evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Solilocviu  -  Ultima ispitire a sfântului Anton  -  ªarpele de aramă (I)  -  Punct. ªi atât  -  Călătoria unui artist...  -  Omul invizibil  -  Înălţarea  -  Sub nori  -  Puroi I  -  Meduza (IV)  -  Rochia străvezie  -  Luminile oraşului 2 (I)  -  Meduza (VII)  -  Gânduri  -  Îmbrățișare  -  Luminile oraşului III  -  Norul de argint  -  Nu vreau să fiu un erou !  -  Casa de la marginea pădurii  -  Călătoria  -  Ultima frunză  -  Pasomii  -  Somnul  -  Omu' nostru de "sus"  -  Luminile oraşului 2 (III)  -  Mutare disciplinară  -  Nu este prima dată  -  Drumul spre  -  Depozit.01  -  Fabrica de vise  -  Cel care nu mai e  -  Corabiile lungi  -  Jocul Zeilor (II)  -  Corabia nebunilor  -  Masa de duminică  -  Natură moartă, cu portret  -  Fragmentalism  -  Partida de bridge  -  ...ªi la sfârşit a mai rămas coşmarul  -  Contrapaganda  -  Jurământul  -  Călătorie în spaţiu-timp  -  Povestea unui ceas  -  Blasfemii : Globul de Crăciun  -  Fortul  -  Coconul  -  Ziua în care pământul s-a oprit  -  Sindrom de plecare sau Povestiri dintr-o cârciumă de la marginea galaxiei  -  Proiecţionistul  -  Dispariţia


Luminile oraşului XXVIII

Ciprian Ulea



Publicat Duminică, 24 Septembrie 2006, ora 16:10

      Noaptea era placuta. Vantul adia cald si proaspat dinspre ocean, ciufulind parul Samanthei. TJ tragea dintr-o tigara.

      - Samantha, eu zic ca asta e momentul sa ne bagam. Desi am unele indoieli.

      - Nu cred ca e cazul sa ne fie frica.

      - Totusi... ma intreb cine ar vrea sa-l omoare pe Lennox. Este un marunt om de afaceri cu fabricuta lui de chimicale alimentare. Doar nu il omori pe ala care iti da de mancare, ranji el.

      - Poate tocmai de aia vor sa-l omoare. Poate a provocat vreo diaree cuiva, ranji Samantha.

      - Nu e o suma mare, dar totusi e ceva. E vorba de 20 de mii de dolari. Si riscurile nu par mari.

      - Pai atunci o facem. Trebuie sa mai strangem ceva bani nu?

      - Da. Se pare ca locurile unde vrem noi sa iesim la pensie devin inaccesibile.

      - Ai facut vreun plan?

      - Sigur ca da, rase TJ. Am trecut de atatea ori pe langa fabricuta lui Lennox incat nu mai e nevoie de rcunoastere. Trebuie numai sa ne ferim de ceilalti vanatori de recompense care vor fi acolo in cautare de chilipiruri.

      - Ne descurcam noi cu ei, nu ne facem griji nu?

     

     

      Noaptea se lasase de cateva ore. Era placut afara. Adierea marii se simtea pe aproape. Fabricuta lui Lennox se afla langa Lagrange Harbour, in drum spre vechea casuta din LA a lui TJ. Era o fabricuta mica si productiva din cate aflase TJ pe internet. Se lucra si noaptea.

      Planul era indraznet. Mai intai plantasera detectoarele. Apoi reusisera sa se strecoare in uzina si sa monteze micul explozibil pentru sabotajul tabloului electric. Urmau sa provoace o crestere de curent brusca, pentru a da impresia ca circuitele electrice s-au topit instantaneu. Apoi urmau sa astepte. Lennox venea mereu cand era vorba de avarii. Era un om obisnuit, care insa tinea la afacerea lui prospera. Era un tip simpatizat de angaajatii sai, pe care ii platea bine, nu avea datorii la Fisc, nu avea probleme cu legea. Un tip cinstit. Lui TJ parca ii venea greu sa-l elimine. Insa acest gand i-a trecut repede. Rase in casca si se adaposti in dosul geamului. Anula filtrarea. Isi scoase casca. Mirosea a mucegai, a aer statut. Privi stelele. Privi la Samantha, care isi daduse si ea jos casca. In aer plutea ceva straniu. TJ isi puse casca la loc. I se paru deodata ca casca il transforma intr-un robot, insa simtamantul era placut. Armele Maki fusesera un pic imbunatatite. De fapt softwareul fusese un pic modificat de Sam, care rescrisese cateva subrutine. In unele locuri se simtea modificarea destul de mult. Programatorii japonezi facusera o treaba grozava, insa Samantha era una din elitele informatice ale lumii, un creier recunoscut candva drept genial.

