evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Omul apropiat  -  Mutare disciplinară  -  Lumea prin ţeava puştii  -  Uitarea  -  Ceasul ispitirii  -  Blasfemii : Globul de Crăciun  -  Mămica şi El Diablo  -  Praf minune (II)  -  Groparii  -  Improvizaţie (teatru burlesc)  -  Schimbare de management  -  Icoana  -  Muribundul  -  Lumea de sus  -  Meduza (I)  -  Melcul  -  Salvatorul  -  Paradox  -  Sunet pentru suflet  -  Ultima frunză  -  Lumina de jad  -  Luminile oraşului 2 (II)  -  Asura Ni, Drahan - I - Bolte de Crini  -  Aici şi acum  -  Luminile oraşului IX  -  Fălci însângerate  -  Stâlpnicul  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (I)  -  Proză absurdă  -  Nyprus  -  Luminile oraşului XIII  -  Somnul uitării  -  Meditaţie  -  Întunericul de dincolo  -  Tranzit  -  StarCraft : Musafiri nepoftiţi  -  Arta de a purta un război  -  Coşmar  -  Tarsius  -  Coana mare se mărită  -  Starea de trecere  -  Chat Room  -  Iubirea de pe Venus  -  Cunoaştere  -  Luminile oraşului XXVII  -  Pendulul municipal. "La dolce vita"  -  Omul - cu - sacul, Timpul şi... Eu !  -  Povestire  -  Geneza  -  În umbra deasă a realităţii


Luminile oraşului XXXIII

Ciprian Ulea



Publicat Duminică, 27 Mai 2007, ora 09:02

      TJ zambi incantat cand vazu cifrele.

      - Cred ca cifrele sint enorme, facu el. Sam, ai mai gasit ceva, intreba el pe faca care tocmai intra.

      - Da, rise ea. mereu gasesc cate ceva. Thari ridica si ea privirea de pe monitor. Cred ca pentru fiecare ofertant s-a pus un contract, probabil ca balamucul se va declansa iar. Cred ca japonezii sint cea mai mare amenintare. Mitsubishi Electronic probabil ca va castiga.

      - De fapt, facu Samantha, contractul se va imparti pe parcele de coasta. Pana la urma e o chestie inteleapta, insa tot ramane intrebarea cine va lua cel mai mult din zone. Tot sistemul de aparare, logistica, va fi controlata de la punctul de comanda, iar lucrarea este o placinta prea mare pentru o singura firma. Mai ales de cand firmele noastre locale, Electronic Task si Ebonics au fost jumulite zdravan de tot. Ma intreb daca chiar au puterea sa fie un competitor adevara dupa cat razboi au dus intre ele. Oferta vor depune oricum. In plus la licitatie mai participa si alte 4 firme americane si australienii de la Aaralyn Ltd.

      - Si cam ce propui? o intreba TJ.

      - Cu japonzii e cel mai dificil...

      - Dar merita banii, nu? interveni Thari. Sintem bine antrenati, de 2 luni asta facem, pregatire fizica si simulator. De atunci nu am mai luan nici un contract, ar trebui sa reincepe, sintem in forma buna. Cine plateste?

      - Aaralyn, normal Samantha.

      - Deci avem 4 zile, reveni Thari la realitate. Hotel Sagira, cinci stele, paza impecabila. In jur 5 cladiri inalte, Samantha poate accesa sistemul de securitate intern direct prin antena lor.

      - Aha, deci deja hotarasei, acuza TJ.

      - Pai da ce credeai. In plus si tu voiai sa zici tot asta numai ca esti prea lenes.

      -Ha ha, mate, ce comic, rase TJ sarcastic. Vom vedea ce e de facut. Sa inceapa distractia nu? Cele doua fete aprobara incantate din cap.

     

     



     

     

     

      Doctorul Abbott mai privi o data afara din biroul aflat la etajul al patrulea al cladirii de 6 etaje. Soarele batea frumos, cerul era senin. Nu era nici la etajul 50 si nici in buncarul de la nivelul -12, ci in cladirea simpla, utilata mai rustic. Multumit se intoarse spre Edwards. Tanarul il privea serios, cu niste ochi sinceri, prea nelalocul lor pentru un vicepresedinte al Corporatiei Ebonics.

