evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Povestea knorgului care îşi caută mama  -  Luminile oraşului XX  -  Lunea Maniacilor  -  Tata, ceasul şi căpşunile  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (II) Poetul Soarelui  -  Drumul spre (II)  -  Dimineaţă târzie  -  Lumea lui Ingo  -  Ambuscadă pe Uslar  -  Renaşterea...  -  Prima pagină  -  Uşa de la baie  -  Gender X  -  Jocul  -  Ion cel fericit  -  Floarea de loldilal  -  Jocul  -  Variaţiuni pe o temă mai veche  -  Paznicul grădinii de piatră  -  Elegie pentru Jeromed  -  Puroi III  -  Enigma de cristal  -  Începutul  -  Greaţă  -  Aici şi acum  -  Experimentul  -  Soldatul  -  Ghavany  -  Vizita  -  2 fast 4 you  -  Vatmanul - Reacţiile, Epilog  -  Vrăjitoarea  -  Ulysse şi Hector  -  Cyborg story  -  Aer  -  “Virusul”  -  Eu şi Cu Mine  -  Toate celelalte popoare  -  Corespondenţă literară  -  Meduza (I)  -  Luminile oraşului IX  -  Luminile oraşului V  -  La chambre quotidienne (fr)  -  Supravieţuitorul  -  Casa nebunilor  -  Păsări de pradă  -  O Poveste (?) modernă  -  Engel  -  Asaltul  -  Simbioza


Cap de listă

Cap de listă
  Gabriel Florian
Triunghiul roşu
varianta print

Gabriel Florian



Publicat Duminică, 22 Aprilie 2007, ora 09:29

      Byron privea pe fereastra biroului sau, care se afla la etajul 425. Statea în picioare, cu mâinile la spate si contempla megalopolisul prafuit. Prin fata ferestrei se desfasura un adevarat furnicar; navetele de transport zburau dintr-o parte în alta asemenea unor muste electrice, agitând aerul infect. Razele soarelui la asfintit, penetrând cu greu smogul, calmau oarecum întreaga priveliste. Fereastra era oaza lui de liniste. Statea asa cam zece minute pe zi.

      -Domnule Presedinte! Se auzi vocea din spatele lui Byron.

      Asa era. El era presedintele. Presedintele unei firme de constructii. Construiau orice, oriunde. Avea reprezentante pe opt planete colonizate. De aici ieseau banii. Colonistii aveau nevoie de case, iar el avea navetele, modulele de constructie si robotii necesari. Folosea roboti deoarece erau mai ieftini decât oamenii, lucrau în conditii extreme si nu se plângeau. Au fost cazuri când firma lui a construit si pe asteroizi. Dar acum chiar ca prinsese pestele cel mare. Cea mai mare afacere de când a luat fiinta firma lui. Un grup de bogatasi, dintre care faceau parte fosti demnitari, prim-ministrii si chiar fostul presedinte al Uniunii Europene, au hotarât ca viata pe care o mai au merita traita din plin, dar nu aici pe Pamânt. Asa ca au cumparat o întreaga planeta, undeva la marginea galaxiei. O planeta de clasa D, asemanatoare cu Terra, fara fiinte inteligente si fara pradatori fiorosi. Au denumit-o Paradisya. De altfel singurele fiinte care populau planeta erau niste animalute sub forma de bulgari de zapada care nu faceau altceva decât sa manânce iarba toata ziua. O adevarata gradina a Edenului. Iar rolul lui în toata aceasta afacere a fost sa construiasca un întreg oras. Un oras construit din palate magnifice, cu fântâni de cristal, marmura din creln negru, un material extrem de scump si greu de gasit. Se gasea doar pe anumiti asteroizi care se aflau de partea cealalta a galaxiei. Piscine, umplute cu apa de ambrozie, o substanta extrasa din glandele unor melci care traiau doua mii de ani, care avea efecte de întinerire a pielii. Palatele erau mobilate cu cele mai scumpe si mai rare mese si scaune, cusute cu fir de platina. Tot ce alegeau beneficiarii era cap de lista. Cele mai scumpe materiale si obiecte. Palatele se aflau în mijlocul unor gradini imense în care erau plantate cele mai rare, exotice si mai frumoase flori. Iazuri pe care pluteau în liniste o specie de rate special adusa, care avea penajul în toate culorile curcubeului. Pasari rare aduse de pe planete îndepartate, care erau faimoase pentru trilurile lor, erau instalate în cuiburi special construite, în copacii de lânga palate. Astfel beneficiarii se trezeau dimineata în armonie si odihna.

      - Domnule Presedinte! Se auzi din nou vocea.

      Era adjunctul sau.

      - Ce e Corbell? Spuse Byron pe un ton vizibil iritat.

      -Domnule Presedinte, spuse acesta disperat, avem probleme mari.

      - Nu ma tine în suspans. Stii ca nu-mi place.

      - Toti ocupantii planetei Paradisya au disparut.

      - Au plecat?

      - Nu, pur si simplu au disparut.

      - Cum naiba sa dispara? Doar nu au intrat în pamânt.

      - Nu a plecat nici o naveta de pe planeta si nici nu figura vreo plecare în registre, spuse Corbell cu un tremur vizibil în voce.

      - Stai un pic. Calmeaza-te. Trebuie sa existe o explicatie logica. Cine a dat alarma?