     

     

      Lennox conducea linistit Fordul sau spre fabrica. Mai mult ca sigur ca se intamplase. Daduse cateva telefoane si acum pornise la pata locului. Nu mai efectua nici o transmisie. Pipai arma Hewett. Toate erau la locul lor. Fordul era greu de manevrat cu blindajul sau masiv, insa Lnnox avea oarecare retineri in a acorda credit blindajului impotriva armelor pe care le vazuse functionand real cu cateva luni in urma.

     

      - Aici Henderson, incepem apropierea. de acum tacere radio. Venim pe curs 15, 165 si 230. Treceti pe silentios. Pregetim corzile.

      - Hi Flyer in pozitie, se auzi comandantul celor 3 Comanche MK. Gata de lupta.

      - Deep Freeze, am luat pozitie de patrula, se auzi glasul pilotul A80.

      - Detector1 in pozitie, cer permisiunea sa incep baleierea terenului, se auzi grava vocea comandantului AWACS 44.

      - Continuam pe planul A, totul pare in regula, zise Henderson. Unit 88, gata de debarcare la semnal. Bafta tuturor, mai zise el. Doar Unit 88 stia ce ii poate astepta. restul erau armata. DOD Unit 88 era echipa foarte speciala a Departament of Defense, ultrasecreta, necunoscuta. Toata lumea auzise de trupele speciale ale NSA, insa Unit 88 era un secret ingropat al DOD. Pentru completarea misiunii avusesera ideea de a cere ajutor celebrei Urban Warrior, echipa de celebra si nefasta notorietate, insa renuntasera la ajutorul lor. Nu pentru ca Urban Warrior ar fi o piaza-rea, insa luptatorii ei sr fi pus intrebari in legatuira cu "colegii" lor necunoscuti din Unit 88, echipati la fel ca ei, poate chiar mai bine. In plus doar membrii Unit 88 stiau cu ce dezastru s-ar putea confrunta.

     

     

      - In pozitie, ranji TJ.

      - ETA 20, SV 20, decalaj 11, se auzi sec Samantha prin cablu.

      - Astept.

      - Ai timp destul. 5 secunde TJ....

      - Gata, s-a terminat. Fixa delicat patul armei Maki in umar si trase de doua ori. Vazu sangele in umarul lui Lennox.

      - Tinta neeliminata, tinta neeliminata, facu Sam. Masina e blindata serios.

      - Nu suficient de serios, scrasni TJ. Trase rapid de cateva ori, cu gandul in alta parte. Gandul era sa fuga. Ceva nu era in regula.

      - Tinta eliminata, se auzi Samantha. Detectoare! O gramada!!!

      - Pe aici, urla TJ. Arunca la spate arma Maki1 de distanta si apuca automatul Maki3. Sam isi puse la repezeala detectoarele fixe pe spate. TJ pregati si lansatorul. Il luasera doar de forma, cu tot cu munitie, pentru a se simti inarmati pana in dinti. Pindea bine.

      Iesira pe holul cladirii si se napustira un etaj mai jos in timp ce etajul se prabusea. Spatiul aerian se umplu deodata de tinte. TJ recunoscu trei Blackhawk pentru trupe si alte trei Comanche rapide, tacuta, negre.

      Irupsera afara din cladirea care brusc era in flacari. Proiectilele nu veneau din elicoptere. TJ constata inspaimantat ca tragea in ei un avion de joasa altitudine. Pornira alergand pe langa singurele case de pe strada si in cateva secunde se departara fugind. Doua case explodara parca. Se pare ca atacatorilor nu le pasa de victimele civile. Prin cap ii trecura o gramada de ganduri. Oare le venise sfarsitul? Cine ii ataca cu o asa forta? Sigur erau trupe speciale, iar dupa actiune nu era Urban Warior. Acestia erau mult mai discreti, nu desfasurau atata putere de foc.

      - Acolo, urla TJ.O luara pe terenul viran chiar de langa fabricuta lui Lennox. Fugi pana dadu de o adancitura care devenise o mlastina dupa ultimele ploi. O trase pe Sam langa el. Nu aveau nevoie de detectie activa. Se facura mici in mica mlastina si sperara ca vor trece nedetectati un timp, nici ei nu stiau cat.

