evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Dansând pe sârmă  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (I) Prinţul Canalelor  -  Vânătorii de poveşti  -  Răscrucea  -  Cap de listă  -  Liniştea  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (II)  -  Înainte ca toate imaginile să dispară...  -  Claviaturi  -  Tarsius  -  Arătarea  -  Luminile oraşului XXIV  -  Tranzit  -  Duel în Lumea Visurilor  -  Nouăsprezece zile (I)  -  Recreaţia  -  Kamikaze  -  Epsilon  -  Coconul  -  Un moment nou sau Cădere în cap spre cerul liber  -  Chipul de pe Marte  -  Jocul  -  Panica  -  Drumul spre  -  Locul pierdut  -  Robotul  -  Meduza (I)  -  Big Bang Boo  -  Fragmentalism  -  Mutare disciplinară  -  Jocul  -  Depozit.03  -  Vânzătorul de ghilotine  -  Gol  -  Iubirea de pe Venus  -  StarCraft : Musafiri nepoftiţi  -  Casa galbenă  -  Inelele lui Saturn  -  Luminile oraşului XIV  -  Cum să te fereşti de urs  -  Proză absurdă  -  Somnul uitării  -  Călătoria  -  Duhovnicul  -  Lumea prin ţeava puştii  -  O viaţă fără început şi fără sfârşit  -  Colecţionarul  -  Gender X  -  Delir  -  Cercul


Servisul Auto

Servisul Auto
  Dan Radu Căpitan
varianta print

Dan Radu Căpitan



Publicat Marţi, 29 Aprilie 2003, ora 10:05

      Era una din zilele mai slabe ale lui Grighore. De multa vreme treburile îi mergeau binisor, dar astazi avuse numai un client zgîrcit cu un Diesel vechi, din acelea pe care trebuie sa le repari odata la suta de kilometri parcursi.

      Desfacu berea, trase o dusca cu sete, se strîmba acrit, apoi se uita în lungul drumului plin de gropi si prafuit ce serpuia printre colinele înverzite si se pierdea în zare dincolo de iazul lui Vasile. Berea era calda. Grigore se uita chiorîs la soarele ce parea ca se îneaca spre apus în apa limpede a iazului. înjura printre dinti soarele mamii lor care-i topise asfaltul, îi stricase generatorul de curent si frigiderul si pe electronistii lui Peste de la Gheboaia pe care acu mai o saptamîna îi platise regeste si-i ghiftuise bine ca sa-i repare instalatia de curent.

      Isi sterse fruntea cu mîneca unsuroasa, se-ndrepta de sale de-i pîrîira toate oasele si porni spre usa masiva de fier deasupra careia trona o reclama cu becurile mai pe jumatate arse, da" faina, ca în filmele alea deocheate ale americanilor, facuta de unu" Ghitisor a lui Lupu.

      Deodata un zgomot de motor pe care Grigore nu-l mai auzise vreodata acoperi scîrtîitul prelung si sacadat al indicatorului de peste drum ce arata drumetilor calea spre paradisul masinilor si locul unde se putea gasi (atunci cînd nu cadeau generatoarele) o cafea calda sau o bere rece.

      Grigore îsi întoarse trupul matahalos cu încetineala si eleganta specifica bondocilor si se uita în zare sa vada daca dracovenia de masina ce venea încetisor îi calca pragul firmei ori ba.

      In ultimii ani tinerii de prin zona adusesera tot felul de masini ciudate de prin vest ori de la rasarit de nu mai stia omu" ce sa repare la ele. Nu numai odata geniul mecanic al lui Grigore si norocul îi atrasera faima ca stie sa repare nemteste, si veneau chiar si de la Bucuresti musterii care plateau mai bine, da" aveau rable mai deochiate decît cei de prin preajma locului.

      Masina neagra, cu geamuri fumurii, plina de praf si cu niste pneuri roase semnaliza si vira spre atelier.

