evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Bătrânul, literele şi noaptea  -  Dacă ar fi fost să alegi altceva  -  Experienţă pecuniară  -  Stăpânul - Volumul I : Răpirea zeilor  -  Conştientizarea  -  Înainte ca toate imaginile să dispară...  -  Nebunul  -  Muribundul  -  Cunoaştere  -  Fata mării, Poliana  -  Timpul  -  Canicula  -  Ulysse şi Hector  -  Pânza de păianjen  -  Un singur trup, un singur suflet  -  Vatmanul - Mass Media  -  Praf minune  -  La chambre quotidienne (fr)  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (VI)  -  Meduza (XII)  -  Toate filmele româneşti au un final trist  -  Luminile oraşului XXIII  -  Poveste de mahala II : Oiţa rătăcită  -  Elixirul vieţii  -  Pierderea  -  Înălţarea  -  Sexibon  -  Brăduţul  -  Chipul de pe Marte  -  Arta fugii în cinci acte  -  John-486  -  Fragmente de... viaţă  -  Ceaţa  -  Fabrica de vise  -  Sfârşitul lunii  -  Nu este prima dată  -  Mamal - Despărţirea  -  Circ  -  Interviul  -  Gender X  -  Omu' nostru de "sus"  -  Resacul Timpului  -  Pendulul municipal. "La dolce vita"  -  Povestea trenului  -  Bella. Moartea unui body-guard  -  Ceasul ispitirii  -  Unde dai şi unde crapă!  -  Poveste cu un zmeu  -  Fata morgana  -  Puroi I


Poveste cu un cui

Poveste cu un cui
  Dan Popa & Ana Luiza Rizea
Povestea knorgului care îşi caută mama
Cioara
Greaţă
Poveste cu un zmeu
varianta print

Dan Popa & Ana Luiza Rizea



Publicat Joi, 27 Martie 2003, ora 10:05

      A fost odata ca niciodata un cui. Era singur la parinti, cu toate ca îsi aducea mereu aminte cum demult, ai lui sau altii poate, îl tot bateau la cap. Astfel incat capul i-a devenit, incetul cu incetul, plat. Asa cum sunt toate cuiele, doar ca el nu avea cum sa stie ca toti semenii lui sunt la fel. Cuiul locuia intr-o barca, la intretaierea pupei cu prora. De cand se stia, asta facea.:unea doua bucati de lemn si le fixa laolalta.
      Numai ca, simtea ca ziua aceea era una deosebita. Deodata se hotara: trebuia sa se desprinda din lumea asta fixa, careia simtea ca nu-i apartine. Dar cum? Incerca mai intai sa-si scoata capul din lemnul acela care ii era casa. Mai intai, privi in stanga si in dreapta, ca nu cumva Ciocanul sa fie prin preajma, si sa-i traga iar una in cap, ca tare il durea. Il durea adanc, pana in gaura pe care o umplea. Se incorda si isi desprinse piciorul din prima scandura, cand auzi o voce: "Cuiule, cuiule, unde vrei sa fugi?". Tare s-a mai sp[eriat, auzind vocea aceea. O singura data mai auzise el voci, atunci cand Ciocanul ii trasese una cu ura exact in moalele capului. Luni de zile urmase cure de tratament la psihiatru ca sa scape de voci. In fine...
      Psihiatrul lui era de fapt o scandurica mica, aruncata la intamplare, careia el I se confesa in fiecare seara. Numai ca de data asta era altceva. Scandurica I se arata acum sub adevarata ei infatisare: era doar o aschie. O amarata de aschie, careia ii destainuise toate gandurile lui secrete. In ce lume anosta traia! Trebuia sa evadeze, trebuia! Incerca asadar sa iasa din lemnul in care statea prizonier. Dupa numai cateva secunde, vocea ii striga iar: " Cuiule, cuiule, esti prost? Ce vrei sa faci?" Ignorand intrebarea, facu o ultima sfortare si iesi din a doua scandura. Imediat se rostogoli pe podeaua lustruita cu ceara. Statu cateva clipe nemiscat, incercand sa isi domoleasca bataile inimii. Cand, dupa cateva minute, privi in jur, realiza: barca incepea sa ia apa! Nu stiuse pana atunci cat de important era el, acolo. Era acum doar ud si nefolositor, si dupa cum simtea in incheieturi, nu era nici macar inoxidabil. Incepu sa-I fie teama si sa planga.
      Apa insa urca tot mai mult, pana cand, cu o singura miscare, se duse la fundul Lacului, acolo unde era casa Broscutei. Ii cazu direct pe carapace, cu un zgomot infundat, apoi I se rostogoli la picioare. Broscuta isi afunda capsorul in carapace, speriata. Tocmai venise de la cinematograf si asemenea lucruri o speriau de moarte. Numai ca, scotandu-si usor capul si vazand cine o speriase, tresari bucuroasa: era o supriza neasteptata. Isi apropie nasucul de cuiul ce o privea, cu ochii bulbucati de spaim si, umezindu-si buzele, il inghiti. Ii era foame.
      Aceasta a fost povestea Broscutei care a inghitit un Cui.
     

© Copyright Dan Popa & Ana Luiza Rizea
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online