandu-se sa nu adoarma rezultatele insirate de directorul economic al firmei. Erau rezultate contabile. Se uita la directorul mic si chelios si se abtinu sa nu rana. Se umfla ca un cocos. Era doar un om care isi supraestima puterea. Canta asa cum ii cerea Tipps, insa avea gura cam prea mare. Tipps zambi cu subanteles si porni sa-si faca planuri pur fanteziste pentru a gasi un inlocuitor micului director. Acesta continua sa turuie. Brusc se opri si facu ochii mari. Jumatate din cei prezenti holbau ochii increduli in fata lui Tipps. Acesta se intoarse in tacere. Se incrunta. Doua siluete in uniforma stateau acolo cu arme automate in mana.

     

     

     

      - Salut, facu silueta mai inalta. ce mai faci tipule? i se adresa lui Tipps.

      - Paza? facu el in mod reflex in interfon.

      - Esti idiot. Crezi ca am intrat aici sa luam cina cu tine? Daca vrem va facem sita pe toti si va aruncam de la etaj. Cat e aici? Etajul 18? Sa stii ca e cale lunga pana jos Tipps...

      - Ce doriti, ma rog?

      - Ei, nu fii asa politicos, fii doar amabil si dragut. Nu dorim mare lucru. chiar ma gandesc sa va aruncam pe totii pe geam. Si poate ca pana la urma asta vom face - asistentza prezenta se albi la fata. Vad ca ma ascultati cu totii. Uite, in primul rand e o chestie simpla de bani. Ai un contract neonorat Tipps. Ai fost somat sa il platesti.

      - Ei, ce-ar fi sa vorbim in particular?

      - Nu cred ca e nevoie. Asta e o problema de consiliu chiar, nu crezi?

      - Poate ca consiliul te va si crede? Se intoarse catre membrii din sala. Acesti doi... militari sustin ca eu am pus un contract pentru firma Ebonics iar ei doi l-au onorat. Am mai auzit multe insa asta le intrece pe toate. Insa interesant este ca cei doi sint echipati cu tot echipamentul Urban Warrior care a disparut din arsenalele noastre. Asta poate ar fi grozav de auzit explicatia.

      - Pai explicatia poti sa o dai singur, ranji sub casca TJ. Bine ca l-ai vandut scump ca sa nu saturezi piata. Stiu totul despre mica ta armata privata, Tipps. Stiu ca acum ai prins pleasca cea mare de cand proiectul Urban Warrior a reintrat iar in functie. Pregateai asta de mult Tipps nu? Ma intreb insa de ce nu ai trimis trupele tale de Urban Warrior sa faca treaba. Insa pot sa dau tot eu raspunsul. Stiai despre Tactical Combat Unit. Concurenta era mare, insa puteai descoperi chestii interesante care ar fi facut din Ebonics subiectul a o gramada de anchete. Probabil ca ar fi navalit totii pe ei, de la FBI, CIA si NSA, pana la Protectia Consumatorului, Protectia Copilului, Protectia Plantelor si Micii Cercetasi. Poate ca iti era frica pentru mica ta armata. Probabil ca TCU i-ar fi facut salata pe toti si i-ar fi mancat la micul dejun. Iar o companie de Urban Warrior nu poate intra undeva nevazuta. Ei bine, noi am facut treburile tale murdare Tipps.

      - Adica voi doi ati aruncat cladirea in aer si cele cateva machete de TCU. Nici vorba ca proiectele lor au luat-o razna si au facut prapad in cladire nu? S-au gasit vreo duzina de TCU pe butati, insa voi le-ati facut praf pe toate. Si acum vreti banii....

      - Patru oameni au murit in acea actiune. TJ scrasni. Dar nu te voi impusca pe loc. Acum stiu si despre cine a tradat si de unde stii despre TCU. Profesore Carrington, cred ca duci o viata destul de prospera nu? Am vazut ca ai o sotie frumoasa... doar cu 7-8 ani mai in varsta decat fiica ta Samantha nu? A fost grozav Tipps cum ai convins tu ca fiica profesorului ar trebui rapita si apoi salvata miraculos. Insa nu toate planurile merg bine. Samantha nu a putut fi recuperata in viata. In plus Carrington nu ti-a spus ca fata lucra cu el la multe din proiectele sale pe parte de informatica. Fata aia era un geniu in 0 si 1 stii? Pana la urma insa ai obtinut ceea ce ai dorit Tipps. La tine se potrivesc mereu bine lucrurile. Mai putin acuma.

