evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Bumerangul lui Zeeler  -  Pescarul la apus  -  Luminile oraşului XXV  -  Casa de la marginea pădurii  -  Mămica şi El Diablo  -  Nu ne vom mai întâlni în toamnă, domnule profesor !  -  Ankirah  -  Cărăușul  -  Damnarea numelui  -  Închis  -  Jocul Zeilor (IV)  -  Luminile oraşului XXVI  -  Gheşeft  -  Îngerul cenuşiu - Gabrielle  -  Călătorii cu îngeri  -  În tren  -  Chat Room  -  Nu vreau să fiu un erou !  -  Uitare  -  Fie-mi apa uşoară !  -  Children of mine  -  Vânătoarea  -  Luminile oraşului XIX  -  Nebunul  -  Un bilet de plecare de pe Soregaard  -  Un viol ratat (Din neant)  -  Gol  -  Camera de la capătul holului  -  Poveste de mahala I : Meciul  -  Nouăsprezece zile (I)  -  Mesajul  -  Povestea (?) Pensionarului Incredul  -  Fata din vis  -  Novo Homo Sapiens  -  Detenţie  -  Drum fără întoarcere  -  Vânzatorul  -  Enigma de cristal  -  Toate filmele româneşti au un final trist  -  Nu este prima dată  -  Fortul  -  Principiul alibiului  -  Portiţa  -  Capsula  -  Café du Marcel  -  Peştera II  -  Al nouălea iad  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (I)  -  Efect de înflorire (Napoca)  -  Luminile oraşului XII


Inelul de platină

Inelul de platină
  George Grigore
Program de criză
Misiunea
Ceasul voinicului
Gândacul
ªahul de duminică
varianta print

George Grigore



Publicat Duminică, 8 Aprilie 2007, ora 17:44

      În dupa-amiaza aceea de vara târzie dar înca foarte calduroasa, cu un soare rosiatic ce facuse aerul atât de greu respirabil, iar caldarâmul - o pasta neagra în care ti se înfundau tocurile, si care pleostise animal si planta, totul de-a valma în oraselul D., ascuns printre dealurile transilvane, s-a petrecut un eveniment care avea sa fie subiectul preferat în discutiile localnicilor multi ani dupa aceea.

      Familia Papp Zoltan si Maria au avut o fetita care în ziua aceea împlinea 3 anisori. Era un copil tare reusit si cei doi tineri parinti nu mai puteau de dragul ei. Pe lânga faptul ca era de o frumusete neobisnuita, micuta era înzestrata si cu o memorie de computer. Aceste calitati stârneau admiratia, dar si invidia vecinilor. Copilul nu fusese dus mai departe de strada pe care locuia, dar nici nu-si manifestase dorinta de a cunoaste si alte locuri. Se multumise pâna în acea zi cu jocurile si cu vecinii de seama ei, ba chiar si mai marisori nitel. Dar în acea zi avea sa se rupa firul nepasarii. De unde pâna unde o curiozitate si un neastâmpar necrutatoare pusera stapânire pe fetita. Parintii plecasera de dimineata la serviciu, iar ea, de cum se trezise, iesise la poarta, se asezase pe canapea si, fara nici un chef de joaca, ignora efectiv toate încercarile prietenilor sai de a o provoca la joc. Cu blonzii cârlionti cazuti peste fruntea-i inteligenta, cu ochii ei albastri si iscoditori lasati în pamânt, cauta parca sa desluseasca misterele firelor de praf si de nisip de pe trotuar. Deodata o voce blânda si placuta o trezi la realitate:

      - Ce faci, Miki?

      Fetita ridica privirea spre cel care îi spusese pe nume si, mirata ca persoana nu face parte din rândul cunostintelor ei sau ale parintilor, pleca din nou fruntea si îsi relua studiul asupra naturii firelor de praf.

