evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Labirintul de gheaţă  -  Ultimul Paradis  -  Omul apropiat  -  Sharia (fragment)  -  A şaptea faţă a tăcerii  -  Poveste de mahala II : Oiţa rătăcită  -  Bătălia pentru supravieţuire  -  Perdeaua lui Simon  -  Meduza (VII)  -  Drum fără întoarcere  -  Simbioza  -  Extratereştrii alienaţi  -  Dincolo de ceţuri  -  Ciorna  -  Satiră robotică  -  Fata morgana  -  Luminile oraşului XXXII  -  O dimineaţă perfectă  -  De acum şi până-n noapte  -  Ultima eclipsă (II)  -  Luminile oraşului XXIII  -  Cel care nu mai e  -  Sexibon  -  Fereastra din spate  -  ªi atunci...  -  Accidentul  -  Viziune  -  Comando Fox  -  Uşa de la baie  -  Legendele Căutării  -  Cojocul (Cujuh)  -  Oglinda  -  Zei şi oameni  -  Omega  -  Povestea unui ceas  -  Luminile oraşului XXIV  -  Planeta ascunsă  -  Prima pagină  -  Uitare  -  Mărturisirea lui Abel  -  Jocul Zeilor (IV)  -  Detenţie  -  La lumina...  -  În umbra deasă a realităţii  -  Intoxicaţia. Investirea de novice  -  Jocul  -  Cruciada bucătarilor  -  Nebunul  -  Vară cu ciocănitori  -  Mr. Loverman


Lumea prin ţeava puştii

Lumea prin ţeava puştii
  Lucian-Dragoş Bogdan
A tricky individualism
Not yet
Tears of a star
My values vs. yours II
My values vs. yours
varianta print

Lucian-Dragoş Bogdan



Publicat Luni, 31 Martie 2003, ora 10:05

      Aretha aseza pe mica masuta de pe veranda tava împletita inundata de struguri. Din mijlocul adunaturii de boabe se iveau, asemenea unor turnuri, cele doua pahare cu limonada. Am multumit aproape în soapta si mi-am îndreptat atentia asupra batrânului. L-am privit cum statea cocârjat în scaunul lui cu rotile, pe mânerele caruia mâinile patate si scheletice tremurau continuu. Purta o camasa în carouri, decolorate de prea multa purtare. Din mijlocul gulerului uzat se ridica scheletic gâtul lung, ca de bâtlan, care sprijinea capul colturos cu riduri adânci cascate pe obrajii pe care si-i molfaia continuu si în jurul ochilor bolnavi, abia mijiti. Sprâncenele erau napârlite si, deasupra lor, fruntea statea ascunsa în spatele unui paienjenis de cute. Parul alb, tuns cazon, parea singurul pe care în afara culorii nu-l atinsese vârsta; era des si aspru. A, mai era desigur si nasul. Un nas acvilin, ascutit parca pe piatra unui polizor; singura asemanare între batrânul din fata ochilor mei si chipul tânar si viguros care zâmbea din fotografia îngalbenita de vreme de pe biroul de lucru.

      Privirea obosita parea ca scruteaza zarea, desi nu era capabila sa contureze lucrurile aflate mai departe de doi metri. Stiam însa ca nu scruta zarea spatiului care se întindea în spatele gradinii, deasupra lacului cel adânc.

      Batrânul scruta zarea timpului si probabil dupa cum îi apareau imaginile în fata ochilor mintii privirea i se înmuia sau devenea taioasa. N-am îndraznit sa-i întrerup slujba aceea sacra pe care o savârsea în templul timpului, asa ca am întins mâna dupa paharul cu limonada. Am sorbit o gura din lichidul rece în care cuburile de gheata aproape se topisera si am luat o boaba de strugure.

