evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Experimentul  -  Fluturi  -  Tarsius  -  Zodia de apă - Niagara poetry  -  Pulbere de stele  -  Uezen. Echilibrul lumilor  -  Moştenire de familie  -  Valea însângerată  -  Apocalipsa  -  Odă pentru Măria Sa, Îngerul nostru  -  În tren  -  Feţele dragostei  -  Praf minune  -  Tocăniţa de ciuperci  -  Mărire şi decădere  -  Luminile oraşului VI  -  În beci  -  Ancheta  -  Ziua în care a dispărut Mircea  -  Experienţă pecuniară  -  Luminile oraşului XXII  -  Taina leului  -  Arătarea  -  Revederea de 20 de ani  -  Cel care nu mai e  -  Metastază  -  Natură moartă, cu portret  -  Povestea trenului  -  BO  -  Vikingul  -  Halta părăsită  -  Gri şi roşu auriu  -  Ea, eu şi ei  -  Exterminatorul  -  Fragile  -  !NFERNUL (fragment): Autistul  -  Din vitrină  -  Un pahar de vin  -  Lumină dublă  -  Felix II  -  Accidentul  -  Arta fugii în cinci acte  -  Cinci personaje în căutarea unor măşti vesele  -  Upgrade "Beyond 363000"  -  Norul de argint  -  Zori  -  O lumânare pentru mama !  -  Meduza (X)  -  Andru  -  Dacă ar fi fost să alegi altceva


Poveste cu un zmeu

Poveste cu un zmeu
  Dan Popa & Ana Luiza Rizea
Poveste cu un cui
Povestea knorgului care îşi caută mama
Cioara
Greaţă
varianta print

Dan Popa & Ana Luiza Rizea



Publicat Duminică, 23 Martie 2003, ora 10:05

      A fost odata un zmeu. Se ratacise pe Pamânt într-o dimineata, venind de pe planeta zmeilor, Zmerra. Era de fapt, un copil de zmeu, cuminte, care cât era ziulica de mare se zmenguia în curtea castelului. Îl chema, dupa cum povestesc cei care au apucat sa-l cunoasca, Zmelli.

      Aterizase într-o seara în curtea unui taran, chiar dupa ce acesta îsi închisese vitele în grajd. Primul lui gând a fost ca pe pamânt tare mai era frig. Si ca nici zmescute nu prea gaseai între ierburi. Zmescutele erau niste animale mici, ca niste broscute, pe care zmeii le mâncau cu mare pofta. Ei, în seara în care Zmelli ajunsese printre oameni, taranul în curtea caruia aterizase, era nervos rau. O vita i se îmbolnavise, nevasta uitase sa-i coase gulerul camasii, iar peste toate astea, cei doi copii sparsesera cu un ciocan si o dalta, butoiul cu muraturi. Asa ca taranul îi porunci nevestei sa-i coase camasa, iar copiilor le porunci sa se duca la culcare. Zmelli privea toate astea prin geamul de la bucatarie, caruia el îi spunea "zmeci". Mai târziu le-a povestit celorlalti ca la ei, "zmeci"-ul e facut dintr-o sticla fermecata, prin care daca privesti, lucrurile apar mai mici, iar celorlalti zmei li se vede sufletul si asa stii ce inima au cei care vin în vizita.

      Ei, dar sa revenim. Când Zmelli îsi coborî capul ca sa poata vedea prin fereastra ce se mai întâmpla, taranul tocmai începuse sa le spuna copiilor o poveste. Una cu zmei, din pacate. În care zmeii rapeau domnite si înfricosau oameni si în genere, tare cumpliti erau! Lui Zmelli îi dadura lacrimile, mai ales ca el credea ca asa ca pe Zmerra, vede de fapt sufletele celor din casa. Am uitat sa spun ca plânsul zmeilor nu seamana deloc cu cel al nostru. Pe Zmerra, lacrimile auforma de floare, iar locurile cu gradini multe e semn de tristete. Nu va mai spun ce ce crezut Zmelli când a vazut frmoasa gradina a taranului, plina de flori, fiindca numai am întârzia cu asta povestea noastra. Cert este ca tare s-a mai suparat Zmelli, vazând ce cred oamenii despre ei. Si, ca sa nu mai sufere, s-a dus în grajdul vitelor, sa se culce. În drum, a gasit o zmescuta pe care a mâncat-o, fara sa se sature.

      Ajungând în grajd, Zmelli, si-a dat seama ce obosit era. Noroc ca a dat peste vacuta taranului, care la început s-a speriat, vazând ce aratare intra acolo. Numai ca Zmelli si-a lipit vârful unei aripi de spatele vacutei si pe loc a prins graiul vitelor. Asta e modul lor de a învata limbile altora: îsi lipesc vârful aripii de spatele celui de la care vrea sa deprinda graiul vitelor. Si toata noaptea, vacuta i-a povestit musafirului ei, cum stau lucrurile cu oamenii, la ce sunt buni ei pe pamânt si cât timp le va lua ca sa ajunga si ei sa dea lapte ori sa traga singuri o caruta plina cu fân. Pe la 5 dimineata, Zmelli a obosit si a adormit. Era prea mult pentru un copil de zmeu...

     

      Dimineata, când taranul a iesit din casa, a vazut florile acelea frumoase, pe care Zmelli le crease plângând. Tare s-a mai minunat, fiindca în viata lui nu mai vazuse asa ceva. Unde s-a mai pomenit pe Pamânt, flori transparente, care sa te priveasca direct în ochi? Mirat, s-a frecat o data la ochi, dar si-a spus în gând ca poate nevasta-sa cumparase un soi nou de rasaduri. Si îi paru rau ca o certase pentru gulerul acela necusut. .. Rusinat, intra înapoi în casa, ca sa-si ceara iertare. Dar, odata intrat, înmarmuri. Interiorul casei lui se schimbase. Totul era din aur, asa cum îsi închipuia el ca arata palatul Împaratului Cel Mare. Nevasta-sa se transformase într-o femeie de toata frumusetea, iar copii erau ala de frumosi, încât aproape ca nu-i mai recunostea. N-avea de unde sa stie bietul taran ca pe Zmerra, lacrimile-flori au darul de a repara nenorocul si tristetea, acolo unde ese îsi facusera loc. El credea ca doar dragostea reusise sa faca toate minunile si din ziua aceea hotarî sa fie cu totul alt om. Si asa a si fost.

      Cât despre Zmelli, s-a întors a doua zi acasa la ai lui, fara ca altcineva decât vacuta sa afle de prezenta lui.

     

© Copyright Dan Popa & Ana Luiza Rizea
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online