      - Da Jim, cred ca ar fi o oportunitate buna, zise Abbot. Nu avem ce pierde, iar Chloe este gata. De fapt era gata de cand am gasit-o sub daramaturi.

      - Sinteti sigur domnule doctor, nu-i asa? Stiti, un esec nu ar fi deloc bun pentru pozitia mea. Si nici pentru a dumneavoastra, continua Edwards jenat. Edwards era in fapt seful direct al echipei conduse de Abbot, cu vreo 20 de ani mai tanar ca doctorul, i se adresa numai cu dumneavoastra, in timp ce Abbott i se adresa la persoana intai fara nici o jena sefului sau direct. Edwards era incantat de asta, il respecta foarte mult pe Abbott. Nu stim nimic despre ea, continua el. Singurul lucru pe care l-am scos de la ea este ca o cheama Chloe si atat. De unde vine, cine a antrenat-o? Intrebari fara raspuns. Echipamentul ei nu e facut la noi. Nu este nici Urban Warrior, si nici vestita Unit 88. Cine e?

      - Nu stiu Jim, dar nu imi fac atatea probleme ca tine, raspunsul probabil e mult mai simplu. Electronic Task ar fi cea mai apropiata banuiala. Ceea ce noi voiam sa facem cu Tactical Combat Unit, ei voiau sa faca cu acesti luptatori mult mai usori. Trebuie sa recunosti ca si mie mi se pare o idee buna. Nu e o revolutie ca TCU, nu au ajuns la o interfata a luptatorului cu echipamentul, insa economic este mult mai usor sa antrenezi astfel de luptatori, inclusiv luand-o legal, fata de proiectul nostru, care a si bagat groaza intr-o gramada de politicieni. Altfel te simti amenintat de un TCO care paruleaza poe strazile LA si alta e un luptator mobil, camuflat si cu putere de foc. Carrington a fost un vizionar, insa unul calic.

      - Vreti sa spuneti ca proiectul TCU este o greseala? Aveti dreptate, si eu m-as simti amenintat de un TCU plimbandu-se pe strada mea.

      - Nu Jim. TCU este o viziuna. Iar rolul sau este pe strada. SI asta face el, descurajeaza. Ce ai face daca ai vedea pe strada un luptator ca Chloe? Ai arunca cu pietre. Ai mai avea acelasi chef sa faci figura asta cu un TCU? Nu ai mai avea. Proiectul nostru, este un proiect complementar dar si cumva concurent. Concurenta stimuleaza calitatea, iar cele doua tipuri de unitati pot opera independent foarte bine. Ai vazut bine ce se intampla cand lupta unul impotriva altuia.

      - Da, TCU castiga, zisa Edwards.

      - Nu castiga. In mod sigur nu au fost doar cei trei implicati acolo. Cei doi gasiti morti irecuperabil erau aparent doi vanatori de recompense, dupa cum stii, Springer si Trisha Lang. Crezi ca ei lucrau pe cont propriu? Totul se leaga, si armele, si antrenamentul. Lucrau d emult pentr TTR, insa cine s-ar fi gandit la asta? In plus ma tem ca doar cei 3 atacatori i-am prins noi, au fost si altii. Costurile? 8 unitati TCU facute praf, o cladire daramata. Nu prea a castigat TCU.

      - Nu erau gata, erau in patrulare simulata, in plus au fost luati prin surprindere, protesta Edwards.

      - Exact, intari Abbott. Crezi ca TCU ar putea lua pe cineva prin surprindere? TCU va ramane principala arma oarecum, insa sprijinita de luptatorii proiectului Tacita, care incepe sa se lege. Luptatori antrenati prin rutina, care insa pot lua decizii singuri, antrenarea reflexelor insa si a mintii.Ai stat vreodata de vorba cu Chloe?

      - Nu, marturisi Edwards. Creeaza o stare de disconfort...aaa... mental.

