evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Circ  -  Camera de la capătul holului  -  Fluturi  -  Ziua în care a dispărut Mircea  -  Poză de buletin  -  Eu sunt viu, voi sunteţi morţi !  -  Jocul Zeilor (II)  -  Mamal - Oraşul  -  Răscrucea  -  Evadare din Paradis  -  El cu durerile şi greşelile lor  -  Umbrele nopţii  -  Café du Marcel  -  Jocul Zeilor (IV)  -  Alfa si Omega. Moon  -  Valoare reziduală  -  Principiul alibiului  -  Aripile din cer  -  10 minute pâna la explozie  -  Unde dai şi unde crapă!  -  Poveste cu un zmeu  -  Răspuns fără întrebare  -  Ankirah  -  Războiul - fără - cap - şi - fără - coadă  -  Transcendere  -  Război obişnuit  -  Luminile oraşului III  -  Jocul Zeilor (VII)  -  Unii îmi zic Charon...  -  Interferenţe  -  Fără doar şi poate  -  Război total  -  Brăduţul  -  Masa de duminică  -  Veşnic orizont  -  Perdeaua lui Simon  -  În noapte  -  Cap de listă  -  Luminile oraşului  -  Zei şi oameni  -  Luminile oraşului VIII  -  Homus trolEIbuzus  -  Talent  -  Castravetele  -  Outland  -  Nu este prima dată  -  Macii  -  Mamă de duminică  -  Muribundul  -  Pescarul la apus


Descoperirea

Descoperirea
  Mihail Grămescu
varianta print

Mihail Grămescu



Publicat Luni, 21 Aprilie 2003, ora 10:05

      Celalalt se apropie de mine, tremurînd vizibil: - Domnule, nu te supara ca te abordez asa...
      Ridic o sprînceana, agasat.
      -... dar simt nevoia sa stau de vorba cu cineva.
      Doamne, ce nu pot sa-i sufar eu pe astia de te abordeaza în cîrciuma! (Desi ar fi interesant rolul bodegilor în intercomunicarea umana.) Te duci sa iei un pahar si te trezesti cu cîte unul din asta pe cap...
      - Am facut o descoperire extraordinara... Domne, dumneata de unde esti de loc?
      - De aici, de unde sa fiu? Din Bucuresti.
      - Mda... Si eu credeam la fel...
      - Adica? îl întreb plictisit.
      - Si eu credeam ca sînt din Bucuresti. In Bucuresti.
      - Si nu esti?
      - Nu.
      Iau o înghititura din paharul de whisky de pe masa si astept sa îmi explice.
      - Uite, zice, tu ce bei acolo?
      - Whisky.
      - Si e whisky?
      - E whisky.
      Imi însfaca paharul si gusta. Apoi mi-l da înapoi, strîmbîndu-se.
      - Nu e.
      Ma uit, enervat de gestul sau brusc, pe sub sprîncene la idiotul asta spilcuit. Poarta costum, cravata, are un aer de functionar superior sau ceva de genul asta si, cînd colo, îsi baga nasu-n paharul meu ca nesimtitu si ma bîrîie pe mine la cap cu nu stiu ce tîmpenii.
      - Nu e, domne, whisky, repeta nonsalant.
      - Da ce e?
      - E succedaneu. Nu stiu ce e. E colorant...
      - Eu l-am platit de whisky, zic, strîmbîndu-ma.
      - A, bine, asta e altceva... Daca îti place tie, mai fac eu cinste cu unul...
      Ia un gît din paharul lui si continua: - Uite si asta, cica e Curvoiisier. Da nu e.
      Aha, ma lamuresc, asta-i din aia de la opozitie, care cîrîie ca nu-i place nimic.
      - La ce partid esti? îl întreb.
      - La nici unul. Noi, astia supra-guvernamentali, sîntem apolitici.
      - Supra-guvernamentali?
      - Da. lucrez la un institut de cercetari al Armatei.
      - Ihî... zic, si iau un gît de whisky. Sau, poate, erzat, cum zice asta.
      - Domne, continua omul nostru, si cum îti spuneam - eu am treaba cu determinari geografice, cu coordonate precise...
      - Si?
      - Si aia e, ca nu e!
      - Ce nu e?
      - Bucurestiul, domne! Nu întelegi? Asta nu e Bucurestiul. Nici România nu e România. Nici Europa nu-i Europa. Traim istoria si localizarea unui alt oras si unei alte lumi.
      - De cînd?
      - Habar n-am. Uite, dumneata zici ca esti bucurestean. Mai stii pe cineva dintre cei nativi, dintre prietenii din copilarie, ceva...
      - Sincer sa fiu, nu. Acum nu mai cunosc. La Revolutie...
      Imi dau seama ca, de ani si ani de zile, persoanele cunoscute ale tineretii si adolescentei mele fusesera substituite treptat de relatii noi, care nu prea mai erau chiar acelasi lucru cu cele dinainte. Pîna si cei cu care fusesem foarte apropiat nu mai erau la fel. Se schimbasera. Sau, daca era asa cum zicea asta, fusesera schimbati.
      - Asta e. Vezi? Istoria si localizarea este a altui oras.
      - Si noi unde sîntem? îl întreb, nedumerit.
      - Nu stiu.
      Ma ridic enervat, platesc chelnerului consumatia si plec. La iesire, în strada, ma simt complet debusolat. Oare ce mi-o fi venit sa intru în birtul asta, într-un cartier necunoscut? Intreb pe cineva cum pot ajunge în centru si îmi arata exact directia opusa celei în care o luasem. Nu recunosc deloc arhitectonica. Si îmi zic: chiar, ce-ar fi daca tembelul ala ar avea dreptate si noi sîntem aici într-un facsimil al adevaratului Bucuresti care este, de fapt, în complet alta parte. Chestia asta, evident, nu are nici un sens, dar treaba cea mai neplacuta este ca nici acum, dupa cîteva ore de mers, nu am reusit sa ajung într-un loc cunoscut. Ratacesc printre magazine necunoscute, cu forme si nume straine, necunoscute, pe strazi si prin piete necunoscute. Asa ca ma opresc sa mai întreb pe cineva cum pot ajunge în centru. Si, culmea, n-am la mine nici bani sa pot lua un taxi pîna acasa. De altfel, nici nu trece vreunul.

© Copyright Mihail Grămescu
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online