      Un aparat Comanche se legana intr-o parte. Rafala izbi langa TJ. O trase pe Samantha, care pur si simplu ii fu smulsa din brate si aruncata cativa metri mai incolo de rafala. Si el fu aruncat in aer. Simti cum furia trece prin el si parca se goleste de orice teama. Elicopterul Comanche cazu in flacari in ciuda eforturilor de a pacali proiectilele. de-abia atunci TJ baga de seama ca are in mana aruncatorul portabil. Blackhawkul reusi sa evite ciocnirea cu elicopterul de escorta. TJ nu mai avea rachete in lansator si nici nu avea timp sa reincarce. Vazu siluetele care erau gata sa debarce din Blackhawk. Erau altceva, nu Urban Warrior. Se cunostea dupa cum proiectilele armei Maki penetrau cu greu blindajul lor. Insa il penetrau iar in cateva secunde interiorul elicopterului arata ca un abator. TJ urla injuraturi in spaniola si portugheza cat putea de tare printre lacrimi. Celelalte patru elicoptere detectate schimbara directia parand nehotarate. Brusc echipamentul sau incepu sa-si piarda fidelitatea.

      - Opreste senzorii!!! auzi strigatul din casca. Fu lovit brutal peste casca si se executa intocmai. Fu tras de umar la adapost sub o gramada de fiare.

      - Hei, pe mine m-au rostogolit peste tot si tu esti ala care s-a capiat? se auzi Samantha razand bine dispusa.

      - Samantha? facu el fara glas.

      - Yo... n-am nici pe dracu, dar m-au rostogolit juma' de kilometru mai incolo. Am tras cu grenade flash in prostie, urla ea incantata. Ala era un avion A80, facut sa traga dupa tancuri, nu dupa infanteristi amariti ca noi, rase ea. Nici macar blindajul reactiv nu s-a dus prea tare, facu ea incantata. Uite aici, pe sub cablurile de inalta tensiune. Fugim spre port, e bine? Lasam echipamentul undeva si ne intoarcem alta data dupa el. daca scapam, bineinteles, ranji ea. TJ nu pricepea in ruptul capului de ce e asa de fericita. Totusi era prima ei operatiune mai dificila, iar acum devenea ceva mult peste inchipuirile cele mai nefaste ale lui TJ ca i s-ar putea intampla. Nici cand fusese atacat impreuna cu Chris de jumatate din echipa Urban Warrior nu fusese asa rau. Aici era un atac pe scara larga. TJ isi reveni repede. Experienta frontului sud american ii dicta repede ce sa faca. Solul umed era cel mai bun prieten si de data asta o trase pe Samantha dupa el. Brusc detectara amandoi silueta ascunsa la 50 de metri. Cazura la pamant ibn directii diferite instantaneu. Rafala lui TJ pleca inspre noua tinta inca din cadere, iar imediat dinspre noul inamic detectat veni o rafala la o distanta de un metru de el. Atacatorul corecta imediat tirul iar TJ fu ingropat in bucati de pamant. Trase si el insa se pare ca fara efect. Samantha raspunse cu foc sustinut iar inamicul renunta la lupta si isi cauta alta pozitie.

      - Opreste tragerea, urla TJ la Sam. Fugira impreuna gafaind, pe o directie paralela cu cea a siluetei. Constata ca tinta s-a fixat pe el si fixa si el tinta clara pe inamic. Nimeni nu trase.

      - Ce se intampla, ingaima Samantha?

      - Nu dupa noi au venit. Dupa amicul sau amica de alaltaieri seara. Cred ca momentan facem o alianta.

     

     

     

      - Sint doua tinte, urla locotenentul Morrel. Ce inseamna asta?

      - Receptionat, urla Henderson. Nu este tinta noastra.

      - La dracu, nu e tinta noastra. Orice ar fi ne-a doborat un Comanche. Oh, nu se poate, urla inspaimantat. Tocmai i-a ciuruit pe baietii lui Pike inainte sa debarce.

      - Jos, jos, jos!!! Debarcarea! Urla Henderson. Avem nevoie de acoperire.

      - Detectez o a treia tinta, urla Morrel. Executa foc in directia noastra! Am reusit sa evitam. Inca o lansare, urla el. Sari jos pe asfalt, simti o explozie asurzitoare, aluneca pe spate si cazu lovindu-se cu capul. Privi cerul in flacari, iar privelistea il inspaimanta. A80 se prabusea lasand in urma o dara de flacari. Directia sa era pe undeva spre port. Globul mare de flacari de la mare altitudine nu putea fi decat AWACSUL care explodase. Se ridica in picioare si isi numara oamenii. Erau cu totii sase, erau teferi. Blackhawhul era insa praf, ardea in bucati. Avusesera noroc cu carul.

