evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Elegie pentru Jeromed  -  Lumea lui Ingo  -  Big Bang Boo  -  Planeta ascunsă  -  Un viol ratat (Din neant)  -  Poveste cu un zmeu  -  Poporul perfect  -  Lumea prin ţeava puştii  -  Efect de înflorire (Napoca)  -  Fragile  -  Jocul Zeilor (VII)  -  Conştientizarea  -  Lunea Maniacilor  -  Conştiinţa împăcată  -  Uitarea  -  ªahul de duminică  -  Muza  -  Ankirah  -  Aura urii  -  Transplant de suflete...  -  La copcă  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (II)  -  Vatmanul - Mass Media  -  Arma secretă  -  Proză scurtă  -  Luminile oraşului XXIV  -  Între ziduri  -  Sender: High_Orbit_God  -  Jurământul  -  Octopolul  -  Plasa pe jăratic  -  Răspuns fără întrebare  -  Luminile oraşului X  -  Rapsodia  -  Vânătorii de poveşti  -  Zodia de apă - Niagara poetry  -  Gondolierul  -  Cyborg story  -  Striptease  -  Stâlpnicul  -  Ciorna  -  Poveste de culcare  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (VI)  -  Mămica şi El Diablo  -  Zei şi oameni  -  Fără doar şi poate  -  Meduza (I)  -  Dincolo de evoluţie  -  Program de criză  -  Secretul


Luminile oraşului XXVII

Ciprian Ulea



Publicat Sâmbătă, 16 Septembrie 2006, ora 09:05

      TJ arunca ziarul ganditor pe masa. Marea intalnire la nivel inalt urma sa vina peste 10 zile, iar doua contracte aparusera deja. TJ le trata cu indiferenta, putea fi o capcana putea fi altceva. Deocamdata el si Sam ramasesera doar in postura de detectivi, nu mai luasera nici un contract.

      Semiindependenta Californiei, care urmase aceaisi pasi ca Texasul, putea fi un lucru bun sau unul rau. Texasul ajunsese in situatia in care devenise un stat militarist, corupt, probabil ca locuitorii sai regretau vremurile bune cand faceau parte din SUA. California obtinuse o guvernare independenta, insa relatiile cu SUA se imbunatatisera. Statele Unite iesisera se pare din lunga perioada de recesiune, iar cu mandatul democratului Raymond Connoly lucrurile luasera o intorsatura buna. California isi castigase un statut semiindependent, unul din prerogativele acestui statut fiind o armata proprie. Imediat dupa asta Armata Californiei marsaluise spre Downtown LA in bocancii lor scurti si usori, cu uniformele de culoarea nisipului cu nenumarate buzunare, zbierand cat ii tinea gura o melodie cantata de Beach Boys cu vreo 50 de ani in urma, un hit cu mult dinainte de anul 2000. Beretele lor care ii protejau de soare, pantalonii si bocancii, ii faceau sa arate mai degraba ca o sleahta de skateboarderi decat de militari. Armata Californiei se reorganizase dupa un model australian care avusese succes cu cativa ani in urma.

     

      Nimic nu se schimbase in Bay City. Seriful Hayden patrula in continuare strazile orasului iar fratii Brett purtau aceiasi nadragi cu buzunare cat un hambar si sandale in picioare. Ploaia cadea la fel. TJ si Samantha cotrobaisera cu doua biciclete de teren pe toate coclaurile. In alte zile isi luau inlineurile si se duceau in skatepark. Alta data jucau baschet pe un teren de la periferia LA sau in Bay City. De cand se facusera detectivi, castigasera kilograme in plus. TJ nu mai avea unde sa faca antrenament militar, casa era mai expusa, doar armele erau bine ascunse si simulatorul de lupte, munitie aveau destula, insa antrenament mai putin. Compensau facand sport in draci.

      O intamplare amuzanta se intamplase cu doua saptamani in urma. TJ si Samantha erau linistiti, duceau o viata normala, mancau la un diner din Bay City, faceau plaja si jucau baschet. TJ fusese propus pentru un post de consilier orasenesc, pe probleme de sport de masa. Drogurile se faceau putin simtite si in Bay City, erau bau-baul locuitorilor, iar TJ si Sam erau vazuti ca doi tineri extrem de responsabili, el fost politist iar ea fosta bioloaga marina. TJ fusese un student eminent la UCLA si o invatase pe Sam totul despre biologie marina, ba chiar Sam urma cursurile de invatamant la distanta, nu mai avea treaba cu computerele decat faptul ca avea unul acasa, ca toata lumea. TJ isi fabricase si el o diploma in filologie la UCLA, asa ca era privit ca un intelectual, cu un respect profund. Pana la urma nu intrunise numarul de voturi, lumea nu ii stia prea bine, insa se amuzasera cateva saptamani pe treaba asta.

