science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Corabia nebunilor  -  Jurământul  -  Lumina neagră  -  Poveste cu un cui  -  Recreaţia  -  Catedrala  -  Dumnezeul unei lumi mărunte  -  X Factor  -  Puroi I  -  Sender: High_Orbit_God  -  Gender X  -  Luminile oraşului XIX  -  Ea, eu şi ei  -  Fluturi  -  Asura Ni, Drahan - I - Bolte de Crini  -  Aniversarea  -  Satiră robotică  -  Călătorii cu îngeri  -  Uşa de la baie  -  Peştera I  -  La vânatoare da "Eilian"  -  Cartea cu autor necunoscut  -  Cincizeci  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (II)  -  Triunghiul roşu  -  Călătorie în spaţiu-timp  -  Manifestul de aur al desăvârşirii  -  Darul divin  -  Primăvara nucleară  -  Panica  -  Nebunul  -  Ziua a şaptea  -  Spiritul este liber şi insurgent  -  Mărire şi decădere  -  Jocul Zeilor (VII)  -  Jocul  -  Lacrimi de stea  -  În beci  -  Ambiguitate clinică  -  În tren  -  Valea blestemată  -  Ancheta  -  Cristerra  -  Depozit.03  -  Meduza (IX)  -  Casa de la marginea pădurii  -  De acum şi până-n noapte  -  Luminile oraşului VIII  -  Fragmentalism  -  Luminile oraşului 2 (II)


Pânza de paianjen

Pânza de păianjen
  George Grigore
Program de criză
Misiunea
Ceasul voinicului
Gândacul
ªahul de duminică
varianta print

George Grigore



Publicat Duminică, 25 Martie 2007, ora 17:49

      - Perfect, spune Tony Anderson pentru sine, este ora 14.11. Am deci exact 11 minute de la decolare si toate merg perfect!

      Îsi mai arunca o data privirea peste tabloul de bord si constatând cu încântare ca se încadrase în parametrii prestabiliti cupla pilotul automat. Asteptase atât de mult aceasta misiune! Pilota cel mai nou model F 124 pe care realizatorii îl botezasera mai în gluma mai în serios Strigoiul, pentru simplul fapt ca datorita materialelor din care era construit si vitezei mult superioare celor mai rapide aparate existente nu putea fi detectat cu radarele obisnuite. Specialistii americani în aeronautica studiasera si construisera în paralel si un aparat de urmarire, singurul în lume capabil sa faca fata performantelor tehnice ale noului aparat de spionaj. Strigoiul era dotat cu cea mai noua aparatura de filmare coordonata de computer ce putea înregistra metru cu metru, pâna în cele mai mici amanunte, teritorii de mii de kilometri pastrati în timp record, transmitând în aceeasi clipa imaginile sintetizate la baza, dând astfel la iveala posibilele baterii mobile de rachete. Avea o autonomie de zbor la care nu visasera niciodata pionierii aviatiei, ce i permitea sa traverseze Pacificul, sa filmeze teritoriile de rasarit ale Chinei si Rusiei si fara escala pentru alimentare sa se întoarca la baza din Nevada.

      Asta era ceea ce se stia, ce nu se stia decât într-un cerc restrâns la Washington era ca trebuia sa depisteze eventualele baze ale neavenitilor de aiurea din univers si care se instalasera pe planeta fara stirea si fara voia jandarmului umanitatii, care era SUA.

      Zbura de 11 minute în prima lui misiune adevarata, cu Tony Anderson pilot, cel mai bun din câti avusese US Air Force vreodata. T.A., cum obisnuiau sa-i spuna apropiatii, fusese supus unor teste draconice pâna obtinuse în sfârsit favoarea de a fi primul în top-ul celor mai buni dintre cei buni.

      - OK, capitane, ai pus Strigoiul pe traiectorie, toate sunt ca la carte, deci este timpul sa sarbatorim evenimentul! Privi mai întâi spre detectorul de fum, apoi apasa butonul, deconectându-l. Avea un chef al naibii sa traga un Camel din pachetul strecurat pe sub nasul celor din paza. De cutiile de bere fara alcool nu se legasera. Era bautura tuturor pilotilor fortelor aeriene si era consumata pentru a le potoli setea. Scoase o cutie din micul frigider din stânga lui, o desfacu, apoi îi aprinse o tigara. Se rasuci si ridicând cutia în semn de noroc spuse:

