evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Vizita  -  Inelele lui Saturn  -  Duel în Lumea Visurilor  -  Damnarea numelui  -  Meduza (XII)  -  Molecula Vieţii de Apoi  -  Locul pierdut  -  Fălci însângerate  -  John-486  -  Submarinul Roşu  -  Luminile oraşului XIII  -  Ultima ispitire a sfântului Anton  -  Salvatorul  -  Asura Ni, Drahan - I - Bolte de Crini  -  Avatarul  -  Jazzonia : Cartea Cruciadelor  -  Hora Ielelor, Pensiune III  -  Meduza (VIII)  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (I) Prinţul Canalelor  -  Cojocul (Cujuh)  -  Gheşeft  -  Mesajul  -  Om vs. cyborg  -  Iubirea de pe Venus  -  Ceaţa  -  Poză de buletin  -  Vinerea Rozinelor Timpurii  -  Ziua a şaptea  -  Al nouălea iad  -  Un bilet de plecare de pe Soregaard  -  Fata din vis  -  Nu ne vom mai întâlni în toamnă, domnule profesor !  -  Caseta pirografiată  -  Citadela Asociaţiei  -  Între ziduri  -  Detenţie  -  Colecţionarul  -  Omul apropiat  -  Povestea unui ceas  -  Texte.01  -  Dansând pe sârmă  -  Tarsius  -  Gândacul  -  "Coincidenţă !" au strigat  -  Zombi  -  Revederea de 20 de ani  -  ªahul de duminică  -  Puroi II  -  Proză absurdă  -  Arma secretă


Alfa şi Omega

Alfa şi Omega
  George Grigore
Program de criză
Misiunea
Ceasul voinicului
Gândacul
ªahul de duminică
varianta print

George Grigore



Publicat Duminică, 29 Aprilie 2007, ora 18:28

      Facuse parte din cea de-a treia expeditie martiana, lansata de pe baza lunara MOON 3, realizata în urma unei strânse colaborari ruso-americane, în urma cu aproape zece ani. Misiunea echipei pe care o conducea fusese una de rutina, obisnuita la începutul celui de-al doilea deceniu al secolului XXI. Puternica nava fabricata în întregime pe satelitul natural al Terrei transportase pe orbita planetei rosii mari cantitati de alimente, medicamente si materiale de constructii.

      Paisprezece zile terestre cele trei navete de la bordul cargoului, într-un continuu du-te-vino, debarcasera în depozitele subsolice cele necesare continuarii procesului de teraformare, început odata cu debarcarea primului echipaj uman si construirea primei baze permanente pe suprafata lui Marte. Aceasta nebunie, cum o calificasera multi politicieni cu orientare populista, costase multe sute de miliarde de dolari cele doua natiuni pâna odinioara potrivnice. Rusia trecuse printr-o recesiune economica de-a dreptul cumplita, dar cu ajutorul Americii revenise pe linia de plutire înca din primii ani ai mileniului III. Marii investitori din Apus tratasera cu indiferenta riscul pe care si-l asumau, uitând ca doar cu putini ani în urma Europa de Est fusese dominata de cea mai ucigatoare plaga a umanitatii, comunismul, si pusesera pe picioare economia fostului lagar soviectic. Din acest plan de salvare nu fusesera omise nici România si nici tarile de la sud de Dunare, care avusesera si ele o contributie destul de mare la realizarea planului de cucerire a sistemului solar.

