evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Circ  -  Dispariţia  -  Jocul Zeilor (IX)  -  Melcul  -  Furnizorul de vise  -  Zodia de apă - Niagara poetry  -  Zori  -  Nyprus  -  "ªi caii se împuşcă, nu-i aşa ?"  -  Castravetele  -  Tarsius  -  Îngerul cenuşiu - Gabrielle  -  Metastază  -  Floarea de loldilal  -  Cum să te fereşti de urs  -  Halta părăsită  -  Trãind în cercul vostru strâmt, vã credeţi genii  -  Cerc la persoana întâi  -  Chat Room  -  Contrapaganda  -  Pierderea  -  Zombi  -  Satiră robotică  -  Jocul Zeilor (VIII)  -  Nu deschideţi uşa  -  Mărire şi decădere  -  Octopolul  -  Clocitorul Josh  -  Întâlnirea  -  Misiunea  -  Depozit.01  -  Cincizeci  -  Revederea de 20 de ani  -  Mamal - Despărţirea  -  Arta fugii în cinci acte  -  “Virusul”  -  Vise în adâncuri de stâncă  -  System Error  -  Gânduri  -  Mr. Loverman  -  Gustul libertăţii  -  Poveste de mahala II : Oiţa rătăcită  -  Praf minune  -  Gena morţii este instituirea metafizicii moderne  -  Café du Marcel  -  Improvizaţie (teatru burlesc)  -  Turnul de calcar  -  Theron Girradus  -  10 minute pâna la explozie  -  Children of mine


Dispariţia

Dispariţia
  George Grigore
Program de criză
Misiunea
Ceasul voinicului
Gândacul
ªahul de duminică
varianta print

George Grigore



Publicat Duminică, 20 Mai 2007, ora 11:11

      - Alarma de gradul zero, alarma de gradul zero! rasuna vocea comandorului în difuzoarele salii de mese. Soimul si Vulturul pe pista de decolare! Misiune de lupta!

      Opt barbati în salopete de zbor sarira în picioare si dupa un salut scurt spre camarazii lor se îndepartara în goana. Usa se trânti dupa ultimul pilot facând ca zapada care înca mai cernea sa rabufneasca înauntru.

      - Au înnebunit fritzii astia daca mai ataca pe o astfel de vreme, zise bucatarul fara nici o adresa.

      - Ce stii tu, mai Godacule, care e cea mai a-ntâia vreme de atac?! îl zeflemisi unul din zburatori, capitan, pilot pe un bombardier.

      - Asa-i, dom’ capitan, asa-i, io nu stiu decât ce-i aia fasole, si cartoafe, sa traiti!...

     

     

      Bâzâitul se auzi din nou în difuzoare, apoi aceeasi voce grava, putin nazala, rasuna în încapere:

      - Peste 10 minute bombardierele la linie! Misiune de lupta deasupra Careilor! Va lasati ouale si va întoarceti! Atentie, nemtii sunt la marginea de est!

      Un alt grup, de asta data mai numeros, parasi sala.

      Bucatarul clatina din cap privind în urma lor apoi se strecura printre mese adunând tacâmurile si vesela murdara.

      Cele doua escadrile de vânatoare se aflau la verticala aerodromului la o altitudine de 2000 de metri. Norii ramasesera undeva sub ei. Acolo sus aveau cu totii senzatia de izolare. Sus – albastrul cerului; jos – norii si cât puteau cuprinde cu privirile nici urma de inamici.

      - Aparate inamice la ora trei! Rasuna vocea comandorului în castile fiecarui pilot.

      - Ora trei, domnule?

      - Câte sunt?

      - Nu se vede nimic, domnule comandor!

      - Rabdare, baieti, sunt înca departe. Incercati sa mai urcati. Ei zboara la 5000 si mai aveti doar 3 minute.

      - ‘teles, dom’ comandor, raspunse cel mai mare în grad, sarim la 6000.

      - Nu fortati prea tare, sa nu calati motoarele!

      - Aici e mai cald decât la sol, domnule…

      - Bine, baieti, succes! Va las linia libera, se apropie…

      Abia ajunsesera la 6000 de metri si pusesera cele opt aparate IAR pe orizontala de zbor, ca în departare se si aratara punctele negre care cu fiece secunda se mareau capatând esenta si forma. Erau 16 avioane inamice. Câte doua de fiecare zburator!

     

     

      - Vultur 2, sunt 1, doiule, ma auzi?

      - Sunt Vultur 3, domnule capitan, 2 are laringofonul emisie defect, dar de auzit va aude.

      - Doiule, ridica mâna daca auzi!

      Privi spre carlinga aparatului cel mai apropiat si zari mâna ridicata a pilotului.

      - In regula, baieti. Vultur 2 si cu mine atacam frontal, ne sprijina Soimul 3, Vulturii 3 si 4 învaluie flancul stâng, ceilalti soimi flancul drept.

      Erau sase Schtucass-uri si zece Messerschmitt-uri, toate de mare viteza, având si mitralior la bord. Se desfasurasera parând sa umple vazduhul cu aripile lor negre.

      Vulturul 1, capitanul Matei, care tocmai primise o telegrama de acasa prin care era anuntat ca e tatal unei fetite de 4 kilograme, se lansa în picaj, urmat îndeaproape de camarazii sai. Câteva secunde mai târziu avea în colimator o stiuca. Inclesta degetele pe mânerul mitralierei si trase. Toate cele 4 guri de foc scuipara moartea. Vazu plexicul carlingii inamicului înflorind, iar pilotul aruncat violent înapoi, facut una cu spatarul scaunului de zbor. O jumatate de teasta îi zburase în cabina iar din cealata jumatate sângele tâsnea cu furie. Deodata se trezi fata-n fata cu un Messer.