     

      TJ era tare curios ce se va intampla la intalnire. Guvernatorii tuturor statelor si cel al Californiei urmau sa se intalneasca in LA. Insa asta nu era tot. Lideri ai Uniunii Europene urmau sa vina, presedintele Frantei, Germaniei, primul - ministru englez si altii. Din Uniunea Economica a Rusiei si Balcanilor - UERB, veneau cativa presedinti de state, insa acolo granitele se schimbau mereu, presedintii erau asasinati, tarile se divideau. America de Sud era prezenta prin Brazilia si Argentina, care incercau sa conciliesa conflictul lor permanent. Mai venise si Chile. Nu erau prezente tari din Uniunea Africana, care de cativa ani incetase aproape toate legaturile cu restul lumii. Priveau SUA si celelalte tari ca pe un permanent hot si isi pastrau resursele vaste cu strictete. Africa devenise un loc foarte civilizat, greu de patruns acolo, statele Africii fiind de fapt dictaturi semimilitare care insa contrar asteptarilor adusesera mai mult lucruri bune pentru africani. Australia si Noua Zeelanda erau prezente, insa doar cu ambasadorul. Aceste tari duceau doar contacte formale cu restul lumii, erau un fel de Africa insa fara dictatura. Asiaticii se conduceau de mult dupa modele proprii. Frecventele cutremure si inundatii aruncasera Asia in intuneric. India si Pakistanul aveau economia la pamant, China la fel, datorita nesfarsitelor razboaie cu Japonia. Japonia era foarte prospera, iar armata tinea de granite cu dintii. Orice intra in spatiul lor aerian, maritim sau terestru era distrus. De zece ani China revendica cate o bucata din Japonia si incerca sa ocupe cate ceva. De fiecare data Armata Imperiala Japoneza facea din orice tentativa de patrundere un esec. Japonia rezista si chiar faceau incursiuni pe teritoriul chinezesc. Taiwanul insa numai era. Era doar pamant parjolit. Nesupunerea fata de China costase.

     

      TJ sorbi din cafea si se uita la Sam care luase ziarul. Privi cerul. Posibil sa ploua iar. Plouasa pana cu o ora in urma, iar ei asteptau valuri de surf. Din cand in cand il sunau pe Chris Brett care era oricand sa-si scoata uniforma de locotenent Coast Guard si sa ia placa de surf. Tony Brett, ajutorul de serif, era ca intotdeauna prezent la datorie pe strazi, gata sa raspunda solicitarilor de verificare ale caselor femeilor divortate sub 35 de ani. Tony era extrem de solicitat ca ajutor de serif. Seriful Hayden era si el multumit cu un asa ajutor apreciat de femei. Aflau tot ce misca in oras prin gospodinele casnice care erau mai eficiente decat orice camera video.

      - Ia uite Sam, ce-mi place la stia... "Electronic Task TTR va furniza echipamente militare electronice pentru Armata. TTR a fost epurata, preluata de Statul California si apoi scoasa la licitatie 49%." De acum TTR devine firma de stat. Iar Ebonics se va ocupa cu cercetarea, experimentarea si altele. Grozava colaborare intre astea doua firme, nu crezi?

      - Ei, mai bine asa. Cica proiectul Tactical Combat Unit nu e pierdut, bla, bla, bla... Deja ma simt in siguranta.

      - Eu unul mor de curiozitate daca se va intampla vreo porcarie la congresul asta sau intalnire, ce e el. Deja s-a dat drumul la cateva contracte. Zic si eu asa... nu e de noi. Sa vedem care e miscarea, sa vedem ce va face armata, sa vedem ce face Ebonics.

      - Bine, bine, insa asta nu ne va impiedica sa observam ceva... sa plantam senzori... bine inteles ceva total nedetectabil, sa ne facem doar o parere...

      - Normal, ranji TJ. Cum spuneam si eu, "plantam". Si incepem de... maine. Azi ne dam cu placa.

      - Incepem de maine, aproba Sam.

     

     

     

      ..................................................................

