evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Variaţiuni pe o temă mai veche  -  Plastic  -  Primăvara nucleară  -  Enigma de cristal  -  Mărire şi decădere  -  Andru  -  Delir  -  ROV-27  -  Licuricioaia  -  Damnarea numelui  -  Duhovnicul  -  Gustul libertăţii  -  Uitare  -  Transplant de suflete...  -  Vânzatorul  -  Fotografii  -  Casa galbenă  -  Drumul care nu se vede  -  Cursa  -  O dimineaţă perfectă  -  Cunoaştere  -  Boaba de spumă  -  Feţele dragostei  -  Îngerul cenuşiu - Angela  -  Destin  -  Lacrimi de stea  -  "Coincidenţă !" au strigat  -  Aether pro narcosi  -  Vatmanul - Reacţiile, Epilog  -  Lumea de sus  -  Jocul meu pentru Dumnezeu şi ai lui  -  Jocul Zeilor (II)  -  Piese de muzeu  -  Almateea  -  Copilul gheţii  -  Alfa şi Omega  -  Visând cu ochiul deschis  -  Salvatorul  -  Ceaţa  -  Toate filmele româneşti au un final trist  -  Ceasul voinicului  -  În căutarea zborului  -  Mărturisirea lui Abel  -  Elegie pentru Jeromed  -  Povestea unui suflet  -  Pendulul municipal. "La dolce vita"  -  Luminile oraşului II  -  Principiul alibiului  -  Cel care nu mai e  -  Criminali Umanitari


Omul invizibil

Ovidiu Bufnilă
ovidiubufnila.ning.com



Publicat Marţi, 25 Martie 2003, ora 10:05

       Ingmar Bregmar îsi puse casca pe cap si deveni invizibil cât ai zice peste.
      Uite-asa descoperi el criminalul din Beauburg si pe cel care jefuise bancile austriece prin anii '20. Afla cine si ce a pus la cale pe strada Hanovra si cum a fost împartita lumea de catre Marea Finanta.
      A furat la rândul lui un aeroplan si s-a zgaibarât prin vazduh încurcând cursa de la Monte Carlo, a sterpelit colierul reginei din Saba si a produs busculada la discoteca nudistilor din Paris.
      Unele servicii secrete au încercat sa-l rapeasca iar americanii, rusii si japonezii au pus la punct adevarate campanii de dezinformare încercând sa ne convinga ca deja-l înhatasera pe excentricul Ingmar Bregmar.
      Îi placea la nebunie sa se ascunda în cele mai incredibile si imposibile locuri.
      Zile întregi o multime de matusi si de verisoare zurlii umblau în cautarea lui.
      Încet, încet aceste cautari s-au transformat într-o adevarata sarbatoare, întreaga familie îndeplinind un ritual aproape misterios. De dimineata se scaldau cu totii în iaz facând glume pe socoteala lui Ingmar. Îl tachinau vrând sa-l traga de limba. Se întorceau cu totii sa afle un cât de mic detaliu care i-ar fi putut duce la noua ascunzatoare.
      Luau apoi micul dejun, savurau cafeaua adusa tocmai din Brazilia de o corabie olandeza si se pregateau apoi plini de febrilitate. Din arsenalul lor nu lipseau corzile de alpinist, lamoasele de cuart, vergeaua magnetica.
      Luau cu ei si o pereche splendida de câini de vânatoare si chiar arme. Ingmar prilejuise astfel de momente de solidaritate familiala. Certurile si neîntelegerile se risipeau ca prin farmec. Erau uniti cu totii de fascinatia cautarii. Descopereau locuri nestiute. Se simteau ca în copilarie. Inventasera un limbaj, niste coduri secrete. Aveau reguli. Îsi aparau cu strasnicie hartile. Îsi facusera o multime. Întregul orasel participa si el la marea cautare a lui Ingmar Bregmar. Primarul de Laurentiis instituise un premiu iar Fasibombo, cofetarul belgian, oferea un tort urias de înghetata celui care descoperea primul ascunzatoarea.
      Pâna si bunicutele cotrobaiau prin poduri si scotoceau în pivnite. Asa au iesit la iveala un dirijabil, o trasura de pe vremea lui Napoleon, un proiectil german din al doilea razboi mondial, un cufar plin de arginti pierdut de piratii din Insula Broastei Testoase, giulgiul din Torino si câteva scrisori pe care Berlioz le trimisese prin Posta Temporala vestitei Mata Hari. Eu, care sunt un mare mâncator de dulciuri, am jinduit de nenumarate ori dupa tortul de înghetata al lui Fasibombo. As fi putut pune cu usurinta mâna pe el pentru ca-i stiam ascunzatorile lui Ingmar Bregmar si, în plus, îi puteam detecta amprenta termica în nodurile spatiale.
      Zilele trecute, un ofiter de contrainformatii m-a vizitat acasa. L-am invitat pe terasa, printre petunii. L-am servit cu cafea si lichior si am flecarit o vreme despre campionatul mondial de fotbal si despre alegerile prezidentiale. El mi-a vorbit despre patriotism si despre razboiul informational. A încercat sa ma convinga sa-l gasesc pe omul invizibil pentru ca înalti oficiali ar fi vrut sa stea de vorba cu el. Mie nu mi-au placut niciodata treburile astea si nu m-am aratat dispus sa-l contactez pe Ingmar Bregmar.
      Ofiterul m-a lasat sa înteleg ca din pricina asta voi avea o multime de probleme. Eu m-am plâns superiorilor sai si, pâna la urma, m-au lasat cu totii în pace.
      Uneori, când trec prin fata cofetariei La Fasibombo, vad cum dispar prajiturile din galantar. Unii spun ca au vedenii dar eu stiu bine ca nu e asa.
     

© Copyright Ovidiu Bufnilă
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online