evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Visul demiurgului  -  O dimineaţă perfectă  -  Peştera I  -  O faptă eroică fără de ecou  -  Între două lumi  -  Fie-mi apa uşoară !  -  Sfârşitul lunii  -  O noapte într-un ceas  -  Tata, ceasul şi căpşunile  -  Vrăjitoarea  -  Luminile oraşului 2 (II)  -  Călătoria  -  Aether pro narcosi  -  Fata din vis  -  Un bilet de plecare de pe Soregaard  -  Eu, Singularul Absolut  -  Valoare reziduală  -  Dispariţia  -  Striptease  -  Prima pagină  -  De acum şi până-n noapte  -  Povestea unui ceas  -  Experienţă pecuniară  -  Casa libertăţii  -  Universul lent  -  Poveste de mahala III : Foamea!  -  Triunghiul roşu  -  Circ  -  Fiii lui Rawser  -  Rapsodia  -  Text experimental  -  Jocul Zeilor (III)  -  Aer  -  Metastază  -  Ziua a şaptea  -  O Poveste (?) modernă  -  Asura Ni, Drahan - I - Bolte de Crini  -  Jocul Zeilor (IV)  -  Printre oameni  -  Virus de sticlă  -  Elixirul vieţii  -  Dependent TV  -  Obsesia  -  Omul-care-stătea-cu-nasul-în-flori  -  Praf minune (II)  -  Jurământul  -  Războiul lumilor  -  Ignis  -  Poveste de culcare  -  Călătorie în spaţiu-timp


Greaţă

Dan Popa & Ana Luiza Rizea



Publicat Duminică, 23 Martie 2003, ora 10:05

      Ce-o fi dincolo de iubire sau dincolo de viata si ce Dumnezeu se ascunde în spatele Dumnezeului ori poate sunt doar aceleasi senzatii care te ard care te mistuie si carora nu ai stiut niciodata sa le faci fata sau sa le faci o fata pe care s-o poti privi în ochi doar pentru placerea de a le spune ca le urasti dar uite daca totul e o oglinda iar tu de fapt te urasti pe tine exact ca în visul acela pe care refuzi refuzi refuzi sa-l povestesti cuiva de teama ca nu cumva povestindu-l cuvintele sa te tradeze iar ceilalti sa înteleaga altceva nu-i asa ca ti-e teama nu-i asa ca nu-i mai acorzi lui Dumnezeu nici o sansa nici macar pe cea a învinsului cum spuneau romanii aceia ce porcarie ce porcarie îti spui iar dar nimeni nu mai are timp sa te asculte si pe urma nu de timp e nevoie ci de o stare în care ceea ce simti nu mai are cum fi spus cînd cuvintele devin sterse când uite asta voiai sa spui când exact ca la Picasso nebunul acela când inima ti se muta pe buze iar mâinile devin gânduri care te strâng sau te stranguleaza când parca ceea ce te face mai real te ascunde si mai puternic sau si mai rau sau pur si simplu stii ca nu mai vrei sa vorbesti nici mâinilor tale care nu mai sunt gânduri fiindca gândurile nu te tradeaza atât de urât ca restul corpului tau pe urma iar sa simti nevralgia umilintei cum .....însa doar de un lucru esti sigur: Dragostea exista!
     
      Te îmbraci în aceleasi gesturi pe care le aveai dintotdeauna desi ai fi dorit Doamne cât ai fi dorit sa stii sa te îmbraci altcumva sau mai degraba în altceva fiindca ce mai pot spune nou niste gesturi vechi desi în tine simti ca toate sunt noi ca uite ai avea chef sa elimini uneori din ele ca si cum ar fi niste cuvinte care s-ar repeta în mod gratuit si nu ar mai spune nimic nimic exact asa cum te simti si tu sau cum te simt ceilalti si tu stii groaznic de bine asta dar ce poti face cum poti lupta zâmbesti si îti spui ca zarurile au fost aruncate aruncate cine stie pe unde si cui îi mai pasa de fapt doar tu mai stii ca acolo în infinitul tau îti pasa de Ea....
     
      Pleci tacut pentru ca nu mai ai încredere în cuvinte pleci tacut cuvintele tacerile si tot ce te mai locuia pâna mai ieri asa cum jurasesi atunci în noaptea aceea ca vei pleca întreg orasul la picioarele ei iar ea râdea ca de o gluma pe care nici un clovn nu ar reusi s-o spuna iar în jurul tau sunt numai taceri cum sa le dai tacerilor un sens când nici cuvintele nu-ti dadusera tie vreunul si îti vine iar sa te arunci în Iad ca sa le spui celor de-acolo ca îi invidiezi ca de fapt Iadul e în noi iar Biblia e doar un fel de thriller pe care dupa ce îl urmaresti stingi lumina si te culci Doamne ce se va mai întâmpla si la ce sa te mai astepti oricum degeaba te astepti si degeaba te asteapta si altii tu vei fi mereu acelasi sau mai degraba vei fi aceleasi cosmare carora ospitalier le oferi casa si cu care ciocnesti în fiecare secunda paharul care abia acum observi ca are o forma de cruce ...a sfântului Duh amin...
     

© Copyright Dan Popa & Ana Luiza Rizea
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online