      Deodata, cu un pocnet scurt, generatorul porni sa bîzîie. Frigiderele dinnauntru începura sa bîrnîie si ele, becurile se aprinsera, iar tranzistorul începu sa cînte în legea lui o melodie veche de pe timpul lui Gica Petrescu.

      Grigore dadu din umeri, mirat si bucuros ca sosirea musteriului îi adusese misterios curentu".

      Masina se opri cu un scîrtîit prelung si cu o trepidatie de motor nefireasca, ce-l zbîrli pe Grigore pîna în adîncul sufletului.

      "Alta rabla..." Simti în nari mirosul acela ca de tabla încinsa de drum lung, cu iz de cremene arsa.

      Din masina coborî un tip înalt cu plete si cu ochelari din aceia ce purtau numai pustimea de prin sat, negri si îngusti de-i acopereau numai "gloabele oculare", cum îi placea lui Grigore sa le spuna ochilor. Era nebierberit, avea o fata lunga, osoasa si galbejita, genul acela de zgîrcit pe care Grigore îl ghicea dintr-o mie.

      îi zîmbi însa si-i zise pe un ton taraganat: - Buna ziua sefu", ce vînt te aduce pe la noi? He he he...

      Se uita chiorîs spre masina si-l cuprinse o neliniste pe care o masca cu o mimica vesela.

      - Buna ziua, îi raspunse într-un tîrziu celalalt dupa ce-si aprinse o tigara. Am auzit ca esti cel mai bun de prin partile locului. Avea o voce ciudata, cu rezonante metalice, aproape baritonala.

      Grigore blestema în gînd. Uneori reputatia asta îl baga în belele mari.

      - Da" ce poftiti? îl întreba celalalt. Sper ca nu e ceva grav... stiti, firma noasta depaneaza complet orisice masina, de la o bujie sau un cauciuc pîna la schimbarea unor componente cum ar fi blocul motor...

      - Aa..., nu e ceva grav, zise strainul si dadu a lehamite din mîna. Stiu ce are, dar as vrea sa-ti spun ca asta nu e o masina oarecare.

      Grigore dadu mecanic din cap, asta era o replica rautacioasa pe care o auzise de multe ori de la barosani plini de bani ce uitau pîna la urma cine le repara rablele... Tocmai se gîndea cum sa-l întrebe ce marca e minunatia asta, cînd cetateanu" mai facu cîtiva pasi, ocolindu-l, îndreptîndu-se spre intrare, fornaind usor gutural: - Asta-i o inventie de-a mea. Cea mai buna masina a tuturor timpurilor. Stai mosule o tîra sa merg si eu la toaleta, apoi sa-mi iau o bere si pe urma îti explic eu ce are...

      Intra pe usa de fier înainte ca Grigore sa apuce sa deschida gura sa-i explice ce si cum. Dadu din cap îmbufnat... "Tinerii din ziua de azi..".

      Isi sufleca mînecile cu un gest nervos, puse cutia de bere pe capota si începu sa-i dea tîrcoale dracoveniei. Era un model suplu, usor aplecat pe spate, dar nu putea sa-si dea seama ce marca era. Cine stie pîna cînd trebuia sa stea seara asta, si-i promisese nevestei si lu" fiisu" ca vine repejor acasa cu ceva bun de mîncare. Inghiti în sec.

      Masina nu avea toba de esapament. Cred ca are furtunul în fata la motor, îsi zise... Cîntarea masina din ochi, sa vada ce ciubuc îi iese. Era ca un exercitiu pentru el si de cele mai multe ori nimerea, luînd în calcul tipul de motor, avaria ce trebuia remediata si cine stie ce mai scornea.

      Deschise portiera si-si baga nasul în interior. Grigore nu furase niciodata nici un fir de ata, dar avea o placere sa traga cu ochiul, sa stie el ce si cum. Mai ales acum cînd nu stia ce tip de masina trebuie sa repare. Apasa cu putere butonul de sub volan si capota sari usor , cu un zgomot sec. Bordul era unul normal, dar avea cam multe butonase pe care Grigore nu mai vroia sa le verifice. Azi era grabit, si oricum îsi zise ca tinerilor le placeau masinile astea sofisticate.