      - Ha, ha, rase Abbott. Vrei sa spui ca e perfecta? Asta inseamna cultivarea mintii, aici mi-a venit in ajutor fara sa vreau defectul ei, pe care l-am speculat. Amnezia totala, provocata de socurile prin care a trait. Nu ma indoiesc ca a avut o cultura fina inainte, si de aceea m-am gandit sa-i cultiv si aceste lucruri. Citeste mult, computere, electronica, ins asi literatura clasica, romane politiste, poezie. Te intimideaza, nu?

      - Marturisesc ca da. E perfecta, ar trebui sa o gasesc irezistibila, insa are ceva ce ma face sa nu vreau o intalnire cu ea.

      - Da, stiu ce e, hohoti doctorul. Faptul ca iti poate rupe gatul mai repede decat ai inghiti tu un biscuite te face sa nu o gasesti tare atragatoare.

      - Dar daca o folosim in misiune si o vom pierde?

      - In primul rand pierderea nu va fi asa mare, decat pierderea mea sentimentala, zambi Abbott. Deja stii ca seria intai de cadeti este peste asteptarile noastre. Daisy Dakota este un instructor-sef perfect.Poate si din cauza ca la fel ca si Chloe e o luptatoare, cam aceeasi varsta, si e tot femeie.

      - Da, se destinse Edwards. Daisy e cu totul altceva. Stii doctore.

      - Stiiiu, zambi el, si cred ca si ea te simpatizeaza. Nu inteleg de ce pe ea o vezi mai umana decat pe Chloe. Este ex locotenent Marines, e mai inalta ca Chloe, are toate caracteristicile unei femei care ti-ar rupe gatul cu prima ocazie in care o enervezi. Si totusi ti se pare mai umana. Oricum, revenind la subiect, Chloe e o pierdere acceptabila, desi regretabila. Insa te asigur ca nu se va intampla. Ea nu are ordinul sa omoare si sa aduca. Ea urmareste, face recunoasterea, iar daca obtine un avantaj momentan aduce obiectivul. Daca nu, se multumeste cu observarea. Nu ne intereseaza asa tare oferta japonezilor, Ebonics nu urmareste decat obtinerea sectoarelor 16, 21 si 40, dupa cum chiar tu ai propus, si as vrea sa spun, grozava propunere. Totusi mai multe informatii ar merita, ca sa nu supralicitam prea mult pentru aceste 3 sectoare mici. In plus, asta va aduce si mai multa incredere in proiectul Tacita.

      - Multumesc pentru aprecieri doctore, facu Edwards respectuos.

      - Nu pleca inca, ai rabdare. Vin fetele. Hai te rog, stai nitel sa le cunosti, daca tot esti aici, zambi el, cand usa se deschise.

      Edwards privi la ele, putin timid.Daisy Dakota era inalta, avea putin peste 1, 70 metri, imbracata intr-un combinezon de lupta care ii venea prefect. O figura placuta, deloc dura, parul prins intr-o coada la spate, bronzata, calma, nu dadea impresia unei luptatoare brute. Nici nu era asa. Locotenentul Daisy Dakota fisese obligata sa treaca in rezerva de la US Marines Corp deoarece facuse scandal impotriva metodelor brutale de antrenament a roldatilor pregatiti pentru proiectul Land Warrior, aproximativ similar Urban Warrior al Ministerului Justitiei. Doi sergenti si un capitan cu coastele rupte ii asigurasera respectul barbatilor, insa o si trimisesera in rezerva pentru indisciplina. Fusese o achizitie grozava pentru Abbott, printr-o pura intamplare, fost coleg la Medicina cu tatal lui Daisy, care profesa la Academia Navala de la San Diego. In oarecare contrast cu ea, Chloe avea aproape 10 cm mai putin inaltime, era mult mai subtire, parul ii cadea liber dupa umeri, si avea o fata mereu zambitoare parca, o seninatate anume in priviri. fetele se intelegeau de minune impreuna, Daisy era un spirit foarte fair-play care nu tinea minte toate vanataile facute la antrenamente si simulari de Chloe. La close-combat era singura care putea lupta cu Chloe, fara sa se raneasca intre ele, si asta dupa mult antrenament, deoarece fata mica si zimbitoare avea un stil de lupta mai aparte, care facuse ca echipa Tacita sa se inmulteasca cu 3 medici ortopezi tineri care aveau material de studiu suficient.