      - Ce ai de gand sa faci? Un val de realitate il lovi pe Tipps. Schimba priviri dusmanoase cu Carrington.

      - Hei, nu vei scapa asa usor. Dar astazi nu vei zbura pe geam. Iata cadoul nostru. Lua din carucior teancul de dosare. Cititi-le cu atentie, ne-a luat o gramada sa le facem placute la citit, rase el. Veti afla multe chestii interesante. Nu aveti grija, actionarii stiu despre ce e vorba, le-am trimis astazi cate un exemplar si lor.

      - As putea onora contractul, facu Tipps. Se ridica in picioare. Si sa ingropam totul aici, daca intelegeti ce vreau sa zic.

      - Sa ingropam? Lui Tj nu-i venea sa-si creada urechilor. Tipps, acum sari peste cal. Ne-ar fi usor sa-i facem pe toti cei prezenti aici sa sara in colectiv pe geam, insa ce ai de gand cu actionarii? Zau Tipps, nu poti chiar sa-i omori pe toti. Iti urez o seara buna Tipps. Sper sa fie ultima ta seara.

      Cei doi se intoarse-ra brusc pe calcaie si disparura neauziti. In incapere nu misca nimeni. Nu se auzi nimic. Directorul mic si chel deschise dosarul. Il rasfoi incet. parca se facea si mai mic si asteptai parca sa vezi cum ii cade si restul de par din cap...

     

     

      .................................................................................................................

     

     

      Multumit, TJ manca friptura a la Tony in alt stil decat cel obisnuit. la restaurantul lui Tony nu puteai infuleca oricum. Trebuia sa o faci cu stil. Friptura era minunata, TJ o aprecia ca fiind ceva rar de tot. Localul emana un stil retro, insa mancarea era cea actuala, plina de chimicalele specifice. Insa friptura era grozava. Salata era insa exact ca aceea pe care o mancau femeile anorexice cu sotii lor care parca deveneau poponari pe zi ce trece. TJ constata ca poate manca elegant si cu o mutra rece pe figura. Trase cu ochiul in oglinda si se admira inca o data. Sacoul era grozav, si chiar si in blue jeans si fara cravata TJ se aprecia ca aratand grozav. Constata cu satisfactie ca multe tipe ii remarcau prezenta. Era parca deliberat neglijent, bronzat, imbracat elegant insa nu coltos, era o aparitie mai inedita. Era un adevarat detectiv particular in LA. se indrepta de spate si injura un pic in gand. Il durea stomacul si injura hamburgerul pe care il mancase in graba cu cateva ore inainte. Simtea nevoia sa mai slabeasca cureaua jeansilor cu o gaura insa era intr-un restaurant elegant. Duse mana la gura cand simti ca va trage o mare ragaitura. Pana atunci trasese parturi in surdina si era multumit ca erau oarecum inodore si nu erau percepute ca un atac chimic. Brusc simti ca se desumfla iar durerea de burta se opri brusc, ca prin farmec, asa cum incepuse. Ce bine ca luase calmantul stomacal. Se simti dintr-o data desumflat, iar pe loc asta era ideea lui de fericire suprema. Se lasa pe spate fara cea mai mica crispare pe figura. era multumit deplin. Mai trase un part mic de control si isi gasi locul pe scaunul comod, apoi isi mai turna vin. Era un vin grozav. Isi aprinse o tigara. Localul avea jumatate din locuri pentru nefumatori, iar TJ era bucuros ca poate fuma. Se uita cum se insereaza. Statea singur la terasa, la mica masa de langa cei doi arbusti cocheti. Mai arunca un ochi spre Henry Stetson, aflat tocmai la celalalt capat al terasei, in partea destinata nefumatorilor. Se simtea grozav de bine dispus, efectele vinului minunat ii dadeau o stare de euforie. Mai avea un sfert din sticla, insa trebuia cumva sa conduca si masina. Putin ii pasa ca e un pic cherchelit. Un adevarat detectiv particular in LA e mereu un pic luat.

      Stetson comanda cafea, iar insotitoarea sa facu la fel. TJ ii urma exemplul si ceru nota. Chelnerita ii zambi. Detectivii privati nu erau o noutate pentru LA, insa TJ era de departe cel mai detectiv in ocii ei. TJ privi la roscata nostima si pistruiata si zambi. Ea chicoti. El isi lua aerul sau un pic obosit si dur. Trase cu ochiuin oglinda iar. Era un adevarat detectiv particular in LA.

