evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Andru  -  Război total  -  Caseta pirografiată  -  Avocatul celui care a vrut să mă omoare  -  Marea Neagră. Iulie  -  Casa nebunilor  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (VI)  -  Luminile oraşului XXIX  -  Înălţarea  -  Oglinda îngerilor  -  Dacă ar fi fost să alegi altceva  -  Iluzia viselor  -  Fanfara municipală  -  Poetul cerşetor  -  Clocitorul Josh  -  Eu, Singularul Absolut  -  Lumina de jad  -  Revederea de 20 de ani  -  Je t'aime mélancolie  -  Lumină dublă  -  Povestea unui ceas  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (III)  -  Între ziduri  -  Odă pentru Măria Sa, Îngerul nostru  -  Luminile oraşului XXVIII  -  Criminali Umanitari  -  Praf minune (II)  -  Cosas de la vita  -  Vânătorii de poveşti  -  Gena morţii este instituirea metafizicii moderne  -  Hora Ielelor, Pensiune  -  Piese de muzeu  -  Piatra  -  Între două lumi  -  Interviul  -  Sfârşitul lunii  -  Peştele albastru  -  Un bilet de plecare de pe Soregaard  -  Meduza (XI)  -  Pierderea  -  Jocul Zeilor (VII)  -  Pendulul municipal. "La dolce vita"  -  Proză scurtă  -  Planeta ascunsă  -  Luminile oraşului IV  -  Claviaturi  -  Răscrucea  -  Corespondenţă literară  -  Misiunea  -  O lumânare pentru mama !


Planeta Fantomă

Roxana Brinceanu



Publicat Marţi, 22 Aprilie 2003, ora 10:05

       - Ne aflam în apropierea sistemului VX237B... Nu prezinta importanta din punct de vedere economic sau cultural...

      Vocea computerului-ghid, placuta, explicând caracteristicile fizico-chimice.

      Kadar se cutremura. Sistemul acela îi aducea în minte imaginea planetei distruse Korell Alla, planeta fantoma.

      - Sagredo, îi zise partenerului sau, planeta asta îmi inspira un fel de teama. O teama ciudata si cam fara motiv. Povestea asta m-a impresionat întotdeauna...

      - Despre ce e vorba?

      - Korell Alla... e un contact refuzat.

      Tânarul Sagredo îl privi plin de curiozitate.

      - Te supara daca te rog sa mi-o povestesti?

      - ...As fi preferat sa nu-mi amintesc de ea. Dar daca tot mi-am amintit...

      S-a petrecut cu miliarde de ani în urma, când civilizatia noastra abia deschidea ochii. Korellienii erau o civilizatie veche, dar nu prea dezvoltata. Se credeau centrul universului, considerau rasa lor inteligenta o exceptie a naturii. Începusera totusi cercetarea spatiului cosmic, lansând sateliti artificiali în jurul planetei. O astfel de sonda a interceptat-o în spatiu calatorul singuratic Sayn. Atunci sperantele lui s-au aprins: s-a îndreptat spre promitatoarea planeta si a aterizat. Sayn a fost un norocos: a întâlnit aproape imediat o fiinta fermecatoare, o tânara korelliana plina de optimism, o creatura stranie la înfatisare dar încrezatoare, un suflet deschis, o chema Baharra. Observase aparitia navei si împinsa de curiozitate s-a apropiat. Cuprins de bucurie, Sayn a trecut la procedurile de stabilire a contactului. Abia a avut rabdare pâna când computerele au stabilit o corelatie între limbajul lor si al korellienilor. S-au înteles apoi perfect, pentru ca Sayn era o fire comunicativa si vesela, iar Baharra o adevarata comoara de întelepciune si atentie si mai ales o inepuizabila sursa de iubire. Totul parea sa mearga minunat. Dar Sayn a renuntat uimitor de repede...

      - A renuntat?!

      - Nu stiu daca putem spune a renuntat. Poate ca a avut si el motivele lui. Poate a fost constrâns. Cert este ca a parasit planeta lasând-o pe prietena lui prada tristetii. Dar cu un mesaj redactat simplu si clar destinat autoritatilor de pe planeta. La despartire i-a spus: Harra, sa afle cât mai multa lume despre noi. Sa lupti pentru recunoasterea contactului. Voi lupta cu pretul vietii i-a raspuns. Si a luptat. Baharra alergase în tot tinutul, se zbatuse, vorbise, împrastiase pretutindeni zvonul întâlnirii. N-a fost nicaieri crezuta. Toti îsi bateau joc, o considerau o nebuna care a avut halucinatii.

      - Biata Harra!

