evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Muzica  -  Strada castelului : Câte lumi  -  Ambuscadă pe Uslar  -  Ultima ispitire a sfântului Anton  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (I) Prinţul Canalelor  -  Nick  -  Fălci însângerate  -  Perdeaua lui Simon  -  Viola  -  Casa de la marginea pădurii  -  "Coincidenţă !" au strigat  -  Citadela Asociaţiei  -  Sinucigaş plătit  -  Război total  -  Casa libertăţii  -  Avocatul celui care a vrut să mă omoare  -  Poetul cerşetor  -  Re-insecţie  -  Cine sunteţi?  -  Cadoul  -  Duhovnicul  -  În umbra sorţii  -  Nu vreau să fiu un erou !  -  Mesajul  -  Ceasul ispitirii  -  Răspuns fără întrebare  -  Taina norilor  -  Creatorul  -  Pescarul la apus  -  Alfa si Omega. Moon  -  Pulbere de stele  -  Oglinda  -  Dialog cu Ion Luca Caragiale  -  Poveste de culcare  -  Liniştea  -  Castravetele  -  Striptease  -  Învingătorul ia totul  -  O faptă eroică fără de ecou  -  Un bilet de plecare de pe Soregaard  -  Revederea de 20 de ani  -  Vânzatorul  -  Un moment nou sau Cădere în cap spre cerul liber  -  Războiul - fără - cap - şi - fără - coadă  -  Fără doar şi poate  -  În căutarea zborului  -  Aripile din cer  -  Boaba de spumă  -  Stăpânul - Volumul I : Răpirea zeilor  -  Piese de muzeu


Ultima frontieră

Ovidiu Bufnilă
ovidiubufnila.ning.com



Publicat Marţi, 25 Martie 2003, ora 10:05

       Daca l-ai fi zarit cumva pe strada pe J.F.K. n-ai fi dat doua parale pe el. Zi de zi purta aceiasi pantaloni cadrilati bine peticiti. Îsi târsâia picioarele. Vorbea singur.
      Era chel. Molfaia un chistoc de tigara. N-ai fi crezut ca tocmai el era cel mai pretios obiect de inventar al C.I.A.
      Eu l-am întâlnit întâmplator între doua trenuri în drum spre Paris. Era o caldura înabusitoare. Peronul se topise. Lume pestrita se înghesuia sa-l vada trecând cu dirijabilul pe vestitul Soljenitîn care pornise într-un turneu european.
      Nu-mi aduc aminte daca busculada iscata ca din senin s-a produs din cauza unei petarde sau a unui zvon ucigator. Puteti însa sa ma credeti pe cuvânt, J.F.K. s-a repezit la mine si m-a tras într-o gura de canal. Îi sunt dator. În îmbulzeala au murit câteva zeci de oameni.
      Fortele de politie au fost depasite de eveniment iar agentiile de presa au relatat tragedia în fel si chip.
      Acum, când înregistrez aceasta marturie pe un reportofon hârbuit, ma gasesc în desertul Kaooma. Sunt bine echipat si car în spate o unitate informationala pe care am sterpelit-o din depozitul concernului Green&Blue. Daca J.F.K. mi-a spus adevarul, peste doar câteva minute, aici, în desertul Kaooma vor sosi extraterestrii. Sigur ca e vorba despre Marea Invazie.
      Altfel ce rost ar avea sa va las acest mesaj?
      Pâna când îsi va face aparitia flotila distrugatoare pot sa va spun despre mine ca sunt un om obisnuit. Ani de zile am fost functionar în administratia publica. Atunci când m-au scos la pensie, sefii mei au organizat o mica petrecere si mi-au oferit o medalie de argint. Am fost oarecum încântat. Am avut grija sa nu beau prea multa cafea si doar mi-am umezit buzele cu sampanie. M-as fi asteptat sa primesc un bilet dus-întors pâna în Insulele Canare dar n-a fost sa fie. Am reusit însa sa vând medalia în bazarul din Istambul si sa calatoresc cu trenul prin câteva tari occidentale.
      Calatorind si calatorind, l-am citit pe Soljenitîn din scoarta-n scoarta. M-a impresionat stilul sau. Cel mai mult si mai mult mi-a placut "O zi din viata lui Ivan Denisovici".
      J.F.K. mi-a salvat viata dar gestul lui m-a împiedicat sa-l zaresc pe marele scriitor rus trecând cu dirijabilul. Timp de aproape o ora, J.F.K. s-a straduit sa ma convinga sa zadarnicesc un plan incredibil. Mi-a burdusit buzunarele cu o gramada de dischete si mi-a dat adresa concernului Green&Blue. Apoi a murit împacat cu el însusi, strângându-ma de mâna.
      Inima a încetat sa-i bata exact la vremea prânzului. Pâna dupa miezul noptii l-am vegheat rugându-ma pentru sufletul lui. Când vânzoleala a încetat sus pe peron, m-am furisat într-un marfar. Am reusit sa traversez oceanul. Am vorbit la telefon cu sora lui J.F.K. Ea locuia în Miami si lucra într-un restaurant. Femeia s-a fâstâcit de-a binelea. Mi-a spus ca n-a auzit în viata ei de J.F.K. A izbucnit în plâns si a trântit receptorul.
      În doar câteva minute voi lega puzderia de sateliti militari cu unitatea mea informationala obtinând o raza ucigatoare. Dupa câte mi-a povestit J.F.K., îmi va fi de-ajuns sa distrug matricea energetica a extraterestrilor. Odata cu ei voi muri si eu si alte câteva sute de oameni.
      Extraterestrii nu sunt altceva decât copiile unor pamânteni pe care J.F.K. le-a trimis dincolo de ultima frontiera a Universului schimbându-le polaritatea. Necazurile noastre vin adeseori din cauza unor lucruri nemaipomenit de simple.
      Numele meu nu are nici o importanta. Va îmbratisez cu drag si Dumnezeu sa va aiba în paza.

© Copyright Ovidiu Bufnilă
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online