      Cu un scrînet scurt ridica usor capota si se uita apoi peste umar sa vada daca nu venea pletosul. Nu venea, asa ca se apleca de-i pîrîira iarasi oasele, fixîndu-si cu un gest mecanic cheile de la cingatoare. La prima vedere totul era în regula, doar un abur usor se strecura din radiator, dar asta nu era o problema prea mare.

      Scoase o cheie reglabila si începu sa strînga suruburile. Se opri brusc, observînd ca motorul n-are marca si nici serie.

      "Ai dracu afurisiti afaceristii astia !", înjura Grigore printre dinti. "Lasa ca va arat eu voua! Eu cum sa mai lucrez? Ce dracu de rabla mai e si fieratania asta?" Incepea sa se-ndoiasca de faptul ca treaba avea sa mearga bine. Astia umblau cu tot felul de improvizatii de te mirai ca nu explodeaza dracului odata. Nu tu un motor bun, de Mercedes, unul clar, cu toate matele de fier si cauciuc aranjate cum trebuie, de mai mare dragu" sa le mesteresti. Neamtu" e neamt, da romanu"...

      Dadu sa verifice uleiul, cu gîndul ca termina repede seara asta, cînd colo, scoase o dracovenie de ramase cu gura cascata. Un tub subtire din plastic, cu o multime de leduri si mecanisme ce ticaiau si clipeau, de parca intrase necuratu" în ele. Incepu sa tremure nervos, mut de mirare si gresi orificiul dînd sa puna la loc dracia. Tubul pocni usor, dar nu se rupse, asa ca pîna la urma intra în locasul lui. Mai curios din fire, învîrti paleta motorului, mai mesteri ceva la suruburi, mai strînse o bucsa; se scarpina în cap... asta nu era a buna... "Si omul asta, ce naiba, e constipat?" Sa vina sa-si ia fieratania si sa plece învîrtindu-se.

      - S-ar putea sa nu te rezolv, sefu", zise el peste umar, încercînd sa scoata cablurile de la baterie. Asta nu-i masina... Roti cablurile în sensul acelor de ceas si trase cu putere. Ceva se rupse acolo, îsi zise, încercînd sa verifice voltajul. Se apleca peste masina din nou, dar nu observa ca radioul amuti brusc.

      Incepu sa bata un vînticel, dar Grigore, din ce în ce mai enervat, nu obseva, începînd sa scoata cablurile si tuburile, pipaindu-le si încercînd sa le puna la loc cu gesturi febrile, încurcîndu-le.

      In spatele lui nori negri se adunau rapid pe cer. Aerul începu sa miroasa ciudat si lumina sa paleasca, totul parea ca se schimba prea repede, dar Grigore nu observa, concentrat sa puna totul la locul lui si sa termine odata. Gîfîia, iar fruntea îi era plina de sudoare. Se stergea cu mîneca, icnea si se forta, balanganindu-se cu tot cu masina.

      In sfîrsit termina. Verifica iute, cu un aer repezit daca totul este în ordine, se ruga ca asa sa fie, si închise capota cu un zgomot puternic.

      Luminile de la firma nu mai straluceau, era o liniste dubioasa, aerul era umed si sufocant, iar muntii din zare nu mai erau parca asa de înalti.

      Grigore încremeni si se sprijini de masina. Usa de fier de la intrare scîrtîi prelung. Grigore se zgîi dupa strain, însa, din întuneric, aparu o ciudatenie diforma care se misca greoi, hîrsîindu-si picioarele cu un zgomot metalic.

      In cadrul usii, strainul, fara un brat, cu ochelarii cazuti într-o parte, cu mandibula clantanind nervos, suiera sacadat printre dinti: - Cine dracu" te-a pus sa-ti bagi nasul în inventia mea...inventia mea... ntia mea...

      Grigore o lua la goana peste dealuri, lasînd în urma servisul, strainul doborît la pamînt si masina care începu sa se dezmembreze, cu un zgomot sinistru.

     

© Copyright Dan Radu Căpitan
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online