evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Antarctic City  -  Capsula  -  O noapte într-un ceas  -  Între ziduri  -  Dl. Ics  -  Boaba de spumă  -  Un moment nou sau Cădere în cap spre cerul liber  -  Pânza de paianjen  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (VI)  -  Omul invizibil  -  Mamal - Oraşul  -  Taxi  -  Cinci personaje în căutarea unor măşti vesele  -  Aedes  -  Upgrade "Beyond 363000"  -  În tren  -  Theron Girradus  -  Echilibrul  -  Dispariţia  -  Metastază  -  Cincizeci  -  Corespondenţă literară  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (II)  -  Luminile oraşului VI  -  Luminile oraşului 2 (I)  -  Mesajul  -  Luminile oraşului XXXII  -  Eu sunt viu, voi sunteţi morţi !  -  Taina norilor  -  Aici şi acum  -  Je t'aime mélancolie  -  Ultima eclipsă (II)  -  Toate celelalte popoare  -  Ankirah  -  Vinerea Rozinelor Timpurii  -  Mimi, Momo şi Mumu  -  Omega  -  Colecţionarul de îngeri  -  Aether pro narcosi  -  Luminile oraşului XXXIV  -  Talent  -  Bella. Moartea unui body-guard  -  Accidentul  -  Cel care nu mai e  -  StarCraft : Musafiri nepoftiţi  -  Cunoaştere  -  Meduza (VIII)  -  Vânzatorul  -  Genocidul  -  Poză de buletin


Lumânărica se pregăteşte să trăiască

Lumânărica se pregăteşte să trăiască
  Ana Luiza Rizea
Curândul
varianta print

Ana Luiza Rizea



Publicat Joi, 27 Martie 2003, ora 10:05

       Si a mai fost înca o data ca niciodata o lumânarica. O lumânarica rotunda, alba, nemirositoare, pe care mâna noduroasa ce o cumparase o asezase într-un suport albastru, de sticla ordinara. Si cât ura culoarea asta!

      Era singura si nefericita. Surorile ei, mai norocoase cu câteva zile, înca se lafaiau în cutia marca bolssius, mai libera acum cu un loc; doar din când în când mijeau câte un ochi miop prin fanta de plastic, cântarind întunericul din camera. Fatarnicele! Dar nu, nu era momentul sa se înmoaie trebuie sa fiu tare! îsi facu ea curaj, când auzi un râset cristalin, care se repeta de 3 ori: hi! hi! hi! Nu putea sa apartina mâinii, era ceva feminin! (de unde îi venise cuvântul asta în minte?!) Îsi rostogoli privirea prin camera, dar întunericul îi zadaricea orice sansa de a vedea ceva. Evident, mâna, butucanoasa aia de mâna, uitase sa-si plateasca factura de curent! pufni ea a iritare. Mult mai ieftine sunt niste biete lumânarele, continua cu naduf, dar nu apuca sa-si termine gândul, când se simti ridicata. Camera se roti de câteva ori cu ea, într-o miscare ce simula zborul unui fluture narcoman. Calatoria se sfârsi la fel de brusc cum începuse, si lumânarica se trezi undeva sus, pe o suprafata lucioasa. Un fosnet o mângâie o secunda, apoi o mâna incredibil de alba se apropi, frumos mirositoare, scaparând un obiect metalic urias. Imediat o flacara gigantica se buluci spre lumânarica, înspaimântând-o cu atâta lumina. Nu mai vedea nimic-nimicut. Mâna se retrasese, îsi putea da seama de asta dupa dâra de parfum ce îsi târa trena din ce în ce mai departe. Doar lumina ramasese. O lumina ce persista cu insistenta, o lumina la fel de orbitoare ca întunericul. Curând simti ca-i e cald. Ciudat de cald. Statu un timp nemiscata, asteptând sa se întâmple ceva. Dar nimic nou nu îi mai dadea târcoale. Erau prezente doar caldura si lumina cu care se obisnuise deja. Se foi, plictisita, când observa ca lumina se misca dupa ea. Curioasa, se roti în sens invers, iar lumina o urma. Mirarea îi fu de scurta durata, pentru ca, brusc, întelese: ea era lumina! Tremura, înspaimântata, si flacara i se despleti pentru o secunda în fâsii vaporoase; printre fantele dintre ele zari pe perete o pata neagra, hidos de mare. Incremeni, si lumina i se aduna iar la un loc, rotunda ca aureola unui sfânt. Aureola unui sfânt, repeta în soapta lumânarica, magulita de asemanare. Pâlpâi încetisor, alintându-se. Pata de pe perete îi imita miscarea. O privi cu o curiozitate curatata acum de spaima, si mai pâlpâi o data. Pata o imita din nou. Devenea amuzant: putea dirija hidosenia cea neagra! Începu sa se legene în toate directiile, urmata slugarnic de pata ce-i copia fiecare curbura. Se distra copios câteva minute bune, pâna când vocea mâinii albe sparse linistea:

      -Închide te rog usa, e curent. Uite cum se misca umbra pe perete!

      Pasii mâinii noduroase se îndepartara greoi, si lumânarica cântari ceea ce tocmai auzise: asadar pata aia neagra se numeste umbra! Dar de unde vine? De fapt, cui îi pasa, atâta timp cât asculta de mine? Lumânarica îsi îndrepta repede atentia catre mâna noduroasa, pândind-o cu viclenie. Când usa se trânti cu zgomot, lumânarica îsi lua avânt si spoi umbra pe tot peretele. Nu se multumi cu atât: mai matura de câteva ori cu ea tavanul, dar mâna alba vâjâi spre lumânarica si sfaarrr! O stinse .

      -Era agasanta, se auzi vocea mainii albe, aprobata imediat de un mormait al celei noduroase.

      Lumânarica fumega a frustrare. Dupa câteva secunde însa redeveni inodora si ierta, ca înainte de a-si cunoaste lumina; era doar cu câtiva milimetri mai mica cerceta peretele, cautând umbra, dar acesta disparuse! Disparuse odata cu lumina ei, trebuia sa existe o legatura cred, cred ca eu sunt cea care îi da viata! exclama lumânarica, încântata de revelatia pe care o avusese. Ea era cea care crea lumina, si tot ea crea si umbra. aprinsa, era puternica si vie se uita pe fereastra sa masoare cât mai era pâna în zori. Mai avea de asteptat o jumatate de noapte si o zi Ehei, destul timp ca sa se pregateasca sa traiasca!

     

© Copyright Ana Luiza Rizea
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online