      Conceput prin anii '70 si pus la punct pâna în cele mai mici detalii prin deceniul IX, o fictiune pentru unii, realizabil pentru altii, un deziderat pentru cei mai multi, începuse cu prima misiune Marte, o expeditie alcatuita din patru nave de capacitate redusa ce aveau ca încarcatura un echipaj uman alcatuit din douazeci de astronauti si treizeci de tehnicieni, de asemenea materialul necesar stabilirii bazei permanente pe solul martian si desfasurarii în conditii aproape normale a activitatii pe durata a trei sau patru ani cât se estimase constructia bazelor selenare si a supercargoului ce avea rol de legatura între cele doua planete vecine. Se apelase la aceasta metoda deoarece specialistii în cosmonautica din cele doua tari considerasera ca evitarea gravitatiei celor doua planete era un punct câstigat în favoarea combustibilului care trebuia fabricat pe Pamânt. Acum iata acest monstru cosmic creat de mâna omului întorcându-se din primul sau zbor interplanetar ce durase mai bine de patru luni. Vladimir Borisovici Ivascenco, Volodea, cum îi spuneau toti, era comandant al echipajului ruso-american, alcatuit din doisprezece oameni, toti unul si unul, antrenati si la bazele americane din Florida si California, cât si la bazele rusesti de la Baikonur, acum un înfloritor centru al cosmonauticii mondiale. Asezat comod pe scaunul sau, revedea în memorie filmul calatoriei pâna în cele mai mici amanunte. Ajuns pe orbita circummartiana, aflata la 300 de kilometri de sol, se grabise sa faca primul zbor la baza cu una din navete si ramasese acolo pe toata perioada descarcarii lui Hercule I. Îsi imaginase în drum spre Marte ca va gasi o grota bine izolata de mediul extern, bine protejata, dar o grota si nimic altceva, utilata, aranjata sa poata asigura traiul celor câteva zeci de barbati si femei care se autoizolasera de buna-voie la milioane de mile de casa, de parinti, de rude, de prieteni. Nu mica i-a fost mirarea când în locul unei grote nenorocite a descoperit un adevarat orasel, alcatuit din vreo doua duzini de cladiri, protejate de o cupola din cuart sau ce naiba mai era, ca dadea niste irizatii de-ti înnebuneau privirea. Alaturi de mica asezare se întindeau pe câteva sute de hectare fermele bazei, un început al procesului de climatizare, care aveau ca scop, pe lânga asigurarea hranei locuitorilor, si producerea de oxigen, element vital în desfasurarea noii istorii a planetei rosii. Climatul era extraordinar, o colaborare perfecta între cei de acolo, prietenie si dragoste fata de aproape, o atmosfera patriarhala desavârsita, ce mai! Adevaratul EDEN al umanitatii. Biosistemul închis ce fusese testat cu câteva zeci de ani în urma pe Pamânt si care esuase lamentabil se dovedise aici cât se poate de viabil, poate si datorita vitregiei climei martiene. Locuitorii nu numai ca nu fusesera afectati de claustrarea la care se supusesera de buna-voie, dar erau mai bine si mai sanatosi ca oricând, ba înca si mai mult decât atât, unii chiar îsi întemeiasera si familii. Avusese norocul sa se nimereasca la baza chiar cu ocazia celui mai important eveniment, nasterea primului "martian" adevarat din istoria planetei, si cum întâmplator era foarte bun prieten cu tatal nou nacutului, un american cu care se cunoscuse la Baikonur, nu scapase pâna nu acceptase sa fie nasul micutului. În semn de respect, copilul primise numele nasului, care placea atât de mult parintilor sai. A petrecut minunat pe toata perioada cât a durat descarcarea cargoului si se despartise cu o usoara umbra de regret în suflet de locuitorii micii asezari martiene. La plecare îsi promisese sa faca tot ce-i sta în putinta sa-si convinga sefii sa-i dea comanda si pentru urmatorul transport cu Hercule I. Stia ce opozitie avea sa întâmpine, dar nu se lasa niciodata batut, era încapatânat ca tatal si ca bunicul sau. De multe ori maica-sa îi spunea ca de nu s-ar fi gasit metode de depistare a codului genetic paternitatea ar fi fost floare la ureche tocmai datorita acestei însusiri a barbatilor din familia Ivascenco. Mai era un motiv care atârna cam greu în hotarârea lui. O cunoscuse pe Sandra, sora americanului, o cunoscuse cu adevarat, desi o stia atât de bine din cele povestite de Joe. Se înfiripase, cum se spune, o dragoste la prima vedere. Fata îi placea mult, si acum, cu cât distanta dintre ei crestea, cu atât mai mare simtea golul din sufletul sau. Hotarâsera în secret ca la urmatorul drum sa se casatoreasca, urmând ca el sa obtina aprobarile de stabilire în noul orasel. Abia astepta sa-si marturiseasca planurile parintilor si sa le ceara consimtamântul, abia astepta!

      A doua zi trebuia sa ajunga pe MOON 3 si de acolo, cu Atlantis sau Odessa, depinde care îi astepta, sa zboare pe Terra, acasa, la Baikonur si de acolo la Ekaterinburg, oraselul sau drag în care se nascuse si copilarise pâna a venit vremea sa plece la studii. Pe undeva, atmosfera ce domnea în colonie îi amintea de casa, de orasul lui natal, de oamenii sai extraordinari, de linistea si pacea atotstapânitoare. În ultimii cincisprezece ani orasul fusese decontaminat în întregime si acum era atât de cautat si solicitat de turistii de pretutindeni!

      Mai încerca o data sa restabileasca legatura cu centrul de coordonare a zborului de la Atlantic City, dar aparatele refuzau sa aduca vreo unda, cât de mica, în difuzoare. Schimba frecventa pe Baikonur, dar nici aici nu primi nici un raspuns. Manipula antenele exterioare, dar liniste desavârsita, li nis te!

      - Thomson, la mine! striga înfuriat în interfon. Nu trecura nici doua minute si usa cabinei de comanda se deschise, lasând sa patrunda uriasul secund al lui Hercule I, un american solid, tot numai muschi, dar cu o expresie de copil nevinovat si o candoare de nedescris, tipice genului de oameni ce dispun de forta fizica iesita din comun. Ce se întâmpla cu legatura cu Pamântul? relua el. Ai cumva idee?

      - Cred ca da, domnule, dar ma tem ca ceea ce se petrece nu are darul sa va înveseleasca.

      - Ce naiba vrei sa spui?

      Thomson apasa pe un buton si ecranul din fata lui Volodea se lumina. Undeva, în departare, în bezna Universului, o lumina puternica fulgera întunericul, apoi, ca si cum nu s-ar fi întâmplat nimic, o liniste profunda si apasatoare îsi întinse aripile peste Univers.

      Un fior de gheta îl strabatu pe Volodea Ivascenco din crestet pâna-n talpi, paralizându-l.

      - Ce' ce-a ce-a fost asta?...

      - Pamântul, domnule,...a fost "Pamântul".

     

© Copyright George Grigore
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online