evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Povestire  -  Luminile oraşului XXIII  -  Re-insecţie  -  Cerşetorul  -  Solilocviu  -  Homus trolEIbuzus  -  Peştera II  -  Fragmente de... viaţă  -  În căutarea zborului  -  Luminile oraşului XXVII  -  Acolo unde s-a oprit metroul  -  Groparii  -  ROV-27  -  Strada Cosmos  -  Ancheta  -  Curcubeul  -  Taina leului  -  Lacrimi de stea  -  Ea, eu şi ei  -  Sindrom de plecare sau Povestiri dintr-o cârciumă de la marginea galaxiei  -  Războiul lumilor  -  Războiul - fără - cap - şi - fără - coadă  -  Puroi II  -  Avocatul celui care a vrut să mă omoare  -  Nebunii lui Arrianus  -  Poveste cu un zmeu  -  "Coincidenţă !" au strigat  -  Fata mării, Poliana  -  Punct. ªi atât  -  Iluzia viselor  -  Mamal - Beciul  -  Luminile oraşului XIII  -  Meduza (V)  -  Taina norilor  -  Halta părăsită  -  Luminile oraşului XXV  -  Luminile oraşului XI  -  Misiunea  -  Tentaţia continuă  -  Poveste cu un cui  -  Creatorul  -  Pastel  -  Luminile oraşului XIV  -  Dansând pe sârmă  -  Hora Ielelor, Pensiune II  -  Scrisoarea  -  Elegie pentru Jeromed  -  Povestea trenului  -  Jocul Zeilor (VIII)  -  Puroi III


Trenul

Ovidiu Bufnilă
ovidiubufnila.ning.com



Publicat Marţi, 25 Martie 2003, ora 10:05

      Gregor Gregorian ne-a pus pe jeratic. A chemat politia. A trimis dupa pompieri si a dat un telefon si fortelor speciale.
      Ne-am bulucit cu totii la gara sa vedem care-i chestiunea cu misteriosul tren.
      Nu era personal.
      Nu era accelerat.
      Nu era rapid.
      Nu era marfar.
      Era totusi un tren.
      Arghire, seful de gara, a izbucnit în hohote de plâns. S-a jurat ca nu are nici în clin nici în mâneca. Ne-a bagat sub nas niste documente. A cotrobait dupa niste registre.
      De unde vine si unde se duce, a vrut sa stie seful politiei, unul cracanat si adus de spate.
      Avea si el sefii lui, trebuia sa raporteze. Arghire s-a înverzit. Ne-a zis ca l-a chemat de urgenta pe domnul prefect si ca l-a înstiintat chiar si pe ministrul cailor noastre ferate.
      Gregor Gregorian tinea mortis ca în tren ar fi fost o bomba atomica si ca suntem cu totii într-un foarte mare pericol. Bineînteles ca ne-am speriat foarte tare si i-am luat la rost pe toti oficialii aflati de fata si ca nici nu ne-a trecut prin cap sa stam asa, gura-casca si bratele în sân.
      Am pus mâna pe târnacoape si-am încercat sa deschidem trenul. Fortele speciale au adus niste aparate de-ale lor sofisticate dar nu le-au fost de nici un folos.
      Niste jurnalisti au transmis stirea în toata lumea asa ca însusi presedintele a tinut sa faca o scurta declaratie. El si-a exprimat convingerea ca întreaga tevatura va fi rezolvata pe cale diplomatica.
      Asta ne-a pus în mare încurcatura pentru ca nici unul dintre noi nu stia sa negocieze cu o ditamai fieratanie. Cotidienele centrale au facut mare tapaj pe seama gafei presedintelui iar un detasament de parasutisti a ocupat pozitie în imediata apropiere a trenului îndepartându-ne pentru moment.
      Rusii, francezii, americanii si japonezii s-au grabit sa spuna lumii întregi ca din arsenalul lor nu lipsea nici o bomba atomica si ca totul parea sa nu fie altceva decât un scenariu pus la punct de fortele potrivnice democratiei.
      Zvonurile s-au tinut lant. Ba ca trenul ar fi venit din spatiul cosmic. Ba ca era un experiment pus la cale de catre guvern. Ba ca ar fi fost materializarea unui vis.
      Mama Mare a marturisit unui jurnalist ca în 1908 ea ar fi vazut trenul trecând dinspre Paris spre Moscova dar ca nu era chiar atât de sigura.
      Gregor Gregorian a gasit însa explicatia într-o revista din 1924 publicata la Londra.
      Trenul nu era tren ci pur si simplu umbra unui tren care umplea o portiune din spatiul garii noastre. Un reprezentant al Academiei a contestat comunicarea lui Gregorian acuzându-l de sarlatanie.
      Noi am facut niste masuratori si putem sa juram ca asa si e.
      Nu ne asculta însa nimeni. Uneori, dimineata felcerii ne aruncara printre gratii câteva jurnale iar în jurul prânzului ne îndoapa cu câte un pumn de pastile.
     

© Copyright Ovidiu Bufnilă
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online