evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Ziua în care pământul s-a oprit  -  Dimineaţă târzie  -  Claviaturi  -  Câmpurile magnetice ale lui Belizarie  -  Inelul de platină  -  Interviul  -  Meduza (XII)  -  Poveste de mahala II : Oiţa rătăcită  -  Îndelunga aşteptare  -  ªi vremea vine ca să plângi  -  Puroi III  -  Luminile oraşului XV  -  Fântâna de iasomie  -  Vikingul  -  Big Bang Boo  -  Omul cu păsări  -  Hora Ielelor, Pensiune  -  Orb  -  Poveste cu un zmeu  -  Recurent  -  Sender: High_Orbit_God  -  Fanfara municipală  -  Meduza (II)  -  Omul - cu - sacul, Timpul şi... Eu !  -  Povestea ţării Nucalanoi  -  Amintirile unei lumi departe, departe de tot  -  Mămica şi El Diablo  -  Luminile oraşului XVIII  -  Stâlpnicul  -  Nick  -  Children of mine  -  Aici şi acum  -  Licuricioaia  -  Submarinul Roşu  -  Cinci personaje în căutarea unor măşti vesele  -  Cartea cu autor necunoscut  -  Mărturisirea lui Abel  -  Halucinaţie  -  Luminile oraşului XIII  -  Jocul  -  Meduza (I)  -  Groparii  -  Luminile oraşului XXIX  -  Jocul Zeilor (III)  -  Luminile oraşului XXVI  -  Dispariţia  -  Imdiola  -  Meditaţie  -  Bătălia pentru supravieţuire  -  Geneza


Cum să te fereşti de urs

Andreea Popa-Merticaru



Publicat Duminică, 27 Mai 2007, ora 08:57

      Cand te intilnesti cu ursul negru trebuie sa te chircesti si sa te faci mic. Eu asa citisem si asa am facut cand namila intunecata a rasarit ca din pamant la o aruncatura de bat inaintea mea. Fara sa scoata un sunet, fara sa miste o crenguta din padurea care ii acoperea spatele, ursul crestea inapoia mea. Stiam ca se apropie, ii simteam respiratia in ceafa si desi imi virisem fata intre genunchi ca sa nu vad, ochii se ridicau tot mai sus spre frunte. Acum trebuia sa fie foarte aproape, botul umed adulmecandu-mi prin firele de par. Era atat de liniste incat simteam secundele transpirate alumecandu-mi in palma.
      In lumina stinsa a apusului din padure i-am vazut culoarea blanii de pe labele piciorelor. Nu era ursul negru asa cum crezusem la inceput, era usul brun. Am sarit ca arsa in picioare si am luat-o la fuga urland. Padurea imi intorcea tipetele.
      Ursul brun nu putea fi inselat cu aceleasi trucuri ca ursul negru. Pe ursul brun trebuie sa il infrunti cu tipete si pietre. Eu pietre nu aveam dar m-am intors sa il infrunt cu primul ciot noduros pe care il culesesem in fuga de la piciorele mele.
      Ridicat in doua picioare, chiar in fata mea, ursul acoperea lumina lunii. Era marele alb-argintiu.
      Mi s-a taiat respiratia si am sarit intr-o parte inainte ca laba lui imensa sa imi franga spinarea. M-am pravalit intr-o viroaga apoi m-am catarat in primul copac de care m-am lovit cand m-am oprit din cadere.
      Ursului alb ii e frica de inaltime mi-am zis eu, nu are sa urce pana aici. Eram in siguranta dar nelinistita, cautam sa strapung cu ochii perdeaua de intuneric din padure si sa deslusesc cumva stralucirea ochilor fiarei care ma urmarea. Era liniste, aceeasi liniste stranie care ma umplea de groaza si imi dadea fiori.
      Luna coborase intre crengile copacului luminandu-i trunchiul subtire.
      Cand mi-am ridicat privirile spre luna , luna a ras sau asa mi s-a parut mie iar copacul s-a frant ca o surcea lasand sa cada asupra mea o ploaie de petale parfumate care era gata sa ma innece.
      Pamantul era moale si reavan iar eu am ramas lipita de el o vreme, fara sa deschid ochii doar mirosindu-i aromele ierboase pana ce am vazut lumina. Primele lumini miscatoare care s-au strecurat sub pleoapele mele stranse mi-au dat de stire ca s-a facut zi.
      Am deschis ochii fara teama. Doi ochi stralucitori au fost primii pe care i-am vazut. Apoi, fara putiinta de confundat am recunoscut tichiuta alba si limba rosie cusuta sub botul de plus vesnic intredeschis al lui Teddy.
      Am zambit si am dat sa ma ridic cand deodata Teddy s-a prabusit peste mine cu o forta nebanuita strivindu-ma sub apasarea lui. Singurul zgomot pe care l-am auzit a fost suierul lung al aerului care imi iesea din pieptul apasat sub greutatea ursului.
      In aer dansau fire din blana sintetica a unicului urs care m-a invins vreodata.
     

© Copyright Andreea Popa-Merticaru
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online