      Atunci si-a amintit de ipotezele unui savant marginalizat, pe nume Core, care sustinea posibilitatea comunicarii cu fiinte de pe alte planete. Dupa îndelungi cautari a reperat ascunzatoarea lui Core. Dar, extenuata, n-a mai apucat sa-l vada. Si-a pierdut echilibrul si s-a prabusit, iar când un trecator a vrut sa o ajute, i-a soptit cu ultimele forte: Nu ma atinge! spune-i lui Core ca am dovada pe care o cauta. Si si-a pierdut cunostinta. Ajutati-o! a strigat Core, dar cum nimeni nu se grabea a ridicat-o el însusi. Diagnosticul a fost fara menajamente: o boala necunoscuta, un virus niciodata întâlnit îi invadase organismul si nu-i mai ramasese decât condamnarea la moarte. Contaminata.

      - Dar Sayn nu s-a gândit... ?! E de neconceput sa accepti un contact fara sa fii asigurat!

      - S-a întâmplat demult, si poate ca sterilizarea nu era perfecta. Altfel nu s-ar fi putut explica contaminarea. Poate ca nici n-a fost vina lui, cine stie de unde a contractat Harra virusul. Au tinut-o cât se poate de izolata, i s-a interzis orice contact cu lumea exterioara; si nu s-a mai molipsit nimeni. Si au uitat-o. Doar Core o vizita des, îi cerea sa-i povesteasca totul, în amanunt, sa-i repete iar si iar cuvintele si faptele lui Sayn. S-a alaturat si el luptei Harrei, cu toata energia lui si prestanta lui de om de stiinta, dar lucrurile continuau sa ramâna într-o amortire glaciala, rau prevestitoare. Într-o zi cineva l-a chemat la capatâiul Harrei; a simtit dezastrul apropiindu-se. Când a ajuns acolo, ea mai traia înca; l-a privit cu ochii aproape stinsi, cu ultima licarire de speranta si optimism. Vreau sa traiesc, vreau sa apuc ziua cea mare. E tot ce-mi mai doresc acum... Se adunase în ochii ei toata lumina sperantei într-o lume mai încrezatoare. Nu vom mai fi singuri. Promite-mi... Îti promit sa fac tot ce se poate face, sa lupt pâna la ultima suflare; stabilirea contactului nu e doar cauza ta, sau a noastra, trebuie sa fie a întregii planete. Cum ar fi putat sa-i spuna ca majoritatea înclina spre refuz? Pe Harra n-ar mai fi putut-o salva nici o minune. Nici macar forta sufletului ei condamnat din prea multa dragoste. Dar nu putea accepta sa moara înainte de ziua în care contactul celor doua lumi va fi oficializat. Stia ca Sayn se va întoarce. În numele prieteniei lor, în numele prieteniei cosmice. Core... daca nu vom reusi, atunci... Au fost ultimele ei cuvinte, care l-au ranit adânc, sunau ca un blestem, era o rana pe care nimic din lumea sa n-a mai putut-o vindeca. Corpul Baharrei, bine sterilizat si împachetat, a fost îngropat într-un loc îndepartat si apoi uitat pericolul de contaminare trecuse. Iar Core a luptat în zadar: totul i se opunea, nimeni nu-i dadea atentie, numele lui a fost compromis. Mesajul s-a pierdut korellienii nu-l vroiau.

      - Ce s-a întâmplat pâna la urma cu Core?

      - A fost dispretuit, batjocorit, în final îndepartat, pâna si-a pierdut mintile. N-a mai vorbit nimeni de el. De teama, sau în virtutea unor conceptii individualiste. Korell Alla a refuzat contactul. Categoric si pentru totdeauna.

      - Si?

      - ...Pe mormântul Harrei a crescut o planta. O planta ciudata, neagra, lucioasa. Crestea îngrozitor de repede, se întindea într-un ritm debordant si... distrugea. Distrugea tot ce întâlnea în cale. Sufoca vegetatia, otravea animalele, strivea locuintele. Au încercat în toate modurile s-o opreasca, dar degeaba. Nu-i pasa nici de substante chimice, nici de foc, nici de nimic altceva. A ruinat orase întregi. A fost mai mult decât un blestem: planeta întreaga a cedat sub apasarea ei încrâncenata. N-a mai ramas urma de viata. Acum, planeta e pustie.

      - Ce oroare!... Nu s-a mai regenerat?

      - Nu. Au platit scump refuzul.

      Cei doi tacura un timp, privind prin hublou stralucirile reci ale stelelor. Kadar relua cu voce scazuta:

      - Sayn a fost imprudent, recunosc, dar repet, poate nu era vina lui. Daca ar fi stiut ca a ucis-o pe Harra...