     

     

     

      Samantha urmarea CD-ul cu atentie cand TJ intra pe usa biroului. Mirosea a proaspat, oceanul nu era asa departe. De obici mirosea a cauciuc incins insa seara aceea parca era speciala. Ferestrele erau deschise larg de tot iar Sam asculta muzica incet si era atenta la caseta. TJ trecu pe langa ea si o mangaie pe obraz.

      - AI tras la masea, constata ea razand, in timp ce eu munceam aici.

      - Ai muncit de te-ai rupt, arata el cutiile de bere si pizza imensa.

      - Ai gasit ceva?

      - Pana acum am gasit ca Stetson e fidel nevestei, fara nici o urma de indoiala. Se pare ca el si blonda pun la cale vreo cotcarie mica legata de imobiliare, ina asta nu prea ne intereseaza pe noi, decat daca vrea clientul. Imi place tipul, a condus-o pe blonda acasa si si-au luat la revedere foarte politicos.

      - Nici la el acasa nu prea am gasit mare lucru. Am si filmat pentru a vedea daca mi-a scapat ceva. Vrei? ii arata spre pizza.

      - Nu, multumesc, facu el, am mancat la Tony, continua el cu un aer de superioritate. Se indrepta de spate si isi aprinse o tigara apoi cauta in frigider si isi pregati un coctail usor. Cu un aer de cotoi multumit si plictisit se indrepta spre fereastre.

      - E deja noapte. Mergem si noi acasa?

      - Mergem. termina restul de coctail, stinse tigara, apoi se duse la geam. Vedea agitatia strazilor, iar mai incolo ghiceai orasul. Privi luminile orasului acre ii era asa drag in ciuda imputiciunii sale. Si totusi orasul se indrepta spre bine.

      Coborara in aerul cald. Asfaltul era cald si aici mirosea destul de urat. Se urcara in Charger. TJ demara usor. Regreta ca masina nu e decapotabila, inauntru era mai cald ca in iad si bineinteles ca compresorul de aer conditionat fusese de mult aruncat afara, deoarece in California era mereu cald si cu cat era mai cald cu atata TJ era mai fericit. De fapt aruncarea compresorului fusese justificata dupa ce il folosisera prima oara si ajunsesera destul de intepeniti dupa un drum mai lung la destinatie. Nici acasa nu foloseau niciodata aerul conditionat. Aparatul era ok, mostenit de la fostii proprietari, insa briza oceanului era mai mult decat isi puteau dori ei. La birou aerul conditionat mergea doar in anticamera clientilor. De obicei nu lua Chargerul decat in deplasarile pe coasta, iar acesta statea mai mult in garajul cladirii unde aveau biroul. Lasasera insa in ajun micul Suzuki acasa. Micul 4x4 se potrivea cu Bay City. TJ se gandi mai bine. Si Chargerul se potrivea cu Bay City, asa cum ambele masini se potriveau si cu LA. Lui TJ ii placea in LA. Insa si mai mult ii placea in Bay City.

     

     

     

      Era seara cocteilurilor reci si usoare. TJ mai savura inca o tigara. Stateau amandoi in backyard si citeau fiecare cate jumatate din editia de seara a LA Times. Lui TJ ii crestea inima de placere. Electronic Task TTR era mereu pe prima pagina. Dadu din cap minunindu-se. Tipps era inca presedinte. Cativa membrii din Consiliu alesera insa Cun pumn de pastile sau pistolul. Ba unul chiar se aruncase de la etajul 14. Se suspectau cu totii pentru matrapazlacuri, iar lui Tipps i se atribuiau si distrugerea intentionata a doua laboratoare de cercetari si a unui depozit de armament in care avusesera loc mici incendii si explozii prin curtoazia lui TJ si a Samanthei. TJ rinji in barba. Aveau in program peste doua zile o incursiune la un laborator de cercetari de la marginea Los Angelesului. Ciufuli urechile labradorului. Motanul tarcat de pe gard se intinse si apoi isi incepu nepasator toaleta. Politica statului California se zgudiua, iar Tipps trimisese armata sa privata de Urban Warrior sa pazeasca tot ce tine de firma.