      - Ranversare dreapta, Matei! auzi în casca, ranversare dreapta!

      Apasa palonierul cu putere si trase de mansa pâna simti ca i se rup planurile. IAR-ul se lasa aproape brusc pe o aripa si trecu milimetric pe lânga avionul german. Curentul de aer facu sa tremure întreg aparatul. Matei crezu o clipa ca a fost lovit.

      - Bravo, domnule capitan, rasuna aceeasi voce.

      Matei privi o clipa în urma. Schtucass-ul intrase în vrie si acum se repezea ca un berbec urias, negru, spre sol. Mitraliorul, în disperarea mortii, incercase sa sara, dar corzile parasutei care se deschisese mult prea repede se agatasera de ampenaj, iar acum era un biet colet uman, victima sigura a impactului cu solul înzapezit. Se îndepartase binisor de câmpul de lupta. Facu un luping si repuse avionul cu botul spre inamic. Era totusi departe. Accelera. 4000, 5000, 6000 de turatii. Avionul începu sa vibreze. Distanta se micsora vazând cu ochii. Un Messer intra în raza de actiune a mitralierei sale. Dirija gurile de foc spre turela mitraliorului inamic. Neamtul se holba îngrozit când snopul de proiectile împrosca tandarile din plexic, nemaiputând schita alt gest. Privirea aceea îngrozita avea sa-i încremeneasca pe vecie pe chipul sau de adolescent.

      - Blestematii! striga Matei, au început sa trimita copii drept carne de tun!!!

      O stiuca îi taie calea. Incerca sa reduca. Prea târziu! Apasa palonierul cu brutalitate tragând cât putea de mansa, dar zadarnic. Comenzile nu se supuneau, pareau întepenite. Izbi cu violenta aparatul inamic, transformându-l într-o minge uriasa de foc.

      - Mateeeii!... rasuna vocea Soimului 1 în urechile sale.

      Socul se risipi curând. Inca mai zbura.

      - Ce naiba?!...

      - Matei, esti întreg?

      - Aici Vultur 1, raspunse el calm, totu-i în regula. Atentie, Soimule, ai un Messer în stânga, tonou, tonou, omule, ce naiba!...

      O palalaie uriasa izbucni din IAR-ul pilotat de camaradul sau. Fumul gros si negru trasa directia prabusirii, Il mai urmari o clipa, în speranta ca pilotul se va parasuta. Zadarnic, mai mult ca sigur pilotul era mort.

      - Iîîîmmm… mugi el ajuns în culmea furiei.

      Vira stânga. Neamtul îi aparu în bataia mitralierei. Trase de mâner. Mai întâi aparu un firicel firav, apoi fumul se îngrosa. Porni în picaj. Inca o victorie!

      Privi prin parbrizul din plexic. Dusmanii nu se mai vedeau. Fusesera doborâti sau fugisera. Undeva la orizont se zari un avion. Era un IAR din escadrila sa. Carlinga i se umplu de fum. Se simtea usor ametit.

      - Vultur 3, sunt Vultur 1.

      - Sunt 3, te aud unule.

      - Cred ca sunt lovit… se pare ca pentru mine razboiul a luat sfârsit…

      - Unule, asculta, unule..

      - Regret doar ca n-am apucat sa-mi vad fiica…

      - Unule, aici Vultur 3, nu vad iesind fum.

      - Cabina-i plina, abia de mai pot zari ceva…

      - Esti ranit, Matei?

      - Nu stiu, sunt ametit, tare ametit…

      - Ma vezi?

      - Ca prin ceata…

      - Urmeaza-ma, mergem la baza.

      - Nu pot…comenzile…comezile sunt blocate..

      Incerca din nou mansa, dar era blocata. Palonierul nu se lasa apasat cu toata straduinta lui.

      - Nu merge!...

      - Sari, omule, ce mai stai? O sa anunt prin radio careul în care te parasutezi.

      Matei îsi smulse masca de oxigen si încerca sa traga cupola. Nu voia cu nici un chip sa cedeze! Se mai forta o data, dar acelasi rezultat. Isi aranja laringofonul. Trebuia sa le comunice… Ce sa le comunice? Ca fumul nu era fum? Ca de fapt nu era lovit? Ca nu putea degaja carlinga ca sa sara, ca nu-l mai asculta avionul, ca se opunea ca un catâr la orice tentativa de strunire?!

      Privi îngrozit altimetrul apoi vitezometrul. Urca vertiginous, iar viteza îi crestea inexplicabil…

      6000, 7000, 8000, 9000…

      300, 400, 500 de km pe ora… acul se bloca, viteza crestea, altitudinea la fel…

      - Matei, ce-i cu tine? Intoarce-te! Unde esti?

      Matei intrase într-un nor.

      - Nu stiu… eu… eu nu fac nimic… m-au…

      Locotenentul Petre vazu cu groaza cum avionul pilotat de capitanul Matei intra într-un nor cenusiu pentru ca în secunda urmatoare sa dispara si acesta.

      - Matei, Matei! Vultur 1, sunt 3.

      Degeaba…

     

© Copyright George Grigore
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online