     

     

     

      Noroiul invadase cimitirul auto dezafectat. Saptamanal masini erau luate, insa altele le luau locul si mai repede. Ploaia trecea prin acoperisul vechi de lemn acoperit cu carton si zmoala. Mirosea a gunoaie, a vechi.

      Pe mica terasa din lemn aproape prabusita, o fiinta omeneasca manca cu mana dintr-o cutie de conserve mai veche. Din cand in cand folosea o furculita. Siluera era imbracata intr-un tricou gri si o salopeta jeans, peste care statea un hanorac albastru inchis, cam murdar. Se ghemui mai bine pentru a se feri de ploaia murdara care venea de pe acoperisul jegos. Isi duse mana prin par pentru a-si scutura o picatura de ploaie. Era o tanara de vreo 22-23 de ani. Parul era un blond ciudat, batea spre o nuanta de gri, tuns un pic sub urechi, drept, pieptanat cu o carare ciudata. Dintre toate numai parul parea ingrijit. Obrazul era supt. Chiar si ghemuita se vedea ca e extrem de slaba. Era micuta, avea cam un metru si 65. Probabil ca avea cam 40 de kilograme sau chiar mai putin. Ochii insa erau cei care aveau ceva special. Erau caprui, cu o sclipire de animal haituit in ei. Fata parea indiferenta la tot ce se intampla in jurul ei. Termina de mancat si arunca conserva cativa metri mai incolo. Privi in gol. Isi aprinse o tigara cu opium. Opiumul il cultiva intr-o camioneta parasita. Privelistea era dezolanta. Figura fetei era placuta, delicata, neabrutizata. Deschise cartea de linga ea si incepu sa citeasca. Mica antena satelit camuflata dovedea ca in cocioaba darapanata este un computer. Nu avea insa chef. Inchise cartea. Isi turna o doza zdravana de rom tot productie proprie si trase cu sete din tigara.

      Sub chepengul metalic mascat de un linoleum jegos, stateau in rastel cateva arme Brett-Hewett de un model mai ciudat si un costum metamorfic. Costumul semana oarecum cu cel Urban Warrior, insa semna si cu TCU de la Ebonics. Legatura neuronala, se facea insa fara priza speciala din cortex, era un model mult mai modern, senzorii scanau activitatea cerebrala din tot creierul, pe toata portiunea castii. Modelul nu era unul Ebonics. Ebonics realizasera si ei o astfel de legatura neuronala, insa cu doar cateva saptamani in urma. Casca fetei insa parea destul de uzata.

      Ploaia continua. O pisica galbena mirosi conserva si se grabi la adapost la celalalt capat al baracii darapanate. Privi parca cu mila la fata ghemuita si trista si mieuna incet. Fata privi la el indiferenta, doar ochii i se imblanzira un pic. Pisica parea mai umana ca ea.

      Ploaia se opri brusc, asa cum incepuse, si tot asa de brusc iesi o raza de soare. Fata iesi de la adapost. Era groaznic de fragila. Pasi fara sa se uite, si se uita la soare si la nori. Statea cu ghetele sale sport usoare si de panza drept intr-o balta pana la glezne. Nu parea sa-i pese. Privi iarasi in gol.

     

     

      ............................................................

     

     

      In LA se lasa seara. TJ si Sam savurau un vin bun de California la un mic restaurant de langa plaja din LA. Facusera surfing, apoi se dusesera direct la birou sa astepte un client, se schimbasera si pornisera in oras sa manance ceva. Gasisera vreo doua-trei baruri si restaurente extrem de placute, discrete si linistite, adevarate oaze in LA, si devenisera clienti fideli. Si in Bay City aveau cateva dineruri foarte placute, pe care le frecventau destul de des. Lui TJ ii placea mult schimarea LA - Bay City. Erau diferite si totusi aveau cumva un aer comun. Nu ar fi suportat viata agitata din LA, insa cate o gura din marele oras ii dadea o senzatie de vioiniciune.

     

     

      La vreo 20 de kilometri de restaurantul unde cei doi isi luau masa, intr-o cladire mascata, doi oameni mai in varsta aveau si ei ceva de sarbatorit. Mai erau langa ei doi tineri cu un aer multumit. Ultimele teste cu noile Tactical Combat Unit se aratau foarte bune. In cadru discret, cateva persoane aveau o mica sarbatoare personala, de mult uitata de altii. Se implineau 10 ani de la infiintarea companiei Ebonics.