      - Kadar, spune-mi, e o legenda sau un fapt real?

      - O... legenda...

      Ezita. Sagredo îl fixa aspru, eschivarile lui faceau sa-i încolteasca o banuiala, o banuiala fondata pe nimic concret, dar care începuse sa-l roada.

      - Kadar, când s-a întâmplat asta?

      - Ti-am spus, cu miliarde de ani în urma... E o poveste, doar o poveste, Sagredo, de ce nu vrei sa întelegi?! E impresionanta, emotionanta, dar numai o poveste!

      - De ce n-a verificat nimeni? Planeta n-a fost niciodata cu adevarat explorata. De ce? Se temeau sa coboare? De ce sa se teama daca e doar o poveste?

      Kadar tacu. Era inutil sa raspunda.

      - Stii ceva mai mult despre povestea asta, nu-i asa?

      Tresari uluit de îndrazneala unei acuzatii atât de directe.

      - Cum poti sa spui asta? De ce sa ma banuiesti tocmai pe mine?

      - Tu m-ai facut sa devin suspicios. Mereu ocolesti sistemul asta. De teama unei legende, Kadar? Nu te cred! Si nici pe cei care sustin ca nu prezinta interes din punct de vedere economic. E altceva la mijloc. Insisti asupra faptului ca Sayn n-a stiut de contaminare, ca nu e vina lui. E o poveste, nu un studiu de caracter. De ce te chinuie problema vinovatiei unui calator de acum câteva milenii?

      Se îndrepta hotarât spre pupitrul de comanda, urmarit de privirive îngrijorate ale lui Kadar.

      - Câteva analize simple ar putea lamuri lucrurile.

      - Sagredo, sa nu faci asta. Gândeste-te bine!

      - Sa nu încerci sa ma opresti. Mai bine mi-ai spune exact despre ce e vorba si cu ce esti implicat în povestea asta.

      Se lasa o tacere grea. Sagredo întindea amenintator mâna spre claviatura consolei, cu ochii la partenerul sau strivit de gânduri. Nu li se auzeau nici macar rasuflarile.

      - Sayn era pamântean, spuse Kadar pe neasteptate. Tatal meu cunostea întâmplarile detaliat. Am crescut ascultând aceste lucruri. Mult din ceea ce am povestit s-a întâmplat în realitate, dar legenda e mult înflorita. Mai ales în privinta intentiilor lui Sayn... Nu era bun si drept ca un erou de legenda. Nu de dragul unei oarecare Baharra s-a dus el acolo. Avea o misiune, o misiune bine stabilita. Cauta noi resurse energetice, noi planete care sa poata fi locuite de rasa umana în expansiune. Pentru asta eventualii bastinasi trebuiau redusi ca numar si ca forta. Era o lupta pentru dominatie... În drum a dat de sonda korelliana si a ales Korell Alla drept câmp de actiune. Baharra nu s-a contaminat dintr-o neglijenta, A FOST contaminata. N-a stiut. A luptat pentru telul ei pâna a murit. Si dupa moarte s-a transformat în planta aceea razbunatoare...

      - Dar mesajul?

      - A existat. A existat propunerea unei legaturi între Korell Alla si Pamânt. A existat si refuzul... Dar a existat si experienta lui Sayn. STIA ca a ucis-o pe Harra. Si nu se simtea deloc bine.

      Sagredo mângâie trist claviatura. Era prea mult pentru întelegerea lui de baiat cumsecade, asa cum fusese probabil si pentru copilul Kadar. Nu se putea hotarî daca sa considere misiunea lui Sayn o crima sau un ghinion, daca sa-i condamne pe korellieni sau nu.

      - Tu de unde stii toate astea?

      - De la tatal meu. Au pastrat continuu legatura cu Sayn, au urmarit pas cu pas experienta. Când planeta a început sa devina periculoasa, Sayn a vrut sa se întoarca, sa lupte cu ea, dar i s-a ordonat sa renunte. Si s-a supus. Dar amploarea pe care o luase razbunarea Harrei îi strecurase în suflet un fel de teama. Devenise agitat, ros de o iritare nesanatoasa. S-a izbit de un asteroid, dupa ce obtinuse interdictia absoluta în privinta sistemului. Nu stia pâna unde va ajunge razbunarea Harrei; se temea ca ea relizase schimbarea si-si daduse seama de adevaratele lui intentii. Asta îl îmbolnavea.

      Sagredo întreba cu voce tremurata:

      - Accidentul lui Sayn... a fost un accident?

     

© Copyright Roxana Brinceanu
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online