      - Morrel, esti teafar? se auzi vocea lui Henderson.

      - Toata echipa e bine.

      - La mine nu. Am fost loviti la debaracare. Jumatate din oameni s-au dus. Am ramas doar trei. Glasul lui Henderson era calm. Avantajul incepea sa nu mai fie de partea lor. Era un risc de care fusese constient de la inceput. Pesimist cum era din fire, se considera deja pe jumatate mort.

     

     

     

      TJ privi multumit la avionul A80 care se prabusea. Lovi un vas-cisterna iar focul de artificii fu grozav.

      - TJ, uite sus, facu Samantha. Unde trage ala? Ah, uite unde trage...

      - Avion de detectie... murmura TJ. AWACS. Oare cine e amicul nostru? Nu vreau sa ne mai intalnim cu el. A stiut practic ca va fi deconspirat din aer de la mare inaltime. Intamplator noi am fost aia care au deschis balul. Am picat in cursa ca niste incapatori parliti.

      - Hei, nu aveam de unde sa stim ca nu e un contract simplu. Macar pe Lennox l-ai gaurit cum se cuvine. De ce naiba trage in Blackhawk si nu in Comanche?

      - Pentru ca soldatii de acolo sint mult mai periculosi decat cele doua elicoptere, murmura TJ. Monteaza detectoarele. Ne ocupam noi de elicoptere.

     

     

     

      Grenadele flash lansate de silueta mai mica ii adusesera conexiunea neurala in ultimul hal. Asta era un avantaj pierdut, insa se descurca si de la egal la egal cu Unit 88. Inchise neuroconexiunea si inainta spre locul unde stia ca vor ralia ce mai ramasese din cele doua echipe. Cei doi montau detectoarele. Doreau sa se ocupe de cele doua Comanche. Foarte bine, treaba lor, gandi Thari. Trecu prin cladirea numai daramaturi si sari de la trei metri inaltime jos. Ateriza ca o pisica, flexand picioarele la limita. Inainta usor spre ramasitele celor doua echipe. Dadu din cap zambind. Cei doi faceau o treba buna si aveau o predilectie spre grenade flash. Un Comanche se prabusea in flacari. Celalalt tragea in draci, insa cei doi parasisera incinta. Thari admira organizarea profesionista a actiunii. se opri o secunda uimita. Celalalt Comanche ateriza sub ochii ei direct in mijlocul unei intersectii si se facu praf. Nu explodase nimic. Thari nu detectase nici un proiectil reactiv. Posibil ca electronica i se defectase, gandi ea dand din umeri. Deja era departe de cei doi.

     

     

      - Uau... facu Samantha. Grozav!

      - Asta inseamna lucratura de finete, se umfla in pene TJ. Glontele perforant tras din Maki 1 penetrase cu viteza uriasa blindajul elicopterului de lupta si casca pilotului. TJ trasese practic prin cea mai vulnerabila parte a elicopterului, pe la magazia de munitii a mitralierei, locul cel mai greu accesibil pentru o lovitura. Fara telemetrie laser, doar cu detectia optica. Se gandi trist ce ar zice Chris daca ar vedea asta. Gata, trebuie sa ne gasim o pozitie buna, hotara el.

      - Continuam? intreba Samantha.

      - Da. Mai bine asa. Sa terminam o data.

      - Asta nu priveste si amicul nostru necunoscut nu? intreba Sam sovaind.

      - Dana ne ataca terminam si cu el, scrasni TJ. Deocamdata pastram neutralitatea.

     

     

      Inspaimantat, Morrel nu mai stia unde sa se ascunda. In decurs de cateva secunde pierduse trei oameni fara a detecta locatia inamica. Vazu sectia de politie in fata si se hotara. Intra cu cei doi oameni ai sai direct inauntru.

      - Jos armale tampitilor, urla el la politistii care ii intampinara cu cateva gloante. Urban Warrior! urla el apucand legitimatia falsa pe care o arunca spre lcotenentul LAPD.

      - Duceti-va dracului, marai politistul. Privi consternat la Henderson si la cei doi oameni ai sai ramasi in viata care dadura si ei buzna in sectie.

      - Monez detectoarele care mi-au ramas!, urla Morrel. Ia pozitie spre vest capitane, urla el. Acopar.

      - In regula Morrel, harai Henderson. Gata, in pozitie, multumesc.

