evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Meduza (VI)  -  Citadela Asociaţiei  -  Povestea trenului  -  Mărire şi decădere  -  Jocul libertăţii  -  Liber arbitru  -  Luminile oraşului VII  -  Jocul Zeilor (II)  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (II) Poetul Soarelui  -  Vizita  -  Corabiile lungi  -  Dimineaţă târzie  -  Sinucigaş plătit  -  Rapsodia  -  Proiecţionistul  -  Rochia străvezie  -  Simbioza  -  Primăvara nucleară  -  The Alien Revolution  -  Coconul  -  Norma  -  Mergem acasă  -  A şaptea faţă a tăcerii  -  Unii îmi zic Charon...  -  Tânăr si încă nescris  -  Mutare disciplinară  -  Fata mării, Poliana  -  Vânzătorul de ghilotine  -  Manifestul de aur al desăvârşirii  -  Psihopatul  -  Război total  -  Revederea de 20 de ani  -  Poveste de culcare  -  Depozit.02  -  Locul pierdut  -  Triunghiul roşu  -  Crist sideral  -  Mimi, Momo şi Mumu  -  John-486  -  Muzica  -  Lumea prin ţeava puştii  -  Spiritul este liber şi insurgent  -  Secretul  -  Caiet de regie  -  Războiul  -  Universul lent  -  Elixirul vieţii  -  Natură moartă, cu portret  -  Praf minune (III)  -  Cinci personaje în căutarea unor măşti vesele


Povestea knorgului care îşi caută mama

Povestea knorgului care îşi caută mama
  Dan Popa & Ana Luiza Rizea
Poveste cu un cui
Cioara
Greaţă
Poveste cu un zmeu
varianta print

Dan Popa & Ana Luiza Rizea



Publicat Joi, 27 Martie 2003, ora 10:05

      De la soneria pe care o aveau montata în peretele din stânga usii, îti dadeai seama ca acolo nu locuia o fiinta obisnuita. Din hol, la dreapta se deschidea o usa din lemn masiv, în spatele careia se afla o gradina imensa, plina de flori si copaci. Din gradina,daca o luai în stânga, ajungeai la un pod pe sub care rareori nu trecea vreun vaporas plin cu knorgi. Ce-i drept, muzica ce razbatea de pe puntea vaporasului, deranja cei patru knorgi care locuiau în spatele poienitei de lânga lac, dar niciodata ei nu s-au plîns de asta.. De fapt, la knorgi nici nu exista sentimentul acesta al vinovatiei, fiindca traiau într-o societate, cum ar spune oamenii, a dragostei si iertarii.

      Ei daca as vrea sa va sochez, v-as povesti acum despre cum erau construite si alimentate casele knorgilor. Adevarul e ca mi-ar lua ceva vreme s-o fac, mai ales ca ele erau ridicate doar pe vârfurile cele mai înalte ale muntilor, iar cea mai înalta dintre ele, nu depasea marimea unei nuci. Din spatele acoperisului se înalta un fel de tunel, prin care, oricât de greu v-ar fi sa întelegeti, knorgii comunicau cu stramosii lor morti. Înca o ciudatenie ar fi aceea ca la ei, copiii îsi educau parintii, fiindca cei mari erau infestati de rautatile lumii oamenilor, iar copiii îsi pastrau acea puritate de care lumea knorgilor avea nevoie pentru a supravietui.

      Am aflat de toate astea din întâmplare, când unul din knorgi, dorind sa dea o fuga la un stramos de-al lui, a nimerit într-un vis de-al meu. Da, asta uitasem sa spun. Tunelul acela prin care se mergea la knorgii trecuti în lumea de veci, se intersecta cu visele oamenilor, daca knorgul care calatorea nu îsi facea invocatia de drum, corect.

      Când mi-a aparut în vis, era teribil de speriat. M-a privit o secunda, a vrut sa faca un pas în spate, dar a înteles ca nu mai avea pe unde iesi, asa ca a acceptat sa-mi povesteasca totul despre lumea lui, în speranta ca poate îl voi ajuta sa se întoarca printre ai lui.

     

      Knorgii se înmulteau printr-un soi de meioza. Era suficient ca femela knorg si barbatul sa se priveasca intens vreme de câteva minute, ca pe trupul barbatului începea sa creasca , mai întâi ca o excrescenta care devenea din ce în ce mai mare, micul knorg. Care se desprindea apoi de pe corpul tatalui si intra propriu zis, în familie. De aceea, pentru a controla demografic populatia, femelele knorg purtau pe ochi un fel de ochelari, care nu lasau substanta fertilizatoare sa actioneze asupra masculilor.

      Când micul knorg mi-a povestit acestea, primul gând a fost sa râd. Dar pe urma, mi-a explicat amanuntit acest proces si am înteles. Privirea femelelor knorg secreta o substanta care în combinatie cu energia fotonica emisa de ochii barbatului, se transforma într-o energie fertilizatoare, ce dadea nastere în termeni biologici, unei alte fiinte. E ca si la voi, a adaugat micul meu vizitator. Numai ca voi folositi cuvinte pentru a va pune de acord asupra unui lucru pe care vreti sa îl faceti, dupa care va apucati de el si îl realizati. Noi folosim aceasta energie. Cuvintele nu fac altceva decât sa scada potentialul ei energetic.

      Pâna la urma, am gasit calea prin care knorgul s-a întors printre ai lui. Iar drept multumire, mi-am petrecut câteva zile în lumea lor, studiindu-le obiceiurile. Iar acum, ca m-am întors, am decis sa astern toate aceste lucruri, mai mult pentru ca ele sa nu se piarda, decât în ideea ca ar putea folosi la ceva concret aici, pe Pamânt.

     

      Marti

     

      Eram obosit când am ajuns în lumea lor. Primul gând a fost sa ma culc. Desi nu scosesem un cuvânt, un knorg (am aflat ulsterior ca era o femela) care ma privea insistent tot timpul, s-a întors catre gazda mea si i-.a facut un semn discret. Se pare ca ei comunica telepatic, fiindca gazda m-a dus într-o camera si mi-a aratat un fel de saltea pe care sa ma întind. Era cam la 20 de centimetri patrati, ceea ce m-a facut sa râd. Ciudat a fost ca salteaua avea niste proprietati fantastice. Se marea sau micsora în functie de suprafata corpului care statea pe ea, luându-i forma. Am înteles atunci ca voi avea mult de studiat comportamentul si ideile acestei specii.

     

      Miercuri

     

      Dimineata, la micul dejun, am asistat la o ceremonie ciudata. Toti knorgii din quist (un fel de comunitate. 20 de quisturi formau un qvont, iar 5 qvonturi formau un stat) stateau si priveau în mod ciudat la un fel de soare. Ciudat. M-am asezat în rând cu ei si am început si eu sa privesc. Se simtea un fel de energie stranie, pe care nu pot sa mi-o explic. Cert e ca dupa 20 de minute de privit, ma simteam teribil de bine. Nici foame, nici sete, ba mai mult, o buna dispozitie care a durat pâna seara.

      În timpul zilei, knorgii îsi faceau vizite, prin care ofereau si primeau energie, în functie de calitatea celor cu care se întâlneau. Am observat ca la ei cel mai important lucru era ca în ansamblu, gradul de entropie sa fie cât mai mic. De aceea, schimburile energetice nu faceau altceva decât sa mentina echilibrul în fiecare quist.

© Copyright Dan Popa & Ana Luiza Rizea
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online