      Nu stiu daca pacanitul surd scos de pahar în momentul în care raceala lui m-a determinat sa-l asez din nou pe tava sau altceva l-a trezit pe batrân din reverie. L-am vazut doar cum îsi îndreapta capul spre mine, mijindu-si si mai tare ochii lacrimosi si încearca sa schiteze o urma de zâmbet, lasând sa se vada doi dinti strâmbi razletiti pe gingia inferioara.

      - Tot aici esti? au hârâit corzile vocale uzate.

      Am zâmbit si eu si am încuviintat. A dat din cap sau tremurul continuu m-a facut sa mi se para acest lucru? si atunci a vazut tava.

      - Aaa i s-a luminat chipul draguta de Agatha Ne-a adus limonada si struguri

      - Aretha, l-am corectat nu prea convins ca fac un lucru util.

      Nu m-a bagat în seama si a început sa se opinteasca spre masa, întinzându-si mâna scheletica terminata cu degete ca niste gheare. M-am grabit sa iau tava si sa i-o duc spre mâna. Menghina degetelor subtiri si tremurânde s-a închis peste boabele unui strugure si le-a dus la piept, de unde le-a bagat unul câte unul printre buzele subtiri si uscate. Dupa o vreme, m-a primit si pe mine în lumea viselor lui.

      - Toata viata mea am m-am uitat la lume prin teava pustii. Aveam un an când bunicul meu mi-a pus la ochi o carabina Martin-Henry pe care o avea atârnata pe perete. Ce s-au mai panicat atunci cu totii!

      A râs cu pofta, un fel de gâlgâit care s-a terminat într-o tuse seaca si înecacioasa. Am sarit de la locul meu si l-am batut pe spate, cu teama ca trupul firav se poate frânge oricând sub loviturile mele care mi se pareau prea viguroase. Când s-a oprit si-a dat seama ca scapase din mâna boabele pe care le mai avea si, bombanind, s-a întins dupa altele. L-am servit din nou si m-am asezat la locul meu.

      - A fost destinul meu. Sa vad lumea prin teava pustii M-am dus la scoala militara si m-au repartizat la infanterie. Îmi placea sa trag cu pusca. O puneam la ochi, uite-asa mâinile descarnate s-au întins asemenea sforilor unei marionete ocheam si pac! trageam. Eram cel mai bun tintas. Toti cei de-acolo ma stiau

      Mi-am notat discret în carnetel sa fac o apreciere a faptului ca toti cei cu care povestisem considerau ca fusesera cei mai buni din unitatea din care faceau parte. Era un subiect pe marginea caruia puteam face un întreg episod.

      - Veneau superiorii furiosi când aveau câte un pluton de tintasi prosti. Si stii si tu cum e, trebuie sa fie rezultate bune, sa dea bine la inspectii

      Nu stiam. Stagiul militar îmi fusese refuzat din cauza motivelor de sanatate care ma faceau sa nu sper sa prind o vârsta atât de înaintata ca batrânul din fata mea.

      - Ce facem? Ce facem? se agitau toti. Chemati-l pe Pete. El e cel mai bun! îsi amintea întotdeauna câte un sergent. Am scapat de multe munci cu asta. Puneam pusca la ochi, uite-asa, ocheam si pac! înca unul avea punctaj bun, iar eu scapam de frecat WC-ul

      Spusele lui s-au pierdut într-un mormait ininteligibil apoi s-au stins. Cazuse din nou prada fantasmelor lui si scotea doar din când în când câte un pac! sec. Am profitat de moment ca sa mai iau o gura de limonada. Mi-am îngaduit apoi si eu un moment în care sa ies din agitatia continua si sa observ ca cerul este senin, fara macar o umbra de nor si ca pe el se schiteaza minunate siluete de pasari al caror ciripit ascutit facea sa vibreze gradina. Nu adia decât o boare lina care aducea spre noi mirosul îmbatator al florilor de lânga lac. Am scuturat din cap; aveam atâtea lucruri la care trebuia sa ma gândesc cum voi concepe articolul, cum voi insera interviurile cu fiecare veteran în parte, câte episoade sa contina materialul încât nu trebuia sa pierd timpul cu prostii. Se pare ca gestul meu l-a adus la realitate si pe batrân caci acesta a dus din nou spre buze o boaba de strugure.