      - Buna ziua, facu Abbott, el este Jim, seful nostru, zimbi el.

      - Buna ziua domnule Edwards, salutara fetele senin.

      - Aaa.. Jim, facu Edwards cu un zambet sincer, fara urma de timiditate. Se simtie brusc in largul lui.Cred ca sintem cam de aceeasi varsta, ne putem spune pe nume, sugaera el.

      - Perfect, Jim, eu sint Daisy, ea este Chloe.

      - Din pacate eu trebuie sa plec.. chiar trebuie sa plec, spuse Edwards.

      - Jim, spune-mi, mai ai vreo retinere?

      - Nu domnule doctor, aveti tot sprijinul meu.

      - Multumesc Jim. Edwards iesi grabit din incapere.

      Dakota inainta un pas.

      - Doctore, nu sint de acord sa mearga Chloe singura in misiune, izbucni ea. Facem o echipa, si doi oameni sint mai utili fata de unul.

      - Stai usurel, facu Abbott. In primul rand, Chloe nu va merge singura. L-am ales pe Matt Ivo sa mearga cu ea.

      - Ivo este un cadet, chiar daca este un cadet foarte bun.

      - Da Daisy, insa una trebuie sa ramana aici, facu hotarat doctorul Abbott.

      - OK, zambi si Chloe. In cazul in care patim ceva amandoua, proiectul s-a dus. Eu si cadetul Matt ne vom descurca ok, facu ea.

      - Si de ce n-as pleca eu? intreba Dakota mai calm.

      - Logic, urma linistita Chloe. Eu nu sint in stare sa antrenez echipa asa cum o faci tu. Amintirile mele au doar 4 vechime si nici nu am talentul tau de a transmite altora. Da, o opri ea cu un semn din mana, ai invatat de la mine multe, insa ai invatat tot, si asta e. Eu sint lupator, tu esti instructor, iar altul mai bun nu poate gasi nimeni pentru ca nu exista. In plus, din ce ati dedus voi, am ceva experienta de lupta, rase iar.

      Abbott facu un semn larg din brate, aprobator.

      - Bine, ceda Daisy Dakota. In fata argumentelor... Aveti grija, da?

      - Vom avea grija, aproba Chloe. In plus, planul de atac si tactica vor fi hotarate de tine, deci sintem raspunderea ta, rase ea. Acum tu esti instructorul, inclusiv al meu.

      Abbott se duse la micul bar si reveni cu o sticla de vin rosu si 3 pahare, lua si un trabuc, desi se cam lasase de fumat. Simtea ca momentul ar trebui sarbatorit. Proiectul Tacita ii adusese mai multe satisfactii decat toata cariera de pana in prezent la Ebonics. Nu era nebunia de la TCU, nu erau deadline-urile ucigatoare, nu erau sefi scortosi ci doar Jim Edwards, iar toata echipa compusa doar din oamenii lor. E drept, proiectul era mult mai mic decat colosalul si rasunatorul TCU, insa avea o mana libera de care nu se bucurase niciodata inainte. Fondurile pentru Tacita Project erau mai mari decat necesare, insignifiante comparativ cu proiectul TCU, poate tocmai din aceasta cauza conducerea firmei gasea fondurile necesare proiectului Tacita decent de mici. De multe ori primeau si echipament pe care proiectul TCU mult mai pretentios il considera depasit, asa ca lucrau intr-o abundenta desavarsita.

     

     

     


     

     

     

      Era aproape 3 dimineata. De o saptamana fusese curat aerul, era o incantare sa stai pe acoperisul caldut si sa vizezi hotelul prin infrarosu. Chloe simtea ceva ca o senzatie speciala de deja-vu.

      - Cum merge Matt, facu ea siluetei din spatele ei.