      - Ce faci, Miki? întreba iarasi tânarul blond si frumos din fata ei. Când fata ridica din nou privirea relua: Nu ma recunosti? Sunt eu, Mihai, fratele tau.

      Fetita îl privi îndelung în ochii sai albastri, limpezi ca cerul de vara dupa ploaie, îi admira cârliontii blonzi, galbeni ca spicul de grâu, trase cu coada ochiului spre o suvita din parul ei si, constatând ca are aceeasi culoare, spuse:

      - De ce spui ca suntem frati, numai pentru ca avem amândoi parul blond si ochii albastri? Pe Pamânt sunt cel putin o suta de milioane de oameni blonzi cu ochii albastri si cel putin cincizeci de milioane sunt cârliontati ca mine si ca tine si asta nu înseamna ca suntem frati decât întru Christos.

      - Da, ai dreptate, dar priveste aici, si târarul scoase o oglinda mica, de buzunar, pe care o puse în fata fetei. Priveste în oglinda si compara imaginea ta cu chipul meu. Nu-i asa ca seamana ca doua picaturi de apa?

      Copilul cerceta îndelung ceea ce avea în fata si într-un târziu spuse:

      - Se pare ca ai dreptate, Mihai, dar asta nu-i o dovada.

      - Bine, vino cu mine, zise tânarul, si luând-o de mâna pornira în susul strazii, acum pustie. Dupa mai multe sute de metri cotira la stânga si dupa ce mai parcursera o bucata de drum o apucara pe o straduta pavata cu piatra de râu, bolovani mari si rotunzi, neteziti de scurgerea timpului si a apei.

      Deodata cerul se întuneca, de parca nori negri si grosi ar fi coborât deaspura caselor. Frunzele copacilor fosneau iar cuburile de granit de pe trotuar parca gemeau sub calcatura lor. Fetita îl strânse puternic de mâna. Îi era teama.

      - Ce se întâmpla, Mihai? Mi-e frica!

      - Nu-ti fie teama, am ajuns. Priveste! Nu recunosti? Este casa noastra. Parintii ne asteapta.

      Împinse o poarta de lemn care scârtâi sinistru si se îndreptara calcând pe gazonul proaspat tuns spre cladirea cu etaj ce se profila în fundul curtii, acoperita de iedera si cu trepte tocite de vreme. În prag, un barbat si o femeie de o frumusete stranie, cu chipuri nobile, dar palide, îi asteptau cu priviri blânde si pline de bunavointa. Când ajunsera lânga ei, barbatul spuse:

      - Bine ai venit, Miki, a trecut mult timp pâna când fratele tau a reusit sa te gaseasca. Acum esti aici, esti cu noi. Vino! Ce faci? Nu o saluti pe mama?

      Fetita privea uluita la tot ce se întâmpla. Femeia îi parea cunoscuta, barbatul la fel. Avea senzatia ca-i mai vazuse cândva. Nu-si amintea când si unde. Se lasa prinsa de mâna si condusa în interiorul cladirii. Dupa ce strabatura un coridor întunecat, patrunsera într-o încapere luminata de un candelabru superb, pe care Miki îl recunoscu. Femeia îi facu semn sa se aseze si, dupa ce savura minunata dulceata de agrise si bau sucul de coacaze, “mama” se apropie de ea si, luându-i mâna, îi puse pe degetul mare un inel de platina cu o uriasa piatra pretioasa. Deodata salonul se întuneca, pamântul începu sa se zgâltâie, cladirea sa trosneasca din toate încheieturile, o lumina orbitoare fulgera o clipa si totul se destrama.

     

     



     

      Pe masa din sufragerie trona pe o farfurioara de argint un inel de platina cu o uriasa piatra. Oricât au cautat-o parintii, militia, fetita nu a mai fost gasita niciodata. Dar ceea ce a zguduit cu adevarat oraselul D. a fost aparitia giuvaerului pe masa din sufragerie…

     

© Copyright George Grigore
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online