      - A votre sante, monsieur president si în a voastra, fraierilor care va holbati muti de uimire si de admiratie la ecranele din fata voastra, urmarind minunatia asta de aparat! Stia ca acolo, în urma, în Nevada, cât si la Washington, câteva zeci de perechi de ochi îi urmareau zborul cu multa atentie. Îsi bau în liniste berea, stinse chistocul pe capacul cutiei si le arunca în container. Instalatia de climatizare evacuase tot fumul, asa ca putu conecta din nou senzorii de incendiu. Mai arunca o privire peste indicatorii de bord: 22 de mii de picioare altitudine, 1700 de mile viteza, directia vest, foarte usor deviata pe o axa de câteva grade spre sud-vest. Pilotul automat îsi facea datoria si el putea visa linistit la vacanta ce îl astepta dupa aceasta misiune. Zece zile în Hawaii, cu Mary Lou, pe banii guvernului era ceva si se gândea ca în sfârsit putea si el sa faca ceva pentru femeia iubita, sa-i cumpere un mic cadou, un flecustet de aur, dar cu valoare simbolica. De doi ani de când o cunoscuse nu reusise sa faca mare lucru si asta numai pentru ca-l împinsese necuratul sa îsi cumpere o casa si blestemata îi înghitea aproape toata blestemata de solda cu blestematele de reparatii, nemailasându-i decât acolo câtiva blestemati de dolari cu care sa-si duca blestemata de viata.

      Acum însa, daca tot scapase de hangarale si punea mâna pe o suma frumusica de parale avea de gând sa se însoare cu Mary Lou acolo, pe plajele hawaiene, si sa traiasca o luna de miere care de fapt se reducea doar la zece zile, fericit, fara telefonul stresant care îl putea trezi când era somnul mai dulce, fara nenorocitii de superiori suspiciosi si cercetatori, care stiau sa dea numai ordine si fara hârbul lui de Chevrolet tip 1960, care mai avea putin si începea sa-si piarda suruburile pe drum. Se pierdu asa în visare pret de mai bine de un ceas. În sfârsit setea îl facu sa revina la realitate, se apleca, mai scoase o cutie de bere fara alcool, o desfacu si sorbi câteva înghitituri. Privi spre ceasul de la bord care indica acum ora 15.25. Zbura deci de o ora si douazeci si cinci de minute, se afla deaspura oceanului si toate erau bune.

      Deodata avu o senzatie ciudata. Avu impresia ca zboara, dar cu toate acestea nu înainteaza. Se simtea ca o musca prinsa în firele subtiri si lipicioase ale unei pânze de paianjen, care da din aripi, se zbate, se agita dar nu reuseste sa se desprinda. Se simtea o musca prinsa în capcana, gata sa fie devorata, sa fie înghitita de monstrul otravitor ce croise acea încrengatura ucigasa. Tony decupla pilotul automat si trase de mansa, trase puternic, atât de puternic încât în conditii normale ar fi facut un luping perfect. Pozitia aparatului, pozitia lui rãmase aceeasi, aceeasi pozitie de muscã prinsã în fire, în firele lipicioase ale pânzei de pãiajen. Apãsã palonierul, trase brusc de mansã si virã stânga, asa cum învãtase la scoala de zbor cã trebuie sã scapi din tesãtura de raze orbitoare ale reflectoarelor, dar rezultatul fu acelasi. Schimbã manevra pe dreapta si tot degeaba. Spaima îl înghetã, îi pãtrunse în oase si îl determinã sã ia o ultimã hotãrâre. O tentativã care se putea dovedi sinucigasã: apãsã din nou palonierul, împinse mansa pânã când simti cã se opune, apoi virã brusc dreapta. Trebuia sã intre în vrie, sã fredeleascã aerul cu un surub, ca un burghiu fãrã sfârsit, sã se înfigã în hãul de aer de sub el, apoi în abisul lichid al oceanului pânã când avea sã se zdrobeascã într-un final pe fundul mâlos al apelor. Cu toatã strãduinta, pozitia sa, pozitia aparatului, rãmase aceeasi, muscã prinsã în capcanã, muscã ce nu putea înainta, bâzâia si nu se putea ridica sau coborî cu toatã strãduinta creierului uman si a celui electronic care o guvernau.

      - Dumnezeule, asta ce mai e?!

      Privi pe ecranul radarului si în clipa aceea avu impresia cã un pãiajen urias, înfometat, se îndreaptã spre el.

      - Mayday! Mayday! Sunt 417, Tony Anderson! Mayday! Sunt prins în pânza unui pãianjen urias. Se apropie de mine!

      Cei din Nevada si de la Washington priveau înmãrmuriti pe monitoare fãrã sã poatã schita vreo miscare. Aparatul ultramodern, Strigoiul lor, pãrea mic, mic de tot ca un tântar pe lângã monstrul ce se apropia încet încet, sigur de sine, pregãtit sã-l înghitã, sã-l devoreze, sã-l termine.

      - Mayday! auzirã cu totii ca un ecou îndepãrtat vocea lui Tony ce se pierdea în mãruntaiele monstrului galactic.

     

© Copyright George Grigore
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online