      - Grozav, raspunse Matt Ivo. Mai avea nitel si dadea din coada, plimbarea nocturna alaturi de Chloe i se parea cel mai grozav lucru din tot antrenamentul, modul in care ea alesese pozitia si preluase conducerea la locul operatiunii, meticulozitatea cu care isi controlase arla Heckler Koch modificata la Ebonics aproape in totalitate, apoi cele doua Ingram mici automate fixate pe picior. Stia ca el insusi e un luptator desavarsit, stia ca Chloe este mai antrenata, insa acum realizase ca ea intra intr-o alta clasa de luptatori, si orele petrecute langa ea il transformasera intr-un fanatic al programului Tacita.

      - Cred ca vine o coloana de masini, probabil ei sint, facu ea detasata. Inca o data ii trecu in nari un miros familiar de la casca, ceva ce mai simtise de mult, privi prin luneta obiectivul, si parca o izbi iar senzatia de deja-vu.

      - Miscari la L-24, sopti promt Matt.

      - Ei sint, rase ea. Comunicau prin cablu in continuare pentru a nu-si divulga pozitia, iar receptoarele erau pe pasiv. Echipamentul era cel minim, se bazau in primul rand pe fuga, nu pe angajat lupta.

      - 6 persoane, continua Matt, au directia hotel.

      - Curajosi tipi, facu Chloe. Un atac direct i-ar fi luat prin surprindere pe japonezi, in plus probabil ca inca o echipa de atac veneau din spate bine organizati. Japonezii veneau in doua vehicule blindate de teren, care aveau un aer de jucarie indestructibila.

     

     

     


     

      In micul van aflat 2 strazi in spatele celor doi, altte 3 persoane luasera si ei la cunostinta starea campului de lupta.

      - Va fi grozav, respira TJ incantat. Ce mai foc de artificii va fi. Ar trebui s amergem sa vedem si noi.

      - Da, facu Thari, ai dreptate. Trebuie s agasim un loc mai bun.

      - Acolo, arata Samantha, acoperisul unei mici brutarii. Pot sa va trimit situatia tactica fara sa risc sa fiti deconspirati. Si pentru voi pare ok.

      - E perfect, zise TJ incantat. Multumesc Sam. Thari, tu vei avea grija de cei doi observatori de la K 54, insa ai grija, dupa felul in care stau acolo par profesionisti.

      - Nici o grija, rase Thari, ma voi descurca cu ei, continua ea sa rada. Tu pazeste-ti fundul.

      - Am plecat, facu TJ. Ne intalnim acolo daca rezolvi cu cei doi, sau astepti un moment favorabil la panda dupa ei. Eu ma descurc cu restul, dar ai grija de cei doi Thari.

      - Am inteles, facu fata serioasa.

      Cele doua umbre se despartira rapid. TJ trecu printr-un gard de sarma, sari prin 2 tomberoane si se urca pe acoperisul brutariei, und eprimi un update asupra situatiei tactice. Thari ajunse si ea intr-o pozitie de tragere spre cei doi intrusi din cadranul K 54. Asteptara.

     

     

      Echipa de 6 luptatori intra in actiune chiar cand cele doua blindate oprira in fata hotelului Sagira. Acesta acceptase gazduirea unuia dintra participanti la niste preturi enorme, e drept existand riscul ca pagubele sa fie mai mari decat castigul daca lucrurile luau o intorsatura urata, ca de obicei cand asemenea contracte erau in joc. Patronul, care se pregatea sa iasa sa intampine delegatia Mitsubishi Electonic isi inghiti brusc un nod in gat cand o serie de grenade flash pocnira in blindate, iar curentul electric lasa in bezna brusc hotelul si strazile imediat apropiate. Resemnat se aseza pe burta si privi linistit la actiunea de afara, rugandu-se sa nu se prelungeasca si in hotel.