      - Cineva din administratie. A venit în inspectie pe planeta si...nimeni. A cautat o zi întreaga, apoi a venit direct pe Pamânt. A alertat Consiliul de Securitate si acum ne asteapta o comisie jos. E urgenta treaba.

      -Bine atunci invita-i la mine în birou.

      Nu dura mult si în biroul lui Byron aparura trei indivizi. Nu erau prea bine facuti si aveau aerul unor bibliotecari. Aparent seful lor era un bosorog pipernicit, cu o palarie neagra, gen anii 1960.

      -Dânsii sunt de la Consiliul de Securitate, spuse Corbell încercând sa-si mentina calmul.

      - Spune-ti domnilor, si Byron facu semn spre scaune. Doriti o cafea.

      - Domnule Byron, sa trecem peste politeturi. Am venit aici cu o treaba foarte serioasa.

      - Sunt numai urechi. Care este problema?

      - Domnule Byron sunteti acuzat de crima.

      În momentul acela Byron simti ca-i cade plafonul în cap si ca zidurile biroului se prabusesc pe el. Stia ca nu-i de glumit cu cei de la Consiliu. Te pot trimite în exil nevinovat. A mai auzit astfel de cazuri. Chiar un coleg de bransa a fost gasit nod în papura ca sa salveze progenitura unui senator european de la exil. Exilul era cel mai râu. De acolo nu te puteai întoarce. Existau doua planete penitenciar, în care nu exista politie, iar cei de acolo se autoadministrau. Era un gen de evul mediu combinat cu fiecare pentru el. Era groaznic. Dar trebuia sa se calmeze. Inspira adânc.

      - Domnilor, dar eu nu am ranit o musca în viata mea, cum as fi putut sa comit o crima. Este absurd.

      - Nu domnule, nu este deloc absurd, spuse nazal omul cu palarie. Este chiar foarte simplu. Sunteti acuzat de uciderea colonistilor de pe planeta Paradisya.

      - Domnilor, ce naiba! Racni Byron, ridicându-se în picioare. Nici macar nu am parasit orasul. De trei ani nu am mai plecat de pe Pamânt. Se poate verifica. Am înregistrari video, am martori...

      - Ne temem ca nu este asa de simplu, spuse din nou omul cu palarie. Din investigatia pe care am realizat-o, în regim de urgenta, reiese clar ca dumneavoastra Midas Byron, ati ucis 230 de colonisti. Dintre care unul era chiar cel mai bun prieten al meu.

      Asta mai lipsea, se gândi Byron. Acum nu numai ca am omorât 230 de colonisti, dar a trebuit sa-l omor si pe cel mai bun prieten al sfrijitului. Îi trecu repede prin minte numele unor avocati buni, unii chiar prieteni foarte apropiati. Byron se aseza calm.

      - Cum am putut sa omor 230 de oameni de la miliarde de ani lumina, fara sa parasesc orasul?

      - Noi, cei de la Consiliul de Securitate nu ne jucam cu vietile oamenilor. Noi avem dovezi. Si îi întinse lui Byron o mapa.

      - Ce este asta? Întreba confuz.

      - Cititi domnule Byron.

      Byron lua dosarul si îl deschise. Erau liste cu materiale de constructii, mobilier, plante. O lista sumara livrata de compania lui pentru constructia palatelor de pe Paradisya.

      - Da, si ce-i cu asta? Spuse iritat Byron.

      - Este lista cu materialele furnizate de compania dumneavoastra?

      - Da, si ce-i cu asta? Spuse din nou si mai iritat.

      - Este semnatura dumneavoastra prezenta pe aceste acte?

      - Da.

      - Deci recunoaste-ti ca ati aprobat aceasta lista?

      - Da, spuse Byron cu un glas mai topit.

      - Vedeti dumneavoastra, pe aceste liste se afla materialele dintre cele mai bune.

      - Asta au ales clientii. Cap de lista, spuse Byron un pic mai relaxat.

      - Da, dar ce nu ati observat, este ca pe aceste liste se afla si un lucru care nu are ce cauta acolo. În toate cele 120 de imobile care compun colonia Paradisya, ati introdus si o planta. O planta extrem de rara si chiar extrem de scumpa.

      - Cap de...

      - ...lista. Da, domnule Byron. Dar ce trebuia dumneavoastra sa stiti înainte sa introduce-ti aceasta planta în catalog, era ca aceasta planta, este una carnivora.

      Byron se albi la fata. Cum se putea întâmpla una ca asta. Nu avea cum sa stie, doar nu era botanist. El nu stia nici macar sa faca diferenta între doi cactusi. Ce naiba, doar era om de afaceri.

      - Asa ca domnule Byron ma vad obligat sa va arestez.

      - Dar, dar...

      - Haideti, ne asteapta masina jos.

     

     



     

      Fusese judecat, gasit vinovat si trimis în exil. Acum se afla pe una dintre planetele penitenciar. Fara firma, fara nevasta, fara catel, fara nimic. Statea la rând la un fel de cantina improvizata si-si astepta rândul la portia de laturi pe ziua de azi.

      - Ce doriti, terci sau ciorba?

      - Cap de lista, spuse Byron în zeflemea.

     

     

© Copyright Gabriel Florian
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online