     

     

      Tot la vreo 20 de kilometri, insa in partea opusa, intr-una din periferiile murdare ale LA, o fata slaba de tot mergea absenta cu o geanta de voiaj pe umar. Geanta era grea, incarcata cu alimente, iar fata era mica. Mergea insa fara sa se uite in jur, se uita doar inainte. Nu parea sa ia in seama grupul de adolescenti care o asteptau la 20 de metri mai incolo, pe treptele din fata unei case care se mai tinea doar in praful si jegul de pe ea. Erau baietii tipici de cartier, care faceau parte dintr-o banda, si pe seama carora se puneau mereu ultimele jafuri din drugstores si benzinarii. Erau dusi la politie, apoi eliberati. Aveau varste intre 14 si 30 de ani, si nu faceau decat sa piarda vremea furand orice se putea. Acum erau in momentul in care se distrau. Treceau o sticla de whisky de la unul la altul si beau bere. Tigarile aprinse scanteiau in noapte. Blocau trotuarul uitandu-se la micuta fata care pasea spre ei parand sa nu-i vada.

      Intr-adevar, Thari nu ii vedea. Nu vedea pana acolo. Se uita la 2 metri in fata ei, in pamant. Mergea egal, cu aceeasi viteza, parea ca ar ocoli pamantul daca ar uita sa se opreasca. Observa gasca absenta si dadu sa ocoleasca.

      - Hey Baby, facu unul din tipi. Ii lua geanta de pe umar si o arunca jos. Incotro? Nu ne saluti? Se auzi si chicotitul unei fete se auzi din grup.

      Thari se opri absenta si privi doar in fata. Paru sa nu observe grupul care o inconjura. Parea trista, cuprinsa de un val de furie rece. Ochii sai goi privira la agresor.

      Chiar daca tipul ar fi avut cum sa interpreteze ce era in spatele acelor ochi, nu ar fi avut timp sa reactioneze. O jumatate de secunda de trait nu este prea mult. Piciorul drept al fetei il lovi de sus in jos in plex, iar stangul direct in frunte. Coloana cervicala se rupse instantaneu. Thari ateriza in picioare si imediat unul din ele zbura in spatele unui atacator care cazu paralizat jos. Sari usor si se intoarse in aer lovind cu cotul tampla altuia care cazu imediat jos.

      Observa cutitul lung care fusese scos la repezeala. In urmatorul cadru intinse mana si il apuca de maner langa mana posesorului. Trase scurt si cutitul era la ea in mana. Nu pentru mult timp. Cutitarul fu spintecat de jos in sus si cazu cu intestinele imprastiate pe trotuar. Totul se petrecuse asa repede ca nimeni nu vazu nimic. Thari se ridica pur si simplu de la sol lovind cu picioarele capetele atacatorilor. Invalmaseala se mai destinse. Totul nu durase mai mult de patru - cinci secunde, care parusera insa sferturi de ora. Thari nu folosea doua lovituri pe nimeni. Cele cateva secunde fura deajuns pentru cativa care intervenisera mai tarziu. O luara la goana cu groaza mortii in ei. Degeaba insa. Fata nu avea de gand sa se ia dupa ei. Fara nici o emotie, isi puse geanta pe umar si pasi cu grija printre cadavrele proaspete. Era parca putin obosita.

      Pleca gandind in gol spre casa. Casa era cimitirul de fier vechi parasit. Nu isi aducea aminte cum ajunsese acolo. Pur si simplu isi aducea aminte ca intr-o zi s-a trezit in cel mai natural mod cu putinta intr-o masina parasita, capitonata cu maro. Si ca o chema Thari. Numai atat. Uneori mai intra in Fordul parasit in care se trezise, insa mintirile refuzau sa vina la ea. Ascunse cu grija in si sub masina se aflau armele, munitia si echipamentul. Isi incepuse viata asa, in mica cocioaba. Nu avea amintiri. Avea in ea doar o ura puternica. Thari ura toti oamenii fara sa stie de ce. Se ferea de ei, ca un animal fugarit. Se ascundea. Stia ca trebuie sa se ascunda insa nu stia de ce si de cine. Contactele sale recente cu lumea fusesera intamplatoare si in genul celor petrecute acum. Stia ca ii place sa citeasca literatura, poezie, orice. Fiecare miscare a ei era asa cum trebuie sa fie, calculata atat cat trebuie. Era ca un robot fara sentimente, si totusi ceva era in ea. Nu stia ce. Statea si se uita in gol.

     

     

      ..........................