      - A venit razboiul , a reluat el. Stii si-a îndreptat din nou ochii bolnavi spre mine m-am gândit de multe ori la mine ca fiind un fotograf. Un fotograf care face oamenilor ultima poza. Pun pusca la ochi, uite-asa, ochesc si pac! surprind ultimul instantaneu din viata omului Multi nemti am fotografiat în razboi

      S-a oprit din nou dar nu s-a rupt de lume; parea doar ca numara în minte victimele.

      - Nici unul din cei spre care m-am uitat prin teava pustii n-a scapat.

      - Pacat ca nu le-ati putut face cu adevarat fotografii, am încercat sa dau un spirit oarecum glumet relatarii dupa cum mi se parea si ideea batrânului.

      M-a privit impasibil, fara urma de umor.

      - I-am fotografiat. Pe toti. Prin teava pustii. Sunt aici cu totii si-a ciocanit el teasta. Aici se afla poza fiecaruia

      Am înghitit în sec. Nu cred ca as fi fost capabil sa port în suflet povara atâtor vieti. Din relatarile celorlalti ramasesem cu impresia vaga ca de la un anumit moment încolo nu mai constientizezi ce faci. Tragi si gata, treci mai departe.

      Batrânul din fata mea îmi dadea o noua dimensiune a iadului interior.

      - Erau nemti, am încercat sa trec peste momentul acela. Erau rai si trebuiau ucisi ca sa nu duca lumea la dezastru!

      - Asa vedeam si eu lucrurile atunci. Asa le-am vazut si în Vietnam

      Nu cred ca batrânul o spusese cu intentia de a ma face sa ma simt prost, dar asta s-a întâmplat. Chiar daca admiteam printr-o logica foarte subtire, de altfel simplista ca nemtii erau un pericol pentru omenire si trebuiau opriti, nu puteam spune acelasi lucru despre bietii vietnamezi. Ca multi altii si eu consideram razboiul din Vietnam ca pe un lucru cu care n-ar fi trebuit sa ne mândrim. Dar tinând cont ca evenimentul respectiv nu facuse parte din istoria vietii mele nu aprofundasem prea mult problematica.

      Vocea hârâita continua sa repete aceeasi melodie obsedanta, ca un disc zgâriat:

      - Puneam pusca la ochi, uite-asa, ocheam si pac! trageam

      A închis ochii si a oftat.

      - Aveti vreun regret pentru ce ati facut?

      Nu mi-a raspuns direct.

      - Regret ca nu am putut niciodata sa vad lumea prin teava pustii

      L-am corectat, convins ca gresise.

      - Nu! m-a contrazis. Ma refer la faptul de a o vedea prin teava pustii, efectiv. Ca un glont. Mic, privind speriat la tunelul lustruit care vrea sa te scuipe într-o lume pe care nu o cunosti, o lume care va însemna moartea. Moartea ta ca glont, moartea celui lovit. Te afli la capatul unui tunel lustruit si privesti spre capatul celalalt unde se afla un piept sau un cap. Acolo trebuie sa ajung! îti zici. Te arcuiesti, astepti si pac! tâsnesti într-un drum fara întoarcere

     

      O luna mai târziu am auzit ca murise. Aretha gasise scaunul cu rotile lânga lac, cu pusca asezata de-a latul pe mânere. Trupul nu a reusit nimeni sa-l pescuiasca din apa, asa ca au îngropat pusca si o fotografie în locul lui.

      Privesc pe fereastra deschisa la cerul senin pe care schitele pasarilor ciripesc guralive si ma gândesc ca probabil nici daca ar seca lacul nu l-ar putea gasi pe batrân.

      Poate ca, printr-un miracol, a pornit pe drumul fara de întoarcere asa cum a dorit: din teava unei pusti.

     

© Copyright Lucian-Dragoş Bogdan
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online