      Brusc se facu tacere. Detectoarele nu reusira decat sa vada doua proiectile de la distante diferite, doi oameni cazura jos impuscati drept in cap. Henderson apuca sa-i vada cazand inainte ca casca sa sa-i fie penetrata de o duzina de gloante venite dintr-o alta directie. Ultimul om ramas incerca sa se adaposteasca spre echipa lui Morrel insa fu impuscat din spate si fu aruncat drept in biroul locotenentului de politie. Acesta se ridica si pasi drept in picioare, incredul. Sectia de politie era plina, insa nu fusese nimeni atins, doar cei din Urban Warrior. Mai gandea inca asta atunci cand proiectilul reactiv intra pe fereastra.

     

     

      TJ comanda retragerea cand vazu macelul. Trasese in acelasi timp cu arma sa de bataie lunga cu partenerul lor necunoscut. Samantha se apropiase deja binisor de sectie si ciuruise pe comandantul echipei necunoscute. Necunoscutul mai facuse o victima apoi lansase o racheta prefacand totul intr-un carnagiu. Ascultatoare, Samantha veni in graba spre TJ, in timp ce acesta gasise o pozitie optima. Avea pe locator necunoscutul care lupta asa bine, insa ceva il facea sa nu traga. Respect, amestecat cu frica.

     

     

      Thari stia ca e vizata prin locator, insa putin ii pasa. Blindajul ar fi respins primul foc si de mai mult nu avea nevoie pentru a riposta, in ciuda pregatirii celor doi necunoscuti. Intra drept in flacari. Se impiedica de sergentul Bell, singurul ramas in viata alaturi de Morrel. Bell era lesinat. Fara nici o remuscare indrepta arma spre corpul sau si trase. Apoi se indrepta spre ruinele care fusesera o data cantina sectiei de politie.

      Morrel statea sprijinint de zid, tusind, vomitand. Reincarca arma. Vazu picioarele din fata lui si spoi silueta mica. Indrepta arma spre ea, apoi o lasa jos. Oricum nu avea puterea de foc necesara ripostei. Stia ca moartea e iminenta. De multe ori isi facuse mustrari de constiinta si se gandea ca va fi nevoit sa-si plateasca datoriile. Ciudat, savura ultimele clipe de viata. Zimbi.

      - Hello Thari, zise el bland. Deci s-a terminat?

      - Nu Johnny. Pentru tine s-a terminat doar. Pentru mine am crezut ca s-a terminat de mult, insa se pare ca abia acum incepe. As vrea sa spun ca imi pare rau Johnny, dar nu ar fi adevarat.

      - Imi pare rau doar pentru ce a fost Thari. Dar imi pare bine pentru ce se va intampla.

      - Prea bine Johnny. Adio. Indrepta arma spre capul locotenentului Morrel si trase cateva gloante. Era mai bine daca va trece ceva timp pana la identificarea cadavrului.

     

     

     

      .............................................

     

     

     

      Nu aveau somn. Recapitulau cele petrecute in noaptea incredibila. Erau multumiti ca scapasera cu bine, insa TJ se gandea serios sa se retraga. Viata de detectiv privat era destul de buna insa intotdeauna ceva il atragea spre misiunile grele. Samantha era exact completarea lui, parea ca nu cunoaste sentimentul de frica, si il urma pretutindeni. Deja fata isi facuse planuri de investigare a ceea ce se intamplase. TJ dadu din cap si ca de obicei mai bau din bere ca sa-i alunge gandurile negre. Se lumina incet de ziua, iar optimismul isi facea loc in sufletul sau. Zambi spre Sam, care ii intoarse zambetul.

     

     

     

      In maghernita trista, Thari se chinuia sa adoarma. O durea soldul acolo unde fusese impuscata, iar bratul stang ii amortise. TJ o atinsese cu o rafala in bratul stang si in sold. Reusise sa spele ranile si sa aplice un bandaj cu antiseptic. Mancase in scarba una din eternele sale conserve cu care isi ducea viata si apoi vomitase continutul stomacului intr-un spasm dureros. O lacrima ii aluneca pe obraz. Soarele lumina vesel California. In mica maghernita insa nu gaseai nimic vesel, doar un suflet chinuit de necunoscut. Thari se ridica in picioare si pentru prima oara se hotara sa-si faca un ceai de plante. Asta ii aducea aminte de copilarie, franturi din viata trecuta si pierduta, apoi uitata. Amintirile veneau greu, incomplete. Thari se indrepta de spate iar fata ei se raci. Ochii ei priveau in gol cruzi. Intra in mica sandrama tacuta.

© Copyright Ciprian Ulea
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online