     

     

      Se simtea bine in echipament. Nu il mai imbracase de ceva timp, iar acum revenea la vechile obiceiuri. TJ respira iarasi aerul imputit din LA. La unu noaptea duhoarea persista pe acoperisul hotelului. Era simplu, nu doreau decat "sa ia pulsul", asa ca plantasera senzori si camere de captura discret, in cateva cladiri. Nu erau multe, insa inteligent plaste, asa ca cei doi puteau urmari tot ce se intampla. Facea parte din marketingul meseriei lor sa testezi piata. Se pare ca se luasera cateva contracte, insa ei nu se bagasera. Era mai bine sa astepte.

      - TJ, iar am gasit o camera, se auzi in casca.

      - Ce naiba, se enerva el. Descoperisera ce de obicei camere si senzori amplasate cu grija, le evitasera si le bruiasera. Gasisera insa si doua camere si un senzor mai speciale, discrete, cu autodistrugere, material Urban Warrior, insa nu al lor. Camerele si senzorul aveau niste inscriptii pe ele, cifre si numere, erau mai mici si continuau sa transmita ceva in ciuda bruiajului. TJ se abtinuse cu greu sa nu incerce sa demonteze una din ele, insa era sigur ca se or autodistruge pe loc.

      - La fel... murmura el. Ma intreb cine pune astea.

      - Nu ma intereseaza deloc, zau, facu Sam. Hai ca aproape am terminat. Poate aflam si cine e intrusul.

      - Sint sigur ca intrusul a descoperit echipamentul nostru, insa l-a lasat asa cum l-am lasat si noi. Incepem coborarea da?

      - OK, facu Sam. Coborara pe franghiile de nylon subtiri si invizibile.

      Intrara prin partea intunecoasa. Hotelul era vechi si jerpelit. Trecura in camera intunecata, apoi pe holul cara parea parasit. Intrara in camera din partea opusa, cufundata in intuneric. Mai aveau de pus o camera si un senzor termic pasiv si atat.

      Cu grija, Samantha se ghemui sa plaseze micul senzor.

      - TJ, am mai gasit unul se auzi soapta fetei. Dar asta a fost pus... acum...

      Ceva tresari in el. Apuca sa vada mica silueta camuflata metamorfic. Se misca sa incet sa fie invizibila. Intr-o fractiune deslusi doua pistoale, unul indreptat in ceafa Samanthei, locul cel mai putin protejat al echipamentului si unul spre el. Oricine era isi cunostea meseria, gandi TJ in timp ce plonja disperat spre silueta. Aceasta fu inpinsa si scapa una din arme, cazu insa se ridica repede. TJ fu imediat in picioare si sari sa se interpuna intre gloante si blindajul Samanthei. Sam era mai putin protejata, ea era mai mult camuflata, pentru a fi foarte mobila. In caz ca lucrurile s-ar fi incurcat TJ era cu artileria. Sari spre silueta imediat, un pic in diagonala, pentru a da o sansa in plus blindajului sau. Norocul facu ca atacatorul sau sa fie foarte mic si usor, asa ca silueta se lovi de peretele opus cu putere. TJ lovi cu piciorul in plin si primi o lovitura identica. Mica silueta se destinse ca un arc si sari lovind spre capul lui TJ, care avu noroc si cu casca. Samantha scoase arma si apuca sa traga inainte ca silueta sa o loveasca cu putere in umar. TJ dadu o lovitura groaznica cu piciorul inspre bazinul micii siluete. Intrusul dovedi o mobilitate extraordinara, primi lovitura razant. TJ vazu mica silueta zburand prin aer spre el si lovindu-l direct in frunte. Parea o tipa cam de dimensiunile Samanthei dupa miscari. Cazu direct la pamant insa in cazatura scoase arma, in timp ce se intoarse sa loveasca podeaua cu capul intr-o parte, nu cu ceafa. Trase in plin in silueta care se decise sa paraseasca incaperea. Disparu brusc, asa cum aparuse. TJ nu se lua dupa ea.

      - Esti OK? se auzi Sam.

      - Da, sint intreg. Sigur era o tipa cam cat tine.

      - Ceeee???

      - Nu, linisteste-te, nu era Chris, daca asta iti inchipui tu ca cred. Se misca altfel, oricum. De altfel, Chris nu ar fi putut sa loveasca chiar asa...

      - Vrei sa spui ca...

      - Oricine ar fi ea, nu stiu daca singur i-as face fata. Are sigur un antrenament aparte, nu stiu insa mai multe. Oricum numai cu oe multe de simulare virtuala poti face asta. Echipamentul l-ai vazut si tu.