      Usile blindatelor se deschisera, si 4 umbre iesira afara. TJ inghiti in sec. Erau "colegi" de-ai lor japonezi, poate chiar fostii lor colegi de antrenament, si erau patru. Brusc dadu un ping de avertisment pentru fete, ceea ce insemna ramanere in observare, fara interventie. Cei 6 luptatori primira indata ajutor de la alti 2 camarazi care urmarisera vehicolele. Erau fosti sau militari activi, dupa cum se miscau, care purtau cu nonsalanta echipamentul metamorfic existent pe piata neagra, dupa ce Jed Springer si Trisha Lang atacasera depozitul si il lasasera descoperit fara sa vrea acest lucru timp de cateva ore.

      Luptatorii japonezi actionara ca la carte. Se dispersara in echipe de cate 2 in locatii opuse si asteptara. Nu deschisera inca nici un foc. Atacatorii se repliara si ei pe pozitii, deoarece vazusera umbrele si acum asteptau si ei. Vanatul se transformase el in vanator, insa cineva trebuia sa ia initiativa, deoarece blindatele nu puteau ramane o vesnicie acolo, in plus unitatile speciale ale politiei trebuiau sigur sa soseasca imediat.

      Atacatoriii luara initiativa. Pentru ei timpul se scurgea in defavoare, erau in superioritate numerica si isi aruncara toata munitia la bataie. Detectara activ locatia unui grup de 2 aparatori japonezi si deschisera foc brusc cu toate gurile, incepand cu lansatoarele si continuand cu armele automate. Brusc oprira focul si trecura la randul lor in pozitii de camuflaj, TJ le admira organizarea. Focul sustinut daramase o cladire si naucise echipa japoneza, cea care il primise din plin. din atacatori, unul era mort, iar doi raniti, din ce putea observa TJ. Armele Maki ale echipei japoneze erau naucitoare ca intotdeauna prin precizie, putere si portabilitate.

      Cealalta echipa japoneza facu o manevra de invaluire si schimbara pozitia pentru a nu trage pe directia primei echipe care isi revenea din daramaturi. Unul dintre militarii japonezi incasase cateva lovituri in plin si necesita ingrijiri. Nu se asteptasera la un atac asa hotarat si bine pus la punct.

     

      Fascinat, Matt Ivo privea scena asteptand atent semnalul lui Chloe si ascultand atent cu receptoarele pasive in directia unde se semnalase contactul. El descoperise coada de dupa ei, iar Chloe localizase semnalul, si plecase spre micul van aflat in apropiere. Matt astepta sa fie confirmata eliminarea inamicului, urmand apoi si neutralizarea "cozii". Simulatorul clipea linistitor din micul led verde.

     

      In liniste totala, Chloe ocoli cele doua blocuri cu precautiuni maxime. Se opri, se uita atenta in jur si brusc, intra in cladirea in bezna. Urca la primul etaj si asculta in camere. Gasi ceea ce cauta si folosi decodorul. Usa se deschise, si ea se deplasa iute la geam. Detecta multimea aparatelor electronice din dubita, detecta si o urma de caldura acolo, urechile ei inregistrara o bataie slaba, sincrona. Puse arma HK la umar si tinti cu atentie. Statu asa concentrata cateva secunde, apoi trase o singura data. Se intoarse si parasi in fuga incaperea.

     

     