     

     

     

     

     

     

     

     

      La vreo 80 de kilometri de Bay City, intr-un hangar care arata a parasit, se desfasura o alta intalnire. Cladirea paraginita pusa sub paza armata era o fosta centrala nucleara dezafectata, care avea propriul sau port si o pista pentru avioanele usoare si elicoptere. Automobile discte si comune oprisera acolo. Un elicopter veni la aterizare. Cateva persoane se indreptara spre cladirea centralei al carei proprietar, Ebonics AG, ii daduse o noua si discreta destinatie. Aici intrasera intotdeauna materialele in mod discret, de aici plecasera unele produse finite. Ebonics mai avea doua astfel de locatii camuflate discret si aparent lipsite de importantanta.

      - Bucuros sa te revad Joey, facu barbatul cu figura blanda care purta ochelari. Parea obosit. Cum a fost la New York?

      - O pierdere de vreme, Harvey, facu batranul. Se tinea inca bine. Ma tem ca lasam de-o parte politica de extindere pentru o bucata bune de timp.

      - Deci pana la urma faptele au decurs asa cum sfatuiam eu. ma tem insa ca mijloacele... hm.

      - Acum cred ca ai avut dreptate, si oricum nu avem ce face altceva. Deja dorinta de profit era prea mare.

      - Ma bucur ca acum esti capitanul echipei. M-a saturasem de politicieni si de contabile.

      - Si de astia e nevoie. Insa acum noi vom conduce show-ul.

      - Am vazut. Poate ca a fost un semn chestia asta. Avem actionarii care au ramas de partea noastra, si avem partea noastra buna de actiuni.

      - Sa intram, Joey, facu profesorul Harvey Osmond. Toata lumea e aici. Sa fim discreti. Trase micul microfon in pozitie. Jeff? Jerry? Situatia.

      - Liber la Est, se auzi o voce clara.

      - Vestul e "curat".

      - OK, veniti spre intrare.

      - In regula profesore, se auzi vocea calma.

      Invtatii intrara pe rand. Cativa impietrira si o rumoare se auzi printre ei atunci cand cele doua siluete masive aparura din noapte. Nu toti vazusera pana acum cum arata un Tactical Combat Unit. TCU intrara usor in cladire si se indreptara linistiti spre sala acoperita cu o lumina vie. Trecura pe langa cei doi profesori , se oprira discret intr-un colt intentionat mai putin luminat al salii si inghetara acolo. Partea din spate se deschise cu un zgomot de ventuza si din capsule sarira doi tineri. Semanau intre ei. Era normal asta, deoarece erau frati. Jerry Hammer, 28 de ani, ex-locotenent Marines era un tip zvelt si inalt de un metru si 85 de centimetri, un pic mai inalt decat fratele sau Jeff Hammer, 26 de ani, licentiat in Informatica la UCLA si asistent universitar la Universitate. Printre studentii sai de anul trecut se numarase si o tanara subtire si zambitoare pe nume Christina DeSilva, o enigma linistita si discreta.

      - Incantat sa va revad baieti, exclama bucuros batranul. Habar n-aveti cat ma bucur sa va regasesc.

      - Si inca in viata, facu tanarul mai inalt. Amandoi erau politicosi, doi tineri linistiti si la locul lor, cu o viata discreta, nefamilisti, amatorui de fotbal, baseball si baschet.

      Profesorul zambii. Intr-adevar, era grozav sa aiba langa ei cele mai noi prototipuri de TCU, cele mai sigure si experimentate. Cei doi fusesers cooptati de la inceput de catre savanti, apoi se retrasesera discret de pe pozitii atunci cand experimentele necontrolate si inconstiente incepusera sa grabeasca proiectul. Acum proiectul se reluase cu vechea echipa, mai putin cativa din cercetatorii care fusesera la inceput acolo, dintre care profesorului Carrington i se simtea lipsa cel mai mult. Se intreba daca nu cumva firma TTR avusese ceva amestec in rapirea fetei profesorului. Se parea ca scandalurile legate de TTR erau tot mai mari, iar Carrington parea sa se fi intors cam in opozitie fata de Gregory Tipps, desi de cand lucra pentru acesta, savantul se schimbase complet ca om, adaugandu-si la garderoba si o vila cu etaj intr-un cartier de lux, plus o limuzina si o nevasta mai tanara cu 25 de ani aproape. Stiinta si banii nu s-au inpacat mereu foarte bine. cel putin nu pentru unii.

     

© Copyright Ciprian Ulea
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online