      - Ce facem?

      - Monteaza ce avem de montat. Nu deranja nimic din ceea ce era pus de tipa cealalta. Si-a pierdut armele aici...

      - Ce fel de arme sant? se interesa Sam neintrerupandu-se din ocupatiile sale.

      - Doua pistoale automate Brett-Hewett, nemarcate, insa sint Brett Hewett, desi n-am mai vazut modelul asta. Unul din ele e facut praf. Autodistrugere. Celalalt insa prin noroc a scapat, cred ca nu a luat comanda de autodistrugere.

      - Il luam cu noi?

      - Nu. Oricine a fost ne asteapta. Simt. Stiu ca incearca sa ne asculte acuma ai nu reuseste mai deloc. Stie ca nu a detonat arma, nu aprimit confirmarea. Trebuie sa evitam inca o intalnire.

      - Am terminat, facu Sam. Sa mergem.

      - Stai. TJ scoase incarcatorul pistolului Hewett, apoi aseza pistolul frumos, cu incarcatorul langa el, dupa aparatul de aer conditionat stricat. Stia ca ar putea fi localizat si ca va emite ceva la un moment dat.

      - De ce faci asta, intreba Sam mirata?

      - Vreau sa fiu sigur ca proprietarul de drept il recupereaza, si nu altcineva. Un semn de bunavointa.

      - OK, aproba fata.

      - Acum sa mergem. Usor de tot. Iesim pe la capul holului, urcam sus si recuperam franghiile. Nu va verifica nimeni camera asta, poate va trece un an pana atunci.

      Se pierdura tacuti in noapte. De pe peretele exterior al cladirii se desprinse o silueta mica. Thari reusise sa prinda ultimele franturi ale conversatiei. Isi recupera arma. Nu incerca sentimente prea puternice, era insa un pic nedumerita de pasivitatea celor doi si de gestul cu arma pusa pentru a o gasi. In plus, silueta care parea sa fie un tip se aruncase sa protejeze cu blindajul sau pe ceea ce parea a fi o tipa cam cat ea, mai putin protejata insa de blindaj.

      Nici Thari nu se lua dupa cele doua siluete. Primise o lovitura in sold care o durea un pic. Constata ca era si usor zgariata de proiectilele atacatorilor. Pana acuma nu isi amintea sa fi intalnit astfel de adversari, puternici si prudenti. Tacuta disparu si ea in noapte.

     

     

     

      - Cum naiba sa se invineteasca prin casca? se mira Sam.

      - A fost in plin... nu stiu cum sarea asa prin aer, credeam ca doar in filme vezi asa ceva. Extraordinar luptator. Sper ca e singurul...

      - Oricum nu are de ce sa ne afecteze pe noi prea mult, in ultimul timp vad ca ne-am pensionat...

      - Da, dar si o relansare nu ar fi asa de rea... macar cateva contracte, numai cele bune de tot.

      - Si ce ne opreste? Am obtinut ce am vrut, ba chiar mai mult, o recunoastere a adversarului. Iar dupa ce toate se vor termina vom sti la ce sa ne asteptam.

      - Stii Samantha, de cateva saptamani in LA s-au cam inregistrat unele decese suspecte... in marea majoritate infractori mai mari sau mai mici, membrii ai unor bande... Asa obisnuiam sa ne antrenam eu cu Chris. Asa ma gandeam sa reincepem si acuma amandoi. Se pare ca avem concurenta. Daca insa reusim sa stabilim un contact cu cine o fi fost, sigur vom reusi sa facem un pact de neagresiune macar, daca nu de colaborare.

      -- OK, TJ, sa speram ca asa va fi. Pune ceva rece acolo, pana maine nu o sa se mai cunoasca vanataia. Cu celelalte rani cum stai?

      - Superficiale. Doar zgarieturi. Cred ca si inamicul e tot in aceeasi stare. Ma duc dupa bere.

     

     

      Becul lumina anemic silueta ghemuita care se hranea iarasi dintr-o conserva de ton. Termina de mancat, insa nu mai arunca cutia aiurea, o puse langa cealalta, cumva ca la un tomberon de gunoi, dupa mica terasa care scartaia. Nu parea ca va ploua. Se hotara sa doarma afara si sduse o patura. La lumina becului chior fata paru un pic umanizata. Ochii priveau in gol, insa parca o frantura de blandete se citea in ei. Isi trase patura peste ea si stinse becul. In cinci minute Thari adormi.

     

© Copyright Ciprian Ulea
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online