      Thari monitoriza cu atentie cei doi observatori de pe cladire, cand percepu miscarea neasteptata a lui TJ. Cu moartea in suflet, acesta abandonase postul, renuntand partial la camuflaj, gonind pe ocolite in directia Samanthei. Thari vazu cei doi luptatori japonezi teferi care depasira van-ul, insa nu percepuse nici un foc de arma din partea lor. Brusc, ateriza in spatele lor si deschise focul. Proiectilele Maki doborara imediat unul din atacatori, in timp ce coechipierul sau trecu in aparare si riposta spre Thari, care se retrase fara nici o julitura. Luptatorul japonez trase brusc spre altcineva care cobora pe acelasi traseu cu Thari, iar ea distinse o singura silueta si o apuca brusc aceeasi groaza care il apucase si pe TJ. Acesta intra si el brusc in camuflaj, fara sa se deconspire. Thari asculta in directia dubitei in care se afla Samantha. Nu se auzea nici un semn de viata. Samantha cazuse fulgerata direct in inima, cu o oarecare rigiditate demna, pe pupitrul sau. Brusc isi facura aparitia si o parte din atacatorii convoiului, care angajara militarul japonez. Scapand de unul din urmaritori, Thari ataca brusc. Trecu strada si intra in cladire. Cu o lovitura sparse usa incaperii pe care o alesese intr-o fractiune de secunda, apoi lansa proiectilul exploziv imn peretele care se facu tandari, ucigand instantaneu ocupantii camerei. Thari se arunca cu capul drept inainte pentru a nu fi suflata de explozie, trase in acelasi timp, ateriza in cap, in sa se ridica imediat si se repezi spre silueta naucita de dincolo de zid care incerca sa riposteze cu foc. Trase cu arma Maki de la jumatate de metru direct in casca atacatorului, care exploda realmente. Simti ca se sufoca, alimentarea castii era facuta praf de la impact. Renunta la ea si il vazu printre daramaturi si pe TJ. Plafonul se prabusise chiar cand el sarise. Vazu ca TJ se misca, il vazu descotorosindu-se de casca facuta zob, care ii salvase viata la impactul cu o grinda. Parea ok dupa felul in care incerca sa se ridice. Privi spre duba cu ochii impaienjeniti. Muri trista, fara sa stie ca moare, la fel cum fusese toata viata ei, pana la intalnirea cu sora ei, lovita in inima in duba aflata la 10 metri de ea. Proiectilul o lovi in tampla, iar atacatorul sari peste corpul ei in cadere. TJ, lovit, reusi sa puna mana pe arma sa Maki. Vazu teava unei arme identice indreptata spre el si trase. Modului de tragere executa tragerea, expedie 6 proiectile in blindajul reactiv al atacatorului care nu trasese nici un foc de arma, apoi teava ceramica ceda, si al saptelea proiectil exploda cu tot cu teava. Se repezi ucigas cu patul armei spre atacator, urland ca nebunul.

      - Stai!, auzi el tipatul. Stai! TJ!, auzi dupa o pauza. Viziera castii se deschise si 2 ochi ingroziti aparura dupa ea.

      - Chris, murmura el ingrozit.

      - Dupa mine, pe aici, tipa fata cu glasul sau firav. Vazand ca nu se misca mita arma in stanga si ii trase un pumn direct in fata. TJ isi reveni si o urma ca prin vis. Fata se dezechipa alergand, reusi si el sa-si scoata echipamentul, apoi Chris se urca la volan.

      - Incotro? Unde stai? tipa ea la el. Trebuie sa mergem la tine, la noi, tipa ea.

      TJ isi reveni brusc si ii arata drumul. Acum privi prima oara Fordul banal, fata d ela volan, si umarul ei plin de sange.

      Ea se uita la el. Socul revenirii la vechea rutina si in final intalnirea cu TJ ii adusesera brusc memoria la loc. Isi aminti intr-o clipa cum se trezise la viata dupa ce fusese transportata in stare criogenica la Ebonics. Ebonics culesesera tot ce se putea culege, in amestecul de morti si raniti nu se stia cine era atacator si cine victima. Isi aminti chiar si mitralierele TCU, flacarile de la gura tevii, apoi nimic. Fusese resuscitata, readusa la viata, fara sa treaca nici prin intuneric nici prin vreun tunel alb. Pur si simplu se trezise fara sa mai tina minte nimic. TJ se uita si el ingrozit la ea.

      - Hei, stii ce tineam minte pana acum un minut, striga ea. Ca ma cheama Chloe. Aum imi amintesc ca niciodata nu mi-a placut ca ma strigai Chris.

      - De ce nu mi-ai spus niciodata asta? murmura el abia auzit.

      - Credeam ca imi aduce ghinion, rase ea si mai tare. S-a intamplat in campania argentiniana, i-am spus asta locotenentului Alvarez, iar la sfarsitul zilei erau cu totii morti.

      - Si acum nu iti va mai aduce ghinion? intreba el trist.

      - Nu, striga ea fericita, acum am inceput o noua viata!

     

© Copyright Ciprian Ulea
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online